Design Vista

Mi-au sărit în ochi imediat… Am zâmbit, când mi-am dat seama că futurismul s-a întâlnit cu cyperspaţiul în cazul acestui mobilier stradal – unde? – tocmai într-o zonă unde te aşteptai cel mai puţin să apară aşa ceva.

Ca design: excelent! Ca materiale folosite: excelent pentru piatră, dar fierul o să îţi îngheţe… Ca utilitate publică: prost de tot. De ce? Pentru că nu e confortabilă. Omul are nevoie de spătar. Asta e pentru tineri care nu au probleme de şale, care sunt zvârlugi şi stau puţin…Omul mai în vârstă are nevoie de un confort, chiar el şi de 5 minute.

De ce nu poţi să bei o bere la restaurant pe un tamburel? Sau, de ce nu poţi să mănânci şi tu ca omul la un fastfood, dacă masa e până la gâtul tău şi tu mănânci aşa, la grămadă.

Masa normală are nevoie de intimitate, de separeu, de un cadru anume. Dar, cum noi mâncăm la grămadă, unii în alţii, unii uitându-ne în cartofii cu cheiceap ai celorlalţi…nu cred că mai prindem astfel de nuanţe.

Mâncatul la MEC e ca statul pe banca Vista.

La MEC mănânci dar nu te saturi.

Pe banca Vista stai dar nu te odihneşti.

Pr. Dorin

Muzeul vieţii cotidiene

Sunt imagini de dinainte de ploaie. Ieri a plouat la Bucureşti cu grindină, cu mare grindină…Şi actorii se retrăseseră…După ploaie, când am revenit în dreptul lor…mi-am dat seama că proiectul lor neconformist [tineri cu megafoane] consta în a reproduce fragmente de cotidiantitate, diverse ipostaze inedite de viaţă, pentru a arăta că ceea ce pare derizoriu în viaţa noastră nu e nici derizoriu şi nici neatractiv…

Câţiva tineri stăteau la distanţă şi ascultau descărcările de veselie din fiinţele actoriilor [ sunt actori?!…]. Li se părea cool să vadă că cineva, un grup de alţi tineri ca şi ei se manifestau, vorbeau în contradictoriu, zbierau în piaţa publică…

Pr. Dorin