Strigături românești (4)

Prima, a doua și a treia parte…

***


„Cine dracu-o mai văzut
cioară neagră cu albeață,
fată mare cu mustață”.

*
„Aseară la lumânare
mi s-o părut toanta floare;
iar dacă s-a luminat
mă mir că nu m-a mâncat”.

*

„Frunză verde de mohor
veni vremea să mă-nsor,
dar fetele-s toate tunse
cu pecmez pe buze unse”.

*

„Măi, bădiță, mândra ta
nici pe drum nu ști umbla,
că ea când merge la joc
mătură drumul de colb
și ea când pornește-acasă
nici chiatră pe drum nu lasă”.

*

„Merge nora la pârâu
cu cămașa soacrii-n brâu
și-o trântește drept în baltă…
Na-ți-o soacră, că-i spălată!”.

*
„Am o mândră huhuhuie
cum înseară-n pat se suie,
se scaldă la răsărit
și zice că n-a dormit”.

*
„Lasă, fată, fudulia,
las-o, las-o la pustia,
că cine se fudulește
la părinți îmbătrânește”.

*

„Frunză verde de lemn verde
în muiere nu te-ncrede,
că te lasă adormit
și se duce unde-a vorbit”.

*
„Hai-hui
mândra nu-i,
un’ s-o dus,
nu mi-o spus,
nu mi-o dat gură de-ajuns”.

*
„De-i vedea grinda-ncărcată,
Ia-o, măi, că-i bună fată,
iar de-i vedea grinda goală,
las-o la mă-sa să moară”.

*
„Frunză verde ruptă-n două,
am o mândră parcă-s nouă,
să o vezi când se întoarce,
parcă e legată-n doage”.

*

„De-oi trăi ca frunza-n vie,
nu i-au fată cu moșie,
mai bine iau o săracă
ce cu mâna ei se-mbracă,
ce voi zice eu să facă,
când oi zice: taci!, să tacă”.

*
„Câte fete-s cu cojoc
toate-așteaptă să le joc,
cine dracu le-o juca
că-s urâte ca noaptea”.

*
„Fetele din satul nost’
au ținut vreo trei luni post,
doar s-o-ndura cineva
să meargă și să le ia”.

*
„Amu-i vremea de județ,
n-au fetele niciun preț,
uită-te și colea două
cum le ninge și le plouă”.

*

„Are popa vreo trei fete
înșirate sub părete:
una-i mută, una-i slută,
una-i cu spinarea ruptă”.

***

Strigături românești (3)

Prima și a doua parte

***

„Ce mi-i drag nu mi-i urât
de-ar fi ca negrul pământ,
ce mi-i urât nu mi-i drag
de-ar fi cât cașul de alb”.

*

„Unde șede urâtul
se-nnegrește pământul;
unde șede dragostea
se-nverzește pajiștea”.

*
Urâtul vine la om și se face umbra lui.

*
„Frumosul fuge de mine
urâtul calea mi-o ține”.

*
„foicică, foaie arsă”

*
„foaie verde de-un dudău”

*

„iar pe unde mi-i urât,
am cale și nu mă duc”

*

„Tata n-a fost om de leac
dară eu sunt pui de drac”.

*
„Sunt născut pe foi de mură,
să fur de la fete gură;
sunt născut pe foi de fragi,
fetele să-mi fie dragi”.

*

*

„foicică de mohor”

*
„frunză verde busuioc”

*
„frunză verde matostat”

*
„U-iu-iu și-aș bea rachie”

*

„Cea cu ochii negrișori
s-o săruți de nouă ori”.

*

„Țucu-ți, mândro, gura ta
că frumos grăiești cu ea.
Țucu-ți, mândro, ochii tei
că frumos te uiți cu ei.
Țucu-ți, mândro, buzile
Fin’ că-s moi ca frunzile”.

*
„când ți-arată dinții gurii
gândește că-i muma pădurii”

*
Lelița cu nasu’ lung
ducea niște borș la plug,
și de nas s-o-nchiedicat
și tot borșu’ l-o vărsat.

