Cum a ajuns Sfântul Isaac Sirul „nestorian”?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

*

Cum a ajuns Sfântul Isaac Sirul „nestorian”?

Sfantul Isaac SirulPe scurt: Sfântul Isaac a ajuns „nestorian” printr-o falsificare perfidă a vieții sale. Falsificare a vieții sale pe care au operat-o și de care profită, bineînțeles, eterodocșii și nu ortodocșii. La fel cum s-au petrecut lucrurile și în cazul Sfântului Dionisie Areopagitul.

Pentru că ortodocșii sunt puși în fața faptului de a-și vedea Sfântul mărturisit drept „eretic”, eretic „nestorian”, de anumiți cercetători ai vieții sale. Dar cel mai grav e când teologii ortodocși, ca și în cazul Sfântului Dionisie Areopagitul, sunt de acord cu falsificarea vieții lui, în loc să fie consternați și să lupte pentru veridicitatea vieții sale.

În Biserica Ortodoxă, Sfântul Isaac Sirul, Episcopul de Ninevi [O Osios Isaac o Siros Episcopos Ninevi], e pomenit pe 28 ianuarie[1]. Iar în Sinaxarul cel mare, grecesc, el e pomenit ca Sfânt trăitor în secolul al 6-lea d. Hr.[2].

NicÎnsă există teologi care vorbesc despre faptul că Sfântul Isaac a trăit spre sfârșitul sec. al 7-lea și că el a fost „nestorian”[6]. Iar Părintele Stăniloae începe să polemizeze cu cei care îl consideră „nestorian”, punând următoarele întrebări și dezvoltând consecințele lor: „cum a putut un adept al nestorianismului, care desparte strict în Hristos persoana dumnezeiască de cea omenească, să adopte mistica evagriană care aproape confundă dumnezeiescul cu adâncul omului? Cum a putut apoi un evagrian să folosească atât de frecvent pe Dionisie Areopagitul, care e la antipodul lui Evagrie, prin plasarea lui Dumnezeu într-o transcendență atât de accentuată? Sunt apoi în textul lui Isaac propoziții direct opuse nestorianismului. De ex.: <Hristos a înfăptuit înnoirea firii noastre prin ipostasul Lui> (Ep. IV). Doar se știe că nestorianismul vorbea de două ipostasuri în Hristos.

Contrare nestorianismului sunt și afirmări ca acestea ale autorului nostru: <Iar ca sfârșit al acestora L-a dat Dumnezeu și Domnul, pentru dragostea Lui, pe Fiul Său prin cruce spre moarte>. <Și ne-a apropiat pe noi de Sine în moartea unuia născut Fiului Său> (Cuvântul LXXXI). [Căci] se știe că după Nestorie nu Fiul lui Dumnezeu a murit în firea Sa omenească, ci omul Iisus.

Este apoi curios că Isaac folosește frecvent pe Dionisie Areopagitul, dar nu cunoaște pe Sfântul Maxim Mărturisitorul. Ar fi putut trece cu vederea marea operă ascetico-mistică a Sfântului Maxim, dacă ar fi trăit după el, sau ar fi fost contemporan cu el, mai precis, dacă ar fi scris după ce acesta și-a încheiat opera lui ascetico-mistică (626-634)? La fel, autorul nostru nu pomenește pe Ioan Scărarul (579-649), a cărui operă, Scara, a devenit celebră în lumea călugărească îndată după apariția ei.

Isaac citează numai autori din sec. IV, V […]. Acesta e un semn că autorul nostru aparține unei epoci nu prea departe de sfârșitul sec. V[7].

De aceea, Părintele Dumitru Stăniloae e de părere că Sfântul Isaac e anterior Sfântului Ioan Scărarul și că acesta din urmă „s-a folosit de opera lui Isaac Sirul, organizând temele ei și concentrând expunerea lor”[8].

Dacă suntem oamenii evlaviei, teologia și experiență mistică a Sfântul Isaac Sirul nu ne lasă să vedem în el „un nestorian”.

Însă întrebarea fundamentală e aceasta: cum de și-a asumat Biserica „un eretic” și l-a făcut Sfânt? Și când a făcut vreodată Biserica lui Hristos acest lucru, adică să mistifice viața unui eretic, când ea se ocupă cu osândirea ereticilor și a ereziilor? Chiar și acest unic gând ar fi trebuit să îi înspăimânte pe teologii ortodocși care au achiesat la „nestorianizarea” Sfântului Isaac Sirul.

În introducerea la parte a 2-a a operei Sfântului Isaac, Părintele Ică jr., după ce prezintă laudativ iubirea Sfinților Părinți față de opera isaaciană[9], remarcă faptul că el nu a început să fie pomenit liturgic decât foarte recent și că nu are o Viață în Sinaxarele și Viețile Sfinților[10]. Același lucru se petrece și cu alți Sfinți Părinți, nu numai cu Sfântul Isaac. Și aceasta arată ingratitudinea noastră față de ei. Însă de aici și până la a-l face pe Sfântul Isaac Sirul „străin” de Ortodoxie e un lucru lipsit de judecată. Pentru că teologia lui îl arată a fi ortodox și stâlp al Bisericii. Lucru recunoscut de mulți Sfinți ai Bisericii până azi.

De unde a început nebunia cu „nestorianismul” lui Isaac? De la manuscrisul karshuni 198[11], care are „o scurtă notiță biografică”[12]. Ea a fost tradusă în latină de Giuseppe Simone Assemani[13] și a fost rezumată în greacă de către Teotochis[14]. Și din ea aflăm că Sfântul Isaac ar fi fost „monah” în mănăstirea monofizită Mar Mattai[15].

Nota biografică e făcută de un monofizit, în arabă și de aici a tras concluzia Teotochis, așa cum am spus mai sus, că Sfântul Isaac a adormit înainte de anul 600 d. Hr.[16].

Jean-Baptiste Chabot (preot romano-catolic francez, mort în 1948 la Paris)[17] scrie o teză doctorală despre Sfântul Isaac, publicând-o la Paris în 1892, intitulată: De S. Isaaci Ninivitae vita, scripta et doctrina[18]. Teza lui are XIV + 106 pagini + 41 și e scrisă în siriacă, în latină și greacă[19].

Începându-și teza doctorală cu viața Sfântului Isaac, Chabot redă notița arabă tradusă în latină, din care rezultă că Sfântul Isaac este „monofizit” (p. 2).

Însă Părintele Ică jr. ne spune că Jean-Baptiste Chabot a găsit o altă notiță, cu nr. 124[20], „din lista de 140 de părinți duhovnicești fondatori ai Bisericii „nestoriene” a Răsăritului, compusă între 860-879 de mitropolitul nestorian Ishodenah al Basrei, listă cunoscută sub numele de Cartea curăției (Ktaba dnakfuta)”[21], pe care o publică în 1896 în franceză[22].

Prin care l-a transformat din „monofizit” în „nestorian” pe Sfântul Isaac Sirul. În această a doua notiță, de proveniență nestoriană, se spune că Sfântul Isaac ar fi fost hirotonit episcop la jumătatea secolului al 7-lea, a trăit singuratic, și-a pierdut vederea din cauza citirii și a ascezei, și a murit la adânci bătrâneți, fiind îngropat în mănăstirea lui Shabur[23].

Fără să pună sub semnul întrebării această notiță, Părintele Ică jr. trece mai departe, la o altă notiță siriacă, dintr-un manuscris din sec. 15, publicat de patriarhul siro-occidental unit Ignatius Dionysius Ephrem II Rahmani[24].

După ultima notiță, editată de Rahmani, Sfântul Isaac s-ar fi născut în Qatar, ar fi fost hirotonit episcop în a doua jumătate a secolului al 7-lea, în Beit Abe, ar fi scris 5 volume, și, după adormirea sa, ar fi fost așezat în Mănăstirea lui Rabban Shabur[25].

Nici față de această a doua notiță nestoriană Părintele Ică jr. nu are o atitudine critică, așa cum e normal să aibă un ortodox, atunci când i se demontează Tradiția pe bază de „dovezi” apărute din senin. Ci, dimpotrivă, afirmă că „Chabot și toți erudiții catolici au fost obligați să se plece, nu fără regret, în fața evidenței adevărului istoric incontestabil”[26].

Însă în ce constă incontestabilitatea acestei ultime notițe de secol 15? De ce e mai importantă o pagină nestoriană decât întreaga Tradiție a Bisericii? Și cum, aici, o singură notiță e „un adevăr istoric incontestabil”, prin care ortodoxul Isaac Sirul devine „nestorian”, dar în cazul Sfântului Dionisie Areopagitul, de partea căruia e întreaga Tradiție, toată Tradiția la un loc nu a fost de ajuns pentru ca critica recentă să „îl mute”, printr-un iluzionism de circ, ce nu are de-a face cu cercetarea teologică, din secolul I în alt secol?

Mie mi se pare că Părintele Ică jr. a fost dubios de bucuros în ceea ce privește notițele care „l-au făcut” pe Sfântul Isaac „nestorian” și că le-a acceptat cu un entuziasm care nu are de-a face cu evlavia Bisericii Ortodoxe. Căci, din punctul meu de vedere, nu pot fi acceptabile asemenea conjecturi care aruncă în aer Tradiția Bisericii. Așa cum nu acceptăm „bucuria” destructurantă a noi și noi „descoperiri” de „evanghelii” care contrazic Tradiția, tot la fel nu putem să acceptăm ca valabile pentru Biserica noastră „mărturiile” care desființează Tradiția Bisericii.

Într-o introducere la viața unui Sfânt nu ne putem încrede în ipoteze eterodoxe ci trebuie să facem cercetare în propria noastră Tradiție.

Dar Părintele Ică jr. nu pune sub semnul întrebării „notițele” referitoare la Sfântul Isaac ci consideră că în 1909 ne-a venit „confirmarea definitivă”[27]. Confirmarea definitivă a cărui lucru? A faptului că „Isaac al Ninivei era nestorian[28]. Afirmație pe care o face Paul Bedjan, preot caldeean unit[29].

Însă niciunul dintre cei care „au găsit” notițe despre Sfântul Isaac nu a fost ortodox ci au fost niște oameni direct interesați ca să îi falsifice viața. Iar, după cum vedem, nu i-a mai interesat să îl scoată „monofizit” ci „nestorian”. De ce „nestorian”?

Părintele Ică jr. nu e interesat să ne răspundă la această întrebare fundamentală.

Ba, dimpotrivă, îi consideră pe teologii ortodocși care neagă faptul că Isaac e „nestorian” niște oameni tributari unei „atitudini anistorice, obsedată de clișee dogmatice și stereotipii[30]. Însă cine ne garantează autenticitatea notițelor apărute peste noapte? De ce nu a dorit Părintele Ică jr. să caute date, și mai profund, despre Sfinții Isaac Sirul și Dionisie Areopagitul, în Tradiția Bisericii, ci s-a făcut rob, în ambele cazuri, afirmațiilor sfidătoare ale unor teologi eterodocși la adresa Tradiției Bisericii, care, în niciun fel, nu doresc binele Bisericii noastre? Oare își pregătește și Sfinția sa, ca și alți teologi ortodocși, debarcarea spre teologii mai liberale și neconstrângătoare tradițional?

Pentru că mie mi se par de foarte mult bun simț întrebările pline de evlavie ale Părintelui Stăniloae, pe care Părintele Ică jr. le consideră „anistorice” dar, totodată, „grave și [care] trimit spre probleme reale[31]. Dar nu numai traducerea lui îmi este la suflet, ci și comentariile sale, care te apropie de Sfântul Isaac, în comparație cu traducerile reci și distante ale Părintelui Ică jr. la vol. 2 și 3 ale Sfântului Isaac.

Iar Părintele Ică jr. trebuia să ne demonstreze și Sfinția sa, după ce l-a tradus pe Sfântul Isaac, că îl înțelege, așa cum a făcut-o Stăniloae.

Numai că simplele informații istorice nu salvează opera unui Sfânt, ci conținutul teologiei unui Sfânt e cel care pledează pentru autenticitatea lui. Însă pentru teologie trebuie să ai ochi duhovnicești și puterea de a judeca lucrurile teologic. Altfel faci din fiecare afirmație a unui Sfânt o afirmație „ineptă” și „eretică”.

Pentru Ică jr., în definitiv, Sfântul Isaac Sirul este „un nestorian” de secol 7[32]. Și conchide, în mod disprețuitor: „dacă un eretic „nestorian” poate avea o învățătură duhovnicească atât de „ortodoxă”, aceasta arată că „nestorianismul” acela nu era de fapt ceea ce s-a crezut”[33]. Pentru că profesorul de la Sibiu, în loc să fie indignat pe cei care l-au făcut „nestorian” pe Sfântul Isaac, pactizează cu nestorianismul și îl scoate „valabil”, așa după cum profesori de la București au găsit, „la fel de valabil”, monofizitismul.

Numai că niciuna dintre erezii nu poate fi reînviată, iar cei care se războiesc cu Sinodul III și IV Ecumenic au probleme cu ortodoxia lor. Pentru că vor să treacă granițele propriei mărturisiri de credință a Bisericii lor.

