Între vremuri. O prezentare a vieții lui Karl Barth și o introducere în teologia Cuvântului
Otniel Ioan Bunaciu, Între vremuri. O prezentare a vieții lui Karl Barth și o introducere în teologia Cuvântului, Ed. Dorotea, fără an, fără oraș, 175 p.
***
De pe coperta ultimă, după cum putem vedea, aflăm de la Radu Gheorghiță că aceasta e teza sa doctorală. Adică un „rezultat al studiilor doctorale”.
Autorul dedică cartea „părinților mei, Bunaciu Ioan și Otilia, soției mele Camelia și fiului meu David”.
Din Cuprins aflăm că teza sa e împărțită în 8 secțiuni, plus două anexe și bibliografie.
Din Cuvânt înainte, p. 5-7, semnat de Dr. Radu Gheorghiță, de la Universitatea Emanuel Oradea, aflăm că lucrarea de față e „o introducere în monumentala operă și gândire a lui Karl Barth”, p. 5.
Îndrumătorul tezei: Dr. Paul Fides de la Oxford, p. 5.
Introducerea autorului (p. 9-13). „Biserica…[este] un început a Împărăției lui Dumnezeu”, p. 12.
Autorul l-a citat pe Barth din engleză și nu din germană. Potrivit ediției T & T Clark, p. 13.
Secțiunea a 2-a: Contribuția teologică a lui Karl Barth, p. 14-30.
Karl Barth s-a născut la Basel în 10 mai 1886, p. 14. Și-a început studiile la Berna, apoi la Berlin, unde l-a avut profesor la NT pe Hermann Günkel și la VT pe Adolf von Harnak, p. 14.
S-a întors să studieze la Berna, apoi la Tübingen, unde a studiat NT cu Adolf Schlatter, apoi la Marburg, unde i-a avut profesori pe Jülicher, Heitmüller și Wilhem Harmann, p. 14.
De la ei a înțeles că „teologia nu se poate întemeia pe judecăți raționale abstracte”, p. 14.
„Barth a rămas un simpatizant al socialismului până la sfârșitul vieții”, p. 21.
Din 1930 a început să predea Teologie sistematică la Bonn, în locul lui Otto Ritschl, care se pensionase, p. 26.
Primul volum din Dogmatica sa a apărut în 1927 și a vrut apoi să-l revizuiască, p. 26.
„Obiectivizarea lui Dumnezeu”, p. 28.
„Barth respinge clasica doctrină calvină a dublei predestinări”, p. 29.
Secțiunea a 3-a: Repere teologice în teologia lui Karl Barth, p. 31-61.
El a identificat Cuvântul lui Dumnezeu cu Iisus Hristos, p. 35.
Teologia lui Barth „se mișcă mereu de la particular către general”, p. 39. Pornește mereu de la mărturia biblică, p. 40.
„Pentru Barth limbajul teologic se adresează ființei umane în totalitatea sa”, p. 48. E adevărat! Dacă nu privim raportarea omului în actul credinței ca pe una holistică nu putem trăi și scrie o reală teologie.
Secțiunea a 4-a: Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu (p. 62-73).
„pentru Barth hristologia este întemeiată ontologic”, p. 63.
„Persoana lui Isus Hristos este…diferită de lucrarea sa dar nu poate fi separată de aceasta”, p. 69.
Secțiunea a 5-a: Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu, p. 74-103.
Scriptura nu este „un document istoric, ci un document al Bisericii”, p. 76. Cu mențiunea cea mai importantă și anume aceea: e un document…al Bisericii Ortodoxe și nu al calvinismului.
Secțiunea a 6-a: Predicarea, Cuvântul lui Dumnezeu, p. 104-150.
„Dogmatica nu este privilegiul unor oameni și nu reprezintă o treaptă mai înaltă de cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu decât credința”, p. 148.
Secțiunea a 7-a: Considerații critice, p. 151-156. Aparțin însă lui James Barr și nu autorului.
Secțiunea a 8-a: Încheiere (p. 157-158). Barth a murit pe 9 decembrie 1968, p. 157.
Fără prea multe citări și pagini…în care autorul dă senzația că „le cunoaște” și nu „le cercetează”. Adică nu e o cercetare pe texte ci un rezumat în urma unor citiri a operei lui Barth. Cu greu poate fi numită teză doctorală…
