Viețile Sfinților (vol. I)

159. Vietile Sfintilor (vol. 1)

Pagina sursă

PDF – EPUBKindle – Torrent

*

Cuprins

1. Viața Sfântului Prunc Rumwold de Buckingham, Mărturisitorul († 662) (3 noiembrie) [5-51]

2. Viața Sfântului Sfințit Mucenic Pangratios, Episcopul Tavromeniei [sec. I d. Hr.] (9 iulie) [52-111]

3. Viața Sfântului Grigorios Teologul, Arhiepiscopul Constantinupoleosului  (25 ianuarie) [112-437]

*

Sfântul Rumwold a vorbit în mod minunat încă de la nașterea sa, el mărturisind dreapta credință a Bisericii și cerând să fie botezat și împărtășit. El, cel abia născut, a predicat despre Înțelepciune și despre Prea Sfânta Treime, Dumnezeul mântuirii noastre, și-a profețit propria sa moarte și a dat instrucțiuni cu privire la locul unde trebuie să se odihnească sfântul său trup (p. 9).

„Ascultați cu toții, vă rog, cei care stați aici, cuvintele pe care eu le vorbesc în urechile voastre! […] Căci aceasta este acea Înțelepciune în care Dumnezeu a întemeiat pământul și a statornicit cerurile, Care singură înconjoară înconjurarea cerurilor și în valurile mării Se plimbă peste cei mândri și înalți, călcând gâturile [lor prin] puterea Sa” (p. 14).

Astfel, Dumnezeu în[tru] Înțelepciune a făcut toate. Și când cel plăsmuit [de Dumnezeu] a căzut, în Înțelepciune a fost răscumpărat. Înțelepciune a Tatălui, Care este Fiul. Căci Tatăl este în Fiul și Fiul în Tatăl, și Duhul Sfânt, prin Care sunt renăscuți toți cei credincioși, este în Amândoi. Și din acestea se înțelege fără dubii faptul că Dumnezeu este și Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Dar, deși e diferită persoana Tatălui de a Fiului și de a Sfântului Duh, [totuși] una este ființa [Lor], aceeași este egalitatea [dintre Ele], una este măreția și puterea [Lor], una este veșnicia și desăvârșirea [Lor], cinstea și lauda [Lor]. Slava [Lor] este una și la fel și Împărăția și bucuria, una este imensitatea, cât și slava și nemurirea [Lor] (p. 16).

Thomas Westall, în 1525, a dat mărturie despre faptul că exista un altar închinat Sfântului Rumwold în Biserica parohială de la King’s Sutton, care avea hramul Sfinții Apostoli Petros și Pavlos (p. 21).

„Cerând Botezul în apa cea vie, cu valurile cuvintelor harului n-ai fi putut vorbi, dacă nu ți-ar fi fost dat ție de la Dumnezeu. Căci ai arătat nouă viața în Duhul [Sfânt], pentru că ai trăi în trup, dar mai presus de lume. [De aceea, Sfinte] Rumwold, îmbrăcându-te în trupul pruncului, ai arătat deșarte închipuirile noastre [cele lumești]” (p. 34).

În Viața sa [a Sfântului Pangratios] găsim și următoarele cuvinte de învățătură ale Sfântului Apostol Petros: „Fiule Iosif, poartă chipul Domnului nostru Iisus Hristos  și imprimă-l pe el în Pirgisio, ca să vadă poporul chipul pe care l-a luat Fiul lui Dumnezeu, ca văzându-l mai mult să creadă, ca să privească forma chipului și să le fie reamintite lor  cele care prin noi le-au fost vestite!”. Căci Sfânta Icoană a Domnului e conformă cu propovăduirea apostolică, pentru că ea este o picturalizare a persoanei Domnului, așa după cum au propovăduit-o Dumnezeieștii Apostoli (p. 57).

Sfintele Moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Pangratios sunt acum la Roma, având această inscripție la altarul său: „Die XI Aprilis MDCXXVI, consecratum fuit hoc altare in honorem S. Pancratii Martyris, in quo pariter inclusum est corpus S. Pancratii Episcopi et Martyris [(În) ziua de 11 aprilie 1626 a fost sfințit acest altar în cinstea Sfântului Mucenic Pancratius, în care, deopotrivă, se păstrează (și) trupul Sfântului Episcop și Mucenic Pancratius]” (p. 59).

„Din piatra cea vârtoasă adăpându-te Petru și umplându-te, te-a trimis pe tine ca pe un alt râu să adapi sufletele și să usuci gârlele necredinței cu curgerile dumnezeieștilor propovăduiri, cugetătorule de Dumnezeu” (p. 66).

Sfântul avea în mână „Cinstita Cruce cu Icoana Domnului Hristos, iar Tațian [Diaconul], Icoana Apostolului Petru” (p. 93).

Iar unii dintre calabrezii creștinați au mărturisit că în timpul luptei vedeau „trei sori pe zidurile cetății, strălucind mai mult decât soarele zilei” și atunci se omorau unii pe alții. Iar sorii aceia erau Sfânta Cruce și cele două Sfinte Icoane (p. 94).

Încă din copilărie, Sfântul Grigorios [Teologul] făgăduiește să trăiască în curăție și feciorie. Cu ajutorul tatălui său, Sfântul Grigorios studiază în Nazianzos, în Chesaria Cappadociei, în Chesaria Palestinei, în Antiohia, Alexandria și Atena (p. 114).

În primăvara anului 379, puținii ortodocși din Constantinopol îl cheamă pentru a lupta pentru credința ortodoxă, pentru că orașul imperial era plin de arieni. Când Sfântul ajunge în capitala imperiului nu găsește nici măcar un paraclis ortodox și a început a liturghisi și a propovădui într-o casă, pe care el însuși a transformat-o în Biserică și a numit-o Sfânta Anastasia, adică Învierea Ortodoxiei (p. 117).

În 431, la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efesos, Sfântul Grigorios e citat ca o mare autoritate teologică, pe când în 451, la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, Sfântul Grigorios este numit „Grigorios Teologul” și devine „cel mai frecvent publicat scriitor din tradiția manuscriptică bizantină”. Pentru Părintele John Anthony McGuckin, Sfântul Grigorios Teologul este „cel mai mare stilist al epocii patristice”. Însă „epoca patristică” nu s-a încheiat vreodată în Biserică, ci ea este un continuum de la Apostoli și până la a doua venire a Domnului (p. 124).

Continuă lectura „Viețile Sfinților (vol. I)”

Viețile Sfinților 1. 31

Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a.

***

Rugăciunea frângerii [Sfântului Trup al Domnului]

Cel care ești [și] Care erai, Cel care ai venit și iarăși vii; Cel care șezi în dreapta Tatălui; Pâine care cobori din cer și dai viață lumii; Arhiereule cel mare, începătorule al mântuirii noastre; Lumină adevărată mai înainte de toate veacurile; Care ești strălucire a slavei și însăși întipărire a ipostasului propriului Tău Tată; Cel care ai binevoit și ai învrednicit [neamul omenesc de slava Ta cea veșnică], coborând din înălțimile cele cerești, din sânul luminii celei neapropiate și al adevăratului și nevăzutului singur Tată. Și întrupându-Te de la Duhul Sfânt și din atotslăvita, curata, sfânta, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioară Maria, Te-ai făcut și om desăvârșit; dar [nu] prin schimbare [a dumnezeirii ai luat] în mod neschimbat umanitatea, [ci prin] unirea cu Tine după ipostas, în mod negrăit și mai presus de minte, dar fără mutare și amestecare [a firilor], având suflet rațional și înțelegător. [Și] astfel ai ieșit din aceasta[1], [și] Dumnezeu S-a făcut om, [fiind] deoființă cu Tatăl după dumnezeire[a Ta]  și deoființă cu noi după umanitate[a Ta].

Așadar, nu două persoane, nici două chipuri având, nici în două firi fiind cunoscut, ci un singur Dumnezeu, un singur Domn, o singură fire, o singură împărăție, o singură domnie, o singură lucrare, un singur ipostas, o singură voință, o singură fire întrupată și închinată a lui Dumnezeu Cuvântul.

