Sfântul Gherman al Constantinopolului și Tâlcuirea Sfintei Liturghii (3)

***

Prima și a doua parte…

*

Închiderea sfintelor uși, tragerea dverei și acoperirea Cinstitelor Daruri cu aerul reamintesc de noaptea în care s-a produs trădarea Domnului de către Iuda, ducerea Sa la Caiafa și Ana, mărturiile mincinoase, batjocurile, bătăile cu palma peste obraz și lepădarea Sfântului Petru.

Ridicarea aerului, strângerea dverei și deschiderea ușilor altarului reamintesc de dimineața în care Mântuitorul Hristos a fost dat lui Pilat spre judecată. Însă și de Îngerul care a venit și a dat la o parte piatra de la ușa momântului Domnului.

„Să stăm bine, să stăm cu frică” e trimitere la prima zi a Domnului în mormânt.

„Să luăm aminte la Sfânta Jertfă” = a doua zi în mormânt.

„În pace a o aduce” = a treia zi în mormânt.

„În curțile Tale, În Ierusalim, în muntele cel sfânt al Lui, priviți, sus să avem inimile!”.

Diaconii care poartă în mâini ripide închipuie pe Serafimii și Heruvimii care Îl înconjoară mereu pe Împăratul slavei.

„Sfântul Duh săvârșește Tainele prin mâna și limba preoților”.

„Ale Tale dintru ale Tale”, pentru că Îți reîntoarcem pe cele pe care ne-ai poruncit, prin Sfinții Apostoli, să Ți le aducem.

„Mila lui Dumnezeu este Hristos”.

„Părinte, Tată ceresc, învrednicește-ne pe noi, fără de osândă, cu cuget curat, să cutezăm a Te chema și a zice”…

„Să sfințească numele Lui întru noi, adică fapta noastră să fie vrednică de luat în seamă”.

„Fă-te ca un ostaș duhovnicesc, pentru ca să placi Împăratului care te-a înrolat în armata Sa”.

Îngerii, „într-o armonie profundă, Te slăvesc pe Tine”.

„Pâinea sufletului [este] cuvântul lui Dumnezeu”.

„Fie ca să cădem în mâinile Tale, că precum este măreția Ta, așa este și mila Ta, Părinte Atotțiitorule”.

„Pace tuturor!” adică fie ca să avem mintea liniștită.

„Sfintele Sfinților”. „El [îi] numește Sfinți pe cei curați de conștiința cea rea și [care] au credință sinceră în Sfintele” Taine ale Domnului.

„Bogăția Sfinților este cea a faptelor bune”.

„Sfânta Pâine…împărtășește din sfințire și celorlalte Daruri”.

„dacă am avea mii de fapte de îndreptare dar am fi ranchiunoși, nimic din cele ale mântuirii nu vom putea dobândi”.

Ridicarea rămășițelor sfinte de pe Sfântul Disc reamintește de Înălțarea Domnului.

Ultima cădire [din Sfântul Altar] reamintește de harul Sfântului Duh, dat prin inspirație dumnezeiască Sfinților Apostoli, după Învierea Sa din morți.

Rugăciunea amvonului reprezintă pecetluirea tuturor cererilor către Dumnezeu și o recapitulare a tuturor dorințelor noastre fundamentale exprimate liturgic.

Anafura sau evloghia/ binecuvântarea cu care plecăm de la Sfânta Liturghie închipuie trupul Prea Sfintei Fecioare.

Sfântul Gherman al Constantinopolului și Tâlcuirea Sfintei Liturghii (2)

Prima parte…

***

Hristos Dumnezeu „ni S-a arătat, în mod vizibil, ca om adevărat și a fost văzut de [către] noi ca Împărat blând și liniștit, Care S-a coborât mai dinainte, ca o ploaie pe lână, fără zgomot”.

„Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!” (rostit de popor după citirea Sfintei Evanghelii) pentru că noi credem că Acesta este Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu.

Cei 4 Evangheliști, corespondențe: Matei / miere; Marcu / vin; Luca / lapte; Ioan / untdelemn.

Cei 4 Evangheliști, simboluri profetice: Matei / leul = conducerea și puterea împărătească a lui Hristos; Marcu / vițelul = rânduia jertfei sfinte și preoțești; Luca / om = venirea Sa ca om; Ioan / vultur= nașterea Sa preaslăvită din Tatăl și puterea Sa de conducător.

Cele 4 testamente universale: 1. curcubeul Sfântului Noe; 2. tăierea împrejur a Sfântului Avraam; 3. Legea lui Moise și 4. Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos.

