Şpaga: primul pas spre obiectualizarea omului
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cbuixgNkF3k]
G. a muncit toată viaţa şi acum s-a îmbolnăvit şi are nevoie de tratament. A. trebuie să nască. C. trebuie să intre la facultate. F. îşi caută un loc de muncă. R. vrea ca să se proţească. M. vrea să intre în barou. B. vrea să ia o bursă în America.
Dacă intră în malaxorul corupţilor…li se cer bani. Omul e pus pe picior de egalitate cu obiectele. Oamenii ăştia au conştiinţă? Îi mai mustră conştiinţa?! Nu se tem de Dumnezeu?!!! Acestea sunt întrebări legitime, dar dureroase…şi neinteresante. Depinde de ce parte a baricadei eşti.
Puterea îţi ia minţiile numai dacă eşti un bădăran, numai dacă toată viaţa ta ai vrut să parvii. Morala e bună când vrei să pari un om serios…nu şi când ajungi în frunte. Când eşti în frunte nu ai nici mamă şi nici tată…Atunci eşti un zeu…de care dracii se bucură cu mare aplomb.
O, oamenii, de vreo câteva mii de ani…nu au înţeles nimic din penibilul celor din faţa lor! Am fost înfiorat de schimbarea de caracter, bruscă, a celor care au parvenit iar, pe de altă parte, de cum au decăzut, brusc, deodată, cei care şi-au pierdut funcţiile şi n-au putut să mai reziste fără ele.
Un om costă câteva mii de lei, o maşină sau…la urma urmei…o pereche de ciorapi. Asta ne spune şpaga! Pentru că tot ea ne spune că totul poate fi cumpărat, pentru că omul e o sumă.
Nu se întâmplă nimic bun pentru că mai toţi sunt mânjiţi cu acelaşi rahat şi se învaţă cu mirosul lui. Mirosul crud al prostituării, al jegului, al morţii spirituale. Tocmai de aceea e numai poză…
Numai că teatrul vieţii – vorba lui Shakespeare – îşi lasă cortina prea repede, pentru ca – vorba Sfântului (asta pentru teologii care ştiu doar versete, dar nu mai au prea multă conştiinţă!) – răutatea să nu fie fără de margini. Dumnezeu taie coada răutăţii foarte drept. Ne coboară la firul ierbii. Lopata trierii stă la porţi…şi se adună pleava de grâu şi, în Împărăţia lui Dumnezeu, nu intră nicio poză. Nici măcar posterele gigant sau microfoanele…