În introducerea la vol. al 3-lea al scrierilor isaaciene, Părintele Ică jr. îi dă cuvântul lui Sabino Chialà[34], monah romano-catolic de la Bose[35]. Și acesta subliniază, în primul paragraf al introducerii sale, că Sfântul Isaac Sirul e „nestorian”[36].

Așa că poziția Părintelui Ică jr. e clară din ambele cărți: Sfântul Isaac Sirul e un „nestorian” despre care ortodocșii cred că e ortodox.

Valentin Cosmin Vesa[37] și-a publicat teza doctorală în 2013[38]. Iar în capitolul dedicat vieții Sfântului Isaac Sirul, el îl urmează în concluzii, în mod docil, pe Părintele Ică jr.

Încă din introducerea cărții, Vesa ne spune că Sfântul Isaac a trăit în sec. al 7-lea[39]. Iar în primul capitol al tezei sale, el repetă datele din introducerea lui Ică jr., pe care le-am discutat deja. Și, ca și acesta, nu ia nicio poziție în ceea ce privește acuza eterodoxă că Sfântul Isaac ar fi „nestorian”. El a expus datele, ca și Ică jr., și doar atât. Însă Dionisie Areopagitul și Macarie Egipteanul sunt tratați de el, deopotrivă, și ca Sfinți și ca pseudo[40], pe când Bonaventura e cinstit ca „sfânt” de Valentin Vesa[41].

În concluziile finale ale cărții, Vesa schimbă însă placa și ne spune că „ortodoxia sa nu a fost contestată niciodată”[42]. A cui? A Sfântului Isaac Sirul. Însă în primul capitol al tezei, Vesa l-a mărturisit ca fiind „nestorian” pe Isaac. Poate a crezut că cititorul nu e în stare să-și aducă aminte afirmațiile făcute anterior de către autor…

În 2015, la București, Părintele Georgian Păunoiu și-a susținut teza doctorală intitulată Asceza şi îndumnezeirea omului în opera Sfântului Isaac Sirul[43]. Și acesta susține că Sfântul Isaac a trăit în secolul al 7-lea[44], așa după cum afirmă și Părintele Ică jr. Și tot ca acesta, Păunoiu vorbește despre „epurarea” textelor grecești ale primei părți[45].

În rezumatul tezei sale, Părintele Păunoiu vorbește doar despre „etichetarea ca nestorian[46] a Sfântului Isaac, fără să se pronunțe în mod clar, dacă îl consideră sau nu „nestorian”.

În teză[47] însă, el folosește cele două texte nestoriene pentru a scrie „viața” Sfântului Isaac[48], după cum a făcut și Ică jr. și Vesa, fără să se raporteze critic la ele.

„Și fără să mai sublinieze, ca Ică jr., că este nestorian, autorul îl plasează fără menajamente în spațiul și în teologia nestoriană pe Sfântul Isaac Sirul”[49].

De ce Sinaxarul grecesc pledează pentru secolul al 6-lea? Care e sursa pe care se bazează?

ÎPS Ilarion Alfeev [Иларион Алфеев][50], într-un studiu din 2013, ne spune că Sfântul Isaac s-a născut în Qatar[51] și urmează apoi informațiile furnizate de către nestorieni. După care și-a pus aceeași problemă ca și mine: cum să fie un Sfânt al Bisericii „nestorian”? Pentru că un ortodox nu poate gândi altfel în materie de aghiologie.

Părintele Georgii Florovschii [Георгий Флоровский][52] și ÎPS Vasilii Krivoșein [Василий Кривошеин][53] au fost de părere că Sfântul Isaac Sirul a fost nestorian în mod formal dar ortodox la nivel de teologie[54]. Însă această opinie este inacceptabilă. Pentru că un nestorian nu poate gândi și scrie ortodox. Pe panta periculoasă și lipsită de evlavie a acestei idei putem să vorbim despre „ortodocși” care sunt romano-catolici, armeni, musulmani sau hinduși.

Numai că Biserica îl cinstește ca Sfânt pe un credincios al ei, care prin viața și teologia lui mărturisește și exprimă credința Bisericii. Ea nu-i mărturisește ca Sfinți pe credincioșii altor biserici, indiferent de viața acelora, ci numai pe membrii reali și autentici ai ei.

Într-un alt studiu al ÎPS Alfeev[55], din 1995, el îl mărturisește pe Sfântul Isaac Sirul drept trăitor în sec. al 7-lea d. Hr.[56]. Pe când în cartea lui Духовный мир преподобного Исаака Сирина [Lumea spirituală a Preasfințitului Isaac Sirul][57], Alfeev urmează, ca și Ică jr., „sursele” nestoriene[58] pentru a vorbi despre viața Sfântului Isaac.

Dar tot el ne spune că până în secolul al 19-lea, Sfântul Isaac Sirul ar fi fost „confundat” cu un alt Isaac Sirul, din Antiohia, care a trăit în sec. al VI-lea[59].

Cine însă l-a confundat cu un altul? Anumiți Sfinți Părinți ai Bisericii sau credincioșii de rând?

Într-un alt articol din 2008[60], Alfeev îl numește pe Sfântul Isaac Sirul „one of the greatest theologians of the Orthodox tradition [unul dintre cei mai mari teologi ai tradiției ortodoxe]”[61]. După care spune că a trăit în secolul al 7-lea și ne dă toate datele pe care „sursele” nestoriene le oferă[62]. Pentru că și el, ca și teologii români amintiți mai sus, pledează pentru același lucru în definitiv: pentru un Sfânt Isaac Sirul „nestorianizat”.

John Sanidopoulos, în 2014, pe blogul său, a publicat un articol al Protoiereului Ioannis Fotopulos scris împotriva cărții ÎPS Ilarion Alfeev, pe care am citat-o anterior. Intitulat: Abba Isaac the Syrian, the „Unjustly Accused” Saint, pe care l-a publicat în 7 părți[63].

Și în articolul său, Părintele Ioannis spune că Sfântul Isaac a adormit spre sfârșitul sec. al 6-lea, dar că nu avem multe date despre viața sa[64]. Însă Sfinți Părinți de-a lungul secolelor (și enumeră câțiva) l-au mărturisit drept Sfânt al Bisericii noastre[65].

În a 3-a parte a articolului său, el deplânge modul în care ÎPS Ilarion Alfeev l-a declarat „nestorian” pe Sfântul Isaac[66].

Și din datele pe care Alfeev le oferă despre Isaacul nestorianizat, Fotopulos remarcă faptul că sursele istorice nestoriene se referă la o altă persoană decât la Sfântul nostru[67]. Căci criteriul după care noi mărturisim sfințenia unui Sfânt este mărturia despre el a Sfinților Părinți[68].

Fotopulos neagă paternitatea isaaciană a părții a doua a operei isaaciene, care a fost descoperită în 1983 de Sebastian Brock și o numește Pseudo-Isaac[69]. Motivul? Pentru că nicio scriere ortodoxă nu vorbește despre ea, în al doilea rând, pentru că partea a doua conține cacodoxii nestoriene și referiri la eretici iar, în al treilea rând, pentru că ea conține cacodoxia origenistă a apocatastazei[70].

În a 5-a parte a textului său, Părintele Ioannis Fotopulos caracterizează drept „appalling [îngrozitoare]”, afirmația ÎPS Kallistos Ware cum că „our faith in God’s love makes us dare to hope that all will be saved [credința noastră în Dumnezeul iubirii ne face a îndrăzni să nădăjduim că toți vor fi mântuiți]”[71]. Și Ware, subliniază Fotopulos, a vorbit despre Sfântul Isaac ca despre un „nestorian”, acceptând cacodoxiile din Pseudo-Isaac, și a afirmat că Sfântul Isaac nu a acceptat Sinodul V Ecumenic[72].

În finalul articolului său, Părintele Ioannis Fotopulos afirmă faptul că opera Sfântului Isaac Sirul e cuprinsă „in Greek translation, texts that are most Orthodox, exuding grace and consolation [în traducerea grecească, texte care sunt foarte ortodoxe, dăruind har și mângâiere]”[73].

Iar dacă Ioannis Fotopulos nu acceptă parte a 2-a, atunci nu o acceptă nici pe a 3-a recent descoperită.

Sebastian Brock a publicat a doua parte din opera Sfântului Isaac Sirul în 1995[74]. Iar pentru el, Sfântul Isaac este un eremit din sec. al 7-lea al Bisericii siriene[75], adică un nestorian. Însă, pentru că titulatura de nestorian e percepută ca una minimalizatoare de către ortodocși, Brock consideră că trebuie să vorbim despre Sfântul Isaac nu ca despre un „nestorian” ci ca despre un episcop care a aparținut de „Biserica răsăriteană”[76]. Dar ceea ce el numește „Biserică răsăriteană”, pentru noi, ortodocșii, este cea nestoriană. Iar toată încercarea de a-l transforma pe Sfântul Isaac Sirul într-un „nestorian” e o manipulare grosolană.

Numai că această mistificare teologică nu ar fi prins rădăcini pe pământ românesc dacă Părintele Profesor Ică jr. nu ar fi creditat-o și dacă alți tineri teologi nu s-ar fi raliat la ea.


[1] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1930/sxsaintinfo.aspx. [2] Ibidem.

[3] A se vedea: http://el.wikipedia.org/wiki/Νικηφόρος_Θεοτόκης.

[4] Ibidem. [5] Cf. Sfântul Isaac Sirul și Opera lui în Filocalia românească, Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, vol. X, trad., introd. și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, București, 1981, p. 6.

[6] Ibidem. [7] Idem, p. 6-7. [8] Idem, p. 7.

[9] Cf. Sfântul Isaac Sirul necunoscutul – operă, profil istoric și gândire spirituală pe fundalul tradiției siro-orientale în Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, partea a II-a recent descoperită, cu studiu introd. și trad. de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2003, p. 5-8.

[10] Idem, p. 8. [11] Idem, p. 11. [12] Ibidem.

[13] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Simone_Assemani.

[14] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, ed. cit., p. 10-11.

[15] Idem, p. 11. [16] Idem, p. 12.

[17] A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Jean-Baptiste_Chabot.

[18] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, ed. cit., p. 14, n. 26.

[19] Ea poate fi downloadată de aici:

https://archive.org/details/desisaacininivit00chab.

[20] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, ed. cit., p. 15.

[21] Ibidem. [22] Ibidem. [23] Idem, p. 15-16. [24] Idem, p. 16.

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ignatius_Ephrem_II_Rahmani.

[25] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, ed. cit., p. 17.

[26] Idem, p. 18. [27] Ibidem. [28] Ibidem. [29] Ibidem.

A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Bedjan.

[30] Idem, p. 21. [31] Ibidem. [32] Idem, p. 83. [33] Ibidem.

[34] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici. Partea a III-a, recent regăsită, cu un cuvânt înainte, introd. și text de Sabino Chialà, trad. în rom. [din lb. italiană] de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2005, p. 6.

[35] A se vedea: http://www.monasterodibose.it/.

[36] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici. Partea a III-a, recent regăsită, ed. cit., p. 7.

[37] A se vedea: http://ot.ubbcluj.ro/profesori/valentin-cosmin-vesa.

[38] Valentin Vesa, Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul. Itinerarul spiritual de la „dreptatea ascetică” la „dragostea duhovnicească”, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2013, 371 p.

[39] Idem, p. 13, 15. [40] Idem, p. 19, 32, 42 (n. 4), 61, 62 etc. [41] Idem, p. 75. [42] Idem, p. 312.

[43] Cf.

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2014Decembrie/PAUNOIU%20GEORGIAN%20-%20Asceza%20si%20indumnezeirea%20omului%20in%20opera%20Sfantului%20Isaac%20Sirul/rezumat%20teza%20-%20Georgian%20Paunoiu%20PT%20CD.doc.

[44] Idem, p. 6, 13. [45] Idem, p. 14. [46] Idem, p. 6.

[47] Pr. Asist. Drd. Georgian Păunoiu, Asceza și îndumnezeirea omului în opera Sfântului Isaac Sirul (teză dotorală), coord. Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, București, 2014, în biblioteca FTOB (SS/ P), 397 p. + 27 p. anexe.

[48] Idem, p. 66-68.

[49] Cf. http://www.teologiepentruazi.ro/2015/06/04/asceza-si-indumnezeirea-omului-in-opera-sfantului-isaac-sirul/.

[50] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Alfeiev.

[51] Metropolitan Hilarion of Volokolamsk, In Search of a Spiritual Pearl. St. Isaac the Syrian and His Works, editat online pe 11 octombrie 2013, ora 17.00, cf.

https://mospat.ru/en/2013/10/11/news92530/.

[52] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Georges_Florovsky.

[53] Idem: https://ru.wikipedia.org/wiki/Василий_(Кривошеин)

[54] Metropolitan Hilarion of Volokolamsk, In Search of a Spiritual Pearl. St. Isaac the Syrian and His Works, art. cit.

[55] Bishop Hilarion Alfeyev, Prayer in St Isaac of Nineveh, cf. https://jbburnett.com/resources/alfeyev_prayer-in-isaac-syr.pdf.

[56] Idem, p. 1.

[57] Митрoполит Илариoн (Алфеев), Духовный мир преподобного Исаака Сирина, издание шестoe, Издатeльcтвo Мocкoвcкoй Патриaрxии Pуccкoй Прaвocлaвoй Церкви, Mocквa, 2013, 439 p.