Și Care ai fost răstignit sub Pontios Pilatos și ai mărturisit frumoasa mărturisire; [și] ai pătimit și ai fost îngropat și ai înviat a treia zi, și Te-ai înălțat întru cer, și ai șezut în dreapta măreției Tatălui, călcând [astfel] moartea și Iadul l-ai jefuit, zdrobind porțile cele de aramă și drugii cei de fier i-ai rupt, rechemând din stricăciune pe Adam cel robit, și pe noi ne-ai eliberat din robia diavolului. De aceea, ne rugăm și Îți cerem Ție, Iubitorule de oameni, Bunule, să ne învrednicești pe noi să îndrăznim, în curăția inimii, fără frică, să chemăm pe Stăpânul a toate, pe Dumnezeul Cel ceresc, Tată Sfânt și a zice:

[Și poporul zice]: Tatăl nostru, Care ești în ceruri…

Altă rugăciune la frângerea [Sfântului Trup al Domnului]

Căci Tu ești Cuvântul Tatălui, Dumnezeu Cel mai înainte de veci, Arhiereul cel mare, Care pentru mântuirea neamului omenesc Te-ai întrupat și om Te-ai făcut, și ne-ai chemat pe noi la Tine, alegându-ne din toate felurile de neamuri [și făcându-ne] preoție împărătească, neam sfânt, popor întru dobândire. De aceea, ne rugăm și Îți cerem Ție, Iubitorule de oameni, Bunule Doamne, nu întru mustrare și rușine, nu întru judecată și nici întru judecarea păcatelor noastre să fie adusă Jertfa aceasta, căci pentru neputințele noastre am pus-o înaintea Ta, ci, [după] cum [știi], ne învrednicește de atotsfintele și cinstitele Tale Daruri acestea, [care] sunt pline de toată sfințenia, prin venirea Atotsfântului Tău Duh peste ele, ca și noi, păcătoșii, robii Tăi, să ne învrednicim a ne sfinți sufletele, trupurile, duhurile și conștiințele [noastre], ca luminându-ni-se sufletul, [cu] față nerușinată, [cu] inimă curată, [cu] conștiință neprefăcută, sfințindu-ne buzele, [în] iubire desăvârșită, [în] nădejde neclintită, să cutezăm cu îndrăznire, fără frică, a zice sfânta rugăciune, pe care ai predat-o la înșiși Sfinții Tăi Ucenici și Sfințiții [Tăi] Apostoli. Când ne rugăm și în acest [fel] noi cerem: Tatăl nostru…

[Și poporul continuă și zice]: Sfințească-se numele Tău…

 Altă rugăciune, [a treia], la frângerea [Sfântului Trup al Domnului]

Binecuvântat ești, Hristoase Dumnezeule, Atotțiitorule, răscumpărătorule al Bisericii Tale! O, Cuvântule, Cel care l-ai văzut mai înainte pe el, și Omule, Cel care mai înainte l-ai cunoscut pe el[2]!

Care, prin necuprinsa Ta întrupare, ne-ai pregătit nouă Pâine cerească, [adică pe] acesta, Trupul Tău, Care a fost pus în Taină și [care este] atotsfânt în toți [care îl mănâncă]. [Și] ne-ai amestecat nouă [și] Potirul [acesta], din vița adevărului, [curs] din dumnezeiasca și fără prihană coasta Ta. Și când Ți-ai dat duhul [Tău], curgând din aceasta[3] sânge și apă, prin aceasta s-a sfințit toată lumea.

[De aceea,] înnoiește-ne pe noi, Bunule Doamne, pe noi nevrednicii, robii Tăi! Fă-ne pe noi popor al dobândirii, preoție împărătească, neam sfânt!

Sfințește-ne și pe noi, Dumnezeule, precum ai sfințit pe cele puse înainte și aceste Sfinte Daruri, și le-ai făcut pe acestea nevăzute din văzute, [le-ai făcut] tainice pe cele care sunt de față, pe acestea ale Tale, Doamne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Iisuse Hristoase!

De aceea, Tu, Doamne, prin multa Ta milostivire, învrednicește-ne pe noi, prin Botez, să ne facem întru fii și moștenitori [ai Tăi]!

Învață-ne pe noi tipul/ chipul rugăciunii, [cel] care este tainic/ mistic, [ca] să ne rugăm în[tru] acesta neprihănitului Tău Tată!

Așadar, Tu și acum, Stăpâne Doamne, învrednicește-ne pe noi în[tru] conștiință sfințită și [cu] minte bună, ca potrivit [unor fii], [cu] dor și îndrăzneală a iubirii, să cutezăm a chema pe Cel [care este] în ceruri, pe Sfântul Dumnezeu, pe Tatăl Tău și a zice:

[Și] poporul zice: Tatăl nostru…

Iar după Tatăl nostru, Preotul zice: Da, Doamne, Doamne, Cel care ne-ai dat nouă puterea de a călca peste șerpi și [peste] scorpii și peste toată puterea vrăjmașului[4], zdrobește și supune degrabă capetele vrăjmașilor[5] noștri sub picioarele [noastre] și tot gândul lor cel viclean risipește-l de la noi, că Tu ești Împăratul nostru, al tuturor, Hristoase, Dumnezeule! Și Ție slavă și mulțumire și închinăciune înălțăm în toată ziua, și Tatălui Tău Celui fără de prihană, și Sfântului [Tău] Duh, acum [și pururea și în vecii vecilor].

[Și poporul zice: Amin].

[Și] Diaconul zice: Capetele noastre, [Domnului să le plecăm!].

Rugăciunea la plecarea capetelor

Cel care ai plecat cerurile și ai coborât pe pământ întru mântuirea neamului oamenilor, pentru ca prin harul Tău să ne arăți toată îndestularea; Cel care le faci pe toate mai presus de îndestulare, întrecând cererea și mintea noastră; Iubitorule de oameni, Bunule, întinde mâna Ta cea nevăzută [și] binecuvintează, plin [fiind] de milă și de milostivire, și binecuvântând binecuvintează pe robii Tăi, și curățește-i pe ei de toată întinăciunea trupului și a duhului! Și fă-ne pe noi părtași [Ție] și a fi contrupești [cu Tine prin] harul Tău, ca în sfințenia și dreptatea Ta mulțumire să-Ți aducem! Că Ție Ți se cuvine toată slava, măreția, puterea și stăpânirea, dimpreună cu Tatăl Tău Cel fără de prihană și cu Duhul [Tău Cel] Sfânt, acum [și pururea și în vecii vecilor].

[Și poporul zice: Amin].

Altă rugăciune la aceeași [plecare a capetelor]

Ia aminte, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfântul Tău locaș și de pe tronul împărăției Tale, și vino întru sfințirea noastră, a celor care ne plecăm Ție! Cel care sus, împreună cu Tatăl, șezi și aici, cu noi, împreună ești în mod nevăzut, învrednicește-ne, prin mâna Ta cea puternică, ca să ne împărtășim noi [cu] Trupul Tău cel fără prihană și, prin noi[6], tot poporul. Că Tu ești Cel care frângi și [ești] frânt[7], și [aceasta] fără să Te împarți, și Ție slavă Îți înălțăm, dimpreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum [și pururea și în vecii vecilor].

[Și poporul zice: Amin].

[Și] Diaconul zice: Să luăm aminte la Dumnezeu cu frică!


[1] Din Maica Sa, din Pururea Fecioară Maria.

[2] Pe om. Situația lui în lume.

[3] Din coasta Ta.

[4] A Satanei.

[5] Demonii.

[6] Prin aceea că noi, ierarhia Bisericii, îi împărtășim.

[7] Prin împărțirea Sfântului Tău Trup euharistic.

Viețile Sfinților 1. 30

Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a.

***

Apoi Preotul își pleacă capul său zicând [aceasta] pentru sine, în sinea [lui]: Pomenește, Doamne, și nenorocitul și întristatul meu suflet, al smereniei mele, și dă-mi [iertare] tuturor păcatelor mele, ca unde s-a înmulțit păcatul, să prisosească harul Tău, [pentru] ca nu cumva prin păcatele mele și spurcăciunea inimii mele să privezi poporul Tău de harul Duhului Tău Celui Sfânt!

Înălțându-și capul, [Preotul zice] cu voce tare: Căci poporul Tău și Biserica Ta Ți se roagă Ție, și prin Tine și cu Tine, Părinte, zicând:

[Și] poporul zice: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru!

[Și] Preotul zice: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru!

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Adu-ți aminte, Doamne, de aerul și de roadele pământului!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Pomenește, Doamne, pe cei care împreună călătoresc pe apele fluviilor!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Adu-ți aminte, Doamne, de ploile și de semănăturile pământului!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Bucură iarăși și înnoiește fața pământului!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Adapă brazdele acesteia [și] înmulțește roadele ei! Arată-ne nouă aceasta întru sămânță și întru seceriș. Și acum, binecuvântând, binecuvintează viața iconomului/ a împăratului nostru! Binecuvintează cununa anului bunătății Tale, pentru săracii poporului Tău, pentru văduvă și orfan, pentru cel străin și prozelit, și pentru noi toți, cei care nădăjduim spre Tine și chemăm numele Tău cel sfânt! Căci ochii tuturor întru Tine nădăjduiesc și Tu le dai hrana lor în[tru] bună vreme. Fă cu noi după bunătatea Ta, Cel care dai hrană la tot trupul! Umple de bucurie și de veselie inimile noastre, ca în toate, totdeauna având de toate din destul, să sporim întru tot lucrul bun, făcând voia Ta cea sfântă.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

Preotul zice [ectenia], iar poporul răspunde: Doamne miluiește!

