
Părintele Diacon Iani Milev are una bucată copil în brațe (din cei mai mulți ai săi), un băiat care face tot felul de trăznăi (că asta e copilăria cu bagajul ei cu tot)…și vrea să îi dea să mănânce.
Acum, ortodocșii, nu mănâncă ca porcii: când văd mâncarea…dau buzna! Ci ortodocșii mănâncă cu stil…
Adică, pregătesc mâncarea cu stil (atenție și rugăciune, plus dragoste…), o așază cu stil pe masă sau unde se mănâncă…și, înainte să mănânce…se roagă cu stil…Și cei care mănâncă ortodox știu sau învață care sunt rugăciunile înainte de masă și după masă, dimineața, la prânz și seara…
Că sunt…dacă ai carte de rugăciune sau Ceaslov.
Și acum, băiatul Părintelui Diacon, ce să facă: să stea la poză…sau să se închine?
Părintele îi arată cum se țin degetele, de la mâna dreaptă, ca să se închine ortodox…însă băiatul privește la mamă, care îi mai făcu încă o mică pozișoară, pe lângă miile, cu dragoste, pe care tot i le face, că de, o să vină ziua, când el, băiatu’ mamii, o să se facă mare, o să meargă după fete…și o să uite cine și de ce l-au iubit mai întâi…c-așa e-n tenis…