Lipseşte din film părerea celor care se „împotrivesc” canonizării Sfinţilor închisorilor comuniste
L-am văzut dimineaţă... şi credem că e unidimensională prezentarea faptelor şi vom motiva şi de ce. De fapt e o mistificare a realităţii sau o trunchiere a ei, numai pentru că, la Iaşi, s-a interzis o expoziţie memorială concertată de către Rost. Tocmai de aceea filmul a fost făcut, credem noi, mai ales ca o compensaţie morală adusă orgoliului rănit al Asociaţiei Rost…care s-a văzut înfruntată de nişte funcţionari români, deloc nealiniaţi religios, adică de confesiune baptistă şi, pe care i-a şi dat în judecată…şi la mijloc nu e ceva mai mult, ceva mai nobil.
Din filmul lui Rafael Udrişte rezultă că avem doi duşmani colectivi, ba chiar trei, ai Sfinţilor închisorilor comuniste. Primul duşman colectiv, obsesia de fapt a protagoniştilor, este…Sinodul Bisericii Ortodoxe. S-a amintit în film doar despre ÎPS Bartolomeu Anania, care a binecuvântat ridicarea locaşului comemorativ, ca şi când ÎPS sa nu face parte din Sinod sau pe teritoriul Patriarhiei Române lucrurile nu se iau de comun acord de către membrii sinodali ci în mod separat.
Sinodul a fost acuzat…dar nu s-a văzut în film. Dreptul la replică nu a funcţionat…pentru că filmul a fost creat pe unidimensionala poziţie că: duşmanii trebuie arătaţi cu degetul. Poate că duşmanul prim ar fi trebuit să fie întrebat şi să fie lăsat să vorbească, dacă filmul nu s-ar fi făcut cu sânge înfierbântat.
Al doilea duşman a fost şi el anunţat dar nu…identificat. Marele public nu ştie ce ar fi trebuit să ştie. Nu s-a spus cu voce că Dorin Dobrincu, X, Y – am văzut ştirea de acum câteva zile, dar nu i-am reţinut decât lui numele – au oprit în mod samavolnic o expoziţie evlavioasă faţă de Sfinţii României.
Însă, de ce pui la un loc Sinodul Bisericii din care tu faci parte…cu nişte protagonişti ai unor acţiuni care te privesc doar pe tine? Se conjugă în mod fraudulos presupusul general al problemei, cu conspiraţia care a deturnat expoziţia. Însă, e loc şi pentru altă dată…pe această temă.
Al treilea duşman colectiv e de fapt…poporul credincios, care şi uită, şi tace. De unde ştiţi că uită…şi de unde ştiţi că tace? Vocalizarea sau sunarea din trâmbiţă…nu e totuna cu…manifestarea evlaviei.
Mai pe scurt…nu s-a întrebat niciun duşman colectiv, nu s-au pus opiniile faţă în faţă…ci ni s-a spus ce trebuie să facem şi să simţim, în mod sectar. Aşa se procedează când vrei să astupi adevărul: pozezi numai pe oamenii care îţi pot susţine poziţia ta extremistă sau unilaterală.
Dacă nu aş fi fost român şi nici ortodox…şi, ca prin minune, m-ar fi interesat acest subiect…înţelegeam că numărul celor cu adevărat conştienţi de martiriul ortodox în România sunt 5-6 inşi. Însă acest format CNN parodiat de către d-l Rafael Udrişte pe TVR 1, în care vii şi te pui în faţa instituţiei CNSAS sau a Patriarhiei Române şi spui, că în spatele tău, sunt instituţii periculoase…seamănă de fapt cu minciuna, cu irealitatea, cu non-jurnalismul.
Dacă vrei să pari credibil în jurnalismul real, prizabil, începi cu…duşmanii colectivi sau reali. Aceste încercări de aglomerare a responsabilităţii la repezeală, de aruncare numai în capul altora a oalelor cu lături e un semn că jurnalismul de acest tip este extremist.