[Și Preotul zice:] Dă poporului Tău aceeași minte!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] [Dă] lumii [Tale] o bună stare!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Aerul bine îl stăpânește!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Celor bolnavi [dă-le] mântuire!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Celor în nevoi [dă-le] odihnă!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Celor care [sunt] în izgoniri [dă-le] pace!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Orfanilor [dă-le] ajutor!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Văduvelor [dă-le] apărare!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Pe cei necăjiți ajută-i întru bine!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Pe cei care stau, întărește-i!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Pe cei căzuți, îi ridică!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Pe cei care stau, păzește-i!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Pe cei adormiți, pomenește-i!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Celor care [sunt] în mărturisire, primește-le slujirile lor!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Pe cei căzuți și care se pocăiesc, numără-i împreună cu cei credincioși ai Tăi!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Pe cei credincioși numără-i împreună cu Mucenicii Tăi!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Pomenește, [Doamne], pe toți cei care sunt prezenți în locul acesta, făcându-i următori Îngerilor [Tăi]!

[Și poporul zice: Doamne miluiește!]

[Și Preotul zice:] Și noi, [prin] harul Tău, pe Tine Te chemăm, [și] slujire Îți aducem, [deși] suntem nevrednici.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Pomenește, Doamne, și cetatea noastră aceasta, și pe cei care în credință ortodoxă locuiesc în aceasta, și toate cetățile și satele, și, [dimpreună] cu ea, toată lumea [Ta]! Și izbăvește-ne pe noi de foamete și de boală, de cutremur și de revărsarea apelor și de foc și de robiile barbarilor și de săbiile străinilor și de împotrivirile vrăjmașilor și ale ereticilor.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Pomenește-i, Doamne, pe Episcopii ortodocși cei mai înainte [adormiți], pe Cuvioșii Părinții noștri și pe toți cei care din veac Ți-au bineplăcut Ție, Sfinți Părinți, Patriarhi, Apostoli, Profeți, Propovăduitori, Evangheliști, Mucenici, Mărturisitori și pe tot duhul cel drept, [care este] desăvârșit în credința lui Hristos.

[Și Preotul zice] cu voce tare: Mai ales pentru Preasfânta, Preaslăvita, curata, preabinecuvântata, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria.

A Sfântului, slăvitului Profet, a Mergătorului înainte, a Botezătorului și martorului [Domnului] Ioannis.

A Sfântului Stefanos, Întâiul între Diaconi și Primul Mucenic [al Bisericii].

Și a Sfântului și Fericitului Părintele nostru Marcos, Apostolul și Evanghelistul [Domnului].

Și a celui în[tre] Sfinți, a Părintelui [nostru] Grigorios [Teologul].

Și a celor care în această zi le facem pomenire și la tot corul Sfinților Tăi, [pentru] care facem rugăciuni și cereri, și ne miluiește pe noi, și mântuiește-ne pentru numele Tău cel sfânt, pe care îl chemăm peste noi.

[Iar] Diaconul zice ta diptiha/ dipticele[1].

[Pe când] Preotul zice în sinea sa: Pomenește, Doamne, pe cei mai înainte adormiți în dreapta credință părinți și frați ai noștri, și odihnește sufletele lor cu Cuvioșii [și] cu Drepții [Tăi]! Du-i pe ei uniți întru loc cu verdeață, la apa odihnei, în Paradisul desfătării, și [împreună] cu toți aceia care pomenesc numele [Tău].

Atunci fiind pomeniți viii și morții, după diptice, Preotul zice: Pomenește, Doamne, pe cei pe care i-am pomenit și pe care nu i-am pomenit, credincioși și ortodocși [ai Tăi], cu care și pe noi împreună cu ei [ne pomenește], ca un Dumnezeu bun și iubitor de oameni!

[Și] poporul zice: Iartă-ne, miluiește-ne, îngăduie nouă!

[Și] Preotul zice: Căci Tu ești Dumnezeul nostru, Cel milostiv, Care nu voiești moartea păcătosului, ci întoarcerea lui și să fie viu. Dumnezeule, cercetează-ne pe noi în[tru] mântuirea Ta! Fă cu noi după blândețea Ta, Cel care faci mai mult decât cele pe care le cerem sau înțelegem. Că pe Tine, precum și în toți și în toate, Te preaslăvim și Te înălțăm și Te lăudăm și Te binecuvântăm și sfințim preasfântul și cinstitul și binecuvântatul Tău nume, dimpreună cu al preacuratului Tău Părinte și cu al Sfântului [Tău] Duh.

[Și] poporul zice: Care era, este și va fi.

[Și] Diaconul zice: Coborâți, Diaconilor!

[Și] Preotul zice: Pace tuturor!

[Și] poporul zice: Și duhului tău!

Înainte de frângerea [Trupului Domnului]

[Și] Preotul zice: Iisuse Hristoase, numele mântuirii, Cel desemnat [prin] aceste Dumnezeiești și curate și cerești Taine; Cel care pe Preoți în rânduiala slujirii i-ai rânduit; prin puterea Ta cea nevăzută ai schimbat acestea[2]; ca pe cei curați cu inima să îi luminezi și pe cei nevinovați să-i faci să mănânce din acestea de față.

Așadar, Cel care binecuvintezi, și acum binecuvintează!

Așadar, Cel care sfințești, și acum sfințește!

Așadar, Cel care Te frângi, și acum Te împarte!

Așadar, Cel care Te-ai dat pe Tine Ucenicilor și Apostolilor [Tăi], și acum, Stăpâne, dă-ne și nouă și la tot poporul Tău, Iubitorule de oameni, Atotțiitorule, Doamne, Dumnezeul nostru!

[Și] Diaconul zice: Să ne rugăm!

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Pace tuturor!

[Și] poporul zice: Și duhului tău!


[1] Pomenirile nominale.

[2] Sfintele Taine.

Viețile Sfinților 1. 29

Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a.

[Și] Preotul zice: [Și prin] aceste semne/ simboluri  ale Tale mi-ai dăruit libertatea [și] prin cuvintele Tale mi-ai scris faptele[1]. [Căci] Tu mi-ai predat mie, [Doamne,] Trupul Tău cel mistic/ tainic, în împărtășirea Pâinii și a Vinului.

[Și] poporul zice: Noi credem [aceasta].

[Și] Preotul zice: Căci [în] noaptea în care Te-ai dat pe Tine Însuți, [dintru] a Ta putere

[Și] poporul zice: Noi credem [aceasta].

[Și] Preotul zice: luând Pâinea în sfintele și preacuratele și fără prihană mâinile Tale, înălțând-o în sus către Însuși Tatăl Tău, Dumnezeul nostru și al tuturor, mulțumind, binecuvântând, sfințind [și] frângând, a dat-o Sfinților Săi Ucenici și Apostoli, zicând: Luați, mâncați! Acesta este Trupul Meu, [care] pentru voi și [pentru] mulți se frânge, și a fost dat întru iertarea păcatelor! Aceasta să faceți întru pomenirea Mea!

Asemenea, după ce a cinat, [El] a luat Potirul, și amestecând în el din rodul viței[2] și din apă, mulțumind, binecuvântând, sfințind, a dat Sfinților Săi Ucenici și Apostoli, zicând: Beți dintru acesta toți! Acesta este Sângele Meu, al făgăduinței/ al legii celei noi, [care] pentru voi și [pentru] mulți se varsă, întru iertarea păcatelor! Aceasta să faceți întru pomenirea Mea!

Căci oricând veți mânca din Pâinea aceasta și veți bea din Potirul acesta, moartea Mea veți vesti și învierea Mea veți mărturisi, până când [Eu] voi veni.

[Și] poporul zice: Amin! Moartea Ta…

[Și] Preotul zice: Așadar, Stăpâne, pomenind coborârea [Ta] pe pământ, și moartea Ta cea făcătoare de viață, și întruparea Ta cea de trei zile, și învierea cea din morți, și înălțarea Ta întru ceruri, și șederea de-a dreapta Tatălui, și a doua și înfricoșătoarea și slăvita Ta venire ce va să fie,

[apoi] zice cu voce tare: Ție Îți aducem ale Tale Daruri dintru ale Tale, pentru toate și prin toate și în[tru] toate!

[Și] poporul zice: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm…

[Și] Diaconul zice: Cu frică, [capetele voastre] lui Dumnezeu să le plecați!

[Și] Preotul, plecându-și [capul], zice [această rugăciune] în[tru] sine: Așadar, Stăpâne, [cu] glasul Tău [cel dumnezeiesc], schimbă cele puse înainte[a] Ta, Însuți [fiind] de față, [în] această lucrare mistică/ tainică desăvârșită, [căci] pe Tine Însuți noi Te cinstim și pomenirea Ta o săvârșim!

Însuți Duhul Tău Cel Atotsfânt să vină, ca [prin] insuflarea venirii Lui celei sfinte și bune și slăvite să le sfințească și să le schimbe pe cele de față, aceste Cinstite și Sfinte Daruri, întru Însuși Trupul și Sângele eliberării noastre!

[Și] poporul zice: Să luăm aminte!

[Și] Diaconul zice: Amin!

[Și] Preotul, cu voce tare: Și fă dar Pâinea aceasta să fie întru Sfântul Tău Trup, al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului și al Împăratului nostru al tuturor, Iisus Hristos, întru iertarea păcatelor și întru viața cea veșnică, pentru cei care se vor împărtăși din El!

