Epistola catolică a Sfântului Apostol Iudas
1. Iudas [Ἰούδας], robul lui Iisus Hristos și fratele lui Iacovos [Ἰάκωβος[1]], celor în Dumnezeu Tatăl sfințiți [τοῖς ἐν Θεῷ Πατρὶ ἡγιασμένοις] și lui Iisus Hristos păziți [καὶ Ἰησοῦ Χριστῷ τετηρημένοις], celor chemați:
2. milă vouă și pace, iar dragostea să se înmulțească[2]!
3. Iubiților, toată râvna punând a vă scrie vouă pentru mântuirea cea de obște [περὶ τῆς κοινῆς σωτηρίας], nevoie am avut să vă scriu vouă, rugându-vă să vă luptați [în] credința dată Sfinților odată pentru totdeauna [παρακαλῶν ἐπαγωνίζεσθαι τῇ ἅπαξ παραδοθείσῃ τοῖς Ἁγίοις πίστει][3]!
4. Căci s-au strecurat [printre voi] unii oameni neevlavioși, care au fost scriși mai înainte, de demult, spre această judecată, schimbând harul Dumnezeului nostru întru destrăbălare și tăgăduind pe singurul Stăpân [și] Dumnezeu și Domnul nostru Iisus Hristos.
5. Și voiesc să vă reamintesc vouă, [căci] ați cunoscut voi odată aceasta, că Domnul l-a mântuit pe popor din pământul Egiptosului, [dar] după aceea i-a pierdut pe cei care n-au crezut.
6. Și pe îngerii, pe cei care nu și-au păzit întâietatea lor [τὴν ἑαυτῶν ἀρχήν], ci și-au părăsit locașul său [lor], spre judecata zilei celei mari [εἰς κρίσιν μεγάλης ἡμέρας], [întru] legăturile cele veșnice [δεσμοῖς ἀϊδίοις], sub întuneric i-a păzit [ὑπὸ ζόφον τετήρηκεν].
7. Precum Sodoma [Σόδομα] și Gomorra [Γόμορρα] și cetățile cele dimprejurul lor, asemenea chipului acestora au curvit și au plecat după alt trup [καὶ ἀπελθοῦσαι ὀπίσω σαρκὸς ἑτέρας[4]], [și] stau înainte [ca] exemplu, suferind pedeapsa focului celui veșnic [πυρὸς αἰωνίου δίκην ὑπέχουσαι].
8. Într-adevăr, asemenea [sunt] și aceștia, [și], visând, trupul și-l spurcă[5] și de stăpânire[6] se leapădă și slăvile[7] le hulesc.
9. Iar Arhanghelul Mihail [Μιχαήλ], când, luptându-se [cu] diavolul, se certa pentru trupul lui Moisis, nu a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: „Să îți certe ție Domnul [Ἐπιτιμήσαι σοι Κύριος[8]]!”.
10. Dar aceștia hulesc câte nu au cunoscut; iar câte cunosc în mod firesc, precum vietățile cele neraționale [ὡς τὰ ἄλογα ζῷα], în acelea sunt stricându-se.
11. Vai lor! Că[ci în] calea lui Cain [Κάϊν] au fost mergând și [cu] înșelăciunea lui Valaam [Βαλαὰμ] [prin] plată au fost revărsându-se și [cu] răzvrătirea lui Core [Κόρε] au pierit.
