Când venea capul Sfântului Andrei la noi

…la București, ne găsea cu iarna în casă,
la o cană de ceai, cu mucii în nas,
și la turci, un cutremur de 7, 2…omorâse deja
câteva sute…unii ieșind de sub dărâmături
cu speranță…și chiar cu rugăciune,
în Allah sau în Dumnezeu
sau în viață

Un dictator sta într-un mall, aruncat pe jos…
USL-ul vrea să schimbe puterea din România…și trebuie s-o schimbe,
și găsii zile de la Dumnezeu să îl văd pe Mihail Neamțu ditamai
creatorul de partid…alături de Cozma, minerul,
de partidul roșcatelor din orașele cu cazinouri
și de partidul mov…
care dă mâna cu cetățenii,
populistic și febril.

Credincioșii ortodocși din București și din împrejurimi
se pregătesc să întâmpine pe Sfântul Andrei,
care mai vine încă odată pe la noi…după 2000 de ani…
parcă în ciuda lui Conțac,
care o să se mai întrebe…dacă a venit în Dobrogea sau nu a venit,
dacă a venit pe jos
sau cu trenul Sfântul Andrei…
și de ce Sfântul Andrei nu era „penticostal”.

Pentru că toate acestea trebuie întrebate…
în loc să stai la rând…ca să dai nas în nas cu capul Sfântului Apostol Andrei,
care miroase bine și după 2000 de ani,
lucru pe care Cruceru nu îl crede…
Că d-aia s-a dus la Sfânta Parascheva…a zis nasoale despre
ea…și a dat-o codată pe blog.

Saccsiv, Război întru Cuvânt, Georgel, Miruna și Pantelimon…
toți extremiști convinși…trebuie să citeze,
vrei nu vrei, Basilica sau vreun alt canal al Patriarhiei,
acum, când vine Sfântul Andrei, că ei sunt ortodocși
dar fără ierarhie.

Și stau și se gândesc ei: Dar de ce nu vine capul Sfântului Andrei de unul singur…cât și icoana Prodomița prin nori, la noi, care suntem ortodocși foarte buni, „sfinți de sfinți”?

Iar Frusănela, florăreasa cât baragladina,
cu vreo 5 surori de-ale ei,
a dat iama prin oraș, și a strâns floare de floare,
chiar și busuioc…ca să vândă mâine, la „proștii” de pelerini,
alături de mir de la Ierusalim
și de icoane chici catolice,
că d-astea trebuie să cumpere, „valoroase”.

Și o să vină și televiziunilii, frați creștini,
o să vină și o să filmeze capul Sfântului Apostol Andrei,
venit din Grecia…
în timp ce regele Mihai, poate, o să dea ditamai „lovitura de stat”,
măcar acum, la 90 de ani…
iar Parlamentul se va umple, măcar odată,
de parlamentarii care nu vin la lucru.

Unii or să se-mpingă pe-acolo.
Alții se vor uita la catedrală, la temelia ei…că nu înflorește așa de repede.
Poate o să leșine vreo mamaie…
Poate vreun preot o să se împiedice…

Și dacă nu le prinzi pe astea,
în loc de capul Sfântului Andrei, parcă nu e „sărbătoare”.

Însă Sfântul Andrei vine,
vine cu dragoste la noi…
și noi cu ce avem la noi…
sau prin noi.

O să vină…o să plece…
poate vom fi alții…poate o să ningă…
poate o să avem bani de întreținere…
poate om mai trăi…
poate om mai muri…
poate trăim degeaba…
poate că nu…
și poemul mai bea o gură de ceai…
fără răutate…