[Și] poporul zice: Amin!

[Și] Preotul zice [tot cu voce tare]: Iar Potirul acesta [fă-l] Cinstitul Tău Sânge, al făgăduinței/ al testamentului Tău celui nou, al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului și al Împăratului nostru al tuturor, Iisus Hristos, întru iertarea păcatelor și întru viața cea veșnică, pentru cei care se vor împărtăși din El!

[Și] poporul zice: Amin!

[Și de aici încolo] Preotul se roagă și poporul răspunde cu Doamne miluiește!

[Urmează ectenia spusă de Preot, la care credincioșii răspund cu Doamne miluiește!]

Pe Tine Te rugăm, Hristoase, Dumnezeul nostru!

Întărește temelia Bisericii Tale, Doamne!

Înrădăcinează [întru] noi unitatea dragostei!

Sporește adevărata credință!

Îndreptează calea noastră [întru] evlavia Ta!

Pe Păstori[i Tăi], întărește-i!

Pe cei păstoriți [de ei], păzește-i!

Dă clerului [Tău] bunăcuviință!

[Dă] monahilor [Tăi] înfrânare!

Celor care în feciorie [trăiesc], [dă-le] minte întreagă/ trează!

Celor care în nuntă cinstită [trăiesc], [dă-le] viață bună!

Celor care în pocăință [trăiesc], [dă-le] mila [Ta]!

Celor bogați, [dă-le] bunătate!

Celor [în] nevoi, [dă-le] sprijin!

Celor săraci, [dă-le] ajutor!

Încinge-i pe cei bătrâni!

Înțelepțește-i pe cei tineri!

Întoarce-i pe cei necredincioși!

Ferește Biserica [Ta] de schisme!

Nimicește murmurul ereziilor!

[Și] unește-ne pe noi, pe toți, întru unitatea evlaviei Tale!

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Pomenește, Doamne, sfânta pace, unitatea, catolicitatea și apostolicitatea Bisericii Tale, de la o margine la alta a lumii, și pe cei [care] în ea sunt Episcopii ortodocșilor, care drept învață cuvântul adevărului!

[Apoi Preotul] ridică vocea: Mai ales, pe Preasfințitul și Preafericitul Arhiereul nostru, Avva [numele său], Papa și Patriarhul marii cetăți a Alexandriei, și pe cei care stau în jurul său, Episcopi, Presbiteri, Diaconi, Anagnoști, Psalți, Exorciști, Monahi, Monahii, [oameni] înfrânați, văduve, orfani, laici, și pe toată plinătatea celor credincioși, ai Sfintei Biserici a lui Dumnezeu.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Pomenește, Doamne, pe împărații cei evlavioși!

Pomenește, Doamne, pe cei care [sunt] în Palat, pe frații noștri cei credincioși și ortodocși, și pe toată armata [imperiului]!

Pomenește, Doamne, pe cei care au adus aceste Sfinte Daruri, și prin care și pentru care au fost aduse, și răsplată cerească dă-le lor, la toți!

Pomenește, Doamne, și pe cei care [sunt] în munți și [în peșteri] și pe cei [care viețuiesc] în crăpăturile pământului!

Și [pomenește, Doamne, și] pe cei care [sunt] în robie, frați ai noștri, și le dăruie lor pace, lăsându-i întru ale lor!

[Și] Diaconul zice: Să ne rugăm pentru cei robiți!

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!


[1] Mi-ai spus ce să fac cu viața mea în Sfânta Ta Evanghelie.

[2] Vin.

Viețile Sfinților 1. 28

Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a.

Rugăciunea de la îmbrățișare[1]

Pace tuturor!

Cel care ești și mai înainte ai fost și rămâi întru [toți] veci[i], Cel [ce ești] împreună veșnic și deoființă și împreună șezător pe tron și împreună făcător [al lumii] cu Tatăl, Care prin singură bunătatea [Ta] din cele care nu au fost întru a fi l-ai adus pe om, și l-ai pus pe el în Paradisul desfătării; dar [prin] înșelăciunea vrăjmașului și neascultarea poruncii Tale, [el] a căzut.

[Însă, Tu] vrând să îl înnoiești [pe om] și către vechea vrednicie să-l aduci, nici Înger, nici Arhanghel, nici Patriarh [și] nici Profet ai ales [a Te face] pentru mântuirea noastră, ci, în mod nemutat, Însuți trup Te-ai făcut și, întrupându-Te, [făcându-Te] întru toate asemenea nouă, [dar fiind] singur fără de păcat, Te-ai făcut Mijlocitorul nostru și al Tatălui, și peretele despărțitor și vrăjmășia cea veche ai stricat, pe cele pământești unindu-le cu cele cerești, și pe amândouă întru una adunându-le și ai împlinit, în trup, iconomia [mântuirii noastre].

Și, mai apoi, înălțându-Te în mod trupește întru ceruri, în mod dumnezeiește le-ai împlinit pe toate, [iar] Sfinților Tăi Ucenici și Apostoli le-ai zis: „Pace vă las vouă; pacea Mea dau vouă”.

Această pace [a Ta] și acum dă-ne nouă, Stăpâne, și ne dăruiește curățirea de toată necurăția, de toată înșelarea și de toată răutatea și viclenia și de toată purtătoarea de moarte pomenire a celor rele și ne învrednicește pe noi a ne îmbrățișa unii pe alții în iubire sfântă, întru a ne împărtăși neosândiți [cu] fără de moarte și cereștile Tale Daruri, [întru] harul binevoitorului Tău Părinte și [cu] lucrarea Sfântului [Tău] Duh.

Căci Tu ești dăruitorul și dătătorul a toate bunătățile și Ție slavă și doxologie veșnică Îți înălțăm, împreună [și] Tatălui Tău Cel fără de început și Duhului Tău Celui Sfânt, acum și pururea [și în vecii vecilor. Amin].

Altă rugăciune a îmbrățișării

 Hristoase, Dumnezeul nostru, înfricoșătoarea și de necuprins putere a lui Dumnezeu și Tatăl, Cel care șezi pe tronul de foc al Heruvimilor și de Puterile cele de foc ești purtat, căci Foc mistuitor ești ca Dumnezeu; dar, prin negrăita Ta coborâre și iubire de oameni, nu l-ai ars pe vânzătorul cel viclean care s-a apropiat [de Tine], ci ca pe un prieten pe el l-ai îmbrățișat, rana îndrăznelii lui [vrând] întru pocăință și cunoaștere [a o întoarce]; învrednicește-ne pe noi, Stăpâne, în acest înfricoșător ceas, [să fim] întru același cuget unii cu alții, și pe toți cei împărțiți în două de mânie [împacă-i] și resturile răutății [șterge-le din noi], [pentru] a ne primi unii pe alții în iubire sfântă.

Și nu ne judeca pe noi pentru că nu suntem desăvârșiți, ci precum place bunătății Tale, curățește-ne de toată drojdia păcatelor și de răutăți și de purtătoarea de moarte pomenire a celor rele. Ci Însuți, [Cel ce prin] negrăita și de nedescris a Ta compătimire, știi slăbiciunea făpturii noastre și înclinarea ei spre cele de jos, șterge toată pata păcatelor noastre, ca nu întru judecată sau întru osândă să ne fie nouă această Dumnezeiască Taină.

Căci Tu ești puternic a șterge tot păcatul și să surpi nedreptățile și fărădelegile cele ticăloase ale oamenilor, [fiind] curățirea a toată lumea care există și Ție Ți se cuvine de la toți doxologie într-un glas, cinste și închinăciune, dimpreună cu Tatăl Tău Cel fără de început și cu făcătorul de viață Duhul Tău, acum [și pururea și în vecii vecilor. Amin.]

Și [apoi] se face îmbrățișarea [celor care slujesc, dar, bine ar fi, și a tuturor celor care se află în Biserică].

[Și] Diaconul zice: Să stăm bine…

[Iar] poporul zice: Mila păcii…

[Iar] Preotul, cu voce tare, [zice]: Dragostea lui Dumnezeu Tatăl și harul Fiului Celui Unul-născut, și al Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, și împărtășirea și darul Sfântului Duh, să fie cu voi, cu toți!

[Și] poporul zice: Și cu duhul tău!

[Și] Preotul zice: Sus să avem inimile!

[Și] poporul zice: Avem către Domnul!

[Și] Preotul zice: Să-I mulțumim Domnului!

[Și] poporul zice: Vrednic și drept [este].

[Și] Preotul zice: Vrednic și drept [este], vrednic și drept [este].

Rugăciunea Proscomidiei

Căci cu adevărat [lucru] vrednic este și drept [pe Tine] a Te lăuda, [pe Tine] a Te binecuvânta, Ție a ne închina, pe Tine a Te preaslăvi, pe singurul adevăratul Dumnezeu, Cel iubitor de oameni, negrăit, nevăzut, necuprins, fără de început, veșnic, netemporal, nemăsurabil, neschimbat, de necuprins cu mintea; pe Făcătorul a toate și dezlegătorul a toate; pe împăcătorul a toate fărădelegile noastre; pe Cel care vindecă toate bolile noastre; pe Cel care răscumpără din stricăciune viața noastră; pe Cel care ne încununează pe noi în mile și în îndurări.