Câte fete-s într-un sat,
eu n-aș da un ban stricat,
una-i surdă, alta mută,
alta-i cu spinarea ruptă.

Dincolo alta-i gușată,
alta-i chioară și buzată.

Câte făr’ niciun păcat
să le bagi toate-ntr-un sac
și să legi sacu’ frumos,
să le dai pe râpă-n jos.

***

Strigături românești (2)

Prima parte

***

„Foaie verde iarbă grasă
Nici cu tine nu fac casă”.

*
Învârtita. Galaonul sau zvâcu.

Balta la șase.

Mânioasa. Deleasca. Brâul.

*

„Foaie verde lobodă
lăsați hora slobodă”.

*

Strigături dialogate:

– Puiule cu ochii verzi,
ce nu vii să mă mai vezi,
lângă mine să mai șezi?

– Bucuros, lele-aș veni
dacă toanta ar pieri!

*
„plâng râsu’ de as’ vară”

*

Mașteră = mamă vitregă.

*
„De-aș mânca frunze de fag,
de-aș bea apă din sfârleag,
tot cânt codrului cu drag”.

*
„Cine n-are dor pe vale
nu știe luna când răsare
și noaptea câtu-i de mare;
cine n-are dor pe luncă
nu știe luna când se culcă
și noaptea câtu-i de lungă”.

*
„Câtă boală-i pe sub soare,
nu-i ca dorul arzătoare;
că dorul unde se pune,
face inima cărbune”.

*

„Așa-mi vine-un dor și-un plâns,
unde-am fost și ce-am ajuns!”.

*
„cât de rău e a dori”

*

„frunză verde măr uscat”

*
„hoț de dor”

*
„ziua plouă, noaptea ninge”

*
„omul dacă-mbătrânește
dorul se călătorește”

*
„se bate cu gândurile
ca apa cu valurile”

*
„De-ar fi lăsat Dumnezeu
ce iubești să fie-al tău.
Dar Dumnezeu a lăsat
ce iubești să părăsești
și să i-ai ce nu gândești”.

*
„Pân’ eram de nu iubeam
unde mă culcam durmiam;
dar acum de când iubesc
n-am cap să mă odihnesc”.

*
„trăbe, bade, să te las”

*
„Cine iubește și lasă
să nu-și poată face casă,
aibă casa cucului
și odihna vântului”.

*
„bătrâni-o-ar frigurile
ca pe mine gândurile”

*

„Șinii strică dragostea
strice-i grâu seceta,
să n-aibă pâne pi masă
și niși sănătate-n casă”.

*

Ruperea unui copac e ca despărțirea a doi oameni care se iubesc.

Strigături românești (1)

Însemnări din data de 24 octombrie 1997.

***

„Vai de mine multe știu
și mă mir unde le țiu;
da’ le țiu într-o poiată
și le slobod câteodată,
când îi mândra supărată”.

*
„Cui nu i-s dragi horile,
bată-l sărbătorile,
că pe mine nu m-or bate
că horesc și zi și noapte
și-oi hori până la moarte,
să-mi horesc horile toate”.

*

„Cine nu umblă la joc
crește ca un dobitoc,
nu știe râde, nici glumi,
parcă-i muma pădurii”.

*
„ceteraș e gura mea”.

*
„Decât c-o ceteră rea,
mai bine cu gura mea.

Cetera-i cu patru strune
și mai rele și mai bune…

Gura mea toate le spune;
cetera mai și greșește…
gura mea le potrivește!”.

*
„Frunză verde lemn uscat
de strigat m-am săturat”

*
Funză verde…
1. ș-un dudău;
2. ș-o răsură;
3. mătrăgună;
4. ș-o cicoare.

*
„frunzuliță bob năut”

*
„Cine-o bea de dor îi trece”

*
„foaie verde trei smicele”

*
„frunzuliță brebenel”

*

Samodiva = zâna răutăcioasă, de o frumusețe rară, care ademenește fetele și tinerii și le stoarce orice putere de viață.

*
Joc. Sârbă. Irindeaua. Barlaboiul.

*

„foaie verde de-o alună”

***