Din înțelepciunea celor care nu știu să râdă inteligent

Piticu a fost la Grozea la Radio Lynx (am și failul audiOOOO…dar mă tem să-l dau, că n-am copyleft la el!) și a spus, sus și tare, că e genial să ai ultimele comentarii la vedere și să îți faci o comunitate, dacă ești blogăr. Adică vin trei paraziți, scriu sub 10 nume și ai multe comentarii și apoi, o iei pe mă-ta, pe tac-to, pe șatra ta…și asta e co-mu-nitatea, nu? Adică să scrii, să faci, mai puțin…dar comunitatea și comentariile necesită a fi fiind…

Pentru că nu era de ajuns că Blogatu ia lecții de dicție și că  e cel mai mare riviuist din întreg sudul Europei, acum se crede și activ: cel mai activ blogăr de la Craiova. Dacă medio-pasivul e activ…înseamnă că trecutul e viitor anterior. Însă ce contează asta.

De Zoso nu mai scriu că e vai de mama lui…Acum nu toți proștii trebuie să fie geniali

Dacă ăștia sunt văzuți zilnic de zeci, chiar sute de oameni…suntem absurzi rău, chiar frenetic de proști…Eu cred că sunt pe post de…film porno: dacă mai vrei să și scrii, te duci la unii ca ăștia…

A fost o parodie! În gura…blogului…

Ceea ce contează e să ai comunitate…și comentarii…Pot să mi le scriu singur…comentariile?! Cred că le-aș scrie mai bine…totuși…

Fascinație, fetișuri literare, diverse soluții la probleme existențiale

Ca să zic așa, Mihai Bendeac e fascinat de Toma Caragiu și de Florin Piersic. Alții de d-na Pora, de d-l Cristoiu sau de Nikita. D-lui Băsescu îi place marea…sau la mare tacleală cu văru’ Săndel. D-lui Boc îi place să fie aspru cu românii, adică categoric și îi concediază în masă…în loc să îi roage cu locuri de muncă în masă sau să le creeze condiții de muncă, în așa fel încât să nu mai plece, încă vreo 5 milioane din cele 18 existente, în Uganda, Honolulu sau mai știu eu pe unde.

Fascinația mea însă  sau fetișul meu literar, de vreo 3 ani încoace, e Marius David Cruceru, care nu mai are de-a face cu persoana reală, istorică, ci a devenit o proiecție astrală, un fel de „muză ce mă poartă” și, datorită muzelui meu (fără a fi gay, ca și Fernando de la Caransebeș) scriu teologie, literatură, filosofie, astronomie, politică, dialectologie, artă teatrală, știu să cânt la cobză, țambal, trompetă, saxofon, mă îndrăgostesc, din senin, de tot felul de nuanțe discutative, de foneme, de portative, de fioruri, de doruri, de glasuri și de nazuri…

Însă de astăzi simt, ca voi putea și mai mult…Pentru că muzelul meu, Marius Cruceru, a declanșat în mine o nouă dimensiune…ca să zic așa: dimensiunea dragostei profunde. Pentru că a început să îmi nareze cum dragostea a îmbobocit în dumnealui și cum, muzica, de altfel și ea o suavă, îl îndeamnă, chiar îl determină…să dorească să iasă la pensie, pentru a moși, a naște și chiar a împurpura…chitări.

Da, nu visări, nu mirări, ci…chitări. Chiiiiiiiitări…cu c…cu c

Și, acest lucru e nespus de bine. Pentru că vine ziua îndrăgostiților, vine dragobetele, vin ghioceii, mărțișoarele, ziua femeii cu daruri și ziua bărbatului cu cele 44 de pahare…care îți aduc în familie o mare mobilitate, pentru că trebuie să te ridice din șanț, din cauza beției și să te aducă pe brațe acasă, cu căruțul, cu targa, cu mașina…

Și cred că dragostea, ca să zic așa, nu se zice…ci se face. O primă soluție existențială!

Pentru ca a doua soluție să fie aceasta: dragoste trece prin stomac…și, pentru aceasta, pentru că trece prin stomac…ai nevoie de o centură de castitate, pentru a te păstra, pentru când vine vremea măritișului.

