Cum a ajuns Sfântul Isaac Sirul „nestorian”?
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Studii
de Teologie Dogmatică Ortodoxă
(vol. 3)
*
Cum a ajuns Sfântul Isaac Sirul „nestorian”?
Pe scurt: Sfântul Isaac a ajuns „nestorian” printr-o falsificare perfidă a vieții sale. Falsificare a vieții sale pe care au operat-o și de care profită, bineînțeles, eterodocșii și nu ortodocșii. La fel cum s-au petrecut lucrurile și în cazul Sfântului Dionisie Areopagitul.
Pentru că ortodocșii sunt puși în fața faptului de a-și vedea Sfântul mărturisit drept „eretic”, eretic „nestorian”, de anumiți cercetători ai vieții sale. Dar cel mai grav e când teologii ortodocși, ca și în cazul Sfântului Dionisie Areopagitul, sunt de acord cu falsificarea vieții lui, în loc să fie consternați și să lupte pentru veridicitatea vieții sale.
În Biserica Ortodoxă, Sfântul Isaac Sirul, Episcopul de Ninevi [O Osios Isaac o Siros Episcopos Ninevi], e pomenit pe 28 ianuarie[1]. Iar în Sinaxarul cel mare, grecesc, el e pomenit ca Sfânt trăitor în secolul al 6-lea d. Hr.[2].
Însă există teologi care vorbesc despre faptul că Sfântul Isaac a trăit spre sfârșitul sec. al 7-lea și că el a fost „nestorian”[6]. Iar Părintele Stăniloae începe să polemizeze cu cei care îl consideră „nestorian”, punând următoarele întrebări și dezvoltând consecințele lor: „cum a putut un adept al nestorianismului, care desparte strict în Hristos persoana dumnezeiască de cea omenească, să adopte mistica evagriană care aproape confundă dumnezeiescul cu adâncul omului? Cum a putut apoi un evagrian să folosească atât de frecvent pe Dionisie Areopagitul, care e la antipodul lui Evagrie, prin plasarea lui Dumnezeu într-o transcendență atât de accentuată? Sunt apoi în textul lui Isaac propoziții direct opuse nestorianismului. De ex.: <Hristos a înfăptuit înnoirea firii noastre prin ipostasul Lui> (Ep. IV). Doar se știe că nestorianismul vorbea de două ipostasuri în Hristos.
Contrare nestorianismului sunt și afirmări ca acestea ale autorului nostru: <Iar ca sfârșit al acestora L-a dat Dumnezeu și Domnul, pentru dragostea Lui, pe Fiul Său prin cruce spre moarte>. <Și ne-a apropiat pe noi de Sine în moartea unuia născut Fiului Său> (Cuvântul LXXXI). [Căci] se știe că după Nestorie nu Fiul lui Dumnezeu a murit în firea Sa omenească, ci omul Iisus.
Este apoi curios că Isaac folosește frecvent pe Dionisie Areopagitul, dar nu cunoaște pe Sfântul Maxim Mărturisitorul. Ar fi putut trece cu vederea marea operă ascetico-mistică a Sfântului Maxim, dacă ar fi trăit după el, sau ar fi fost contemporan cu el, mai precis, dacă ar fi scris după ce acesta și-a încheiat opera lui ascetico-mistică (626-634)? La fel, autorul nostru nu pomenește pe Ioan Scărarul (579-649), a cărui operă, Scara, a devenit celebră în lumea călugărească îndată după apariția ei.
Isaac citează numai autori din sec. IV, V […]. Acesta e un semn că autorul nostru aparține unei epoci nu prea departe de sfârșitul sec. V”[7].
De aceea, Părintele Dumitru Stăniloae e de părere că Sfântul Isaac e anterior Sfântului Ioan Scărarul și că acesta din urmă „s-a folosit de opera lui Isaac Sirul, organizând temele ei și concentrând expunerea lor”[8].
Dacă suntem oamenii evlaviei, teologia și experiență mistică a Sfântul Isaac Sirul nu ne lasă să vedem în el „un nestorian”.