[58] Idem, p. 29-30 [59] Idem, p. 68.

[60] Bishop Hilarion Alfeyev, St. Isaac the Syrian: a Theologian of Love and Mercy, 4 april 2008, in Basilica di San Giovanni in Laterano, cf.

http://www.syriacstudies.com/AFSS/Syriac_Articles_in_English/Entries/2010/10/25_ST._ISAAC_THE_SYRIAN__A_THEOLOGIAN_OF_LOVE_AND_MERCY_Bishop_Hilarion_Alfeyev.html.

[61] Ibidem. [62] Ibidem.

[63] Articolul publicat în 7 părți poate fi citit aici: http://www.johnsanidopoulos.com/2012/09/was-st-isaac-syrian-nestorian.html.

[64] A se vedea: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/09/abba-isaac-syrian-unjustly-accused.html.

[65] Idem: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/09/abba-isaac-syrian-unjustly-accused_29.html.

[66] Idem: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/09/abba-isaac-syrian-unjustly-accused_30.html. [67] Ibidem. [68] Ibidem.

[69] A se vedea: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/10/abba-isaac-syrian-unjustly-accused.html. [70] Ibidem.

[71] A se vedea: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/10/abba-isaac-syrian-unjustly-accused_9.html. [72] Ibidem.

[73] A se vedea: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/10/abba-isaac-syrian-unjustly-accused_7.html.

[74] Isaac of Nineveh (Isacc the Syrian): „The Second Part”, Chapters IV-XLI, translated by Sebastian Brock, in col. Scriptorum Christianorum Orientalium, vol. 555, subcol. Scriptores Syri, tomus 225, Pub. In Aedibus Peeters, Lovanii, 1995, 207 p.

[75] Sebastian P. Brock, The Wisdom of St. Isaac of Nineveh: a bilingual edition, col. Texts from Christian Late Antiquity, vol. 1, Pub. Gorgias Press, New Jersey, p. vi.

[76] Ph.D. Candidate Choi Hyung-Guen, Images of ‘Heart’ and Isaac the Syrian, in Korea Presbyterian Journal of Theology, vol. 45, no. 3, (2013. 9), p. 165, n. 14.

Articol existent aici, în contul online al autorului: https://www.academia.edu/7154422/The_images_of_heart_and_Isaac_the_Syrian.

Despre ierarhia Bisericii în sec. I d. Hr. [14]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

 *

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a.

***

Sfântul Ierarh Probus, Episcopul Veronei, în Italia, a adormit în anul 59 d. Hr. E pomenit pe 12 ianuarie[1].

Pe 16 ianuarie este pomenită Sfânta Priscilla, soția lui Manius Acilius Glabrio[2] și mama senatorului Quintus Cornelius Pudens[3]. Ea fiind cea care l-a găzduit pe Sfântul Apostol Petru la Roma[4].

Sfânta Muceniță Fecioară Prisca e pomenită pe 18 ianuarie[5] și s-a născut într-o familie nobilă. Ea a fost martirizată la vârsta de 13 ani, în timpul împăratului Claudius.

Pentru că nu a jertfit zeilor, ea a fost bătută și întemnițată. A fost flagelată, s-a turnat seu fierbinte peste ea, a fost aruncată la lei în amfiteatru, a stat trei zile nemâncată în închisoarea sclavilor, după care a fost torturată și aruncată în foc. Și pentru că a rămas, în mod minunat, în viață, Sfintei Prisca i s-a tăiat capul la a 10-a piatră de hotar a căii Ostiensis, calea dintre Roma și Ostia[6].

Pe 29 ianuarie este pomenit Sfântul Diacon Caesarius, diaconul Sfântului Ierarh Ausonius de Angoulême, în Franța[7].

TrifenaAnastasius și Socratia și a fost aruncată într-un cuptor încins pentru că a disprețuit religia păgână. Apoi a fost legată de un copac și s-a aruncat cu sulițele în ea. Dar pentru că Domnul a păzit-o, soldații romani care o chinuiau au aruncat-o în fața unui taur nebun și acesta i-a cauzat moartea[9].

Sfântul Bucolus a fost primul Episcop al Smirnei, în Asia Mică și a fost ucenicul Sfântului Ioan Teologul[10]. Este pomenit pe 6 februarie și a adormit în anul 100 d. Hr.[11].

MarcSfântul Marchellos a fost un adept al lui Simon Magul pe care Sfântul Apostol Petru l-a convertit la dreapta credință. El a fost hirotonit episcop al Siracuzei, în Sicilia.

Sfântul Pancratios s-a botezat la Ierusalim din pruncie, i-a urmat Sfântului Apostol Petru în Antiohia și Cilicia, l-a cunoscut pe Sfântul Apostol Pavel și a fost hirotonit de el episcop în Tavromenia, în Sicilia. Însă iudeii și cei din Sicilia l-au prins, l-au spânzurat și l-au ars de viu[12].

FilagriosSfanta Fecioara MariamniSfânta Fecioară Mariamni,
cea întocmai cu Apostolii[14]

MariamniSfânta Mariamni, dimpreună cu Sfântul Apostol Vartolomeos, au fost martori la martirizarea Sfântului Apostol Filippos și i-au îngropat Sfintele Moaște. După care au mers în Licaonia și au propovăduit.

După ce Sfântul Vartolomeos a plecat în India, Sfânta Mariamni s-a întors în Palestina, în părțile Iordanului, și a adormit în pace[15].

ApfiaSfânta Muceniță Apfia e în mijloc, în dreapta ei fiind Sfântul Apostol Arhippos iar în stânga ei este soțul ei, Sfântul Apostol Filimon[16]

ApfTot pe 5 martie e pomenit și un al 3-lea trăitor în secolul I d. Hr: Sfântul Mucenic Onisimos din Isauria. A trăit în Palestina și a fost martirizat prin tăierea capului cu sabia[20].

Pe 14 mai sunt pomeniți cei 47 de Sfinți Mucenici din Roma, care au fost botezați de Sfântul Apostol Petru și au fost martirizați sub Nero în aceeași zi[21].

Sfântul Ierarh Birillus e pomenit pe 21 martie și a adormit în anul 90 d. Hr. A fost hirotonit de Sfântul Apostol Petru și a fost primul evanghelizator și episcop al Cataniei, în Sicilia[22].

Sfantul Ierarh Chiril al CatanieiSfântul Ierarh Chiril al Cataniei[23]

Și tot pe 21 martie e pomenit și un doilea episcop al Cataniei: Sfântul Ierarh Chiril al Cataniei. A fost și el ucenicul Sfântului Apostol Petru și a fost hirotonit de el episcop. Sfântul Chiril s-a născut în Antiohia și a adormit în pace, la adâncă bătrânețe, în Sicilia[24].

Sfantul Ierarh Artemon al SeleucieiSfântul Ierarh Artemon al Seleuciei[25]

ArtemonSfântul Sfințit Mucenic Flavius Latinus a fost al treilea Episcop al Bresciei, în Italia. El a fost episcop între 84-115 d. Hr.[28] și a fost martirizat în timpul lui Traianus. A fost martirizat în 115 și este pomenit în ziua de 24 martie[29].

Sfinții Mucenici Martinian și Processus au fost soldații imperiali care au fost desemnați să fie gardienii Sfinților Petru și Pavel în închisoarea Mamertino[30]|[31]. Ei s-au convertit văzând minunile lor și au fost botezați de Sfântul Apostol Petru în mod minunat. Din porunca lui Nero, ei au fost arestați, torturați și li s-au tăiat capetele. Sunt pomeniți pe 11 aprilie[32] și au fost martirizați în anul 67 d. Hr.[33].

AnastasiaSfântul Sfințit Mucenic Petru de Braga/ Rates a fost primul Episcop de Braga, în Portugalia și a fost martirizat în anul 60 d. Hr. Este pomenit pe 26 aprilie[36] și a păstorit între anii 45-60. El a fost hirotonit de Sfântul Apostol Iacov și a fost martirizat prin tăierea capului[37].

Sfântul Ierarh Patricius de Prusa, în Bitinia, este pomenit pe 28 aprilie. Și tot pe 28 aprilie este pomenit Sfântul Sfințit Mucenic Marcu al Galileii, martirizat în anul 92 d. Hr.[38].

Și după cum s-a văzut în munca noastră de cercetare de până acum, am evocat și alți membri ai ierarhiei Bisericii cât și Mucenici ai Bisericii din secolul I a căror pomenire ierarhia Bisericii a păstrat-o. Iar cu toții dovedesc cât de vie și de frumoasă era Biserica în secolul I în ciuda persecuțiilor păgâne.

Episcopii, preoții și diaconii, ca și azi, formau ierarhia Bisericii și poporul credincios respecta ierarhia Bisericii ca pe voia lui Dumnezeu. Pentru că ierarhia Bisericii a fost instituită de Domnul prin Sfinții Săi Apostoli și ea nu este o lucrare pur umană.

Tocmai de aceea, când venea vorba să moară pentru Hristos, atât membrii ierarhiei cât și poporul credincios se simțeau o singură Biserică și noii Sfinți ai Bisericii erau asumați imediat de către toți.

Și cred că de acest lucru avem nevoie în orice secol: de faptul de a ne simți membri reali ai Bisericii lui Hristos, aflați în comuniune vie cu orice credincios și cu orice Sfânt al Împărăției lui Dumnezeu. Adică să nu ne pierdem niciodată în istorie ci să vedem toate duhovnicește, trăind încă de acum în slava Împărăției lui Dumnezeu.

În concluzie, ierarhia Bisericii a fost tripartită din primul secol și ea s-a păstrat neschimbată până azi. Tocmai de aceea, în Biserica Ortodoxă, vorbim despre o succesiune apostolică neîntreruptă a harului și a credinței celei adevărate până azi.


[1] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/January_12_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[2] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Manius_Acilius_Glabrio_%28consul_91%29.

[3] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Quintus_Cornelius_Pudens.

[4] Idem:

http://www.orthodoxengland.org.uk/stdjan.htm.

[5] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/January_18_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[6] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Prisca.

[7] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/January_29_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[8] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1961/sxsaintinfo.aspx.

[9] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Tryphaena_of_Cyzicus.

[10] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/02/06/100441-st-bucolus-the-bishop-of-smyrna.

[11] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/February_6_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[12] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2072/sxsaintinfo.aspx.

[13] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2073/sxsaintinfo.aspx.

[14] Am preluat Sfânta sa Icoană de aici:

http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/0217_Mariamni.jpg.

[15] A se vedea:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2161/sxsaintinfo.aspx.

[16] Sfânta Icoană am preluat-o de aici:

http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/0219_arxippos_filimon_apfias.jpg.

[17] A se vedea:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2181/sxsaintinfo.aspx.

[18] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2341/sxsaintinfo.aspx.

[19] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2342/sxsaintinfo.aspx.

[20] Idem:

https://oca.org/saints/lives/2010/03/05/100664-martyr-onesimus-of-isauria.

[21] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/March_14_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[22] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Birillus.

[23] Sfânta sa Icoană am preluat-o de aici:

http://images.oca.org/icons/lg/march/0321cyrilcatania.jpg.

[24] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2013/03/21/100859-st-cyril-the-bishop-of-catania.

[25] Sfânta sa Icoană am preluat-o de aici:

http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/0324_Artemon_seleucia.jpg.

[26] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pisidia.

[27] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2429/sxsaintinfo.aspx.

[28] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/March_24_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[29] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Flavius_Latinus_of_Brescia.

[30] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Mamertine_Prison.

[31] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Martinian_and_Processus.

[32] Ibidem.

[33] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/April_11_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[34] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2659/sxsaintinfo.aspx.

[35] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/April_15_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[36] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/April_26_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[37] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Peter_of_Rates.

[38] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/April_28_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

Despre ierarhia Bisericii în sec. I d. Hr. [13]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

 *

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a.

***

ApoSfântul Apollinarios l-a botezat pe Irineu și pe întreaga lui familie, după ce l-a vindecat pe fiul acestuia care era orb[2]. Tecla, soția tribunului, și cu toată casa ei crede în Hristos, după ce ea este vindecată de o boală și Sfântul Apollinarios îi botează pe toți membrii familiei ei. Iar casa ei devine Biserică[3].

Sfântul Apollinarios a locuit timp de 12 ani în casa transformată în Biserică și i-a hirotonit preoți pe Aderet și Calochir iar pe Marchian și Levcadie i-a făcut diaconi, dimpreună cu alți 6 clerici[4].

Însă atunci când a fost prins, Sfântul Apollinarios a fost legat de picioare cu o funie și l-au tras afară din cetate ca pe un mort, lăsându-l aproape viu la malul mării[5]. Datorită minunilor sale, au crezut în Hristos mai mult de 500 de bărbați și au fost botezați[6].

Păgânii l-au prins din nou și l-au bătut cu toiege foarte rău, după care l-au pus cu picioarele goale pe cărbuni aprinși[7]. Scăpând din nou de munci, Sfântul Apollinarios a început să slujească într-o Biserică mică, lângă mare, ridicată de creștini, săvârșind acolo Dumnezeiasca Liturghie și botezându-i în apa mării pe cei care credeau în Hristos[8].