Dragostea l-a înflorit pe Marius Cruceru. Pe mine m-a albăstrit.

Pentru că acest geniu al liricii de dragoste și a fasonării chitărilor și a filosofiei cuantice și a predicilor baptiste pe coadă de mătură…m-a umplut de abnegația de a nu mai fi un pierde vară, o tută, ci un om responsabil, un om delicat cu florile, cu femeile, cu gâzele, cu natura, cu școala de bărbați…Iar, la nivel online, să nu mai par așa, un neolegionar al delicateții ci, să fiu, mai degrabă, un nou machiavelli al speculației discutative.

Am intrat într-o transă…din care, de fapt…nu știu cum voi ieși, dacă voi mai ieși…și nu mă voi îmbolnăvi de multă, excesivă, turmentantă dragoste.

Pentru că tot de la dumnealui am învățat că există amor, există dragoste, există iubire și există comuniune. Și tot de la dumnealui, de la Marius Cruceru am învățat, de la maestrul meu în teologie, că Sfântul Pavel Apostolul a fost baptist. Că Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un frenetic baptist. Și Sfântul Grigorie Palama se lupta cu catolicii, care erau răi…dar îi iubea pe baptiști, stătea cu ei la masă, se discuta cu ei…

Pentru că adevărata Biserică a lui Dumnezeu e Biserica Baptistă Universală, ai cărei Sfinți sunt Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Fotie cel Mare, Sfânta Maria Egipteanca, Sfântul Ștefan cel Mare (a cărui sfințenie, totuși, e neînțeleasă de către maestrul meu: Marius Cruceru), Sfântul Nicodim Aghioritul și alte puhoaie de Sfinți de care lumea nu este vrednică.

Însă, cu toate acestea, cu toate că aceste miliarde de Sfinți sunt ca soarele pe cer în Împărăția lui Dumnezeu, totuși, eu cred că Marius Cruceru e singurul sfânt al omenirii, omul în palma căruia stă teologia universală, spre care ochii întregii lumi și ai îngerilor privesc și cer de la el cuvântul vieții, apa harului, ca la serile Iris.

Ascultați, nenorociților, cuvântările lui Marius Cruceru!

După care vă mai uitați și la OTV, la d-l Coruț…că și ăla e ceva de capul lui, dar nu îl întrece pe Marius Cruceru la elocință…nici când o zbura Casa Poporului.

Ascultați și vă cutremurați!

Pentru că cine nu ascultă…bine lucru face…dar cine ascultă…și mai bine lucru face, pentru că are de ce se enerva, are subiecte de discuție, are de ce râde, de cine să se amuze…

Însă nu e frumos…să râdeți de un bărbat prezentabil, drăguț, cu mustață, apetisant la cuvinte, ale cărui unduiri de cântec sunt ca marea…pe țărm și ca visul unei nopți de vară.

Eu, până îmi voi schimba fetișul, rămân blocat în proiectul Marius Cruceru.

Pentru că proiectul Marius Cruceru rivalizează cu proiectul lui Bendeac, al lui Florin Piersic, trece ca un lăstun pe lângă politica regională, de la Marea Neagră, a președintelui actual al României, împacă PSD-ul, ne aduce bunăstare și prosperitate, o mai bună relaționare între diverse segmente sociale, acum neconjugate, face să plouă vara, îmi aduce o bună dispoziție și o manifestare benefică la nivel social.

Marius Cruceru e ca… curcubeul peste Ierusalim.

Marius Cruceru e ca dragostea…între popoare.

Marius Cruceru e un Stallone reloaded, care ne scapă de indiferența noastră congenitală parcă.

Marius Cruceru e în toți…și-n toate.