Însă întrebarea fundamentală e aceasta: cum de și-a asumat Biserica „un eretic” și l-a făcut Sfânt? Și când a făcut vreodată Biserica lui Hristos acest lucru, adică să mistifice viața unui eretic, când ea se ocupă cu osândirea ereticilor și a ereziilor? Chiar și acest unic gând ar fi trebuit să îi înspăimânte pe teologii ortodocși care au achiesat la „nestorianizarea” Sfântului Isaac Sirul.
În introducerea la parte a 2-a a operei Sfântului Isaac, Părintele Ică jr., după ce prezintă laudativ iubirea Sfinților Părinți față de opera isaaciană[9], remarcă faptul că el nu a început să fie pomenit liturgic decât foarte recent și că nu are o Viață în Sinaxarele și Viețile Sfinților[10]. Același lucru se petrece și cu alți Sfinți Părinți, nu numai cu Sfântul Isaac. Și aceasta arată ingratitudinea noastră față de ei. Însă de aici și până la a-l face pe Sfântul Isaac Sirul „străin” de Ortodoxie e un lucru lipsit de judecată. Pentru că teologia lui îl arată a fi ortodox și stâlp al Bisericii. Lucru recunoscut de mulți Sfinți ai Bisericii până azi.
De unde a început nebunia cu „nestorianismul” lui Isaac? De la manuscrisul karshuni 198[11], care are „o scurtă notiță biografică”[12]. Ea a fost tradusă în latină de Giuseppe Simone Assemani[13] și a fost rezumată în greacă de către Teotochis[14]. Și din ea aflăm că Sfântul Isaac ar fi fost „monah” în mănăstirea monofizită Mar Mattai[15].
Nota biografică e făcută de un monofizit, în arabă și de aici a tras concluzia Teotochis, așa cum am spus mai sus, că Sfântul Isaac a adormit înainte de anul 600 d. Hr.[16].
Jean-Baptiste Chabot (preot romano-catolic francez, mort în 1948 la Paris)[17] scrie o teză doctorală despre Sfântul Isaac, publicând-o la Paris în 1892, intitulată: De S. Isaaci Ninivitae vita, scripta et doctrina[18]. Teza lui are XIV + 106 pagini + 41 și e scrisă în siriacă, în latină și greacă[19].
Începându-și teza doctorală cu viața Sfântului Isaac, Chabot redă notița arabă tradusă în latină, din care rezultă că Sfântul Isaac este „monofizit” (p. 2).
Însă Părintele Ică jr. ne spune că Jean-Baptiste Chabot a găsit o altă notiță, cu nr. 124[20], „din lista de 140 de părinți duhovnicești fondatori ai Bisericii „nestoriene” a Răsăritului, compusă între 860-879 de mitropolitul nestorian Ishodenah al Basrei, listă cunoscută sub numele de Cartea curăției (Ktaba dnakfuta)”[21], pe care o publică în 1896 în franceză[22].
Prin care l-a transformat din „monofizit” în „nestorian” pe Sfântul Isaac Sirul. În această a doua notiță, de proveniență nestoriană, se spune că Sfântul Isaac ar fi fost hirotonit episcop la jumătatea secolului al 7-lea, a trăit singuratic, și-a pierdut vederea din cauza citirii și a ascezei, și a murit la adânci bătrâneți, fiind îngropat în mănăstirea lui Shabur[23].
Fără să pună sub semnul întrebării această notiță, Părintele Ică jr. trece mai departe, la o altă notiță siriacă, dintr-un manuscris din sec. 15, publicat de patriarhul siro-occidental unit Ignatius Dionysius Ephrem II Rahmani[24].
După ultima notiță, editată de Rahmani, Sfântul Isaac s-ar fi născut în Qatar, ar fi fost hirotonit episcop în a doua jumătate a secolului al 7-lea, în Beit Abe, ar fi scris 5 volume, și, după adormirea sa, ar fi fost așezat în Mănăstirea lui Rabban Shabur[25].
Nici față de această a doua notiță nestoriană Părintele Ică jr. nu are o atitudine critică, așa cum e normal să aibă un ortodox, atunci când i se demontează Tradiția pe bază de „dovezi” apărute din senin. Ci, dimpotrivă, afirmă că „Chabot și toți erudiții catolici au fost obligați să se plece, nu fără regret, în fața evidenței adevărului istoric incontestabil”[26].