Pe Tine Te laudă Îngerii, Ție Ți se închină Arhanghelii, Ție Începătoriile Îți cântă imne, pe Tine Te vestesc Domniile, slava Ta o predică Puterile, Ție Tronurile Îți înalță laudă, mii de mii stau înaintea Ta și zeci de mii de zeci de mii slujire Ție Îți aduc.

Ție cele nevăzute Îți înalță imnuri, Ție Ți se închină cele văzute, căci toate [câte sunt] au fost făcute de cuvântul Tău, Stăpâne!

[Și] Diaconul zice: Cei care stați, ridicați-vă!

[Și] Preotul zice: Cel care ești Dumnezeu, Domn adevărat din Dumnezeu adevărat, Care pe Tatăl nostru ni L-ai arătat în mod luminat și pe Sfântul Duh nouă ne-ai dat a-L cunoaște cu adevărat, [și] această mare Taină a vieții ne-ai arătat, [și] ai făcut ca cele netrupești și oamenii să fie un singur cor; Care acea cântare a Serafimilor celor [de sus] ne-ai predat, primește, [odată] cu [cântările] cele nevăzute, și cântarea noastră! Unește-ne pe noi cu Puterile cele cerești! Auzi-ne și pe noi cu acelea, [și] tot gândul rău aruncă-l [de la noi], ajutându-ne ca și pe acelea, [ca] fără încetare a înălța cântări [și cu] neîncetate guri să înălțăm imne măreției Tale!

[Și] Diaconul zice: Spre răsărit priviți!

[Și] Preotul zice [în taină]: Căci în jurul Tău stau Serafimii, [care] au [câte] șase aripi; și cu două își acoperă fețele lor; și cu două picioarele lor; și cu două zboară și strigă unul către altul.

[După care Preotul] zice cu glas mare: Cântarea de biruință a mântuirii noastre, cu glas luminat, imnizând, cântând, strigând, doxologind, glas înălțând și zicând:

[Și] Diaconul zice: Să luăm aminte!

[Și] poporul zice: Sfânt, Sfânt, Sfânt [este] Domnul Savaot, plin [este cerul]…

[Și] Preotul zice: Sfânt, Sfânt ești Doamne și Preasfânt! [Iar] desăvârșita Ta ființă [este] lumină; [și] negrăită este puterea înțelepciunii Tale. [Căci] niciun cuvânt [nu este] pe măsura mării iubirii Tale de oameni. [Căci] făcându-mă pe mine om, ca un iubitor de oameni, eu nu aveam acea nevoie a robiei, ci eu, mai degrabă, [eram] fără nevoie [din cauza] stăpânirii Tale.

Căci m-ai făcut, din milostivirea Ta, [din cele care] nu erau; [și] cerul mi l-ai pus deasupra mea, [iar] pământul l-ai pus spre mergerea mea, [iar] prin mare mi-ai pus o piedică; pentru mine ai făcut firea animalelor [și] pe toate le-ai pus sub picioarele mele, și nimic din faptele iubirii Tale de oameni față de mine nu le-ai trecut cu vederea.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Tu m-ai zidit pe mine și ai pus asupra mea mâna Ta; puterea Ta în mine a scris chipul [Tău]; mi-ai dat darul rațiunii; mi-ai dat să intru întru Paradisul desfătării; mi-ai predat cunoașterea învățăturii Tale; mi-ai arătat mie Pomul vieții; mi-ai arătat mie pomul [din care să nu mănânc]; [dar] am cunoscut acul morții; întru mine plăcerea plantei s-a stins; căci numai din acela mi-ai zis mie: „Să nu mănânci!”; [însă eu] am mâncat [din el] [și] legea [Ta] am călcat; am cunoscut [apoi] că am călcat porunca [Ta]; și eu de sentința morții am fost nimicit.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: [Dar], o, Stăpâne, Tu mi-ai schimbat mie pedeapsa! Ca un Păstor bun, [mie, celui care căzusem] degrabă întru înșelare. [Și] ca un Părinte adevărat [față] de mine, cel căzut, împreună a pătimit, [și] a coborât să lege [rănile mele] prin toate medicamentele vieții.

Însuși către mine a trimis Profeți. Pentru mine, cel bolnav, lege întru ajutor mi-a dat. Însuși către mine cele ale sănătății [mi-a trimis], celui care păcătuisem, ca să mă slujesc [de ele]; [căci El] S-a arătat lumină a celor greșiți și a locuit cu cei neștiutori Cel care este veșnic; [și] în pântece fecioresc a venit.

[Așadar, Doamne,] Cel care ești Dumnezeu necuprins, nu răpire ai socotit a fi asemenea lui Dumnezeu, ci, golindu-Te pe Tine [de slavă], ai luat chipul robului, [și] a mea [fire] în firea Ta s-a binecuvântat; pentru mine împlinind legea, ca mie, celui căzut, să-mi dărui învierea. [Și] a dat celor ținuți în Iad dezlegarea; [și] a purtat [pentru noi] blestemul legii; nimicind în trupul [Său] păcatul; [căci] puterea stăpânirii Tale mi-ai dat s-o cunosc; orbilor dându-li-se din nou a vedea; morții înviind din morminte; [Tu rostind] cuvinte [prin] firea omenească; [și] milostivirea iconomiei Tale mie mi-ai arătat-o. Căci furia celor răi purtând-o, spatele Tău l-ai dat spre bătăi, iar obrajii Tăi i-ai dat spre pălmuiri; neîntorcându-Ți fața Ta de la scuipări, pentru mine, rușinatul.

[Și] poporul zice: Doamne miluiește!

[Și] Preotul zice: Ca o oaie spre junghiere ai venit [și] până la Cruce mi-ai arătat mie vindecarea, mormântul Tău nimicind păcatul meu, [și] întru cer ai ridicat rodul cel dintâi; [și întru] venirea Ta mie prezența [Ta] mi-ai arătat-o, în Care vei veni să judeci viii și morții, și să dai fiecăruia după faptele lui.

[Și] poporul zice: După mila Ta, Doamne!


[1] De la sărutarea frățească. Pe care astăzi o avem înainte de rostirea Crezului.

Viețile Sfinților 1. 27

Viețile Sfinților

(vol. 1)

Alcătuite de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

  *

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a.

***

În XLIII, 21, Sfântul Grigorios ne spune că el și Sfântul Vasilios nu știau decât drumul spre Biserică și spre Școală, numind aici Bisericile: „casele noastre cele sfinte”[1]. Pentru că Bisericile sunt pline de slava, de sfințenia lui Dumnezeu.

Sfântul Vasilios pleacă din Atena[2], e hirotonit Preot în Chesaria[3], și Sfântul Grigorios deplânge realitatea dureroasă a vremii lui în materie de hirotonii, care e și realitatea lumii noastre: „ierarhia [noastră] cea mai sfântă riscă să fie cea mai desconsiderată, pentru că treptele ierarhice se dobândesc la noi nu ținând seama de virtute, ci de răutate, [căci ele] nu [sunt primite] de cei mai vrednici, ci de cei care știu să se îndese”[4]. Însă, dacă hirotonim oameni improprii, nu ajungem să facem nimic bun, pentru că ei vor trage în jos Biserica. Căci, subliniază Sfântul Grigorios, hirotonia nu vine la pachet și cu înțelepciunea de care ai nevoie[5].

Pentru că viața duhovnicească și sfințenia personală și teologia și bogata cunoaștere culturală, filosofică și științifică sunt cele cu care trebuie să vii la hirotonie, pentru că acestea sunt vrednicia care te face propriu de vrednicia preoțească. Reducerea hirotoniei doar la diplome și la notele de la examene e o desconsiderare profundă a omului pe care îl hirotonești. Pentru că nu știi nimic, în mod fundamental despre el, dacă nu vrei să auzi cine este, ce a făcut, de ce e în stare.

Însă Sfântul Vasilios a fost mai întâi citeț, apoi Preot și Episcop, primind fiecare treaptă în Biserică de la Dumnezeu și în mod dumnezeiește, și nu prin favoruri umane[6].

În XLIII, 34, Sfântul Grigorios vorbește despre „răul cel mare”[7] al vremii lui: „cruzimea și lăcomia celor avuți. [Ei] pândesc timpul, speculează lipsa și trag folos de pe urma nenorocirilor”[8]. Lucruri care sunt însăși ideologia lumii noastre capitaliste, unde nenorocirea altora e sursa ta de câștig.

În cap. al 35-lea al predicii de față, Sfântul Grigorios vorbește despre instituția de caritate a Sfântului Vasilios[9]. Iar Sfântul Vasilios dăruia mâncare oamenilor, dar dăruia și hrana cuvântului, adică predicarea teologică[10]. Pentru că adevărata instituție de caritate nu se ocupă numai de trupul oamenilor, ci, în mod esențial, și de sufletul lor.