El este gândul ce mă poartă,
apa mării dese,
fumul de pe case,
icsuri și metrese,
foc și pară, litere și cuie,
aluminiu, fontă, dragostea căpruie,
o eliberare de stres și cerneală,
o aripă de înger, o geană, o spoială,
o prietenie,
muzeul meu, frate,
Marius Cruceru e în noi și-n toate…

Tocmai de aceea, pentru cei care vor să le fie bine în acest sezon de 2010, astrologul Ghiorghiță Asterologos vă recomandă să vă însușiți acest fetiș principial, numit Marius Cruceru, pentru că vă scapă de tusea căprească, de articulații îmbătrânite, de riduri, de cearcăne, de dureri de la menstruație, de inimă, de ficat, de splină, de hemoroizi, de dedeochi, de farmece la drumul mare și la drumul mic…și de o altă sumă de chestii benigne.

O leapșă de la Sigismund al Norvegiei

Domnul Sigismund Offenbach Pravatelli Ficus Marian de Norvegia mi-a dat…o leapșă…ca să răspund la ea. Cum mie nu îmi plac lepșele…m-am gândit, totuși, să îi dau curs…spre rezolvare.

– Ce vă credeți a fi?

R: O țigancă împuțită, un găozar, un mason, un satanist, un ecumenist, un tradiționalist, un băiat de mingi, un farsor, un tâmpit, o feministă redutabilă, o minge de hochei, un mic pixeli într-o mare de nevăzut, un român, un preot, un doctor în Teologie, un scriitor redutabil, un mare neisprăvit…un băiat sexy (!!!!!!).

– Ca cine ați vrea să fiți la inteligență și bun simț?

R: Ca marius cruceru, ca frizeru’ baptistu’, ca pavel coruț, ca lorin fortuna, ca mama lu’ mama omida, ca ăia care fac sex la două noaptea (la etaj) de parcă ar fi în insulele galapagos, ca nesimțirea de România, ca mircea badea când compune teoreme de geografie subatomică, ca președinții României mai de aproape de noi (niște oameni care m-au inspirat tot timpul), ca victor ciutacu când vede câte feluri și specii de iiii se pune după a vorbiiiii, a mințiiiiiii și a nădușiiiiiiiiii.

– Ce carte ați citit ultima oară?

R: Eu nu îi citesc pe alții, ci îmi citesc doar pleoapele mele…când mă privesc în oglindă. Mă cred o tipă de treabă, totuși!…

– Ce părere aveți despre cultura din România?

R: Cultura din România, ca și culturismul de fapt, un cuvânt din aceeași familie de cuvinte, se face prin asociații de interese. Dacă cartea e proastă și ultaproastă sau sculptura sau traducerea, cei care sunt interesați, ca și mine, să ne vindem jigodia noastră de artă, ne adunăm, formăm front comun, ne facem unii altora recenziile…și cartea noastră…e cea mai bună. Nu ne interesează că nu ne citește nimeni! Dacă ne citim noi între noi…acesta e, până la urmă, scopul, sensul carierei artistice.

– De ce nu vă sinucideți?

R: Pentru că viața e un dar prea mare de la Dumnezeu ca să o sfârșești prost.

– Ce veți lăsa dv. în urmă…când o să dați ortul popii?

R: Câteva zeci de cărți, opere de artă și prietenii uluitoare…și multe rugăciuni…

– Sunteți un tip insensibil sau un drac albastru?

R: Sunt sensibil numai când interesele pragmatice mi-o cer, pentru că sunt un nimfoman.

– Cum vă comportați față de oamenii în suferință sau față de mediul ambiant care e supus unui atroce discreționarism antropocentric?

R: Bunăoară (ca să îl citez pe mihail neamțu), eu cred că nimeni nu e mai important ca mine, fapt pentru care eu mă închin la mine tot timpul, mi-am făcut un altar al meu, o să îmi fac și un mausoleu, alături de marii mei guri (gururi?!!!) oreste și bivolaru, de la care am învățat cele mai prospere lucruri în viață.

– Lumea zice că v-ați luat doctoratul cu mită și că, de fapt, blogul dv. nu vă aparține…

R: Da, lumea are dreptate! Întotdeauna are dreptate și cred că toți trebuie să ne avem ca frații, fără discriminare, să ne pupăm unii pe alții, fără limitări de duzină, ca să fie bine, cum să zic… și să nu fie rău…Adică să facem dragoste, multă dragoste și mai puțin război!

