Mireasmă [19]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mireasmă
(roman)
*
Și, o, casa ta, atunci când te întorci de pe drum, e cea mai mare odihnă! Cea mai mare binefacere a lui Dumnezeu. Casa ta e ceea ce nu vrei să dai pe niciun ban. Căci aici, în casa ta, în patul tău, la masa ta de scris, cu soția și copiii tăi, cu familia ta, ești în pace, ești bine, și nu ai nevoie de nimic. Și de dimineață, de la prima oră, dar și acum, la 19.22, la apartamente.ro e venit un tânăr efeminat, mămos, care vorbește la telefon pe balcon. Vorbește tare, ca să audă toată lumea. Și când l-a sunat mama lui l-a întrebat, i-a dat sfaturi, el i-a explicat. Apoi l-a sunat un alt tânăr, au cântat la telefon un refren vechi, pe care îl știam și eu, și pe care și eu îl mai cânt de nervi, de oboseală, ca o toană. Iar acum vorbește cu o femeie, e glas de femeie, și cum eu am geamul deschis, l-am băgat în roman de nervi. De nervii creației. Că și scrisul are nervii lui pozitivi, care scot din realitate, cu penseta, ce trebuie și pun în roman. Automatismele gestuale, repetițiile verbale, gesturile neavenite sunt cele care îmi tulbură creația. Am nevoie de mine și de liniștea mea. De coborârea în mine însumi. Și când sună telefonul, el mitraliază liniștea mea. Când aud o alarmă de mașină, un sunet repetitiv, el mă face să n-am pacea scrisului, să nu mă am pe mine însumi, pentru că trebuie să lupt interior cu intrusul, cu beligerantul.
Iar dacă eroismul din basmele mele mă făcea să privesc spre omul brav cu emoție pozitivă, pentru că știam că binele învinge, războaiele televizate nu mai au de-a face decât cu prelungirea continuă a nesiguranței, a fricii, a singurătății. Întâlnesc tot mai mulți care îmi spun că nu se mai uită la știri, pentru ca să nu o ia razna. Protejarea nervilor, de la o anumită vârstă, se numește sănătate, fiind corelativul împachetărilor cu nămol de la Techirghiol[1]. Alerta a sunat pe telefon după ce am văzut vijelia în mișcare. Mașinile s-au tamponat în sufrageria ta, pentru că le vezi pe ecran. Ți se spun frânturi de înțelegeri, câteva date sumare, livrate la cronometru, ai iluzia că știi unele lucruri, dar nu știi nimic în fapt. Căci ai nevoie de romane TV, de explicații nesfârșite pentru un anume eveniment, pentru ca să îl înțelegi. Nu e de ajuns să introduci în situație, ci trebuie să o dezbați. Să vorbești despre antecedente și despre urmări, să vorbești pe larg despre făptași și despre martori. Că Lina luʼ Bold trebuie să știe pe alâm[2], cu detalii, ce s-a întâmplat pe șușa[3]. Cine a zis, ce-a făcut, ce n-a făcut. Dar Geta adventista contextualizează acolo, în secta ei, lucrurile, prezentându-le „din perspectivă biblică”. După cum a învățat-o pastorul lor. Pentru Lina contează că a luʼ Geabou a zis că va culege via mai târziu, prin octombrie, ca strugurii să se coacă bine, deși albinele lui Minel și ciochițele[4] ți le mănâncă din august. Dar Geta, nu și nu! Ea vinde miere de albine și nu lasă deloc la preț, deși adventiștii așteaptă sfârșitul lumii și, dacă vine așa de repede, nu mai îți trebuie bani în bancă, nu?! Pastorul înalt, cu față de mort viu, a predicat cu gravitate bolovănoasă după concertul de colinde. Cei aduși, printre care eram și eu, nu s-au bucurat, pentru că erau aduși spre a fi îndoctrinați. Dar n-a prins vorbăria lui! Pentru că acolo, în mijlocul lor, pe când ei se rugau, eu am simțit slava lui Dumnezeu primită la Botez și am înțeles că Biserica lui Dumnezeu e aceea în care eu eram deja. Și atunci m-a cuprins un dor fără sațiu de acasa mea, de Biserica mea, unde m-am dus în ziua Transfigurării Domnului și unde m-am umplut de împlinire dumnezeiască. Căci nu poți mima bucuria, așezarea lăuntrică, parrisia[5] dumnezeiască, sfințenia. Acestea sunt înăuntrul tău, nu în afara ta! Gesturile evlavioase, atunci când sunt mimate, când sunt învățate teatral, sunt un teatru de prost gust. Căci sfințenia e firescul omului, atunci când omul e Sfânt. Și omul sfânt se comportă de la sine cu evlavie, cu delicatețe, cu omenie, pentru că ele sunt în el, izvorăsc din el ca apa din izvor.
[1] Detalii : https://sbtghiol.ro/features/namol-sapropelic/.
[2] Cu detalii multe, povestite pe larg.
[3] Șosea.
[4] Coțofenele.
[5] Îndrăzneala. Transliterarea lui παρρησία, cf.
https://lsj.gr/index.php?title=παρρησία&mobileaction=toggle_view_desktop.