Când a înviat-o pe fiica lui Rufin, s-a botezat toată casa lui, adică 324 de bărbați și femei[9]. Cea înviată din morți s-a logodit mireasă lui Hristos, trăind ca fecioară în toate zilele vieții ei[10]. Pentru că viața monahală a Bisericii a început în secolul I d. Hr. și nu mai târziu. După cum, mai sus, am văzut că Sfinții Mucenici Protasie și Ghervasie au trăit pentru 10 ani în zăvorâre și isihie.

Pentru că atunci ca și acum nevoințele duhovnicești pe care le facem sunt luminări ale lui Dumnezeu în viața noastră. Iar noi ne nevoim în măsura în care simțim că El dorește acea nevoință.

Sfântul Episcop Apollinarios e bătut din nou pentru că nu a vrut să îi tămâieze pe idoli[11]. I-au turnat apă fiartă pe răni, a fost bătut cu pietre peste gură, apoi i-au ferecat picioarele în obezi, în temniță, și l-au lăsat fără mâncare și băutură[12]. Însă Îngerul Domnului l-a hrănit.

După 4 zile l-au ferecat în fiare grele, l-au pus pe o corabie și l-au trimis în surghiun. Și trei clerici au mers cu el[13]. Însă corabia s-a scufundat datorită unei furtuni și au rămas în viață numai Sfântul Apollinarios, cei trei clerici, dimpreună cu doi soldați, fiarele de pe el fiind dezlegate de o mână nevăzută. Cei doi soldați se botează[14].

Ajunge în Moesia și convertește oameni[15]. Convertește oameni și „la malurile Dunării”[16]. Propovăduiește în Tracia. Datorită demonului din idolul Serapid, Sfântul Apollinarios e bătut fără milă și păgânii l-au trimis cu corabia în Italia, pentru ca demonul lor „să le vorbească” din nou.

S-a întors în Ravenna, după 3 ani de la izgonirea lui. Însă aici e prins din nou de păgâni și bătut[17]. E scăpat de Taurus și trăiește 4 ani în libertate, botezând și tămăduind mulți oameni[18].

Însă Sfântul Apollinarios e tăiat cu săbiile și lăsat aproape mort. După 7 zile a adormit, nu înainte de a-i întări în credință pe cei credincioși și de a le proroci despre prigonirile viitoare ale Bisericii, prevestindu-le că idolii vor dispărea și Biserica se va liniști[19].

Sfântul Apollinarios a fost episcop 28 de ani, o lună și 4 zile și a pătimit pe 23 iulie, în timpul împăratului Vespasianus[20]. A adormit la vârsta de 75 de ani[21].

A fost sirian de neam, din Antiohia, și Sfintele sale Moaște se păstrează în Basilica Sfântul Apollinarie cel Nou, din Ravenna, în Italia[22], în Basilica Sfântul Apollinarie tot din Ravenna[23] și în Biserica Sfântul Lambert din Düsseldorf, în Germania[24].

Sfantul Sfintit Mucenic ApollinariosSfântul Sfințit Mucenic Apollinarios
într-o frescă în mozaic[25].

Sfântul Aspren este primul Episcop de Napoli, e pomenit pe 3 august și a trăit în secolul I d. Hr.[26]. A fost 23 de ani episcop în timpul împăraților Traianus și Hadrianus[27].

Sfântul Aspren a fost convertit la dreapta credință de către Sfânta Candida cea Bătrână, pomenită pe 4 septembrie, care a adormit în anul 78 d. Hr. Aceasta, la rândul ei, a fost vindecată de boală și botezată de Sfântul Apostol Petru[28].

Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Aspren se păstrează în Biserica Sfânta Restituta din Napoli[29].

Mama Sfântului Mucenic Nazarios (amintit anterior, pomenit pe 14 octombrie), Sfânta Perpetua, este pomenită pe 4 august. Ea a fost o matroană din Roma, botezată de Sfântul Apostol Petru, care și-a convertit soțul și pe fiul său, pe Sfântul Nazarios[30].

Sfântul Euprepius a fost primul Episcop al Veronei[31], în nordul Italiei și este pomenit pe 21 august[32]. A fost episcop între 60-72 d. Hr. și, din 1806, Sfintele sale Moaște sunt în Basilica Sfântul Zeno[33] din Verona[34].

Sfântul Sfințit Mucenic Priscus, primul Episcop de Capua, în Italia, e pomenit pe 1 septembrie. A fost hirotonit de Sfântul Apostol Petru și a fost martirizat la anul 66 d. Hr., în timpul lui Nero[35].

FiviSfanta Diaconita FiviSfânta Diaconiță Fivi[37]

ZinaidaEle au fost surori, născute în Tarsul Ciliciei[39]. Au fost verișoarele Sfântului Apostol Pavel. Iar, potrivit Tradiției Bisericii, ele au fost primele femei medic ale Bisericii, după Sfântul Apostol Luca și primii doctori fără de arginți ai Bisericii[40].

Sfintele Mucenite Zinaida si FilonillaSfintele Mucenițe Zinaida și Filonilla,
primii doctori fără de arginți ai Bisericii[41]

Ele au fost învățate și botezate de fratele lor, de Sfântul Iason, unul din cei 70 de Sfinți Apostoli ai Domnului, care a fost Episcop de Tarsos[42], în Turcia de azi[43].

Sfintele Mucenițe Zinaida și Filonilla au studiat medicina la academia din Tarsos și au fost martirizate de păgâni, prin ucidere cu pietre, pe timpul nopții, în anul 100 d. Hr., lângă Demetriada, în Tessalia[44], Grecia[45].

TavitaSfanta LidiaLidiaPe 16 noiembrie este pomenit Sfântul Fulvianus, prințul Etiopiei, care, după Botez, s-a numit Matei[50]. El a fost cel care l-a aruncat în foc pe Sfântul Apostol Matei, dar văzând minunile care s-au petrecut la moartea acestuia, s-a convertit. Mai apoi a devenit episcop și a adormit în pace[51].

Sfântul Ierarh Sirus este primul Episcop de Pavia, în Italia și este pomenit pe 9 decembrie[52]. El este băiatul cu cele 5 pâini care apare în Evanghelii și l-a urmat pe Sfântul Apostol Petru la Roma. El a predicat în toate cetățile mari din nordul Italiei. Sfintele sale Moaște sunt în catedrala romano-catolică din Pavia[53].

Sfântul Sfințit Mucenic Hermagoras este primul Episcop de Aquileia, în nordul Italiei. El a fost ales de Sfântul Apostol Marcu pentru Aquileia și hirotonit episcop de Sfântul Apostol Petru. Împreună cu diaconul său, cu Sfântul Mucenic Fortunatus, ei au suferit sub Nero și li s-au tăiat capetele[54].

hirotonia Sfantului Sfintit Mucenic HermagorasSfântul Apostol Petru, în prezența Sfântului Evanghelist Marcu,
îl hirotonește Episcop de Aquileia pe Sfântul Sfințit Mucenic Hermagoras[55]

Dintr-o altă frescă[56] aflăm, că împreună cu Sfinții Hermagoras și Fortunatus a fost martirizat și Sfântul Tatian din Aquileia.

DGA755739Sfântul Sfințit Mucenic Secundus, Luminătorul Spaniei, a fost trimis de Sfinții Apostoli în Hispania și este pomenit pe 28 decembrie[57]. A fost primul Episcop de Abla/ Ávila[58].


[1] A se vedea:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/189/sxsaintinfo.aspx.

[2] Viețile Sfinților pe luna iulie, ed. cit., p. 452.

[3] Idem, p. 453.

[4] Idem, p. 454.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 455.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Idem, p. 456.

[10] Ibidem.

[11] Idem, p. 457.

[12] Idem, p. 457-458.

[13] Idem, p. 458.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 458-459.

[16] Idem, p. 459.

[17] Ibidem.

[18] Idem, p. 460.

[19] Idem, p. 461.

[20] Ibidem.

[21] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/07/23/102079-hieromartyr-apollinaris-the-bishop-of-ravenna.

[22] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Basilica_of_Sant%27Apollinare_Nuovo.

[23] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Basilica_of_Sant%27Apollinare_in_Classe.

[24] Cf.

http://en.wikipedia.org/wiki/Apollinaris_of_Ravenna.

[25] Preluată de aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Apollinaris_of_Ravenna#mediaviewer/File:Saint_Apollenaris.jpg.

[26] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Aspren.

[27] Ibidem.

[28] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Candida_the_Elder.

[29] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Aspren

și http://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Restituta.

[30] Cf.

http://en.wikipedia.org/wiki/August_4_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[31] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Euprepius_of_Verona.

[32] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/August_21_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[33] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Euprepius_of_Verona.

[34] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Basilica_of_San_Zeno,_Verona.

[35] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/September_1_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[36] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/September_3_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[37] Sfânta sa Icoană am preluat-o de aici: http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/0903_Foibi_Diakonissa.jpg.

[38] A se vedea:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/852/sxsaintinfo.aspx.

[39] Ibidem.

[40] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Zenaida_and_Philonella.

[41] Sfânta lor Icoană e preluată de aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Menologion_of_Basil_023.jpg.

[42] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Zenaida_and_Philonella.

[43] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Tarsus,_Mersin.

[44] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Zenaida_and_Philonella.

[45] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Thessaly.

[46] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/October_25_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29#cite_note-1.

[47] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Lydia_of_Thyatira. Sfânta sa Icoană am preluat-o de aici:

http://artthebibleandthebigappledotorg1.files.wordpress.com/2012/10/lydia1.jpg?w=584.

[48] A se vedea:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3277/sxsaintinfo.aspx.

[49] Ibidem.

[50] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/November_16_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[51] Idem:

http://www.holytrinityorthodox.com/calendar/los/November/16-04.htm.

[52] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/December_9_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[53] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Syrus_of_Pavia.

[54] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Hermagoras_of_Aquileia.

[55] Fresca am preluat-o de aici:

http://www.gettyimages.com/detail/news-photo/st-peter-consecrating-st-hermagoras-as-bishop-of-aquileia-news-photo/154719083.

[56] Prezentată în pagina următoare:

http://www.bridgemanimages.com/en-GB/asset/755739//saints-fortunato-tatian-and-hermagoras-protomartyrs-of-aquileia-crypt-fresco-patriarchal-basilica-of-santa-maria-assunta-aquileia-friuli-venezia-giulia-italy-12th-century.

[57] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/December_28_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[58] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Secundus_of_Abula.

Despre ierarhia Bisericii în sec. I d. Hr. [12]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

 *

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a.

***

Sfintele Femei MironositeSfintele Femei Mironosițe sunt pomenite în Duminica a 3-a după Paști. În afară de Maica Domnului, cu numele, mai sunt cunoscute încă 7 Sfinte Femei din grupul Mironosițelor: „Sfânta Maria Magdalena [adoarme la Efes şi e înmormântată de Sfântul Ioan Evanghelistul], Sfânta Salomeea [fiica Sfântului Iosif, logodnicul Prea Curatei], Sfânta Ioana [femeia lui Huza, ispravnicul şi iconomul împăratului Irod], Sfintele Marta şi Maria [surorile Sfântului Lazăr cel a patra zi înviat din morţi], Sfânta Maria lui Cleopa şi Sfânta Suzana[1].

Sfanta Maria MagdalenaSfânta Mironosiță Maria Magdalini, cea întocmai cu Apostolii[2]

MagdaliniEra din seminția lui Neftalim, din Magdala, o localitate din Galilea. Și după ce a fost vindecată de demonizare, Sfânta Maria a crezut în Domnul și s-a făcut ucenică a Lui, slujindu-I dimpreună cu celelalte Sfinte Femei[3]. A participat la Răstignirea și Îngroparea Domnului și a fost martoră a Învierii Lui în fața Sfinților Apostoli[4].

Ea a stat lângă Maica Domnului și i-a slujit ei, până la Înălțarea Lui la ceruri, după care a propovăduit ca și Sfinții Apostoli, ajungând până la Roma.

Pe cezarul Tiberius, ea l-a tămăduit la un ochi și l-a făcut să creadă în Hristos, făcând minunea oului roșu. De aceea, el i-a pedepsit pe Pilat și pe arhiereii evrei pentru că L-au omorât pe Domnul.

A plecat la Efes, la Sfântul Ioan Teologul și a slujit apostolește, fiind îngropată într-o peșteră de Sfântul Ioan. În aceeași peștera unde, mai apoi, au adormit cei 7 Sfinți Tineri[5], pomeniți pe 4 august[6].

Ioannacea care a recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul, lucru pomenit pe 24 februarie[7]

Sfanta Mironosita IoannaSfânta Mironosiță Ioanna[8]

Sfânta Ioanna a luat în taină capul Sfântului Ioan Botezătorul, l-a ascuns într-un vas și l-a îngropat pe Muntele Măslinilor, într-o proprietate care îi aparținea lui Irod[9].

SalomiSfata Mironosita SalomiSfânta Mironosiță Salomi[11]

Sfânta Mironosiță Maria lui Cleopa e pomenită pe 23 mai și a adormit în pace[12].

Sfanta Mironosita SusannaSfânta Mironosiță Susanna

SuSfintele Mironosite Marta si MariaMartaAm pomenit anterior de Sfinții Mucenici Vitalios și Valeria dar și de fiii lor, și ei Sfinți Mucenici, Ghervasios și Protasios, cu toții trăitori în secolul I d. Hr.