12. Aceștia sunt petele din iubirile voastre [Οὗτοί εἰσιν ἐν ταῖς ἀγάπαις ὑμῶν σπιλάδες], petrecând împreună [συνευωχούμενοι], fără frică păscându-se pe ei înșiși [ἀφόβως ἑαυτοὺς ποιμαίνοντες]; [sunt] nori fără de apă [νεφέλαι ἄνυδροι], de vânturi fiind purtați [ὑπὸ ἀνέμων παραφερόμεναι]; pomi tomnatici [δένδρα φθινοπωρινά], fără de roade [ἄκαρπα], [care] de două ori au murit [δὶς ἀποθανόντα][și] au fost dezrădăcinați [ἐκριζωθέντα];
13. valurile cele sălbatice ale mării [κύματα ἄγρια θαλάσσης], spumegându-și rușinile lor [ἐπαφρίζοντα τὰς ἑαυτῶν αἰσχύνας]; stele rătăcitoare [ἀστέρες πλανῆται], cărora întunecimea întunericului[9] întru veac le-a fost păzită [οἷς ὁ ζόφος τοῦ σκότους εἰς αἰῶνα τετήρηται].
14. Dar a profețit acestora și al șaptelea de la Adam [Ἀδάμ], Enoh [Ἐνώχ], zicându-le: „Iată, a venit Domnul în[tre] zecile de mii de Sfinți ai Săi [ἦλθεν Κύριος ἐν Ἁγίαις μυριάσιν Αὐτοῦ],
15. [ca] să facă judecată împotriva tuturor și să-i mustre pe toți cei neevlavioși ai lor pentru toate lucrurile neevlaviei lor [prin] care au fost neevlavioși și pentru toate cele aspre pe care le-au grăit împotriva Sa păcătoșii cei neevlavioși!”.
16. Aceștia sunt cârtitori [γογγυσταί], căutători de greșeli [μεμψίμοιροι], după poftele lor mergând [κατὰ τὰς ἐπιθυμίας αὐτῶν πορευόμενοι], și gura lor grăiește cele semețe [καὶ τὸ στόμα αὐτῶν λαλεῖ ὑπέρογκα], lingușind fețele pentru folos [θαυμάζοντες πρόσωπα ὠφελείας χάριν].
17. Iar voi, iubiților, aduceți-vă aminte de cuvintele cele care au fost zise mai înainte de către Apostolii Domnului nostru Iisus Hristos!
18. Că[ci] vă ziceau vouă, că în vremea cea mai de pe urmă vor fi batjocoritori, după poftele neevlaviilor lor mergând [κατὰ τὰς ἑαυτῶν ἐπιθυμίας πορευόμενοι τῶν ἀσεβειῶν].
19. Aceștia sunt cei făcând despărțiri, [fiind oameni] sufletești [ψυχικοί], neavând pe Duhul [Πνεῦμα μὴ ἔχοντες].
20. Dar voi, iubiților, [în] preasfânta voastră credință zidindu-vă pe voi înșivă [τῇ ἁγιωτάτῃ ὑμῶν πίστει ἐποικοδομοῦντες ἑαυτούς], în Duhul Sfânt rugându-vă [ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ προσευχόμενοι],
21. păziți-vă pe voi înșivă în dragostea lui Dumnezeu, așteptând mila Domnului nostru Iisus Hristos spre viața cea veșnică!
22. Și pe cei șovăind, miluiți-i!
23. Iar pe cei cu frică, mântuiți-i, din foc smulgându-i, urând și hitonul spurcat de pe trup[ul lor]!
24. Iar Celui care poate să îi păzească pe ei fără poticniri și să îi pună înaintea slavei Sale fără pete în[tru] bucurie,
25. Celui singur înțelept, Dumnezeului, Mântuitorului nostru, slavă și măreție, putere și stăpânire, și acum și întru toți vecii! Amin!
[1] Forma de N. În text e forma de G.
[2] Iar dragostea de Dumnezeu și de aproapele să se înmulțească în voi!
[3] Să vă luptați duhovnicește, trăind și propovăduind credința cea dată Sfinților lui Dumnezeu o dată pentru totdeauna!
[4] După împreunări homosexuale.
[5] Prin împreunările homosexuale.
[6] De stăpânirea lui Dumnezeu asupra întregii Sale creații.
[7] Sfintele Puteri cerești.
[8] Să îți certe ție fapta ta cea rea!
[9] Întunecimea întunericului Iadului.