Însă în ce constă incontestabilitatea acestei ultime notițe de secol 15? De ce e mai importantă o pagină nestoriană decât întreaga Tradiție a Bisericii? Și cum, aici, o singură notiță e „un adevăr istoric incontestabil”, prin care ortodoxul Isaac Sirul devine „nestorian”, dar în cazul Sfântului Dionisie Areopagitul, de partea căruia e întreaga Tradiție, toată Tradiția la un loc nu a fost de ajuns pentru ca critica recentă să „îl mute”, printr-un iluzionism de circ, ce nu are de-a face cu cercetarea teologică, din secolul I în alt secol?
Mie mi se pare că Părintele Ică jr. a fost dubios de bucuros în ceea ce privește notițele care „l-au făcut” pe Sfântul Isaac „nestorian” și că le-a acceptat cu un entuziasm care nu are de-a face cu evlavia Bisericii Ortodoxe. Căci, din punctul meu de vedere, nu pot fi acceptabile asemenea conjecturi care aruncă în aer Tradiția Bisericii. Așa cum nu acceptăm „bucuria” destructurantă a noi și noi „descoperiri” de „evanghelii” care contrazic Tradiția, tot la fel nu putem să acceptăm ca valabile pentru Biserica noastră „mărturiile” care desființează Tradiția Bisericii.
Într-o introducere la viața unui Sfânt nu ne putem încrede în ipoteze eterodoxe ci trebuie să facem cercetare în propria noastră Tradiție.
Dar Părintele Ică jr. nu pune sub semnul întrebării „notițele” referitoare la Sfântul Isaac ci consideră că în 1909 ne-a venit „confirmarea definitivă”[27]. Confirmarea definitivă a cărui lucru? A faptului că „Isaac al Ninivei era nestorian”[28]. Afirmație pe care o face Paul Bedjan, preot caldeean unit[29].
Însă niciunul dintre cei care „au găsit” notițe despre Sfântul Isaac nu a fost ortodox ci au fost niște oameni direct interesați ca să îi falsifice viața. Iar, după cum vedem, nu i-a mai interesat să îl scoată „monofizit” ci „nestorian”. De ce „nestorian”?
Părintele Ică jr. nu e interesat să ne răspundă la această întrebare fundamentală.
Ba, dimpotrivă, îi consideră pe teologii ortodocși care neagă faptul că Isaac e „nestorian” niște oameni tributari unei „atitudini anistorice, obsedată de clișee dogmatice și stereotipii”[30]. Însă cine ne garantează autenticitatea notițelor apărute peste noapte? De ce nu a dorit Părintele Ică jr. să caute date, și mai profund, despre Sfinții Isaac Sirul și Dionisie Areopagitul, în Tradiția Bisericii, ci s-a făcut rob, în ambele cazuri, afirmațiilor sfidătoare ale unor teologi eterodocși la adresa Tradiției Bisericii, care, în niciun fel, nu doresc binele Bisericii noastre? Oare își pregătește și Sfinția sa, ca și alți teologi ortodocși, debarcarea spre teologii mai liberale și neconstrângătoare tradițional?
Pentru că mie mi se par de foarte mult bun simț întrebările pline de evlavie ale Părintelui Stăniloae, pe care Părintele Ică jr. le consideră „anistorice” dar, totodată, „grave și [care] trimit spre probleme reale”[31]. Dar nu numai traducerea lui îmi este la suflet, ci și comentariile sale, care te apropie de Sfântul Isaac, în comparație cu traducerile reci și distante ale Părintelui Ică jr. la vol. 2 și 3 ale Sfântului Isaac.
Iar Părintele Ică jr. trebuia să ne demonstreze și Sfinția sa, după ce l-a tradus pe Sfântul Isaac, că îl înțelege, așa cum a făcut-o Stăniloae.
Numai că simplele informații istorice nu salvează opera unui Sfânt, ci conținutul teologiei unui Sfânt e cel care pledează pentru autenticitatea lui. Însă pentru teologie trebuie să ai ochi duhovnicești și puterea de a judeca lucrurile teologic. Altfel faci din fiecare afirmație a unui Sfânt o afirmație „ineptă” și „eretică”.