***
Ieşim din sfera filmului – pentru că poate fi vizionat de către toţi şi toţi pot spune ce gândesc pe tema asta – şi ne întrebăm despre esenţa falsei probleme: De ce ne luăm la întrecere în canonizări? De unde spiritul acesta ultimativ, cum că, dacă nu sunt canonizaţi nu ar fi Sfinţii noştri şi noi nu i-am putea cinsti cu inimă largă?
Noi, personal, ne cinstim Sfinţii închisorilor, toţi Sfinţii cunoscuţi şi necunoscuţi ai României şi ai întregii Biserici Ortodoxe universale şi nu ne simţim deloc frustraţi că sunt sau nu canonizaţi. Ceea ce ne interesează pe noi şi ar fi trebuit să îi intereseze şi pe dumnealor e să strângem toate mărturiile despre Sfinţii noştri şi să le dăm gratuit, la nivel online, şi nu pe bani.
A scris domnul Udrişte despre vreun Sfânt al închisorilor comuniste, în mod metodic, ştiinţific, documentat? Dacă da, să-şi umple blogul cu aşa ceva…şi noi îi vom mulţumi. Munceşte Claudiu Târziu şi alţi guralivi ca el la acest proiect de scoatere la lumină a Sfinţilor noştri? Dacă da, atunci să facă un blog, 100 de bloguri, o mie de bloguri cu aşa ceva, ca să vadă toţi ce iubitori sunt Udrişte şi Târziu de Sfinţii României.
Şi dacă sinodalii, baptiştii şi poporul român îi văd pe Udrişte şi pe Târziu, spetindu-se din zori şi până în noapte la crearea unei sinaxar al sângelui sfânt românesc, poate că or să aibă alte reacţii.
Dar ce fac protestatarii noştri? Creează câţiva oameni o carte-două despre Sfinţi, o ia editura cutare şi face imediat bani cu ea…şi apoi, cutezanţii, dau vina pe Sinod, că ce fac ei nu face Sinodul. Însă, nu-i aşa că gura lor…e mai mare decât fapta lor? Dacă au avut o problemă cu baptiştii oficiali, care au pus pumnul în gât expoziţiei, de ce nu au făcut-o într-o Biserică sau Mănăstire din Moldova sau de ce nu pun toată informaţia pe net?
În loc să facă un film în care să se certe cu caii verzi de pe pereţi…de ce nu au pus expoziţia izgonită din Iaşi pe internet, că sigur încape toată? Poate că nu ştim noi că ea e acum pe net….şi atunci îmi cer scuze. Dar dacă e doar guralivitate, vorbărie şi orgoliu rănit…atunci nu se vor Sfinţii, ci se vor nesfinţii care fac bani din Sfinţi.
Dacă e să vorbim şi mai drept cred că asociaţiile şi editurile ortodoxe de tot felul de la noi ar trebui să se bucure că nu le-a luat încă pâinea de la gură Sfântul Sinod şi că pot să publice ei pe Sfinţi, ca să facă bani frumoşi. Pentru că la noi cu Dan Puric, cu Danion, cu Savatie…se fac bani frumoşi şi mai puţin teologie, bun simţ, coagulare a smereniei ortodoxe la un loc.
Noi stoarcem banii, suntem avizi de bani…şi, la urma urmei, înjurăm toate Sinoadele la un loc, îi stropim pe toţi cu haznaua noastră, dacă e să scoatem bani.
Deci facem bani…sau scriem despre Sfinţi?
Vă doare de Sfinţi…sau de buzunarul dv.?
Ar trebui să ştiţi că nu sunteţi singurii cărora vă pasă de Sfinţii României. Dar credem că vă pasă rău de tot de banii proprii. Dacă ar fi fost astfel, înainte să vă vocalizaţi atâta aţi fi umplut blogurile personale şi netul cu Sfinţi. Dar el e umplut mai degrabă cu interese meschine şi de clan decât cu muncă.
Pr. Dorin