Medicamentele, spitalizarea, hrana trebuie să meargă mână în mână cu cunoașterea teologică, cu virtutea, cu viața liturgică, cu curățirea de patimi. Când Sfântul Vasilios a fost hirotonit Episcop, el s-a întrecut pe sine însuși, pentru că s-a manifestat și mai evident ca om virtuos[11]. Căci Vasilios a ajuns Episcop nu prin bunăvoința oamenilor față de el, ci prin darul lui Dumnezeu[12]. Iar lucrarea lui Dumnezeu în el s-a văzut prin tot ceea ce a făcut și, în special, prin teologia lui. Pentru că Sfântul Vasilios cel Mare, „umplându-se de Duhul Sfânt, punând…la contribuție și toată rațiunea omenească…, cercetând și toate adâncurile Sfintei Scripturi, a scris tratate pline de evlavie și altele de combatere și de luptă, prin care a frânt îndrăzneala cea mare a ereticilor”[13]. Sfântul Vasilios a prețuit foarte mult fecioria și asceza[14]. Iar opera lui exegetică era mult apreciată de contemporanii săi[15].

Scrierile Sfântului Vasilios sunt pentru Sfântul Grigorios o descoperire a lui Dumnezeu și o întărire a credinței lui. Căci în capitolul al 67-lea al predicii de față el vorbește despre cum resimte opera Sfântului Vasilios atunci când o recitește[16].

Ultimele cuvinte ale Sfântului Vasilios au fost: „În mâinile Tale îmi încredințez duhul meu”[17]. Iar în ultimul capitol al predicii, în cap. al 82-lea, Sfântul Grigorios se întreabă pe bună dreptate: „Cât despre noi, cine oare ne va lăuda atunci când vom părăsi viața aceasta?”[18]. Pentru că adevăratul panegiric îl poate face doar cel care te-a cunoscut și te-a iubit foarte mult. Iar Sfântul Vasilios era singurul în stare să vorbească despre Sfântul Grigorios din mijlocul înțelegerii și al iubirii lui.

Predica a 44-a este editată în PG 36, col. 607-622 și a fost rostită în ziua de 16 aprilie 383, în Biserica Sfântul Mamantos [Μάμαντος][19] de lângă Nazianzos[20]. Titlul ei: Întru duminica cea nouă[21], adică în prima duminică după Paști.

Și aici le spune că astăzi e ziua înnoirii[22], pentru că Hristos Cel înviat este o făptură nouă[23]. Căci dacă, odinioară, din invidia celui rău, moartea a intrat în lume, prin suferința Domnului, prin moartea și învierea Lui, noi ne-am înnoit, și astăzi prăznuim înnoirea mântuirii noastre[24].

În XLIV, 12, Sfântul Grigorios îl pomenește pe Sfântul Mamas în Biserica căruia predica[25].

Ultima Predică a Sfântului Grigorios e Predica a 45-a, editată în PG 36, col. 623-664 și poartă titlul: Întru Sfântul Paști[26]. Ea a fost rostită la Arianzos pe la anul 385[27].

Și în această predică el ne spune că Paștiul este prăznuit în cinstea Sfintei Treimi[28]. Iar Dumnezeu l-a făcut pe om ca pe o altă lume, ca pe o lume mare în cea mică[29]. Sau „ca pe un alt fel de înger, închinător cu fire amestecată, văzător al creației celei nevăzute și introdus în tainele cele inteligibile, împărat al celor de pe pământ, dar de cele de sus împărățit, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și mintal, la mijloc aflându-se între măreție și smerenie; unul și același din duh și din carne, duh datorită harului, iar trup pentru înălțare; unul ca să rămână și pe Făcătorul de bine să-L slăvească, iar altul ca să pătimească, iar prin pătimire să-și amintească și să fie povățuit, atunci când spre trufie se va înălța”[30]. Iar Hristos Domnul, prin întruparea Sa, a sărăcit pentru noi, ca pe noi să ne îmbogățească cu dumnezeirea Lui. Căci El S-a golit, pentru puțin timp, de slava Lui, pentru ca noi să ne împărtășim de plinătatea Sa[31].

În XLV, 10, Sfântul Grigorios Teologul ne spune că Paști, în evreiește, se scrie Fasca și înseamnă trecere[32]. Însă în WTT găsim prima oară cuvântul פֶּ֥סַח [Pesah] în Ieș. 12, 11. Pentru că în ebraică, Paști se scrie Pesah și înseamnă trecere[33].

În XLV, 22, Sfântul Grigorios ne spune că Tatăl primește jertfa Fiului, pentru iconomia mântuirii, pentru că oamenii aveau nevoie să fie sfințiți prin umanitatea Domnului[34]. De aceea, trebuie să alegem a pătimi împreună cu Hristos și pentru Hristos[35].

Aici se termină Predicile care ne-au rămas de la Sfântul Grigorios Teologul. Însă, fără doar și poate, nu de atâtea ori a predicat Marele Teolog al Bisericii.

După cum am văzut, modul în care el predica era complex, având un ambitus larg al problemelor teologice, iar expunerea sa era riguroasă. Cunoașterea lui scripturală era copleșitoare.

Însă eu mi-aș fi dorit totodată, ca să aflu de la Sfântul Grigorios, în mod explicit, ce a citit în materie de teologie patristică. Și pentru a deduce întrucâtva acest lucru ne trebuie o cunoaștere aprofundată a teologiei sale, pentru că el ne-a vorbit în mod expres numai despre opera Sfântului Atanasios cel Mare și a Sfântului Vasilios cel Mare.

Pentru că Sfântul Grigorios Teologul, ca și alți mari Sfinți Părinți ai Bisericii, preluau informații de la înaintașii lor în mod creator. Ele intrau în opera lor într-un mod propriu, adesea surprinzător, pentru că ei le introduceau în opera lor în mod organic. Lucru pe care ar trebui să îl facem și noi: să fim oameni ai sintezelor organice. Să preluăm informații de așa manieră încât ele să se încadreze la modul fericit în opera noastră.

În Mănăstirea Studenița [Студеница] din Serbia[36] găsim această Sfântă Frescă a Sfântului Grigorios Teologul, care este din anul 1208 [37]|[38]: (imagine; toate imaginile vor apărea în ediția publicată)

Iar în Mănăstirea Stavronichita [Σταυρονικήτα] din Muntele Athos[39] găsim această Sfântă Frescă a Sfântului Grigorios, care este din anul 1546[40], fiind pictată de Teofanis Criticos [Θεοφάνης ο Κρητικός][41]|[42]: (imagine)

O Sfântă Icoană rusească a Sfântului Grigorios Teologul[43]: (imagine)

Și aceasta e tot rusească, dar e pictată de Sfântul Andrei Rubliov [Aндрей Рублёв][44], în 1408, fiind inițial în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Vladimir[45]|[46].

(imagine)

Sfântul cap al Sfântului Grigorios Teologul, Părintele nostru, se păstrează la Mănăstirea Vatopediu [Βατοπεδίου][47] din Muntele Athos[48] sub această formă[49]: (imagine)

O altă fotografie cu capul său cel binecuvântat[50]: (două imagini)

Însă în articolul de aici[51] ni se spune că Sfinte Moaște ale Sfântului Grigorios Teologul se află și în Sfânta Biserică din Noul Carvalis[52] [Το Σκήνωμα του Αγίου Γρηγορίου του Θεολόγου στον Ιερό Ναό της Νέας Καρβάλης][53], sub această formă[54]: (imagine)

La Mănăstirea Dionisiu [Διονυσίου] din Muntele Athos se păstrează, din sec. 11-12, o miniatură în care e pictat Sfântul Grigorios Teologul în timp ce vorbește, în mod extatic, cu ctitorul Mănăstirii[55]. Adică aceasta[56]: (imagine)

O altă Sfântă Frescă a Sfântul Grigorios: cu trupul său înalt, impozant, având veșminte episcopale simple. Are ochii adânciți în sine, ne propovăduiește prin scrisul pe care îl are în mâna lui, iar părul și barba lui sunt albe, pline de cuviință duhovnicească[57].

(două imagini)

Lângă ea avem o altă miniatură de la Dionisiu, din sec. al 11-lea, în care îi avem împreună, vorbind, pe Sfântul Grigorios al Nissisului [Γρηγόριος Νύσσης] – în partea stângă – și pe Sfântul Grigorios Teologul, în dreapta lui[58]|[59].

Aici[60] avem o Sfântă Icoană recentă, în care îl găsim pe Sfântul Grigorios având în mână pana sa de scriitor.

(două imagini)

Pentru că el nu numai a vorbit, ci și a scris teologie. Iar în a doua Sfânta Icoană, tot recentă, îl vedem pe Sfântul Grigorios scriind, fiind luminat de slava Preasfintei Treimi în teologia lui. Căci el scrie într-un munte arid, în tăcere, având o viață ascetică și ieșită cu totul din lume[61].

