Viorel Ilișoi ne face martorii ultimei zile a Mariei Lătărețu
Un documentar impresionant, din care aflăm că Maria Lătărețu era o femeie credincioasă, postitoare, fidelă soțului ei…și căreia Sfânta Parascheva i-a prevestit moartea cu o lună înainte.
Un documentar impresionant, din care aflăm că Maria Lătărețu era o femeie credincioasă, postitoare, fidelă soțului ei…și căreia Sfânta Parascheva i-a prevestit moartea cu o lună înainte.
Îl puteți citiți în arhiva de aici.
„simt cum zâmbetul mi se topeşte pe buze şi nu-mi reuşeşte decât o strâmbătură”
„Mă aşez la loc pe scaun şi îmi aplec fruntea spre biroul cu faţă de masă roşie. Asfinţitul aruncă în toată camera, prin fereastra cu zăbrele, o lumină sângerie. Acolo, pe deal, pe unde cerul scapă sânge, e satul Roşu”.
„Eşti un fricos, un pişorcos”.
„Sunt prizonier într-un veceu de beton, operă a unui proiectant de veceuri revoluţionar”.
„Veceul era cel mai bun loc să verific dacă ochelaristul chiar mă urmărea sau era doar o întâmplare că în ziua aceea îl remarcasem de trei ori în apropierea mea, o dată la gară, unde am tras un pui de somn pe banca mea din sala de aşteptare. Pe urmă la Casa Tineretului. Apoi când ieşeam din Biblioteca Judeţeană. Se ţinuse toată ziua după mine ca o umbră”.
„Am coborât ţopăind ca un broscoi printre căcaţi, călcam pe vârfuri, numai unde găseam câte un locşor liber şi cât de cât uscat. Până atunci nu mai coborâsem niciodată în haznaua aceea din centrul oraşului”.
„Vorbiţi despre bancuri ca despre viruşi”.
„Nu erau nici vodcă, nici coniac, nici lichior, ci nişte chestii cu chimicale care te trăsneau din două pahare şi îţi făceau gaură în stomac”.
„Creioanele erau printre puţinele lucruri care nu lipseau niciodată din geanta de umăr, nedezlipită de mine, un organ extern cu funcţie vitală. În geanta de voiaj era toată averea mea de atunci: caietele cu încercări literare, câteva cărţi şi nişte haine de căpătat. Doar măzgălelile mele contau. Să le fi pierdut, aş fi murit pe loc”.
Fraze percutante din primele 9 părți.
Romanul a ajuns la partea a 47-a în momentul de față.
Este un document existențial de valoare care descrie atmosfera unor epoci atât de cunoscute nouă: comunismul și democrația incipientă.
Un interviu rar, experențial, al lui Viorel Ilișoi, căruia îi respect tenacitatea și dăruirea, pentru că cred, ca și el, în necesitatea reportajului, în necesitatea cunoașterii adevărului viu al oamenilor.
E nevoie să știm la cald lucrurile…dar spuse într-un mod pătrunzător, asumat, inteligent și uneori și cu puțin umor.
Despre reporterul de teren:
„un bun reporter de teren este punctual ca moartea, este întotdeauna bine spălat şi proaspăt bărbierit ca un aristocrat, dar pregătit să intre fără fasoane în lături, să ştie dinainte ce caută şi să aibă ochii larg deschişi la lucrurile pe care nu le caută, dar care îi apar în faţă. De multe ori, reportajul stă într-un amănunt nebănuit, nedibuit la predocumentare”.
Vă doresc succes, domnule Viorel Ilișoi, în scrierea romanului în foileton!
[viddler id=eda4ae81&w=437&h=370]
Cf. sursa.