Pentru Ică jr., în definitiv, Sfântul Isaac Sirul este „un nestorian” de secol 7[32]. Și conchide, în mod disprețuitor: „dacă un eretic „nestorian” poate avea o învățătură duhovnicească atât de „ortodoxă”, aceasta arată că „nestorianismul” acela nu era de fapt ceea ce s-a crezut”[33]. Pentru că profesorul de la Sibiu, în loc să fie indignat pe cei care l-au făcut „nestorian” pe Sfântul Isaac, pactizează cu nestorianismul și îl scoate „valabil”, așa după cum profesori de la București au găsit, „la fel de valabil”, monofizitismul.
Numai că niciuna dintre erezii nu poate fi reînviată, iar cei care se războiesc cu Sinodul III și IV Ecumenic au probleme cu ortodoxia lor. Pentru că vor să treacă granițele propriei mărturisiri de credință a Bisericii lor.
În introducerea la vol. al 3-lea al scrierilor isaaciene, Părintele Ică jr. îi dă cuvântul lui Sabino Chialà[34], monah romano-catolic de la Bose[35]. Și acesta subliniază, în primul paragraf al introducerii sale, că Sfântul Isaac Sirul e „nestorian”[36].
Așa că poziția Părintelui Ică jr. e clară din ambele cărți: Sfântul Isaac Sirul e un „nestorian” despre care ortodocșii cred că e ortodox.
Valentin Cosmin Vesa[37] și-a publicat teza doctorală în 2013[38]. Iar în capitolul dedicat vieții Sfântului Isaac Sirul, el îl urmează în concluzii, în mod docil, pe Părintele Ică jr.
Încă din introducerea cărții, Vesa ne spune că Sfântul Isaac a trăit în sec. al 7-lea[39]. Iar în primul capitol al tezei sale, el repetă datele din introducerea lui Ică jr., pe care le-am discutat deja. Și, ca și acesta, nu ia nicio poziție în ceea ce privește acuza eterodoxă că Sfântul Isaac ar fi „nestorian”. El a expus datele, ca și Ică jr., și doar atât. Însă Dionisie Areopagitul și Macarie Egipteanul sunt tratați de el, deopotrivă, și ca Sfinți și ca pseudo[40], pe când Bonaventura e cinstit ca „sfânt” de Valentin Vesa[41].
În concluziile finale ale cărții, Vesa schimbă însă placa și ne spune că „ortodoxia sa nu a fost contestată niciodată”[42]. A cui? A Sfântului Isaac Sirul. Însă în primul capitol al tezei, Vesa l-a mărturisit ca fiind „nestorian” pe Isaac. Poate a crezut că cititorul nu e în stare să-și aducă aminte afirmațiile făcute anterior de către autor…
În 2015, la București, Părintele Georgian Păunoiu și-a susținut teza doctorală intitulată Asceza şi îndumnezeirea omului în opera Sfântului Isaac Sirul[43]. Și acesta susține că Sfântul Isaac a trăit în secolul al 7-lea[44], așa după cum afirmă și Părintele Ică jr. Și tot ca acesta, Păunoiu vorbește despre „epurarea” textelor grecești ale primei părți[45].
În rezumatul tezei sale, Părintele Păunoiu vorbește doar despre „etichetarea ca nestorian”[46] a Sfântului Isaac, fără să se pronunțe în mod clar, dacă îl consideră sau nu „nestorian”.
În teză[47] însă, el folosește cele două texte nestoriene pentru a scrie „viața” Sfântului Isaac[48], după cum a făcut și Ică jr. și Vesa, fără să se raporteze critic la ele.
„Și fără să mai sublinieze, ca Ică jr., că este nestorian, autorul îl plasează fără menajamente în spațiul și în teologia nestoriană pe Sfântul Isaac Sirul”[49].
De ce Sinaxarul grecesc pledează pentru secolul al 6-lea? Care e sursa pe care se bazează?