În Înțelesul la Iezechiil, text editat în PG 36, col. 665-670, Sfântul Grigorios Teologul ne spune că la Iez. 1, 10, LXX, prin om se înțelege rațiunea, prin leu irascibilitatea, prin vițel concupiscența, iar prin vultur conștiința[62]. Iar Sfântul Apostol Pavlos numea con- știința duhul omului[63].

Cel așezat pe tron este Tatăl [Iez. 1, 26], iar duhul este Duhul Sfânt, iar norul este Fiul[64].

Irisul înseamnă că noi am intrat la Dumnezeu prin pace și prin făgăduință. Safirul înseamnă cele negrăite ale lui Dumnezeu, pe când cristalul înseamnă curăția și puritatea[65].

Fragmentul din Predica împotriva astronomilor a fost preluat în PG 36 din Lectiones Mosquenses, editată la Lipsiae în 1779, vol. II, p. 38[66].

Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Grigorios Teologul e preluată în PG 36 din ed. lui Renaudot din 1847[67].

Și ea poartă titlul: Dumnezeiasca Liturghie a celui în[tre] Sfinți, Părintele nostru, Grigorios. Ea este editată în PG 36, col. 699-734, aceasta fiind ediția „alexandrina”[68].

Ediția „coptica” – editată în PG 36, col. 677-700 – e slujită de copți și avem aici varianta ei în limba engleză[69].

Ediția ortodoxă însă, „alexandrina”, care nu se mai slujește, din păcate, în Biserica Ortodoxă, a fost slujită pentru prima oară în Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Tiateirei și a Marii Britanii [the Greek Orthodox Archdiocese of Thyateira and Great Britain] în ziua de marți, 24 ianuarie 2012, în Catedrala Tuturor Sfinților din Anglia. Pentru acest eveniment epocal s-a folosit textul Liturghiei, publicat la Tesalonic în 2010, cât și o versiune a ei redactată de liturgistul Ioannis Fountoulis[70], care a murit pe 24 ianuarie 2007, într-o zi de miercuri, la Tesalonic[71].

Această Arhiepiscopie greacă aparține de Patriarhia ecumenică, fiind condusă de ÎPS Grigorios Hadjitofi[72]. Iar Dumnezeiasca Liturghie a fost slujită de ÎPS Grigorios, care a și predicat, slujind-o dimpreună cu mai mulți clerici, fiind prezent la slujbă și Arhim. Zaharias Zaharu [Ζαχαρίας Ζάχαρου][73] din Mănăstirea Sfântul Ioannis Botezătorul din Essex[74].

În cele ce urmează voi traduce textul Dumnezeieștii Liturghii a Sfântului Grigorios Teologul, ed. „alexandrina”, ortodoxă, conform PG 36, col. 699-734:

„[Rugăciunea de dinainte de slujire]

Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, [Dumnezeul nostru], Cel care ne cercetezi pe noi în mile și [în] îndurări, și ne dăruiești nouă îndrăzneală, smeriților și păcătoșilor și nevrednicilor robilor Tăi, [pentru] a sta [înaintea] sfântului Tău jertfelnic, și a-Ți aduce Ție înfricoșătoarea și fără de sânge Jertfă [a Ta], pentru păcatele noastre și [pentru] cele [făcute întru] neștiință ale poporului Tău, întru iertarea și pacea celor adormiți mai înainte părinți și frați ai noștri, și întărirea a tot poporul Tău; caută întru mine nevrednicul robul Tău și șterge păcatele mele, prin milostivirea Ta!

Curățește-mi buzele și inima de toate întinăciunile trupului și ale duhului, și îndepărtează de la mine toate gândurile urâte și prostești, și sfințește-mă, [prin] puterea Sfântului Tău Duh, întru slujirea aceasta. Și primește-mă pe mine, prin bunătatea Ta, [pentru ca] să mă apropii de sfântul Tău jertfelnic.

Și binevoiește, Doamne, ca să fie primite aceste Daruri puse înaintea Ta, prin mâinile noastre, fiind compătimitor [cu] slăbiciunile mele.

Și să nu mă lepezi pe mine de la fața Ta, nici să nu mă înlături pe mine [pentru] nevrednicia mea, ci miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea, ca neosândit apropiindu-mă înaintea slavei Tale, să mă învrednicesc de apărarea Ta și de luminarea Atotsfântului Tău Duh.

Și să nu fiu ca robul lepădat [pentru] păcatele [lui], ci ca robul care a aflat har și milă și iertarea păcatelor [lui], în [veacul] de acum și în cel ce va să vină.

Da, Stăpâne, Atotțiitorule, Atotputernice Doamne, ascultă rugăciunea mea! Căci Tu ești Cel care faci toate în toți și de la Tine cerem cu toții tot ajutorul și [toată] ocrotirea. Că iubitor de oameni ești și Ție slavă Îți înălțăm, Iisuse, Dumnezeul nostru, împreună [și] Tatălui Tău Celui fără de început, și Sfântului Tău Duh, acum și pururea [și în vecii vecilor. Amin].

Rugăciunea după pregătirea sfântului jertfelnic[75]

 Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care prin mântuitoarea Ta venire și [prin] luminarea Atotsfântului Tău Duh, ne învrednicești pe noi, smeriții și păcătoșii și nevrednicii slujitorii Tăi, a sta înaintea sfântului Tău jertfelnic și a-Ți pune înainte și a-Ți sluji [Ție] Preacuratele Taine ale noii Tale făgăduințe[76]; Însuți, Făcătorule de viață și dătătorule al celor bune, fă cu noi semn întru bine și ne învrednicește pe noi în[tru] conștiință curată a-Ți sluji Ție [în] toate zilele vieții noastre, și, în[tru] sfințenie, Ție a-Ți pune înainte această slujire dumnezeiască, întru iertarea păcatelor și întru bucuria preafericită ce va să vină!

Pomenește, Bunule, Făcătorule de bine, Împărate al veacurilor și Făcătorule a toate cele zidite, pe cei care le-au adus și pe cei pentru care s-au adus[77], și ne păzește neosândiți în lucrarea Dumnezeieștilor Tale Taine. Căci s-a binecuvântat și s-a sfințit și s-a preaslăvit, atotcinstitul și de mare cuviință [și] sfânt numele Tău, [dimpreună] cu al Tatălui și al Duhului Sfânt, acum și [pururea și în vecii vecilor. Amin].

Rugăciunea la Sfânta Evanghelie

 Pace tuturor!

Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care Sfinților Tăi Ucenici și Sfințiților Tăi Apostoli le-ai spus că „mulți Profeți și Drepți au dorit a vedea ce vedeți [voi], și n-au văzut, și să audă ce auziți [voi] și n-au auzit, căci fericiți [sunt] ochii voștri că văd și urechile voastre că aud”, și acum, [Doamne], învrednicește-ne a asculta și a face Sfânta Ta Evanghelie, [pentru] rugăciunile Sfinților Tăi!

Așadar, pomenește, Stăpâne, și acum, pe toți cei care ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să-i pomenim pe ei întru rugăciunile noastre și [în] cererile noastre, pe care Ție Ți le aducem, Doamne, Dumnezeul nostru!

Pe cei care au adormit mai înainte, odihnește-i pe ei! Pe cei bolnavi, vindecă-i pe ei! Că Tu ești viața noastră, a tuturor, și mântuirea noastră, a tuturor, și nădejdea noastră, a tuturor, și vindecarea noastră, a tuturor, și propria noastră înviere, a tuturor. Și Ție Ți se cuvine [toată] slava, cinstea și închinăciunea, [împreună] cu Atotțiitorul și Atotvăzătorul Tău Părinte, și cu Atotsfântul și Începătorul de viață și deoființă cu Tine Duh, acum și pururea [și în vecii vecilor. Amin].

Rugăciunea catapetasmei [78]

Nimeni [din] cei legați cu poftele trupești și [cu] desfătări [nu este] vrednic să vină sau să se apropie sau să-Ți slujească Ție, Împăratule al slavei. Căci a sluji Ție [este lucru] mare și înfricoșător și neapropiat, [chiar] și [pentru] înseși Puterile cele cerești.

Dar, totuși, prin negrăita și nemăsurata Ta iubire de oameni, fără schimbare și fără de mutare Te-ai făcut om, și Arhiereu al nostru Te-ai făcut, și slujirea aceasta și jertfa cea sfântă [și] fără de sânge ne-ai dat-o nouă, ca un Stăpân a toate. Căci [numai] Tu stăpânești peste cele cerești și cele pământești și cele de dedesubt; Cel care ești purtat pe tronul heruvimic; Cel care [ești] Domnul Serafimilor și Împăratul lui Israil; Cel singur Sfânt și [Care] în Sfinți Te odihnești.

Așadar, pe Tine Te rog, Cel singur bun și Dumnezeu binevoitor, caută spre mine, păcătosul și nevrednicul robul Tău, și învrednicește-mă pe mine, [prin] puterea Sfântului Duh, [pe mine] care sunt îmbrăcat [cu] harul Preoției, să stau înaintea sfintei Tale mese acesteia și să sfințesc preacuratul Tău Trup și cinstitul Tău Sânge.

