Audienţă + download. Ştim că pe unii îi interesează iar pe alţii îi…isterizează
Aici, pentru Viddler şi Podcasturi 2008-2009.
În Viddler adunaţi cele două numere pentru ca să vă dea numărul celor care au accesat şi audiat/vizionat o filă… iar la podcasturi e vorba de dowloadări şi nu de audieri la nivel online.
Pentru cei care nu ştiu
În Word Press nu se monitorizează accesarea fiecărei file în parte de fiecare dată când se citeşte un articol…ci numai fila pe care intri prima dată la noi pe platformă. De aici şi manipulările de doi lei…ale ratingului unei file.
Ratingul nostru de aici
reprezintă aşadar numărul celor care au intrat pe platforma noastră…în mod legal, adică în mod direct. Însă acest număr, deşi mare…e o nimica toată, pe lângă cei care ne-au citit creaţia online…pentru că există forme prin care nu trebuie să intri la cineva pe blog pentru ca să-l citeşti.
Din această cauză, dacă adunaţi numărul celor care au accesat o filă video/ audio pe Viddler cu numărul celor care au descărcat podcasturi, cu numărul celor care au accesat filele noastre din Trilulilu, Zorpia, Imeem, You Tube etc., cu cei care au accesat fotografiile noastre din diverse conturi…cu cei care au accesat direct Teologie pentru azi, Biblioteca Teologică şi Sinaxis ajungeţi la o cifră…cam la jumătate a ratingului nostru.
Până ce Word Press nu va monitoriza fiecare filă în parte, durata de audienţă a unui vizitator, orice folosire a informaţiei tale prin sistemele de sharing…avem numai un simulacru de audienţă şi manipularea cea mai grosieră e posibilă în continuare.
Ceea ce face Viddler, prin prezentarea fiecărei accesări la fiecare filă, elimină orice discuţie. Dacă cineva a accesat o filă şi a audiat din ea sau a audiat-o integral înseamnă că acea filă a fost vizitată de cineva.
Dacă Word Press ar face acest lucru, ca să vedem aşadar, nu numai câţi au intrat la noi pe platformă în mod legal ci şi câte articole s-au citit şi în cât timp am observa de fapt ce înseamnă audienţă reală, citire şi rating cinstit.
*
Vă reamintim sau vă informăm că Teologie pentru azi e o hiperconstrucţie media, cu multe ramificaţii, care se creează în mod continuu.
Teologie pentru azi
[platforma sursă]
Sinaxis
[blog al platformei]
Biblioteca Teologică
[biblioteca gratuită a platformei]
Lor li se adaugă, în acelaşi timp, conturile din Viddler, Podcasturi 2008-2009, Trilulilu [ decimat de către administratori pentru că aşa a vrut muşchiul lor], Zorpia, HI 5, Ipernity etc.
*
De aceea când evaluaţi munca unui creator online trebuie să îi vedeţi amplitudinea şi profunzimea în acelaşi timp şi să conexaţi munca lui online cu cea din societate ca să vă daţi seama cât de…obosit sau neobosit este sau cât de capabil sau incapabil este.
Iar, pentru a ţine toţi aceşti sateliţi în funcţie, în tandem cu sura mamă, creatorii lui Teologie pentru azi fac eforturi smerite dar fenomenale în realitate, pentru că trebuie să scrii, să editezi, să creezi, să moderezi, să întreţii, să extinzi, să fii la curent cu toate…
*
Onlineul nu e uşor…ci extenuant. De aceea ne vituperează băgătorii de seamă, care găsesc o virgulă lipsă, vreun cuvânt scris anapoda, care au idei dar ei nu prea produc nimic.
*
O, ce uşor ne-ar fi, ca, pe fiecare zi, să publicăm câte 30-50 de pagini dintr-o carte anume! Cred că am ajuns la cifra de aproape un milion de volume din diverse domenii puse în zeci de locuri şi în zeci de formate, pe care le-am strâns de-a lungul timpului.
Şi noi ce-am face: am lua câte un capitol din carte sau am scana din cele pe care le avem în foaie sau le-am pune de-a-ntregul, în diverse formate, ca alţi confraţi şi…maximum de audienţă!