În calendarul românesc, Sfinții Mucenici Ghervasie și Protasie sunt pomeniți pe 14 octombrie. Iar în ediția românească a Vieților Sfinților, alături de viața lor, ni se spune cum au fost martirizați și părinții lor.

Datele le avem de la Filip, cel care a îngropat Sfintele Moaște ale Sfinților Ghervasie și Protasie într-o „raclă de marmură”[18] și care le-a scris viața[19].

Astfel, Filip ne spune că Sfântul Vitalie, în Ravenna, „a fost aruncat într-o groapă adâncă și bătut cu pietre”[20] și astfel a fost martirizat prin îngroparea de viu[21], pe când Sfânta Valeria a fost bătută „cu bețe, fără milă, încât abia a putut să ajungă vie la ai săi, în Mediolan”[22]. Ea și-a întărit fiii gemeni, pe Protasie și Ghervasie[23], în dreapta credință, și după 3 zile a adormit în pace[24].

Sfinții Ghervasie și Protasie, după ce au rămas orfani, au vândut casa părintească, și-au împărțit averea și și-au eliberat robii[25]. „Apoi s-au închis singuri într-o casă și s-au nevoit acolo zece ani în post, în rugăciune și în citire”[26]. După cum se observă, avem aici un exemplu de zăvorâre și de isihie din primul secol al Bisericii.

Sfântul Mucenic Ghervasie a fost bătut cu vergi de plumb până ce a murit[27]. Pe când Sfântul Mucenic Protasie a fost tăiat cu sabia[28].

Sfinții Mucenici Ghervasie și Protasie, dimpreună cu Sfântul Apostol Pavel, i s-au arătat în vedenie Sfântului Ambrozie al Mediolanului și acesta a scos Sfintele Moaște ale Sfinților Ghervasie și Protasie din pământ[29]. Și „pe când se scoteau din pământ acele Sfinte Moaște, multe tămăduiri s-au făcut bolnavilor și diavolii din oameni au fost izgoniți și orbii au văzut”[30].

cei 4NazSfântul Nazarie era din Roma, din tată evreu și mamă creștină, numită Perpetua, mama lui fiind botezată de Sfântul Apostol Petru.

Sfântul Nazarie a fost botezat de episcopul Romei, și-a vândut averea și a plecat la Medionalum[32]. El i-a cercetat adesea, în temniță, pe Sfinții Ghervasie și Protasie, „pentru că i-a văzut plini de dragostea cea dumnezeiască și gata oricând, cu osârdie, să-și dea sufletele pentru Domnul”[33].

A fost bătut peste gură pentru dreapta credință[34]. Însă, în vedenia somnului, „Fericita lui maică” i s-a arătat și i-a poruncit să meargă în Galia și să propovăduiască[35]. De unde înțelegem că mama lui, Perpetua, este și ea Sfântă.

Sfântul Nazarie și-a ascultat mama și a plecat în Galia și în cetatea Melia l-a găsit pe Sfântul Chelsie, care avea 3 ani, pe care l-a botezat și l-a crescut în dreapta credință[36]. Amândoi au fost întemnițați și bătuți dar apoi eliberați, pentru că soția persecutorului i s-a făcut milă de copilăria Sfântului Chelsie[37].

În cetatea Tamir, ei au fost prinși de păgâni și trimiși la împăratul Nero. Și, din porunca lui Nero, Sfântul Nazarie a fost călcat în picioare iar Sfântul Chelsie a fost bătut cu vergi. Au fost dați la fiare de mâncare, după care au fost aruncați în mare[38]. Și „ei au mers pe deasupra apelor precum pe pământ”[39], minune din cauza căreia s-au convertit la dreapta credință slugile lui Nero, care au fost botezate de Sfântul Nazarie[40].

Sfinții Nazarie și Chelsie s-au întors la Mediolanum și i-au găsit tot în temniță pe Sfinții Ghervasie și Protasie[41]. Datorită propovăduirii lor, cei 4 au fost închiși împreună. Și, din porunca lui Nero, Sfinților Nazarie și Chelsie li s-au tăiat capetele.

Paulin Presbiterul, autorul Vieții Sfântului Ambrozie al Mediolanului, dă mărturie despre cum au fost găsite Sfintele Moaște ale Sfinților Nazarie și Chelsie de către Sfântul Ambrozie: „Eu, fiind de față, am văzut sânge în mormântul în care zăceau muceniceștile Moaște, ca și cum acest sânge ar fi curs de curând; capul [Sfântului Nazarie], cu părul și cu barba erau neatinse, ca și cum atunci ar fi fost puse în groapă, iar fața lui era atât de luminoasă de parcă ar fi fost spălată de curând.

Adevărată minune, precum Domnul a făgăduit în Evanghelie că niciun fir de păr din capul vostru nu va pieri. Iar Sfintele lor Moaște au umplut acel loc de mireasmă bună, încât covârșeau toate aromele. Apoi, ridicând Moaștele mucenicești și punându-le în caretă, ne-am întors îndată cu Sfântul Ambrozie și la Sfântul Mucenic Chelsie, cel ce era pus în același loc. Și am aflat de la cel care stăpânea grădina aceea cum că de la părinți moștenise el locul acela, loc pe care părinții lui îl moșteniseră din neam în neam, căci într-însul sunt așezate mari vistierii, pe care nici molima, nici rugina nu le strică, nici hoții nu le sapă și nu le poate fura[42].

ClateosȘi tot pe 4 iunie sunt pomeniți Sfinții Mucenici Frontasius, Severinus, Severianus și Silanus, care au fost martirizați în timpul împărăției lui Claudius, adică înainte de anul 54 d. Hr.[44]. Ei au fost trimiși la propovăduire, în sudul Galiei, de către PS Frontonus de Petragorium[45].

Din ediția românească, aflăm că Fronton a fost primul episcop al Petragoriei iar Silanus este pomenit ca Silvan[46].

Sfinților Mucenici li s-au bătut piroane de fier în cap, după care i-au pironit de un stâlp. Mai apoi li s-au tăiat capetele și trupurile lor au fost lăsate neîngropate[47].

Însă, după martirizarea lor, a avut loc o imensă minune: „pogorându-se deodată [harul] Sfântul[ui] Duh peste trupurile lor, le-a înviat și luându-și fiecare în mâini capul care zăcea lângă trup, s-au sculat în picioare fără ajutor omenesc și au mers spre râul ce se numea Il; deci, suindu-se pe apă umblau cu picioarele ca pe pământ uscat.

Apoi, trecând râul, s-au suit pe un deal înalt, și ajungând la Biserica Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, în care se ruga Sfântul Fronton episcopul, au intrat înăuntru și, plecându-și genunchii, și-au pus capetele înaintea picioarelor; iar trupurile le-au întins pe pământ în chipul crucii și au rămas morți”[48].

Sfântul Sfințit Mucenic Astius, episcop de Dyrrachium, în Macedonia[49], a fost martirizat în anul 98 d. Hr., în timpul lui Traianus[50]. E pomenit tot pe 4 iunie.

A fost bătut cu tije de plumb și cu bice din piele de bou, a fost uns pe tot trupul cu miere, fiind înțepat de viespi și de muște, după care l-au răstignit și astfel a plecat la Domnul[51].


[1] Cf.

http://www.teologiepentruazi.ro/2007/04/21/cine-sunt-sfintele-femei-mironosite-femeia-in-biserica/. Date preluate din Penticostar, Ed. IBMBOR, ed. 1999, p. 100-101.

[2] Am preluat Sfânta sa Icoană de aici: http://www.rok-weimar.de/assets/images/AgiaMariaMagdalini02.jpg.

[3] Viețile Sfinților pe luna iulie, ed. cit., p. 442.

[4] Idem, p. 443-445.

[5] Idem, p. 450.

[6] A se vedea:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august04.htm și

http://ziarullumina.ro/vietile-sfintilor/dovada-celor-7-tineri-din-efes.

[7] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/06/27/101827-st-joanna-the-myrrhbearer.

[8] Sfânta sa Icoană am preluat-o de aici:

http://images.oca.org/icons/sm/june/0627joanna.jpg.

[9] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/02/24/100603-first-and-second-finding-of-the-honorable-head-of-the-holy-glori.

[10] A se vedea:

http://ro.orthodoxwiki.org/Salomeea_Mironosi%C5%A3a.

[11] Am preluat Sfânta sa Icoană de aici:

http://4.bp.blogspot.com/-nY2YBi71FDA/Ua7aLEOC5iI/AAAAAAAABXk/SszxuhgqXX8/s1600/sf+salomeea.jpg.

[12] A se vedea:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai23.htm.

[13] Am preluat Sfânta ei Icoană de aici:

http://www.uncutmountainsupply.com/icons/of-saints/by-name/s/st-susanna-the-myrrh-bearer-20th-c-1su10/.

[14] A se vedea:

http://www.orthodoxmonasteryicons.com/susanna-the-myrrhbearer-icon/.

[15] Sfânta lor Icoană am preluat-o de aici:

http://www.saintsmaryandmarthaorthodoxmonastery.org/about/StsM_MIcon.jpg.

[16] Idem: http://oca.org/saints/lives/2013/06/04/103797-righteous-martha-the-sister-of-lazarus.

[17] Mineiul lunei lui iunie, tipărit cu aproabarea Sântuluĭ Sinod al Sântei nóstre Bisericĭ Autocefale Ortodoxe Romăne, Ed. Tipografia „Cărților Bisericesci”, Bucuresti, 1894, p. 46.

[18] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 193.

[19] Idem, p. 191-193.

[20] Idem, p. 191.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 192.

[23] Idem, p. 191.

[24] Idem, p. 192.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Idem, p. 193.

[29] Idem, p. 191.

[30] Idem, p. 193.

[31] Sfânta Icoană am preluat-o de aici:

http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/imagine/2010/03/14oct_sf.ghervasiechelsie_copilnazariprotasiecocma_ep..jpg.

[32] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 186.

[33] Ibidem.

[34] Idem, p. 187.

[35] Ibidem.

[36] Ibidem.

[37] Idem, p. 188.

[38] Ibidem.

[39] Ibidem.

[40] Ibidem.

[41] Ibidem.

[42] Idem, p. 190.

[43] Cf.

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3561/sxsaintinfo.aspx.

[44] Cf. http://oca.org/saints/lives/2014/06/04/101603-martyr-frontasius-of-gaul.

[45] Ibidem.

[46] Viețile Sfinților pe luna iunie, ed. cit., p. 74.

[47] Idem, p. 75.

[48] Ibidem.

[49] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/06/04/101608-hieromartyr-astius-the-bishop-of-dyrrachium-in-macedonia.

[50] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Astius.

[51] Idem: http://oca.org/saints/lives/2013/06/04/101608-hieromartyr-astius-the-bishop-of-dyrrachium-in-macedonia.

Despre ierarhia Bisericii în sec. I d. Hr. [11]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

 *

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.

***

Sfantul Ierarh MartialSfântul Ierarh Martial de Limoges [în Franța de azi], Cel întocmai cu Apostolii[1], este pomenit pe 30 iunie[2].

El a fost trimis de Sfântul Apostol Petru în Galia și a evanghelizat Aquitania, făcând multe minuni cu toiagul pe care l-a primit de la Sfântul Petru[3].

Sfintele sale Moaște sunt păstrate aici[4], în Biserica Sfântul Mihai al Leilor, în Limoges, Franța[5].

Sfintele Moaste ale Sfantului Ierarh MartialEl a convertit-o pe Sfânta Muceniță Fecioară Valeria din Aquitania, care este pomenită pe 9 decembrie și care a fost martirizată prin tăierea capului[6].

Sfanta Mucenita ValeriaSchiță iconografică
a Sfintei Mucenițe Valeria[7]

Și când a fost martirizată, trupul Sfintei Valeria și-a purtat capul până i l-a încredințat Sfântului Martial[8]. De aceea, în schița de deasupra, ea apare ca purtându-și capul pe palme. Ea este prima Sfântă Muceniță a Aquitaniei[9].

Mormântul Sfintei Valeria este în aceeași Biserică în care se află Sfintele Moaște ale Sfântului Martial și e acesta[10]:

mormantul Sfintei ValeriaIar Sfintele ei Moaște, păstrate în aceeași Biserică, sunt ținute aici[11]:

Sfintele Moaste ale Sfintei ValeriaAcesta e sarcofagul Sfântului Martial[12]:

sarcofagul Sfantului Martialși, deasupra lui, a avut acest mozaic[13]:

mozaicul de pe mormantVitaliosSfântul Vitalios, după ce a fost chinuit, a fost martirizat prin arderea în foc. Tot prin arderea în foc, la Milano, a fost martirizată și Sfânta Valeria.

Sfanta XantippiSfânta Xantippi[15]

Xanau fost surori. Au trăit în Ispania [Spania], în secolul 1 d. Hr., în timpul împărăției cezarului Claudios[16]|[17].

ProvosSfanta Polixeni FecioaraSfânta Polixeni Fecioara[19]

Sfânta Polixeni a fost convertită de predica Sfântului Apostol Petru și a fost botezată de Sfântul Apostol Andrei în Patras, Grecia[20]. Ea a fost martoră la martirizarea Sfântului Apostol Andrei pe Cruce, după care s-a întors în Spania, unde, împreună cu Sfânta Xantippi, au convertit mulți păgâni.