În ceea ce privește chestiunea plagiatului meu ordinar, care reprezintă teza mea doctorală, cum spuneam și mai ieri, e, de fapt, o plagiere după o emisiune de la OTV, pe care ProTV-ul, gelos din fire, i-a furat patentul…sau șurubelnița…Eu am luat bucăți imense din acea emisiune…și mi-am încropit o amărâtă de teză…fapt pentru care sunt foarte mulțumit…cum să zic, că sunt un prost cu diplomă.

Și în ceea ce privește blogul, cred că aveți mare dreptate…nespusă dreptate. De fapt o pisică inteligentă, numită Pizzzzi (da, cu patru de z) creează toată această platformă Teologie pentru azi, pe care numai un securist ordinar, un travestit poate să o scrie, pentru că e o infecție în Țara Românească. Și eu, după ce pisica mea inteligentă face toată chestia asta…îmi pun doar numele sub ea…și am audiență copleșitoare.

– Ce părere aveți despre comentatorii și prietenii lui marius cruceru, prietenul și iubitul dv. coleg de blogăreală?

R: Cum să nu, ținând cont de faptul că magnificul meu prieten, marius cruceu, are o producție literară pe blog de 1 articol la 1000 de comentarii, cred că comentatorii lui cruceru sunt mai zmei decât cruceru, pentru că la un articol imberb (adică fără barbă…ci doar cu mustață și cravată)…le trece prin cap intenția să scrie o mie de comentarii.

E o performanță! De fapt, cred că e aceeași performanță prin care Cristofor Columbaru a găsit cartoful în alte Indii iar Arhimede și-a dat seama că un pietroi, dacă e aruncat într-o apă, lină sau stătătoare, dacă nu mai iese la suprafață, înseamnă că stă ca pietroiul la fund…

– Cum vă caracterizați?

R: Deși, cum să nu (citat din prof. adrian năstase), v-am răspuns și la prima întrebare, mai mă repet, dacă e nevoie, pentru că, după cum v-am mai spus la o altă întrebare, mă iubesc pe mine însumi conform cântecului:  să fac dragoste cu marea, să fac dragoste cu cerul…(melodia nu îmi aparține și nici măcar…versurile).

Mă cred un om așezat la casa mea, familist, cu studii excedentare, care are cinci degete la mâna dreaptă și cinci degete la piciorul stâng, cu barbă și mustață și părul lung (fără să fiu roacher…ci doar preot), care simte limba română cum simte pisica șoarecele, care scrie mai inteligent de o mie de ori decât cruceru cântă la mandolină, trapez și fluier oltenesc, care nu știe nimic pe lumea asta, care nu are școala vieții, care e vai de mama lui…și de steaua lor.

– Ce doriți blogărilor de pretutindeni, așa, ca pentru final?

R: Majoritatea, să scrie la fel de prost și în 3456 după Hristos. Cei foarte puțini, care fac asta cu toată viața și conștiința lor, să nu se lase de ea, pentru că eu sunt fanul lor cel mai fidel. Fanul fidelul care vă așteaptă creația. Vă doresc succes și eleganță pe toate liniile mediane!

Evenimentul editorial absolut al lui 2010

Am deosebita onoare înspăimântată să vă anunț, că la jumătatea anului 2010, Reverența sa, Pastorul Marius David Cruceru, își va edita pe platforma noastră online Teologie pentru azi (și nu la ereticul ăla de Cristian Bădiliță, pe Oglindanet/ OTV) rodul celor 20 de ani ai săi de teologie baptistă românească.

Aceste eforturi susținute și deosebit de ample, ale acestui Luther al Carpaților s-au concretizat în colecția de 60 de volume, in folio sau PDF, cu titlul: Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, traducere integrală din limba greacă veche și comentarii personale.

Colecția de comentarii scripturale baptiste, alături de o impunătoare traducere fidelă a originalelor, întocmite cu atâtă acrivie și nonșalanță, se întinde pe  3.980.008.789.678.345.000.000 pagini, fapt pentru care ne gândim, dacă poate fi comparat cu cineva, de dinaintea sau de după el, la bogăția de har și de întocmire lingvistică.