ÎPS Ilarion Alfeev [Иларион Алфеев][50], într-un studiu din 2013, ne spune că Sfântul Isaac s-a născut în Qatar[51] și urmează apoi informațiile furnizate de către nestorieni. După care și-a pus aceeași problemă ca și mine: cum să fie un Sfânt al Bisericii „nestorian”? Pentru că un ortodox nu poate gândi altfel în materie de aghiologie.
Părintele Georgii Florovschii [Георгий Флоровский][52] și ÎPS Vasilii Krivoșein [Василий Кривошеин][53] au fost de părere că Sfântul Isaac Sirul a fost nestorian în mod formal dar ortodox la nivel de teologie[54]. Însă această opinie este inacceptabilă. Pentru că un nestorian nu poate gândi și scrie ortodox. Pe panta periculoasă și lipsită de evlavie a acestei idei putem să vorbim despre „ortodocși” care sunt romano-catolici, armeni, musulmani sau hinduși.
Numai că Biserica îl cinstește ca Sfânt pe un credincios al ei, care prin viața și teologia lui mărturisește și exprimă credința Bisericii. Ea nu-i mărturisește ca Sfinți pe credincioșii altor biserici, indiferent de viața acelora, ci numai pe membrii reali și autentici ai ei.
Într-un alt studiu al ÎPS Alfeev[55], din 1995, el îl mărturisește pe Sfântul Isaac Sirul drept trăitor în sec. al 7-lea d. Hr.[56]. Pe când în cartea lui Духовный мир преподобного Исаака Сирина [Lumea spirituală a Preasfințitului Isaac Sirul][57], Alfeev urmează, ca și Ică jr., „sursele” nestoriene[58] pentru a vorbi despre viața Sfântului Isaac.
Dar tot el ne spune că până în secolul al 19-lea, Sfântul Isaac Sirul ar fi fost „confundat” cu un alt Isaac Sirul, din Antiohia, care a trăit în sec. al VI-lea[59].
Cine însă l-a confundat cu un altul? Anumiți Sfinți Părinți ai Bisericii sau credincioșii de rând?
Într-un alt articol din 2008[60], Alfeev îl numește pe Sfântul Isaac Sirul „one of the greatest theologians of the Orthodox tradition [unul dintre cei mai mari teologi ai tradiției ortodoxe]”[61]. După care spune că a trăit în secolul al 7-lea și ne dă toate datele pe care „sursele” nestoriene le oferă[62]. Pentru că și el, ca și teologii români amintiți mai sus, pledează pentru același lucru în definitiv: pentru un Sfânt Isaac Sirul „nestorianizat”.
John Sanidopoulos, în 2014, pe blogul său, a publicat un articol al Protoiereului Ioannis Fotopulos scris împotriva cărții ÎPS Ilarion Alfeev, pe care am citat-o anterior. Intitulat: Abba Isaac the Syrian, the „Unjustly Accused” Saint, pe care l-a publicat în 7 părți[63].
Și în articolul său, Părintele Ioannis spune că Sfântul Isaac a adormit spre sfârșitul sec. al 6-lea, dar că nu avem multe date despre viața sa[64]. Însă Sfinți Părinți de-a lungul secolelor (și enumeră câțiva) l-au mărturisit drept Sfânt al Bisericii noastre[65].
În a 3-a parte a articolului său, el deplânge modul în care ÎPS Ilarion Alfeev l-a declarat „nestorian” pe Sfântul Isaac[66].
Și din datele pe care Alfeev le oferă despre Isaacul nestorianizat, Fotopulos remarcă faptul că sursele istorice nestoriene se referă la o altă persoană decât la Sfântul nostru[67]. Căci criteriul după care noi mărturisim sfințenia unui Sfânt este mărturia despre el a Sfinților Părinți[68].
Fotopulos neagă paternitatea isaaciană a părții a doua a operei isaaciene, care a fost descoperită în 1983 de Sebastian Brock și o numește Pseudo-Isaac[69]. Motivul? Pentru că nicio scriere ortodoxă nu vorbește despre ea, în al doilea rând, pentru că partea a doua conține cacodoxii nestoriene și referiri la eretici iar, în al treilea rând, pentru că ea conține cacodoxia origenistă a apocatastazei[70].