Sfânta Polixeni a propovăduit timp de 40 de ani credința creștină în Spania. Iar Sfânta Xantippi a ajutat-o pe sora ei și a propovăduit în Toledo.

Sfânta Polixeni a adormit în jurul anului 109 d. Hr., trăind în feciorie în toate zilele vieții sale[21].

Sfantul Sfintit Mucenic PatrichiosPatcei 3Sfantul Mucenic TorpetiusSfântul Mucenic Torpetius,
cunoscut ca Trofim în limba rusă[26]

Sfântul Mucenic Caïus Silvius Torpetius, din Pisa [Italia], a fost martirizat în anul 65 d. Hr., în timpul lui Nero, în Pisa[27]. E pomenit pe 29 aprilie și a fost convertit de Sfântul Apostol Pavel. El a fost martirizat prin tăierea capului[28].

Capul său a fost aruncat în râul Arno dar a revenit la Pisa. Pe când trupul său a fost trimis pe apă într-o barcă putredă, care avea în ea un cocoș și un câine, puși acolo pentru a mânca din trupul Sfântului.

Barca a plutit către Liguria iar Sfânta Celerina a avut o vedenie, în timpul visului, în care a fost anunțată că trupul Sfântului va ajunge spre ea. Barca a ajuns la actualul Saint-Tropez, unde locuia aceasta. Și trupul Sfântului a ajuns neatins de cocoș și de câine[29].

LucSfânta Muceniță Flavia Domitilla a fost fiica Flaviei Domitilla cea Tânără[33], singura fiică a împăratului roman Vespasianus cu Flavia Domitilla cea Bătrână[34]. Ea a fost martirizată pentru că nu a jertfit idolilor și este pomenită pe 12 mai[35]. A adormit ca Fecioa[36].

Sfântul Mucenic Flavius Clemens a fost martirizat în anul 96 d. Hr. și e pomenit pe 22 iunie. El a fost fratele împăratului Vespasianus și unchiul împăraților Titus și Domitianus. A fost martirizat prin tăierea capului[37].

AhSfântul Sfințit Mucenic Fort de Bordeaux a fost hirotonit episcop de Sfântul Ierarh Martial, despre care am pomenit mai înainte.

Este pomenit pe 16 mai[39]. Mormântul său se află în cripta Basilicii Sfântul Seurin[40].

criptaSfanta Mucenita PlatillaEra o femeie văduvă, care a fost botezată de Sfântul Apostol Petru și a văzut martirizarea Sfântului Apostol Pavel. Este pomenită pe 20 mai[42].

Ea este mama Sfintei Domitilla pomenită pe 12 mai.

Și ea i-a dăruit voalul său Sfântului Apostol Pavel în timpul martirizării lui. Această scenă apare pe ușile de bronz ale Basilicii Sfântul Petru din Roma[43].

Sfântul Sfințit Mucenic Ausonius, primul episcop de Angoulême, a fost ucenicul Sfântului Ierarh Martial. Este pomenit pe 22 mai[44].

Sfantul ManainSfântul Sfințit Mucenic Epitacius a fost primul episcop de Tui, în Galicia, Spania. Iar Sfântul Ierarh Basileus, a fost al doilea episcop de Braga, în Portugalia, în c. 60-95 d. Hr. Sunt pomeniți pe 23 mai[47].

Pe 26 mai sunt pomeniți copiii Sfântului Apostol Alfeu, Sfinții Mucenici Abercius și Elena[48]. Sfântul Abercius a fost lăsat gol pentru a fi înțepat de albine și astfel a fost martirizat, pe când Sfânta Elena a fost omorâtă cu pietre[49].

EvtihiosPe/ Flaccus, a vrut să o ia de soție. Însă ea s-a chinuit cu foamea, de unde i s-a tras moartea[54].

Sfântul Mucenic Terentianus a fost ofițer în armata romană și a fost martor la condamnarea la moarte a Sfinților Apostoli Petru și Pavel. El a fost martirizat dimpreună cu fiul lui și e pomenit pe 26 iunie[55].


[1] Sfânta Frescă cu el este preluată de aici:

http://www.oodegr.com/english/istorika/europe/eikones/Martial_of_Limoges_isapostolos.gif.

[2] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Martial.

[3] Ibidem.

[4] Imagine preluată de aici:

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/10/Limoges_St_Michel_St_Martial_shrine.jpg.

[5] Cf.

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Limoges_St_Michel_St_Martial_shrine.jpg.

[6] A se vedea:

http://www.allmercifulsavior.com/icons/Icons-Valeria-Aquitaine.htm.

[7] Imaginea a fost preluată de aici:

http://www.allmercifulsavior.com/icons/Sca-Valeria-of-Acquitaine-Svetilen.JPG.

[8] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Valerie_of_Limoges.

[9] Ibidem.

[10] Imagine preluată de aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Abbey_of_Saint_Martial,_Limoges#mediaviewer/File:Limoges_Crypt_03_Tomb_of_St_Valerie.jpg.

[11] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Limoges_St_Michel_St_Valerie_shrine.jpg.

[12] Idem:

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f2/Limoges_Crypt_01_St_Martial_Sarcophagus.jpg.

[13] Am întors mozaicul cu fața spre cititori, pentru ca să se observe mai bine. L-am preluat de aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Limoges_Crypt_06_St_Martial_Mosaic.jpg.

[14] Cf.

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/2809/sxsaintinfo.aspx.

[15] Sfânta sa Icoană am preluat-o de aici: http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/0923_Xanthipi.jpg.

[16] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Claudius.

[17] Cf.

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/719/sxsaintinfo.aspx.

[18] Ibidem.

[19] Am preluat Sfânta ei Icoană de aici:

http://www.pinterest.com/pin/419890365231262589/.

[20] Cf. http://oca.org/saints/lives/2014/09/23/102704-st-xanthippe-disciple-of-the-apostles-who-died-in-spain.

[21] Ibidem.

[22] Cf.

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3254/sxsaintinfo.aspx.

[23] Sfânta Icoană e preluată de aici:

http://images.oca.org/icons/sm/may/0519patrick-theotimi.jpg. Informațiile despre el sunt de aici:

http://oca.org/saints/lives/2014/05/19/101435-hieromartyr-patrick-the-bishop-of-prusa-with-his-companions.

[24] A se vedea:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3254/sxsaintinfo.aspx.

[25] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/05/19/101435-hieromartyr-patrick-the-bishop-of-prusa-with-his-companions.

[26] Sfânta Icoană e preluată de aici:

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/9b/Torpes_of_Pisa.jpg.

[27] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Torpes_of_Pisa.

[28] Ibidem.

[29] Ibidem.

[30] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Lucius_of_Cyrene.

[31] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3102/sxsaintinfo.aspx.

[32] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Evellius.

[33] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Flavia_Domitilla_%28saint%29.

[34] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Domitilla_the_Younger.

[35] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3119/sxsaintinfo.aspx.

[36] Idem: http://www.bartleby.com/210/5/122.html.

[37] Idem:

http://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=3392.

[38] Cf.

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3120/sxsaintinfo.aspx.

[39] A se vedea:

http://spiritualitechretienne.blog4ever.com/saint-fort-de-bordeaux.

[40] Imaginea următoare reprezintă mormântul său:

http://imagessaintes.canalblog.com/albums/eglises_de_bordeaux/photos/53128087-basilique_st_seurin__crypte__tombeau_de_st_fort.html

[41] A se vedea:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3279/sxsaintinfo.aspx.

[42] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Plautilla.

[43] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3279/sxsaintinfo.aspx.

[44] Cf.

http://en.wikipedia.org/wiki/May_22_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29 și aici:

http://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=1624

[45] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Manahen.

[46] Idem:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3338/sxsaintinfo.aspx.

[47] Cf.

http://en.wikipedia.org/wiki/May_23_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

[48] Cf.

http://en.wikipedia.org/wiki/May_26_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29 și aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Abercius_and_Helena.

[49] Cf.

http://en.wikipedia.org/wiki/Abercius_and_Helena.

[50] Cf.

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3427/sxsaintinfo.aspx și

http://en.wikipedia.org/wiki/May_28_%28Eastern_Orthodox_liturgics%29.

Sfânta Icoană de deasupra e preluată de aici:

http://bizweb.synaxarion.gr/data/specials/synaxarion/0528_Eytyxios.jpg iar Sfântul Ierarh Evtihios este cel din stânga.

[51] Cf.

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3427/sxsaintinfo.aspx.

[52] Cf. http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Petronilla.

[53] Cf.

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3478/sxsaintinfo.aspx.

[54] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Petronilla.

[55] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Terence.

Despre ierarhia Bisericii în sec. I d. Hr. [10]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

 *

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a.

***

Fotinieste pomenită pe 20 martie în calendarul american[1]. Ea fost martirizată pe timpul lui Nero, la Roma, dimpreună cu fiii săi Fotinos și Iosi și cu surorile sale Anatoli, Fotos, Fotis, Paraschevi și Chiriachi, cu fiica lui Nero, Domnina și cu Sebastian[2]. Iar Sfânta Fotini a propovăduit credința creștină în Carthage, în Tunisia de azi[3], dimpreună cu fiul ei Iosi[4].

Sfântul Mucenic Sebastian și-a recăpătat vederea după ce a fost botezat[5]. Bineînțeles, el a fost botezat de un membru al ierarhiei Bisericii.

Sfanta Mucenita FotiniSfânta Muceniță Fotini[6]

Din finalul sursei citate[7], aflăm că în calendarul grecesc, Sfânta Fotini și cei martirizați dimpreună cu ea sunt pomeniți pe 26 februarie. De aceea o găsim în Viețile Sfinților pe luna februarie[8].

Aici ea este numită Sfânta Mare Muceniță Fotini și ni se spune că a fost botezată de Sfinții Apostoli în ziua Cincizecimii, la pogorârea Sfântului Duh, dimpreună cu fiii și surorile sale, urmându-le apoi Sfinților Apostoli[9]. De aceea, ei au cunoscut, în mod nemijlocit, ierarhia Bisericii.

Sfânta Fotini a convertit-o și a botezat-o pe fiica lui Nero, Domnina, și i-a pus numele Antusa. Dimpreună cu ea a botezat 100 de roabe ale Antusei[10]. Tot datorită Sfintei Fotini se convertește și se botează și un vrăjitor, care a fost botezat cu numele de Teoclit și care a fost martirizat prin tăierea capului[11].

Sfinții Mucenici au trăit 3 ani în închisoare după ce Domnul li s-a arătat, i-a întărit în credință și i-a vindecat[12]. Și ei i-au botezat pe cei care au venit la ei și au crezut în Dumnezeu[13].

După ce Sfinții lui Dumnezeu au fost vindecați de Îngerul Domnului, în urma unei alte chinuiri groaznice, slujitorii care i-au chinuit au crezut în Hristos și s-au botezat[14].

Sfânta Mare Muceniță Fotini a fost jupuită de vie și a fost aruncată într-un puț sec.

Sfinților Mucenici Sebastian, Fotinos și Iosi li s-au tăiat penisurile și le-au fost aruncate la câini, apoi au fost jupuți de vii și aruncați într-o baie veche. Celor 5 surori ale Sfintei Fotini li s-au tăiat sânii, după care le-au jupuit de piele. Iar pentru că Sfânta Muceniță Fotida (nu știu dacă e vorba despre Fotos sau despre Fotis) a fost mai curajoasă și a stat singură ca să fie jupuită de piele, ea a fost ruptă în două prin legarea ei de vârfurile a doi copaci.

Și au fost omorâți cu toții cu sabia, în afară de Sfânta Fotini. Ea a fost scoasă din puț și întemnițată. Domnul însă a vindecat-o în închisoare și a adormit după multe zile[15], în anul 66 d. Hr.[16].

Sfanta Mucenita ChiriachiSfânta Muceniță Chiriachi,
sora Sfintei Mari Mucenițe Fotini[17]

Iar Sfânta Fotini a învățat să boteze de la Sfinții Apostoli ai Domnului cu care a pro- povăduit un timp.

Iar Domnul, Care i-a vindecat de mai multe ori și i-a întărit tot timpul, a considerat drept un lucru foarte bun lucrarea ei de îmbisericire a oamenilor, deși ea nu făcea parte din ierarhia Bisericii. Dar, ca creștină, ea putea să boteze, în cazuri speciale, pe cei care credeau în Dumnezeu.

Sfantul Ierarh Lazaros, cel a patra zi inviat din mortiSfântul Episcop Lazaros al Ciprului,
cel a patra zi înviat din morți[18]

Lazarosanul 63 d. Hr., în insula Cipru[20] și este pomenit în Sâmbăta lui Lazăr, pe 17 martie, pe 17 octombrie și pe 4 mai[21].

El a fost episcop timp de 30 de ani și a adormit în pace în insula Cipru[22]. Mormântul său a fost descoperit în anul 890 d. Hr.[23] și o parte din Sfintele sale Moaște se păstrează în „Biserica „Sfântul Lazăr” din Larnaca, Cipru, construită în secolul al 9-lea, pe mormântul Sfântului, care a fost uns [hirotonit] de către Sfinţii Apostoli Pavel şi Barnaba episcop de Kitium (fostul nume al cetăţii Larnaca)”[24].

