Epistola către Titos, cap. 2, cf. BYZ
1. Dar tu grăiește-le pe [cele] care se cuvin învățăturii celei sănătoase!
2. [Iar] bătrânii a fi [să fie] treji, cinstiți, întregi la minte, sănătoși [în] credință [ὑγιαίνοντας τῇ πίστει], [în] dragoste, [în] răbdare.
3. Bătrânele, de asemenea, în purtare [să fie] sfinte [ἐν καταστήματι ἱεροπρεπεῖς], neclevetitoare [μὴ διαβόλους], nerobite [cu][de] vin mult [μὴ οἴνῳ πολλῷ δεδουλωμένας], învățătoare de bine [καλοδιδασκάλους],
4. pentru ca să le înțelepțească pe cele tinere a-și iubi bărbații [ἵνα σωφρονίζωσιν τὰς νέας φιλάνδρους εἶναι], iubitoare de copii [φιλοτέκνους],
5. întregi la minte, curate, casnice [οἰκουρούς], bune, supuse propriilor lor bărbați [ὑποτασσομένας τοῖς ἰδίοις ἀνδράσιν], pentru ca să nu fie hulit cuvântul lui Dumnezeu [ἵνα μὴ ὁ λόγος τοῦ Θεοῦ βλασφημῆται][1].
6. Pe cei mai tineri, de asemenea, îndeamnă-i a fi întregi la minte!
7. În toate arătându-te pe tine însuți exemplu al faptelor celor bune [τύπον καλῶν ἔργων], [arătând] întregime în învățătură [ἐν τῇ διδασκαλίᾳ ἀδιαφθορίαν], seriozitate [σεμνότητα], nestricăciune [ἀφθαρσίαν],
8. cuvânt sănătos, fără reproș, ca cel dimpotrivă să se rușineze, [ne]având a zice nimic rău despre noi.
9. Robii a se supune [să se supună] stăpânilor lor, [ca] în toate bine-plăcuți a fi, nevorbindu-le împotrivă,
10. nepunându-și deoparte pentru ei, ci arătându-le toată credința cea bună, ca [prin] învățătura Mântuitorului nostru Dumnezeu să se împodobească în[tru] toate [ἵνα τὴν διδασκαλίαν τοῦ Σωτῆρος ἡμῶν Θεοῦ κοσμῶσιν ἐν πᾶσιν][2].
11. Căci a fost arătat harul cel mântuitor al lui Dumnezeu [la] toți oamenii [Ἐπεφάνη γὰρ ἡ χάρις τοῦ Θεοῦ ἡ σωτήριος πᾶσιν ἀνθρώποις],
12. învățându-ne pe noi că, am lepădat [ca să lepădăm] neevlavia și poftele cele lumești [și] cu înțelepciune și cu dreptate și cu cuvioșie să trăim în veacul de acum [σωφρόνως καὶ δικαίως καὶ εὐσεβῶς ζήσωμεν ἐν τῷ νῦν αἰῶνι],
13. așteptând nădejdea cea fericită și arătarea slavei marelui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos [προσδεχόμενοι τὴν μακαρίαν ἐλπίδα καὶ ἐπιφάνειαν τῆς δόξης τοῦ μεγάλου Θεοῦ καὶ Σωτῆρος ἡμῶν Ἰησοῦ Χριστοῦ],
14. Care S-a dat pe Sine pentru noi [Ὃς ἔδωκεν Ἑαυτὸν ὑπὲρ ἡμῶν], ca să ne răscumpere pe noi din toată fărădelegea [ἵνα λυτρώσηται ἡμᾶς ἀπὸ πάσης ἀνομίας] și să-Și curățească Sieși popor ales [καὶ καθαρίσῃ Ἑαυτῷ λαὸν περιούσιον], râvnitor de faptele cele bune [ζηλωτὴν καλῶν ἔργων].
15. Acestea grăiește și îndeamnă și mustră cu toată porunca! Nimeni să nu te disprețuiască pe tine!
[1] Ca să nu fie hulit cuvântul lui Dumnezeu pentru viața voastră necuvioasă, a creștinelor.
[2] Să se împodobească cu toate virtuțile cele dumnezeiești.