Căci la Tine vin plecându-mi gâtul meu și mă rog Ție: să nu întorci fața Ta de la mine, nici să mă lepezi pe mine dintre fiii Tăi, ci învrednicește-mă a-Ți fi aduse Ție Darurile acestea, de către mine, păcătosul și nevrednicul robul Tău. Căci Tu ești Cel ce sfințești și Cel ce Te sfințești, Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Cel ce primești și Cel care ești primit, Cel ce dai și Cel ce Te dai, și Ție slavă Îți aducem, [Ție Celui slăvit dimpreună] cu Tatăl și [cu] Duhul Sfânt, [acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.]

Altă rugăciune a catapetasmei, [preluată] de la egipteni

Doamne, Dumnezeul nostru, Atotțiitorule, Cel care cunoști mințile oamenilor, Cel care cercetezi inimile și rinichii [noștri], Care m-ai chemat pe mine, nevrednicul, către această slujire a Ta, nu mă lepăda pe mine, nici nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ci curățește-mi toate păcatele și spală murdăria trupului meu și prihana sufletului [meu], și mă sfințește tot. Căci nu [numai pentru acestea] mă rog Ție, ci [mă rog] să-mi dai iertare și celorlalte păcate [ale mele], [prin care eu] însumi m-am făcut nevrednic.

Da, Doamne, nu Te întoarce de la mine, smeritul și rușinatul [robul Tău], ci trimite-mi mie harul Sfântului Tău Duh, și învrednicește-mă [ca] fără prihană să stau înaintea sfântului Tău jertfelnic, și să-Ți aduc Ție această jertfă rațională și fără de sânge, cu conștiință curată, întru iertarea păcatelor și fărădelegilor noastre și întru iertarea [păcatelor] celor din neștiință ale poporului Tău, întru odihna și ușurarea celor mai dinainte adormiți părinți și frați ai noștri, și întru întărirea a tot poporul Tău, întru slava Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum [și pururea și în vecii vecilor. Amin].


[1] PG 36, col. 524/ ed. Donos, p. 91. [2] PG 36, col. 529/ Idem, p. 96. [3] PG 36, col. 532/ Idem, p. 97. [4] Ed. Donos, p. 98. [5] PG 36, col. 533/ ed. Donos, p. 99. [6] Ibidem/ Ibidem. [7] Ed. Donos, p. 107. [8] Ibidem. [9] PG 36, col. 544/ ed. Donos, p. 108.

[10] PG 36, col. 545/ Idem, p. 109. [11] PG 36, col. 548/ Idem, p. 111. [12] Ibidem/ Ibidem. [13] Ed. Donos, p. 115. [14] PG 36, col. 577/ ed. Donos, p. 136. [15] PG 36, col. 585/ Idem, p. 143. [16] Ibidem/ Idem, p. 143-144. [17] PG 36, col. 601/ Idem, p. 158. [18] Ed. Donos, p. 162. [19] A se vedea: https://el.wikipedia.org/wiki/Άγιος_Μάμας.

[20] Cf. PG 36, col. 607, n. a. [21] PG 36, col. 608. [22] PG 36, col. 609-610. [23] PG 36, col. 612. [24] PG 36, col. 611-612. [25] PG 36, col. 620. [26] PG 36, col. 624. [27] PG 36, col. 623, n. a.

[28] PG 36, col. 624/ Sfântul Grigorie Teologul, Cuvânt la Nașterea cea după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, Cuvânt la Sfintele Paști. Panegiric (Cuvânt de laudă) la Sfântul Vasile cel Mare, ed. cit., p. 29. Traducerea predicii de față a fost făcută de Drd. Nicușor Deciu, după EPE 27, p. 152-217, cf. paginii editoriale. Voi cita traducerea sub forma: ed. Deciu, p.

[29] PG 36, col. 632/ Idem, p. 35-36. [30] Ed.[iția] Deciu, p. 36. [31] PG 36, col. 636/ ed. Deciu, p. 39. [32] Ibidem/ Idem, p. 40. [33] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Passover. [34] PG 36, col. 653/ ed. Deciu, p. 57. [35] PG 36, col. 656/ Idem, p. 59.

[36] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Studenica_Monastery. [37] Idem: http://www.maletic.org/serbian-frescoes. [38] Imaginea e preluată de aici: http://www.maletic.org/picture/monastery-studenica-fresco-gregory-nicholas.jpg?pictureId=2949573.

[39] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Stavronikita. [40] Cf. http://www.pemptousia.ro/2014/01/sfantul-grigorie-de-nazianz-viata-ascetica-si-statutul-de-episcop/.

[41] A se vedea: https://el.wikipedia.org/wiki/Θεοφάνης_ο_Κρητικός.

[42] Imaginea am preluat-o de aici: http://www.pemptousia.ro/files/2014/01/grig-nazianz-teofan-cretanul-stavronikita-1546.jpg.

[43] De aici: http://www.pemptousia.ro/files/2014/01/grigorie-nazianz-icoana-contemporana-ruseasca.jpg.

[44] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Andrei_Rubliov.

[45] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Γρηγόριος_Ναζιανζηνός#/media/File:Gregory_of_Nazianzus_from_Vasilyevskiy_chin_(15th_c.,_GTG).jpg.

[46] Am preluat-o de aici: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f7/Gregory_of_Nazianzus_from_Vasilyevskiy_chin_%2815th_c.%2C_GTG%29.jpg

[47] A se vedea: https://el.wikipedia.org/wiki/Μονή_Βατοπεδίου.

[48] Cf. http://www.elamcy.com/latest-articles/item/12804-eorti-agiou-grigoriou-tou-theologou.html.

[49] Imaginea am preluat-o de aici: http://www.diakonima.gr/wp-content/uploads/2009/01/kara.jpg.

[50] De aici: http://www.doxologia.ro/sites/default/files/styles/media-articol/public/imagine/2014/01/capul_sfantului_grigorie_teologul_manastirea_vatoped.jpg?itok=jCWN4YFx.

[51] A se vedea: http://www.saint.gr/1161/saint.aspx.

[52] Idem: https://el.wikipedia.org/wiki/Νέα_Καρβάλη.

[53] Idem: http://www.saint.gr/1161/saint.aspx.

[54] Imaginea am preluat-o de aici: http://diakonima.wpengine.netdna-cdn.com/wp-content/uploads/2014/01/10_04.jpg.

[55] Cf. http://www.saint.gr/1161/saint.aspx.

[56] Imaginea am preluat-o de aici: http://www.saint.gr/photos/standard/0125/AgiosGrigoriosTheologos08.jpg.

[57] Am preluat-o de aici: http://www.augoustinos-kantiotis.gr/wp-content/uploads/2011/01/ag_Grig_Th_2.jpg.

[58] Cf. http://www.ime.gr/CHRONOS/08/gr/gallery/main/people/frame/pn1fp1.html?2.

[59] Am preluat imaginea de aici: http://www.ime.gr/CHRONOS/08/images/pl/pn/pn1fp1.jpg.

[60] Idem: https://michaelhdj.files.wordpress.com/2012/02/agios2bioannis.jpg?w=554&h=842.

[61] Idem: http://4.bp.blogspot.com/_gBC4hzTKw8c/TT2I5WKO0gI/AAAAAAAAHDM/uDelap61IVI/s1600/%25CE%2593%25CF%2581%25CE%25B7%25CE%25B3%25CF%258C%25CF%2581%25CE%25B9%25CE%25BF%25CF%2582+%25CE%25BF+%25CE%2598%25CE%25B5%25CE%25BF%25CE%25BB%25CF%258C%25CE%25B3%25CE%25BF%25CF%2582.jpg.

[62] PG 36, col. 665-666. [63] Ibidem. [64] Ibidem. [65] Ibidem. [66] PG 36, col. 675-676. [67] PG 36, col. 699-700. [68] Ibidem. [69]

A se vedea: http://www.copticchurch.net/topics/liturgy/stgregory.pdf.

[70] Cf. http://www.thyateira.org.uk/index.php?option=com_content&task=view&id=1014&Itemid=35.

[71] Cf. http://basilica.deveu.com/ro/stiri/ioannis_fountoulis_profesor_de_teologie_liturgica_a_trecut_la_cele_vesnice.html.

[72] A se vedea: http://www.thyateira.org.uk/index.php?option=com_content&task=view&id=14&Itemid=29.

[73] A se vedea: http://www.diakonima.gr/tag/αρχιμανδρίτης-ζαχαρίας-ζάχαρου/.

[74] Cf. http://www.thyateira.org.uk/index.php?option=com_content&task=view&id=1014&Itemid=35.

[75] De fapt e o rugăciune similară aceleia de la sfârșitul Proscomidiei, când punem înaintea Domnului Cinstitele Daruri și le acoperim.

[76] Sau: ale noului Tău testament.

[77] Se referă la Cinstitele Daruri euharistice.

[78] Noi, în limba română, o cunoaștem nu sub forma catapetasmă ci catapeteasmă. Și, în Liturghiile de acum, e vorba de rugăciunea din timpul Heruvicului.