În a 5-a parte a textului său, Părintele Ioannis Fotopulos caracterizează drept „appalling [îngrozitoare]”, afirmația ÎPS Kallistos Ware cum că „our faith in God’s love makes us dare to hope that all will be saved [credința noastră în Dumnezeul iubirii ne face a îndrăzni să nădăjduim că toți vor fi mântuiți]”[71]. Și Ware, subliniază Fotopulos, a vorbit despre Sfântul Isaac ca despre un „nestorian”, acceptând cacodoxiile din Pseudo-Isaac, și a afirmat că Sfântul Isaac nu a acceptat Sinodul V Ecumenic[72].
În finalul articolului său, Părintele Ioannis Fotopulos afirmă faptul că opera Sfântului Isaac Sirul e cuprinsă „in Greek translation, texts that are most Orthodox, exuding grace and consolation [în traducerea grecească, texte care sunt foarte ortodoxe, dăruind har și mângâiere]”[73].
Iar dacă Ioannis Fotopulos nu acceptă parte a 2-a, atunci nu o acceptă nici pe a 3-a recent descoperită.
Sebastian Brock a publicat a doua parte din opera Sfântului Isaac Sirul în 1995[74]. Iar pentru el, Sfântul Isaac este un eremit din sec. al 7-lea al Bisericii siriene[75], adică un nestorian. Însă, pentru că titulatura de nestorian e percepută ca una minimalizatoare de către ortodocși, Brock consideră că trebuie să vorbim despre Sfântul Isaac nu ca despre un „nestorian” ci ca despre un episcop care a aparținut de „Biserica răsăriteană”[76]. Dar ceea ce el numește „Biserică răsăriteană”, pentru noi, ortodocșii, este cea nestoriană. Iar toată încercarea de a-l transforma pe Sfântul Isaac Sirul într-un „nestorian” e o manipulare grosolană.
Numai că această mistificare teologică nu ar fi prins rădăcini pe pământ românesc dacă Părintele Profesor Ică jr. nu ar fi creditat-o și dacă alți tineri teologi nu s-ar fi raliat la ea.
[1] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1930/sxsaintinfo.aspx. [2] Ibidem.
[3] A se vedea: http://el.wikipedia.org/wiki/Νικηφόρος_Θεοτόκης.
[4] Ibidem. [5] Cf. Sfântul Isaac Sirul și Opera lui în Filocalia românească, Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, vol. X, trad., introd. și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, București, 1981, p. 6.
[6] Ibidem. [7] Idem, p. 6-7. [8] Idem, p. 7.
[9] Cf. Sfântul Isaac Sirul necunoscutul – operă, profil istoric și gândire spirituală pe fundalul tradiției siro-orientale în Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, partea a II-a recent descoperită, cu studiu introd. și trad. de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2003, p. 5-8.
[10] Idem, p. 8. [11] Idem, p. 11. [12] Ibidem.
[13] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Simone_Assemani.
[14] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, ed. cit., p. 10-11.
[15] Idem, p. 11. [16] Idem, p. 12.
[17] A se vedea: http://fr.wikipedia.org/wiki/Jean-Baptiste_Chabot.
[18] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, ed. cit., p. 14, n. 26.
[19] Ea poate fi downloadată de aici:
https://archive.org/details/desisaacininivit00chab.
[20] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, ed. cit., p. 15.
[21] Ibidem. [22] Ibidem. [23] Idem, p. 15-16. [24] Idem, p. 16.
A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Ignatius_Ephrem_II_Rahmani.
[25] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată, ed. cit., p. 17.
[26] Idem, p. 18. [27] Ibidem. [28] Ibidem. [29] Ibidem.
A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Bedjan.
[30] Idem, p. 21. [31] Ibidem. [32] Idem, p. 83. [33] Ibidem.
[34] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici. Partea a III-a, recent regăsită, cu un cuvânt înainte, introd. și text de Sabino Chialà, trad. în rom. [din lb. italiană] de Diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2005, p. 6.
[35] A se vedea: http://www.monasterodibose.it/.
[36] Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici. Partea a III-a, recent regăsită, ed. cit., p. 7.