LarnacaLar 2
unde a fost episcop Sfântul Lazaros,
cel a 4-a zi înviat din morți[25]

Al doilea mormânt al său se păstrează în Biserica Sfântul Lazaros din Larnaca, Cipru, și e acesta[26]:

al doileaPrimul său mormânt este în al-Eizariya, Palestina[27] și e acesta[28]:

primulLonghinosSfantul Mucenic Longhinos EcatontarhosulEl a împuns cu sulița coasta Domnului și sângele și apa curse din trupul Domnului i-au vindecat ochii săi bolnavi[30]. Longhinos, dimpreună cu ostașii săi, au păzit și mormântul Domnului. Dar când Domnul a înviat din morți a treia zi, el, dimpreună cu alți doi ostași ai săi, au crezut în Hristos și L-au mărturisit lui Pilat și arhiereilor evrei[31].

Longhinos nu a primit bani de la arhierei ca să tăinuiască învierea Domnului ci, dimpotrivă, a mărturisit învierea Lui peste tot. A renunțat la armată și, dimpreună cu ceilalți doi care au crezut în Hristos, a primit Sfântul Botez de la Sfinții Apostoli. A plecat apoi în Capadocia, unde a propovăduit ceva timp, apoi s-a retras în satul tatălui său, trăind ascetic[32].

Au fost însă martirizați câte trei, prin tăierea capului cu sabia, iar capul Sfântului Longhinos a fost dus lui Pilat și evreilor[33]. Iar ei, „văzând capul Sfântului, au poruncit ca să-l arunce afară din cetate și l-au tăvălit mult în gunoi până ce l-au astupat acolo”[34].

Însă Sfântul Longhinos i s-a arătat într-o vedenie unei femei și aceasta a descoperit capul său în gunoi. Și când femeia a descoperit capul Sfântului, atunci și-a recăpătat vederea[35]. În noaptea următoare, Sfântul Longhinos, „în lumină mare”, i s-a arătat femeii și i l-a arătat pe fiul ei cel mort, care fusese primit în Împărăția lui Dumnezeu. Și el i-a poruncit ca să pună capul său, alături de fiul ei, într-o raclă[36].

Însă, ca unul care a fost botezat de Apostoli și a propovăduit un timp pe Hristos în Capadocia, Sfântul Longhinos cunoștea în mod direct ierarhia Bisericii.

Pentru că el propovăduia pe Hristos împreună cu ierarhia Bisericii și nu separat de ea sau împotriva ei.

Sfântul Sfințit Mucenic Aphrodisius este pomenit pe 28 aprilie și a fost mare preot păgân, în Egipt, la Iliopolis.

A auzit despre minunile Domnului de la niște evrei din Alexandria întorși de la un pelerinaj din Ierusalim.

De aceea a venit și L-a întâlnit pe Domnul devenind unul dintre Ucenicii Săi.

A primit harul Duhului Sfânt la Cincizecime[37] și l-a însoțit pe proconsulul roman Sergius Paulus, convertit de Sfântul Apostol Pavel [F. Ap. 13, 7-12, GNT][38], în Provence, în Franța actuală[39]|[40].

Ei au evanghelizat Gallia Narbonensis[41]|[42], Sergius rămânând în Narbonne[43] iar Sfântul Aphrodisius a ajuns la Béziers, în sudul Franței de azi[44]|[45] și a trăit pustnicește într-o peșteră din apropierea orașului.

A fost primul episcop de Béziers și a fost martirizat prin tăierea capului, dimpreună cu cei care îl însoțeau (Caralippus/ Caralampus, Agapius și Eusebius, de către un grup de păgâni. Din capul său a țâșnit apă. Și trupul său decapitat, în mod minunat, și-a luat capul și a mers cu el prin oraș, până l-a lăsat în peștera în care se nevoise. El a fost martirizat pe 28 aprilie 65 d. Hr., în timpul împărăției lui Nero[46].

Sfinții Apostoli Sosipatros și Iason au fost aruncați în închisoare în insula Corfu. Și aici au fost închiși dimpreună cu 7 hoți: Saturninus, Iakischolus, Faustianus, Januarius, Marsalius, Euphrasius și Mammius. Cei 7 au crezut în Hristos și au fost martirizați prin aruncarea lor într-un cazan cu smoală topită, ceară și sulf[47], în jurul anului 63 d. Hr.[48].

Gardianul a crezut și el în Domnul și i s-au tăiat mâna stângă, ambele picioare, apoi capul. Fiica guvernatorului, Cherchira, crede și ea în Domnul iar tatăl ei o închide în celulă cu un jefuitor și un ucigaș, numit Murinus, pentru ca să o necinstească. Însă Murinus crede în Hristos și devine Sfânt Mucenic[49].

Sfânta Muceniță Cherchira, la porunca tatălui ei, e agățată de un copac, e sufocată cu fum amar și străpunsă cu săgeți. După martirizarea ei, prin arderea de vii, sunt martirizați și Sfinții Mucenici Zeno, Eusebius, Neon și Vitalis, care fuseseră luminați prin Sfântul Botez de cei doi Apostoli. Toți fiind pomeniți în ziua de 28 aprilie. În cele din urmă, Sfinții Apostoli Sosipatros și Iason îl botează și pe guvernator, pe tatăl Sfintei Mucenițe Cherchira, și îi pune numele de Sebastian[50]. Și cu toții au fost asumați de ierarhia Bisericii, pentru că de aceea avem pomenirea lor până azi.

Pe 26 februarie e pomenit Sfântul Mucenic Sebastian, însoțitorul Sfintei Marii Mucenițe Fotini, dimpreună cu Sfântul Mucenic Hristodoulus, ambii martirizați în timpul lui Nero[51]. Și ei asumați de ierarhia Bisericii.

Pe 16 septembrie e pomenită Sfânta Muceniță Sebastiana, ucenica Sfântului Apostol Pavel[52]. A fost martirizată în timpul împărăției lui Domitianus[53]|[54].

A fost bătută și aruncată într-un cuptor încins. Ieșind nevătămată de acolo a fost trimisă în Heraclea. Aici a fost legată de un copac și i s-a sfâșiat trupul cu țigle. A fost aruncată apoi la fiare sălbatice. Și pentru că nu a fost mâncată de ele, i s-a tăiat capul. Trupul ei, din porunca guvernatorului Pompian, a fost aruncat în mare. Dar trupul i-a fost luat de Sfinții Îngeri și dus în insula Rodos, în Grecia[55].

Sfinții Mucenici Leontios, Ipatos și Teodulos au fost soldați romani[56] și au fost martirizați în timpul împărăției lui Vespasianus[57]|[58].

Sfintii Mucenici Leontios, Ipatos si TeodulosSfântul Leontios, fiind găzduit într-o casă, cei de acolo au crezut în Hristos și el i-a botezat. Și când i-a botezat, „un nor luminos i-a acoperit pe cei nou-botezați și a curs apă”[59]. Fiind prinși și rămânând tari în mărturisirea lor, Sfântul Ipatos a fost pus sub o coloană cu gheare de fier, pe când Sfântul Teodulos a fost bătut fără milă cu nuiele. După care au fost decapitați.

Sfântul Mucenic Leontios, rămânând singur, a fost torturat și închis din nou. Când a fost adus iarăși la judecată, el a fost suspendat de un stâlp, cu capul în jos, având legată de gâtul lui o piatră grea. După care a fost bătut cu nuiele până când a murit. I-au aruncat trupul în afara cetății dar creștinii l-au înmormântat lângă Tripoli. Cei 3 Sfinți Mucenici au fost martirizați între anii 70-79 d. Hr. și sunt pomeniți pe 18 iunie[60].

Sfântul Mucenic Zosimus a pătimit în timpul împărăției lui Traian, el fiind din Apollona Thraciei. Este pomenit în ziua de 19 iunie și a fost soldat. Pentru că nu a jertfit idolilor, el a fost pus pe un pat înroșit în foc. Dar însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, el a rămas nevătămat[61]. A fost încălțat cu sandale cu cuie ascuțite și a mers pe jos mult timp. Apoi a fost închis și chinuit cu foame și cu sete. Dar un Înger al Domnului i-a adus pâine și apă. În cele din urmă i s-a tăiat capul[62].

Iar Biserica și l-a asumat, ca pe toți Sfinții, pentru că ierarhia Bisericii l-a recunoscut drept mădular viu al lui Hristos.

Pe 20 ianuarie sunt pomeniți Sfinții Mucenici Inna, Pinna și Rimma din Sciția, ucenicii Sfântului Apostol Andrei, cel dintâi chemat. Ei au propovăduit învățătura creștină și au botezat mulți păgâni. Însă o căpetenie locală, pentru că nu au jertfit idolilor, într-o iarnă, i-a legat de bușteni și i-a aruncat în apa înghețată. Și astfel au murit înghețați[63].

Sfantul Mucenic InnaSfântul Mucenic Inna[64]

Sfantul Mucenic RimmaSfântul Mucenic Rimma[65]


[1] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2013/03/20/100846-martyr-photina-svetlana-the-samaritan-woman-and-her-sons.

[2] Ibidem.

[3] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Carthage.

[4] Idem: http://oca.org/saints/lives/2013/03/20/100846-martyr-photina-svetlana-the-samaritan-woman-and-her-sons.

[5] Ibidem.

[6] Sfânta sa Icoană e preluată de aici: http://images.oca.org/icons/lg/March/0320photini.jpg.

[7] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2013/03/20/100846-martyr-photina-svetlana-the-samaritan-woman-and-her-sons.

[8] Viețile Sfinților pe luna februarie, ed. cit., p. 310-316.

[9] Idem, p. 310.

[10] Idem, p. 313.

[11] Idem, p. 314.

[12] Idem, p. 315.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 315-316.

[15] Idem, p. 316.

[16] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2013/03/20/100846-martyr-photina-svetlana-the-samaritan-woman-and-her-sons.

[17] Sfânta frescă e preluată de aici:

http://www.antiochian.org/sites/default/files/assets/images/St.KyriakeofRome_CFDA/clip_image002.jpg.

[18] Sfânta sa Icoană am preluat-o de aici: http://images.oca.org/icons/lg/October/1017lazarus-Bp-kition.jpg.

[19] A se vedea:

http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3027/sxsaintinfo.aspx.

[20] Ibidem.

[21] A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Laz%C4%83r.

[22] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/10/17/102991-translation-of-the-relics-of-st-lazarus-ldquoof-the-four-days-in.

[23] Idem:

http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/moastele-sfantului-lazar-daruite-de-cipru-rusiei.

[24] Ibidem.

[25] Imaginea de e preluată de aici:

https://www.google.ro/maps/place/Zinonos+Kitieos,+Larnaca,+Cipru/@34.9149467,33.6364514,7z/data=!4m2!3m1!1s0x14e082a3c7cbb70f:0x282bd9994817ef00.

[26] Imaginea am preluat-o de aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Tomb_in_St_Lazarus_Church_in_Larnaca,_Cyprus.jpg.

[27] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Al-Eizariya.

[28] Idem:

https://www.flickr.com/photos/ooocha/2845250880.

[29] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 214. Sfânta sa Icoană am preluat-o de aici:

http://almoutran.com/wp-content/uploads/2011/10/16_oct_longinus_the_centurion.jpg.

[30] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. cit., p. 214.

[31] Idem, p. 214-215.

[32] Idem, p. 215.

[33] Idem, p. 217.

[34] Ibidem.

[35] Idem, p. 218.

[36] Idem, p. 218-219.

[37] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Aphrodisius.

[38] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_of_Narbonne.

[39] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Provence.

[40] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Aphrodisius.

[41] Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Gallia_Narbonensis.

[42] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Aphrodisius.

[43] Ibidem.

[44] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/B%C3%A9ziers.

[45] Idem: Idem:

http://en.wikipedia.org/wiki/Aphrodisius.

[46] Ibidem.

[47] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/04/28/101216-apostle-sosipater-of-the-seventy-and-those-with-him.

[48] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/04/28/101222-martyr-saturninus-who-was-converted-by-apostles-jason-and-sosipa.

[49] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/04/28/101216-apostle-sosipater-of-the-seventy-and-those-with-him.

[50] Ibidem.

[51] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/02/26/100608-martyr-sebastian.

[52] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/09/16/102628-st-sebastiana-the-martyr-and-disciple-of-st-paul-the-apostle-at.

[53] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Domitian.

[54] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/09/16/102628-st-sebastiana-the-martyr-and-disciple-of-st-paul-the-apostle-at.

[55] Ibidem.

[56] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/06/18/101746-martyr-leontius-at-tripoli-in-syria.

[57] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Vespasian.

[58] Idem: http://oca.org/saints/lives/2014/06/18/101746-martyr-leontius-at-tripoli-in-syria.

Sfânta lor Icoană am preluat-o de aici:

http://images.oca.org/icons/lg/June/0618Leontius-Hypatius-Theodoulus.jpg.

[59] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/06/18/101746-martyr-leontius-at-tripoli-in-syria.

[60] Ibidem.

[61] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/06/19/101754-martyr-zosimus-the-soldier-at-antioch-in-pisidia.