Spre exemplu…avem în câteva formate Vieţile Sfinţilor, în vreo 5-6 formate Sfinţi Părinţi, Enciclopedii, teze doctorale, comentarii la diverse cărţi, fotografii, filme rare sau mai puţin rare, file video incitante… Dacă am începe să edităm Vieţile Sfinţilor, aşa, cu ţârâita şi am pune câte 30 de pagini pe zi…cred că ne-ar ajunge vreo 3 ani, alături de alte mici articole.
Dacă am dori să punem pagini din Sfânta Scriptură sau comentarii la Scriptură cred că ne-ar ajunge vreo …20 de ani numai de copy paste la foc mic.
Pentru noi e tare comic când vreun găgăuţă de-al nostru cumpără o carte de la editura X sau Y românească, o citeşte cu nesaţ, cam aia e toată cultura lui teologică şi apoi…îmi serveşte din ea câte 3 pagini pe zi considerând că a făcut…ortodoxie pură.
*
Noi ne-am ales partea cea grea: de a fi, cu simplitate extenuantă, noi înşine. Scriem despre lucruri care ştim că folosesc pe oameni…nu, cu obstinaţie, despre lucruri care fac…senzaţie. Iar noi nu vrem să luăm ochii dintr-o dată, ci, în timp, cei care ne-au urmărit or să înţeleagă justeţea afirmaţiilor noastre.
Însă, când or să ne înţeleagă, or să înţeleagă motivaţiile imunde ale celor care vor să le ia ochii astăzi, imediat, cu cărţi şi conferinţe de trei parale şi ce ar fi trebuit să facă aceşti oameni…ca să nu fie, pe viitor, penibili.
*
Mediul online ortodox trebuie să se rarefieze pentru ca să poată să respire şi să crească. Cei care au început prost şi au continuat tot aşa trebuie să înţeleagă, cu tot orgoliul lor, că fac umbră pământului. Marile vedete de ceară ale onlineului românesc ortodox trebuie să se topească încetul cu încetul şi să dispară până ce ruşinea nu se împrăştie şi mai mult.
Trebuie să rămână cine are proiecte foarte serioase şi pentru mulţi ani de-acum încolo sau pentru toată viaţa. Pentru că, e mai bine să te retragi când pari totuşi cal…decât să devii gloabă.
Asta se observă şi în media online românească: mulţi ziarişti, puţini maeştri. Mulţi poeţi, scriitori, scenarişti, artişti, informaticieni…dar puţini excepţionali. Numărul mare de partide e tot la fel de dăunător ca numărul fals de creatori de opinie.
Noi avem opinatori fără ca să vorbească cu gura lor, cu inima lor, cu capul lor. Vezi, cu stupoare, că 100 de inşi gândesc la fel, fără nuanţe. Vezi că 100 de inşi preferă aceleaşi poze. Cum aşa?! Vezi că 100 de inşi au aceleaşi gusturi… Sunt cumva din mucava, sunt de plastilină?
Tocmai de aceea, dacă le spui altceva decât ce sunt ei în mintea lor formataţi nici nu ştiu cum să-ţi răspundă. Am avut surpriza să constat, de-a lungul timpului, că, oameni care credeau că sunt mai prost decât ei, pentru că aşa crezuseră ei, când şi-au dat seama de contrariu nu au vrut să mai mă salute, pentru ca să-mi dea impresia că am ceva, o greşeală congenitală în mine.
Foarte interesant! Când omul se simte penibil…tace sau te evită! Însă cine e mai penibil: cel care nu ştie pentru ce nu vorbeşti cu el sau cel care nu ştie să se justifice în faţa ta?
*
Pe scurt: impotenţa ideatică şi lipsa de muncă, alături de lipsa de duhovnicie te exclude, că vrei sau că nu vrei, din aria gânditorilor ortodocşi. Şi e penibil să ajungi bătrân fără operă serioasă. Capriciile sunt bune când ai făcut ceva fundamental. Nazurile sunt bune când te simţi la căldură cu posteritatea ta.
Mă rog, devin didacticist…şi nu cred că e cazul. Am zis să atenţionez pe unii…cum stăm cu ratingul…şi cu starea de luciditate. Vreo 2-3 zile [ ştiu asta, s-a întâmplat şi anterior] de aici încolo o să am periclitat ratingul…pentru că vor să îmi arate, în ambiţie, unii cititori, că nu mă vor… Dar le trece a treia zi…şi tot noi suntem. Păcat că aceşti unii rămân aceeaşi şi nu se schimbă deloc. Iubesc încremenirea ca îngerii lui Michelangelo piatra…