Numai că există două mari probleme, fapt pentru care apelăm la ingratitudinea dv.:

1. Nu are bani ca să-și cumpere programul, care transformă Wordul în PDF (că dumnealui nu piratează), fapt pentru care acum cărțile sunt în Word.

2. Este prea smerit…și se cam codește să ni le arate.

De aceea, dacă aveți vreo sumă de bani, pentru pastorul Marius David Cruceru, ca să își cumpere programul pentru PDF-uri și dacă vreți să îi scrieți o scrisoare, de încurajare și de non-intimidare, vă rugăm să o faceți infra, pentru ca să îl determinăm…să dea publicului, de fapt, munca vieții sale…de-o viață de om.

Hot News. ro se iubește pe sine în fața mea

Hot News. ro mă invită să fiu fan…al lui Hot News. ro. E incredibil de…interesant!

Pe principiul: „da, eu o stimez foarte mult pe doamna Elena Udrea, chiar e o femeie foarte drăguță…dar nu sunt Elena Udrea”, mâine, domnul președinte al României, al Ugandei, Luisa Minelli, Florin Salam, Simona Senzuallle etc., dintr-o dorință energică de mai mulți fani pe Facebook sau pe Twitter, îmi vor trimite o invitație…să se iubească în mine.

Dați-mi voie să vă recomand…pe mine, pe care vă somez…să mă iubiți!

Calcul matematic dificil

Am o problemă pe care vreau să v-o împărtășesc. Vreau să calculez paginile cărților Părintelui Savatie Baștovoi…în așa fel încât să constat…câte pagini i-ar mai trebui acestuia ca să scrie, ca să fie…Balzac, Sfântul Augustin al Hipponei sau Sfântul Ioan Gură de Aur.

Și luăm cărțile la numărat de pagini, lângă care punem dimensiunile cărților sale, ca să nu se creadă că pagina e de o jumătate de metru…

Ortodoxia pentru postmoderniști…ed. 2001: 67 p., 20 cm lungime + 13 lățime, adică vreo 20 de pagini de Word.

Curaj și libertate în Ortodoxie…ed. 2002, 172 pagini, fonturi mari, de orbi, două conferințe transcrise, 20 cm lungime + 13 lățime, adică vreo 6o de pagini de Word.

Între Freud și Hristos…ed. 2001, 148 pagini, format: 18, 8 lungime și 12, 7 lățime, vreo 40 de pagini de Word.

Dragostea care ne smintește… ed. 2003,162 pagini, 15, 4 lungime și 10, 7 lățime…nu mai zic paginile, că mă rușinez…

În căutarea aproapelui pierdut…ed. 2002, 147p., format: 15, 9 lungime și 10, 5 lățime…etc.

Da, toate sunt citite de către mine (implict și cumpărate…)…și în aceste cărți, mici, subțiri, găsisem un alt Savatie…pe care viitorul nu l-a probat (nenorocitul viitor) deloc și am rămas cu speranțele…moarte în fașă.

Însă problema mea e o problemă reală. La cât de genial e Savatie pentru fanii din provincie…întrebarea este: câte pagini ar trebui să mai scrie el…pentru ca toată opera lui, după moartea sa, să fie măcar cât un tom al unuia dintre cei de sus: Balzac, Augustin sau Ioan?

Pentru mine e o problemă dificilă…

Știe cineva răspunsul?

Anunț important pentru țară

Am citit într-o carte, nu spui care, că: dacă îți iei mașină și telefon de ultim răgnet…ai o posibilitate mai mare de a intra în Rai, decât cei care nu au. Acum, eu, la singular, pers. 1, fără majusculă, am cam băgat-o pe mânecă: mașină nu am de niciun fel și nici nu mă interesează, telefon mobil am unul mai pentru buzunarul meu, nu de ultim răgnet…și mă văd torpilat de viitor.

Chiar așa să fie, dacă nu am mașină și telefon de ultim răgnet…nu mai mă mântui?

Dv. ce ziceți?