Rugăciunile și cererile dintre Sfânta Evanghelie și Heruvic amintesc de viața de pe pământ a Domnului și erau momentele de catehizare liturgică a catehumenilor, a celor care se pregăteau să fie botezați.

„Rugați-vă cei chemați Domnului!”. Cei chemați erau cei neinițiați în Tainele Bisericii, adică cei nebotezați sau cei care erau puși sub epitimii la spovedanie și nu se mai puteau împărtăși.

Sfântul Antimis închipuie giulgiul Domnului.

Heruvicul este momentul în care ierarhia Bisericii intră în Sfântul Altar împreună cu Domnul și cu toți Sfinții Săi.

Sfânta Masă, acum, e locul de îngropare al Domnului, Care e purtat pe brațe de slujitorii Biserici aidoma lui Iosif și Nicodim. Pentru că mutarea Cinstitelor Daruri de la Proscomidiar, prin intermediul vohodului mare, pe Sfânta Masă e o retrăire a intrării Domnului în Ierusalim.

Ripidele diaconilor îi închipuie pe Heruvimi.

Sfântul Disc reprezintă mâinile lui Iosif și Nicodim, care Îl îngroapă pe Domnul.

Sfântul Potir e vasul care a primit sângele și apa curse din preacurata coastă a Domnului și mirul din mâinile și picioarele lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru.

Acoperământul Discului e giulgiul/năframa de pe capul Domnului, când El a fost înmormântat.

Acoperământul cel mare e piatra de deasupra mormântului Său.

Arhiereul își spală mâinile pentru ca să ne învețe că trebuie să ne apropiem de Sfânta Masă a Domnului cu frică și cu blândețe și cu toată bunătatea, curățindu-ne conștiința, mintea și cugetul care sunt mâinile sufletelor noastre.

Sfântul Gherman al Constantinopolului și Tâlcuirea Sfintei Liturghii (1)

Sfântul Patriarh Gherman al Constantinopolului

***

Însemnările au fost făcute în zilele de 24 și 26 martie 1999, după o traducere în limba română.

*

Liturghia catehumenilor

Vohodul mic amintește de intrarea Sa în lume, pentru propovăduire dar și de cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.

Stola arhiereului (veșmântul lung al arhiereului și de culoare sângerie) simbolizează veșmântul cel lung al lui Hristos, Cel care a pătimit pentru noi.

Vizavi de vohodul mic, care închipuie ieșirea Domnului la propovăduire, Sfântul Gherman spune: „Să-I plecăm genunchii, ca fiind vinovați”. Ca niște oameni vinovați de multe păcate.

Intrarea arhiereului în altar amintește de arătarea Domnului la Iordan și de descoperirea Prea Sfintei Treimi.

Trisaghionul sau întreitul Sfinte Dumnezeule…amintește de aducerea darurilor de către magi. Aur, tămâie și smirnă  înseamnă: credință, nădejde și dragoste.

Sintronul [care subliniază împreuna trăire cu Domnul a arhiereului] este locul din altar (numit adesea: scaunul cel de sus) de unde arhiereul binecuvintează poporul înainte de citirea Apostolului.

Prin această binecuvântare a arhiereului ne binecuvintează Însuși Hristos Domnul, căci tocmai de aceea se numește locul sin+ tronos = cel care stă pe tron/pe scaun împreună cu Domnul și ne binecuvintează.

Binecuvântarea arhiereului de acum amintește de împlinirea tuturor profețiilor în persoana Mântuitorului Hristos.

Sfântul Grigorie Teologul spunea: „șederea arhiereului în sintron înseamnă că Fiul a ridicat trupul Său pe care l-a purtat și oaia pe care a luat-o pe umeri”, lucru pe care îl semnifică omoforul arhieresc.

Prochimenul ne vorbește despre vedeniile Profeților, care prevesteau venirea Împărăției lui Hristos.

Apostolul ne amintește de chemarea Sfinților Apostoli de către Domnul și trimiterea lor la propovăduire.

Aliluia (în limba ebraică) = Vine Dumnezeu. Lăudați-L!

Cădirea de acum: tămâia reprezintă umanitatea Domnului iar focul din cădelniță dumnezierea Sa. Fumul binemirositor al cădelniței ne vorbește despre harul dumnezeiesc.

„Tămâia este veselie prea bine înmiresmată”.

Înțelepciune!”, pentru că urmează cuvintele lui Dumnezeu.

Drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie”, pentru că trebuie „să ne ridicăm gândurile noastre, împreună cu faptele, de la cele pământești și să înțelegem arătarea [descoperirea/mărturisirea] celor bune” din Evanghelii.

Citirea Sfintei Evanghelii ne amintește de venirea Fiului lui Dumnezeu la noi.