Epistola a II-a către Tessalonichiini, cap. 3, ed. BYZ
1. În sfârșit, rugați-vă, fraților, pentru noi, ca cuvântul Domnului să se răspândească și să se slăvească, precum și la voi,
2. și pentru ca să ne izbăvim de oamenii cei nelalocul lor și răi! Căci credința nu [este] a tuturor[1].
3. Și credincios este Domnul, Care vă va întări pe voi și vă va păzi de cel rău.
4. Și am nădăjduit în Domnul cu privire la voi, că pe cele pe care vi le poruncim vouă le și faceți și le veți face.
5. Iar Domnul să vă îndrepte vouă inimile spre dragostea lui Dumnezeu [Ὁ δὲ Κύριος κατευθύναι ὑμῶν τὰς καρδίας εἰς τὴν ἀγάπην τοῦ Θεοῦ] și spre răbdarea lui Hristos [καὶ εἰς τὴν ὑπομονὴν τοῦ Χριστοῦ].
6. Și vă poruncim vouă, fraților, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, a sta voi departe de tot fratele umblând fără rânduială [στέλλεσθαι ὑμᾶς ἀπὸ παντὸς ἀδελφοῦ ἀτάκτως περιπατοῦντος] și nu după tradiția pe care ați primit-o de la noi [καὶ μὴ κατὰ τὴν παράδοσιν ἣν παρέλαβον παρ᾽ ἡμῶν].
7. Căci voi înșivă ați cunoscut cum trebuie a ne urma pe noi; că[ci] nu ne-am purtat fără rânduială în[tre] voi,
8. nici [n-]am mâncat pâine în dar de la cineva [οὐδὲ δωρεὰν ἄρτον ἐφάγομεν παρά τινος], ci, cu muncă și [cu] trudă, noaptea și ziua lucrând, spre [ca] să nu îngreuiez pe cineva [dintre] voi [πρὸς τὸ μὴ ἐπιβαρῆσαί τινα ὑμῶν].
9. Nu că nu avem [am avea] putere[2], ci ca pe noi înșine să ne dăm vouă exemplu, spre a ne urma pe noi.
10. Căci, și când eram cu voi, aceasta vă porunceam vouă, că, dacă cineva nu voiește să lucreze [εἴ τις οὐ θέλει ἐργάζεσθαι], nici să [nu] mănânce [μηδὲ ἐσθιέτω]!
11. Căci auzim [despre] unii umblând în[tre] voi fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind.
12. Dar unora ca acestora le poruncim și îi rugăm, prin Domnul nostru Iisus Hristos, ca, lucrând cu liniște, să-și mănânce pâinea lor.
13. Iar voi, fraților, să nu slăbiți făcând ce este bine [μὴ ἐκκακήσητε καλοποιοῦντες][3]!
14. Iar dacă cineva nu ascultă cuvântului nostru prin epistolă, pe acesta însemnați-l și nu vă amestecați [cu] el, pentru ca să se rușineze,
15. dar să nu-l socotiți ca vrăjmaș, ci sfătuiți-l ca pe un frate!
16. Și Însuși Domnul păcii să vă dăruie vouă pace pururea în tot chipul! Domnul [să fie] cu voi, [cu] toți!
17. Salutarea [este cu] mâna mea, a lui Pavlos, care este semnul [meu] în toată epistola [ὅ ἐστιν σημεῖον ἐν πάσῃ ἐπιστολῇ]. Așa scriu [eu][4].
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos [să fie] cu voi, [cu] toți! Amin!
[1] Căci, din păcate, nu toți cred în Dumnezeu.
[2] Vă spun aceasta, nu ca și când nu am avea putere asupra voastră, putere duhovnicească.
[3] Să nu vă pierdeți râvna cu care ați început să faceți cele bune!
[4] Așa îmi semnez eu epistolele: la final. Scriind salutarea ultimă cu mâna mea.