[62] Ibidem.

[63] A se vedea:

http://oca.org/saints/lives/2014/01/20/100242-martyr-inna-disciples-of-the-apostle-andrew-in-scythia.

[64] Preluată de aici:

http://images.oca.org/icons/sm/june/0620inna.jpg.

[65] Idem:

http://images.oca.org/icons/sm/june/0620rimma.jpg.

Despre ierarhia Bisericii în sec. I d. Hr. [9]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă

(vol. 3)

 *

Partea întâi, a doua, a treia, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a.

***

ierarhie 88Sfântul Apostol Iacov, fratele Sfântului Apostol Ioan, ne-a predat în VIII. 12-15 Dumnezeiasca Liturghie[5]. Pe când Sfântul Apostol Ioan, pomenit pe 26 septembrie, ne-a predat hirotonia presbiterului existentă în VIII, 16[6]. Iar de la Sfântul Apostol Filip avem hirotonia diaconului. Cuprinsă în VIII. 17-18[7].

În VIII. 27 se reia discuția despre hirotonia episcopului. Și de aici aflăm că rânduiala ca episcopul să fie hirotonit de trei sau de doi episcopi îi aparține Sfântului Apostol Simon Cananitul[8].

De la Sfântul Apostol Matei avem rugăciunea de binecuvântare a apei și a uleiului. Inclusă în VIII. 29[9].

Însă din cele 8 cărți extraordinare ale Sfântului Clement Romanul, care conțin Tradiția apostolică, observăm că Biserica secolului 1 avea tot ce îi trebuie în materie de hirotonie, slujbe, rânduieli și sărbători. Și că exista o cunoaștere punctuală a celor care fuseseră hirotoniți și o respectare a fiecărei trepte ierarhice în parte.

*

Aceeași minunată rânduială apostolică a Bisericii o găsim și în Testamentum seu verba, quae Dominus noster ex mortuis resurgens dixit Suis Sanctis Apostolis, quaeque per Clementem Romanum discipulum Petri fuerunt in octo libris scripta [Testamentul sau cuvintele, pe care Domnul nostru înviind din morți le-a spus Sfinților Săi Apostoli, care, prin Clement Romanul, ucenicul lui Petru, au fost scrise în opt cărți][10].

La cererea Sfinților Apostoli și a Sfintelor Femei Mironosițe[11], Domnul le vorbește despre cum trebuie să arate Biserica Lui începând cu I. 19[12]. Tronul episcopului trebuie să fie în Biserică spre răsărit iar la dreapta și la stânga lui sunt locurile presbiterilor[13].

Locul presbiterilor, la slujbă, este înăuntrul perdelei [intra velum], lângă locul de pomenire [prope locum commemorationis][14]. Adică în Sfântul Altar. Pe când locuința episcopului trebuie să fie aproape de atrium iar locuințele presbiterilor și ale diaconilor sunt după baptisteriu[15]. De unde se înțelege că Domnul dorește ca ierarhia Bisericii să locuias, în întregime, lângă Biserică.

În I. 20, Domnul vorbește despre alegerea episcopului. El „trebuie să fie ales de tot poporul după cum îi va plăcea Duhului Sfânt [eligendus ab universo populo secundum placitum Spiritus Sancti]”[16]. Și va fi hirotonit în „zi de duminică [die dominica]”[17], de către episcopi[18], „toți consimțind la hirotonia lui [omnibus consentientibus ipsius ordinationi]”[19].

În I. 21 avem rânduiala hirotoniei episcopului[20]. Iar cuvântările sale trebuie să rodească „roada Duhului Sfânt”[21].

În I. 23, Domnul specifică faptul că doar episcopul și presbiterii trebuie să își pună mâinile peste pâinile euharistice[22]. Iar ordinea împărtășirii la Dumnezeiasca Liturghie e ordinea ierarhică: mai întâi episcopii, apoi presbiterii și la urmă diaconii[23].

Sfântul Trup al Domnului era primit de către toți cei din Biserică în palmă, indiferent dacă erau clerici sau mireni, se împărtășeau, după care gustau cu toții din Sfântul Potir[24].

Preotul sfințește uleiul „pentru vindecarea celor care pătimesc [ad sanationem eorum qui patiuntur]”[25].

Presbiterul sau diaconul citește Evanghelia, după care episcopul sau presbiterul predică[26].

În I. 28, Domnul spune că episcopul sau presbiterul pot vorbi despre cele tainice [secreta] și apoi trebuie să predice despre Sfintele Taine[27].

Despre presbiter, Domnul vorbește în I. 29. Și printre multele virtuți pe care trebuie să le aibă presbiterul, El enumeră și pe aceea de a fi vrednic [dignus] de revelațiile lui Dumnezeu, ca El să îi descopere cele de folos și cuviincioase dar și să fie vrednic să primească darul vindecării [dono sanationis][28].

Presbiterul e hirotonit de episcop, el fiind atins și ținut de ceilalți presbiteri[29].

Iar „învățătura presbiterului [trebuie] să fie potrivită [apta], pașnică [pacata] și măsurată [moderata], amestecată cu frică și cutremur [timore et tremore mixta]. De același fel trebuie să fie și învățătura episcopului”[30]. Tot în I. 31, Domnul spune că presbiterul și diaconul trebuie să cerceteze casele bolnavilor [domos aegrotorum][31].

Despre diaconi se vorbește în I. 33[32] și diaconii trebuie să asculte de cele spuse de episcop[33]. Diaconul e hirotonit de către episcop[34].

În II. 5, episcopul sau presbiterii pun mâinile peste catehumeni și rostesc rugăciunea[35]. Exorcizarea pentru Botez se făcea sâmbăta și era slujită de către episcop, ajutat de diacon[36]. În II. 8 se specifică faptul că Botezul se face în ape curate și curgătoare [mundae et fluentes][37].

Peste cei botezați, episcopul cheamă pe Duhul Sfânt, după care îi mirunge[38]. După care sunt împărtășiți cei nou luminați prin Botez[39].

La finalul cărții a 2-a se spune că testamentul a fost co-semnat [consignarunt] de Ioan, Petru și Matei și au trimis copii [exemplaria] la Ierusalim prin Dositei, Silla, Magnus și Aquila[40].

Iar din cele spuse de Domnul prin Sfinții Săi Apostoli și consemnate de Sfântul Clement Romanul înțelegem că ierarhia bisericească a fost porunca Domnului, pentru că El le-a vestit tot ce trebuiau să facă în interiorul Bisericii Sale. Iar Apostolii Lui și urmașii lor au împlinit întocmai cele poruncite de Domnul și au făcut toate cu luminare și descoperire dumnezeiască.

*

Însă despre ierarhia Bisericii aflăm date și în mod indirect, prin intermediul Sfinților secolului I. Viețile Sfinților din primul secol al Bisericii ne atestă realitatea istorică a ierarhiei bisericești.

ierarhie 89paznicul închisorii unde era închis Pavel și de aceea a fost dusă la el[44]. Iar când Dumnezeiescul Pavel a văzut-o pe Tecla, el „s-a bucurat foarte tare de bărbăția tinerei fecioare și i-a sărutat capul, binecuvântând-o și lăudându-i credința și fecioreasca ei curăție, numind-o pe dânsa mireasa lui Hristos și întâia sa fiică, pe care prin bunăvestire a născut-o”[45].

ierarhie 90Adică nimeni altul decât Sfântul Apostol Onisiforos, cel care va fi episcop de Corone, despre care am vorbit anterior.

Sfânta Tecla, ieșind nevătămată din foc, l-a căutat pe Sfântul Pavel…care, într-un mormânt, dimpreună cu alții, postea și se ruga pentru Tecla[49]. Și Tecla i-a urmat lui Pavel în Listra, în Derbe, până în Antiohia[50], ea cunoscând, în mod faptic, ierarhia Bisericii secolului I.

ierarhie 91În Biserica Sfântul Arhanghel Mihail din Sarajevo se păstrează un fragment din mâna sa[55]:

mana Sfintei Mucenite TeclaÎnsă mormântul său e în Mănăstirea ortodoxă Sfânta Tecla din Ma’loula, Siria[56].

ierarhie 92Sfânta Icoană pe care o prezentăm acum e din secolul al 19-lea, din Rusia[58]:

Sfanta Mucenita Claudiaierarhie 93Sfanta Mucenita ProclaEa este amintită în Mt. 27, 19, fără însă a i se pronunța numele. Însă, fără doar și poate, ea a cunoscut, în mod direct, ierarhia Bisericii. Tocmai de aceea Biserica și-o asumă ca Sfântă și o cinstește în mod liturgic.


Cităm aici din:

ierarhie 73

[1] PG 1, col. 1069/ Idem, p. 737.

[2] PG 1, col. 1073/ Idem, p. 738.

[3] PG 1, col. 1073-1076/ Idem, p. 738-739.

[4] PG 1, col. 1069/ Idem, p. 738.

[5] PG 1, col. 1091-1113/ Idem, p. 746-755.

[6] PG 1, col. 1113-1116/ Idem, p. 755-756.

[7] PG 1, col. 1116/ Idem, p. 756.

[8] PG 1, col. 1121-1124/ Idem, p. 758.

[9] PG 1, col. 1125/ Idem, p. 759.

[10] Testamentum seu verba, quae Dominus noster ex mortuis resurgens dixit Suis Sanctis Apostolis, quaeque per Clementem Romanum discipulum Petri fuerunt in octo libris scripta, p. 3-149, în Testamentum Domini nostri Jesu Christi, nunc primum edidit, latine reddidit et illustravit Ignatius Ephraem II Rahmani, Patriarcha Antiochenus Syrorum, Ed. Sumptibus Francisci Kirchheim, Moguntiae [Mainz], 1899, LII + 231 p./ Testamentul sau cuvintele pe care înviind din morți Domnul nostru le-a spus sfinților Săi apostoli și care au fost scrise în opt cărți prin Clement Romanul, ucenicul lui Petru, p. 785-834, în Diac. Ioan I. Ică jr., Canonul Ortodoxiei, vol. 1. Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis/ Stavropoleos, Sibiu, 2008, 1039 p.

[11] Testamentum, I, 15-16, p. 19/ Idem, p. 789.

[12] Testamentum, I, 19, p. 23/ Idem, p. 791.

[13] Testamentum, I, 19, p. 25/ Ibidem.

[14] Ibidem/ Ibidem.

[15] Testamentum, I, 19, p. 27/ Ibidem.

[16] Testamentum, I, 20, p. 27/ Idem, p. 792.

[17] Testamentum, I, 21, p. 27/ Ibidem.

[18] Ibidem/ Ibidem.

[19] Ibidem/ Ibidem.

[20] Testamentum, I, 21, p. 27-33/ Idem, p. 792-793.

[21] Testamentum, I, 22, p. 35/ Idem, p. 795.

[22] Testamentum, I, 23, p. 37/ Ibidem.

[23] Testamentum, I, 23, p. 47/ Idem, p. 799.

[24] Ibidem/ Ibidem.

[25] Testamentum, I, 24, p. 49/ Idem, p. 800.

[26] Testamentum, I, 27, p. 59/ Idem, p. 803.

[27] Testamentum, I, 28, p. 59/ Idem, p. 804.

[28] Testamentum, I, 29, p. 69/ Idem, p. 807.

[29] Testamentum, I, 30, p. 69/ Ibidem.

[30] Testamentum, I, 31, p. 73/ Idem, p. 808.

[31] Testamentum, I, 31, p. 75/ Idem, p. 809.

[32] Testamentum, I, 33, p. 79/ Idem, p. 811.

[33] Testamentum, I, 34, p. 81/ Ibidem.

[34] Testamentum, I, 38, p. 91/ Idem, p. 815.

[35] Testamentum, II, 5, p. 119/ Idem, p. 823.

[36] Testamentum, II, 7, p. 121/ Idem, p. 824.

[37] Testamentum, II, 8, p. 127/ Idem, p. 826.

[38] Testamentum, II, 9, p. 131/ Idem, p. 827-828.

[39] Testamentum, II, 10, p. 133/ Idem, p. 828.

[40] Testamentum, II, 27, p. 149/ Idem, p. 834.

[41] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Thecla.

[42] Viețile Sfinților pe luna septembrie, ed. cit., p. 299.

[43] Idem, p. 302.

[44] Idem, p. 301.

[45] Idem, p. 301-302.

[46] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Konya.

[47] Viețile Sfinților pe luna septembrie, ed. cit., p. 299.

[48] Ibidem.

[49] Idem, p. 304.

[50] Ibidem.

[51] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Seleucia.

[52] Viețile Sfinților pe luna septembrie, ed. cit., p. 308.

[53] Idem, p. 310.

[54] Idem, p. 309.

[55] Cf. sursei de aici:

http://frmilovan.wordpress.com/2008/10/09/learn-from-st-thecla/, de unde am preluat și fotografia.

[56] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Ma%27loula.

[57] A se vedea aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Claudia

și aici: http://celticsaints.org/2011/0807a.html.

[58] Am preluat-o de aici:

http://allmercifulsavior.com/icons/Icons-Claudia.htm.

[59] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Pontius_Pilate%27s_wife. Sfânta ei Icoană am preluat-o de aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Pontius_Pilate%27s_wife.jpg.