„Ce bengos sunt pe sticlă!”
Nu prea sunt un fan al tv-ului dar cu toate astea nu pot să nu privesc cu uimire ce se întâmplă în spatele sticlei.
Problema pe care o pun azi în discuţie nu are legătură cu persoana în cauză sau cu vreun eveniment anume, ci doar cu tipul de manifestare Ciutacu. Cu alte cuvinte, ideea acestui demers al meu nu reprezintă personajul în sine, ci fenomenul tot mai des întâlnit, acela al subculturii promovate drept formatoare de opinie sau model pentru tv-vizionistul român.
Mass-media on-air a devenit ringul de bătaie a mulţime de personaje crispate sau constipate, mari formatori de idei, de proclamaţii care mai de care mai năstruşnice, dar permanent sortite eşecului.
Cu exprimări de genul: „Să mi-o …” sau „Ce c…mă…sii!”, comentatorii români, erijându-se în mari aducători de cultură mediatică, încep o adevărată cruciadă a delicvenţei lingvistice, doar-doar vor atrage atenţia tv-vizionistului român să nu schimbe canalul printr-o apăsare de buton. În această furibundă căutare de notorietate respectivii se proclamă politologi, sociologi, teologi, psihologi, economişti, etc.
De ceva ani pe posturile tv. au apărut o mulţime de comentatori care mai decare mai avizaţi, mai rasaţi sau erudiţi, care vorbesc despre vrute şi nevrute doar-doar televiziunea în cauză va câştiga notorietate şi, implicit, bani din publicitate.
Tv-ul a devenit un fel de loc unde ideile sunt folosite doar ca arme de distrugere în masă şi în niciun caz un loc unde primează conştiinţa şi frica de Dumnezeu.
Într-o societate unde tv-ul reprezintă principalul loc de informare şi divertisment, astfel de personaje jalnice nu fac altceva decât sa adâncească criza.
Sticla dă comentatorului o aparenţă de siguranţă, spre deosebire de situaţia în care s-ar găsi în faţa unei mulţimi de oameni. Aşa cum pentru telespectator, televizorul dă o aparenţă de intimitate, pentru cel din faţa camerelor de luat vederi mulţimea de oameni nu reprezintă nimic altceva decât o… utopie.
În atare situaţie cel din faţa camerei de luat vederi se poate folosi de situaţia privilegiată în care se află pentru a se manifesta într-un anumit fel, lucru care nu ar putea fi posibil într-o situaţie reală, în faţa unei mulţimi de oameni. Camera de luat vederi îi dă celui din faţa ei toate instrumentele necesare pentru a se manifesta grobian.
Bogdan Ioan