[37] A se vedea: http://ot.ubbcluj.ro/profesori/valentin-cosmin-vesa.
[38] Valentin Vesa, Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Isaac Sirul. Itinerarul spiritual de la „dreptatea ascetică” la „dragostea duhovnicească”, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2013, 371 p.
[39] Idem, p. 13, 15. [40] Idem, p. 19, 32, 42 (n. 4), 61, 62 etc. [41] Idem, p. 75. [42] Idem, p. 312.
[43] Cf.
[44] Idem, p. 6, 13. [45] Idem, p. 14. [46] Idem, p. 6.
[47] Pr. Asist. Drd. Georgian Păunoiu, Asceza și îndumnezeirea omului în opera Sfântului Isaac Sirul (teză dotorală), coord. Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, București, 2014, în biblioteca FTOB (SS/ P), 397 p. + 27 p. anexe.
[48] Idem, p. 66-68.
[49] Cf. http://www.teologiepentruazi.ro/2015/06/04/asceza-si-indumnezeirea-omului-in-opera-sfantului-isaac-sirul/.
[50] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Alfeiev.
[51] Metropolitan Hilarion of Volokolamsk, In Search of a Spiritual Pearl. St. Isaac the Syrian and His Works, editat online pe 11 octombrie 2013, ora 17.00, cf.
https://mospat.ru/en/2013/10/11/news92530/.
[52] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Georges_Florovsky.
[53] Idem: https://ru.wikipedia.org/wiki/Василий_(Кривошеин)
[54] Metropolitan Hilarion of Volokolamsk, In Search of a Spiritual Pearl. St. Isaac the Syrian and His Works, art. cit.
[55] Bishop Hilarion Alfeyev, Prayer in St Isaac of Nineveh, cf. https://jbburnett.com/resources/alfeyev_prayer-in-isaac-syr.pdf.
[56] Idem, p. 1.
[57] Митрoполит Илариoн (Алфеев), Духовный мир преподобного Исаака Сирина, издание шестoe, Издатeльcтвo Мocкoвcкoй Патриaрxии Pуccкoй Прaвocлaвoй Церкви, Mocквa, 2013, 439 p.
[58] Idem, p. 29-30 [59] Idem, p. 68.
[60] Bishop Hilarion Alfeyev, St. Isaac the Syrian: a Theologian of Love and Mercy, 4 april 2008, in Basilica di San Giovanni in Laterano, cf.
[63] Articolul publicat în 7 părți poate fi citit aici: http://www.johnsanidopoulos.com/2012/09/was-st-isaac-syrian-nestorian.html.
[64] A se vedea: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/09/abba-isaac-syrian-unjustly-accused.html.
[65] Idem: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/09/abba-isaac-syrian-unjustly-accused_29.html.
[66] Idem: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/09/abba-isaac-syrian-unjustly-accused_30.html. [67] Ibidem. [68] Ibidem.
[69] A se vedea: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/10/abba-isaac-syrian-unjustly-accused.html. [70] Ibidem.
[71] A se vedea: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/10/abba-isaac-syrian-unjustly-accused_9.html. [72] Ibidem.
[73] A se vedea: http://www.johnsanidopoulos.com/2014/10/abba-isaac-syrian-unjustly-accused_7.html.
[74] Isaac of Nineveh (Isacc the Syrian): „The Second Part”, Chapters IV-XLI, translated by Sebastian Brock, in col. Scriptorum Christianorum Orientalium, vol. 555, subcol. Scriptores Syri, tomus 225, Pub. In Aedibus Peeters, Lovanii, 1995, 207 p.
[75] Sebastian P. Brock, The Wisdom of St. Isaac of Nineveh: a bilingual edition, col. Texts from Christian Late Antiquity, vol. 1, Pub. Gorgias Press, New Jersey, p. vi.
[76] Ph.D. Candidate Choi Hyung-Guen, Images of ‘Heart’ and Isaac the Syrian, in Korea Presbyterian Journal of Theology, vol. 45, no. 3, (2013. 9), p. 165, n. 14.
Articol existent aici, în contul online al autorului: https://www.academia.edu/7154422/The_images_of_heart_and_Isaac_the_Syrian.
