Un „Tetraevangheliar” imens, ca simbol al culturii adevărate, la Bookfest

Cotidianul ne anunţă un dar neobişnuit din partea editurii Paidea:

„Ion Bănşoiu, directorul Editurii Paidea, a explicat într-un discurs cu ocazia lansării că Tetraevangheliarul este, “probabil, cea mai mare carte legată din ultimul secol, reprezintă o replică postmodernă a primelor tipărituri din istoria noastră şi este făcut să atragă atenţia asupra destinului cărţii în cultura actuală”. Ion Vlăduţescu, profesor dr. universitar la Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, invitat la lansare, consideră că proiectul fostului său student, Ion Bănşoiu, astăzi la rândul său profesor universitar, este “o aventură pură, în sensul autentic şi astăzi aproape uitat al cuvântului: este un act efectiv gratuit”.

Legat în piele şi brocart italian, volumul are nişte dimensiuni impresionante: deschis, are aproape un metru lăţime, iar cotorul măsoară nu mai puţin de un sfert de metru.

Exemplarul unicat este puternic individualizat şi prin faptul că hârtia este făcută de mână, foaie cu foaie. Textul evangheliilor este cel agreat de BOR şi urmează ordinea tradiţională (Matei, Marcu, Luca, Ioan), având 40 de foi cu miniaturi de epocă, plus frumoase gravuri ornamentale de secol al XVII-lea.

Iniţiativa operei aparţine lui Ion Bănşoiu, care a colaborat la acest proiect cu pictorul Henry Mavrodin, redactorul Eugenia Petre şi inginerul Ionuţ Ardeleanu-Paici. La Tetraevangheliar a lucrat manual legătoreasa de artă Irina Mirea, asistată de maistrul specialist Ion Nedea. Cartea va fi expusă la Bookfest “pentru a pleda pe viu pentru convieţuirea dintre cartea obiect valoros şi cartea de consum imediat”, a mai explicat Ion Bănşoiu.”

Gestul, credem noi, este unul de restitutio, o recunoaştere a tradiţiei religioase şi ortodoxe a culturii române, indiferent de faptul că unora s-ar putea să nu le placă propria istorie. Mistificarea sau ignorarea ei nu ne arată toleranţi, nu ne face mai deştepţi sau mai obiectivi, ci ne dezvăluie prejudecăţile şi restrictivismul postmodern.

Psa. Gianina.