Etichetă: ziua îndrăgostiţilor

O zi pentru tinerii afoni, care nu ştiu să îi spună trei vorbe de inimă unei fete, pe care o iubesc sau nu şi care caută la mine pe blog declaraţii de dragoste tipizate, eventual şi cu ruj pe ele şi inimioare roşii, portocalii şi galbene…şi în care femei şi bărbaţi văduvi sau despărţiţi, care nu s-au cuminţit nici acum, îşi caută de dragoste la OTV sau la bar.

O zi profitabilă pentru ţigăncile cu ghiocei şi păpuşele, pentru hotelierii care aşteaptă aventurişti, pentru cofetari, brutari, macaronari, zâmbriţari şi codoşi…care te leagă de dragoste…cu o boală venerică de nu te vezi.

O zi ca toate celelalte…şi totuşi o zi în care se cheltuie mult şi se speră pe măsură. O zi pentru cei care nu ştiu să iubească sau nu iubesc…tot timpul. Pentru că, dacă ar iubi tot timpul, frumos şi delicat, nu ar avea nevoie doar de o zi sau nu ar putea într-o zi să spună şi să facă ceea ce o inimă îndrăgostită doreşte.

O zi pentru neîndrăgostiţi. Sau…îndrăgostiţi pentru câte zile? Putem numi îndrăgostire orice…excitare nervoasă? Nu! Îndrăgostirea reală se termină cu un mariaj pe toată viaţa. Restul sunt frisoane şi apă de ploaie.

O zi banală pentru oameni banali. O zi afundată în mult roşu, în băutură şi…cel mai adesea, din păcate, în orgii sociale mai mult sau mai puţin selecte.

Nu am nevoie de o zi pentru ca să îmi iubesc soţia, mama, bunica, mătuşa, prietenul, duhovnicul, patriarhul, preşedintele, strămoşii sau viitorimea. Am nevoie de o viaţă de om. Ziua, dacă ar fi zi, o zi specială, dacă am face-o specială, ar trebui să fie o celebrare a sincerităţii în prietenie sau în cuplu.

O celebrare a sincerităţii, a dragostei, a devotamentului. Dacă faci din ea un timp al excesului, ca şi la anul nou, ca şi oricând oamenii caută motiv de destrăbălare…arăţi ce fel de hram porţi.

Dacă ştii să te comporţi frumos cu femeia iubită tot timpul…nu ai nevoie să ştii când începe sau când se termină o zi, toate zilele. Pentru că eşti o dragoste scumpă…