Sermon on the Sunday of the Frightening Judgment [2026]
My beloveds[1],
all injustices, all iniquities, all illegalities will be known at the Frightening Judgment of the Lord. Therefore, if justice is not done in history, if in history things remain unclear, confused, in eternity, at the particular and general Judgment, the things will be clear, because everyone will take according to his deeds. According to his heart, after what he truly wanted to do in this life and did. Because no one enters His Emperordom without wanting to, without preparing all his life for eternal communion with God[2].
Because after a man dies, God judges him and gives him his share. He gives him according to his deeds, thoughts, feelings. And he goes to Paradise or Hell, that is, to the place for which he has prepared all his life. Because when you do not prepare for eternal communion with God, for His Emperordom, you prepare for eternal punishment together with the demons. Because our unpreparedness for holiness means our descent into Hell. And man gets where he wanted, where he desired all his life[3].
And if you end up in Hell because you want to go there, it is not God who punishes you, but He notices your condition and gives you what you want. But when He comes in glory, together with all His Saints and Angels, He will judge the entire world at once, so that everyone will receive theirs for eternity. Because here our deeds will be judged, but also the consequences of our deeds in history. We will be judged each one separately and all together, so that everyone will receive theirs. And for this reason, the final, ultimate Judgment means the real reality of each person and each people and the entire world. Because then everyone will receive according to what they truly are[4].
Because all the dead will be resurrected, and the living will be transfigured in a moment by the glory of the Lord, we will all be before Him, the Righteous Judge. „And all the nations will be gathered before Him [καὶ συναχθήσεται ἔμπροσθεν Αὐτοῦ πάντα τὰ ἔθνη]” [Matteos 25, 32, BYZ] of the earth. And He „will separate them one from another [καὶ ἀφοριεῖ αὐτοὺς ἀπ᾽ ἀλλήλων], as a shepherd separates the sheep from the goats [ὥσπερ ὁ ποιμὴν ἀφορίζει τὰ πρόβατα ἀπὸ τῶν ἐρίφων]” [Ibidem]. And He will separate us one from another, because He knows us individually and all together. He will give to each one according to his deeds, and no one will then be considered wronged by Him, because each one will receive his own[5].
The final judgment will take place on the transfigured earth, on the new earth of His Emperordom, and all people will have transfigured and eternal bodies, but each with its own inner content. It began here, on earth, and continued in eternity. Because we will be resurrected to live forever, as transfigured people, in the eternal Emperordom of God or in eternal Hell. Because the life now has eternal consequences. Because we, now, are preparing for eternity, for our eternal life. Death is our entrance into eternity, but not our ontological abolition. Therefore, we await eternal life with God, the life in His eternal Emperordom, and not nonexistence after our sleep[6].
The glory of God, which is now in us and which we receive daily from God in His Church, will be the one that will transfigure the world and all of humanity. Because the Church of God is the focus of transfiguration of all creation. From here begins the beautification, the transfiguration of the world! And His Saints, after His Judgment, will be together, they will be in His eternal Emperordom, but all are members of His Church. Because here, on earth, in the Church, they have prepared themselves for eternal joy with God and all the heavenly Powers. Because here, in the Church, the communion of love is learned. Here the holiness that has no end is learned. And the eternity with God and with His Saints and Angels is the endless communion, which we have learned here, in the Church of His glory[7].
The liturgical life of the Church gives birth to our ghostual communion. And it gives birth to it, because it fills us with the glory of God, which unites us with one another. And His glory fills us with love for God and for all people. Therefore, when God asks us for deeds of love, He asks us for the consequences of His glory. Because His glory has taught us all His divine deeds. Everything we need to do to be ghostual people. And when He asks us for good deeds, He asks us for love for all people. Because He has filled us with His love abundantly in His Church[8].
In the Church we learn to love. We learn to be patient, to cleanse ourselves of passions, to be kind to all people and to all creation, to fast and watch, to be men of our word, to be benevolent men. The Church is our School of holiness, it is our theological Academy, it is the Monastery of our ascesis. Because here we learn the life with God and, at the same time, we live it plenary. And we live our liturgical life together with all the Saints and with all the heavenly Powers and with all people, that is, with all the heirs of the Emperordom of God[9].
Why do we come to Church? Because the Church prepares us for the Emperordom of God! And it prepares us for eternal communion with the Saints and the Angels, because the Saints have sanctified themselves here, in the Church, and the Angels of God serve with us in His Church. And here, learning eternal communion with God and His people, we experience communion as a way of being. And being communional means being together with all of God’s people and hating sins, those that separate us from Him. Because the good deeds unite us together, while the sins separate us. And when God separates the sheep from the goats, He separates His good from all sin. Because those who serve sin are His enemies[10].
And from today on, we are abstaining from meat, in order to prepare for the Church’s Great Lent. We stop the food from mouth in order to give to others. We share with those who have not, so that we may all have. And through alms, through loving service to others, we fill ourselves with much holy love, we fill ourselves with the will of God, with His purity and peace, because the good truly fulfills us. We help the helpless, we feed them, we visit them, we strengthen them with our love, so that God may fill us all with His love. Because assuming on everyone means loving everyone. And when we assume on all of humanity in our love and prayer, then we do the will of God. We serve Him, the One who wants to make us one, one Church, into Him. Amin[11]!
[1] Started at 9.35, in day of monday, on 9 february 2026. Cloudy sky, minus one degree, wind of 21 km/h.
[2] Iubiții mei, toate nedreptățile, toate fărădelegile, toate ilegalitățile vor fi cunoscute la Înfricoșătoarea Judecată a Domnului. De aceea, dacă în istorie nu se face dreptate, dacă în istorie lucrurile rămân neclare, confuze, în veșnicie, la Judecata particulară și la cea de obște, lucrurile vor fi clare, pentru că fiecare va lua după faptele sale. După inima sa, după ce a vrut cu adevărat să facă în viața asta și a făcut. Pentru că nimeni nu intră în Împărăția Lui fără ca să vrea, fără ca să se pregătească toată viața pentru veșnica comuniune cu Dumnezeu.
[3] Căci după ce moare omul, Dumnezeu îl judecă și îi dă partea lui. Îi dă după faptele, gândurile, simțămintele sale. Și el merge în Paradis sau în Iad, adică în locul pentru care s-a pregătit toată viața. Căci atunci când nu te pregătești pentru comuniunea veșnică cu Dumnezeu, pentru Împărăția Lui, te pregătești pentru veșnica pedeapsă împreună cu demonii. Pentru că nepregătirea noastră pentru sfințenie înseamnă coborârea noastră în Iad. Și omul ajunge acolo unde a vrut, unde și-a dorit toată viața.
[4] Și dacă în Iad ajungi pentru că îți dorești să ajungi acolo, nu Dumnezeu e Cel care te pedepsește, ci El constată starea ta și îți dă ceea ce tu dorești. Dar, când El va veni întru slavă, dimpreună cu toți Sfinții și Îngerii Lui, va judeca întreaga lume deodată, pentru ca fiecare să primească pentru veșnicie pe cele ale sale. Pentru că aici se vor judeca și faptele noastre, dar și consecințele faptelor noastre în istorie. Vom fi judecați fiecare în parte și toți la un loc, pentru ca fiecare să primească pe cele ale sale. Și din acest motiv Judecata finală, ultimă înseamnă realitatea reală a fiecărui om și a fiecărui popor și a întregii lumi. Pentru că atunci va primi fiecare după ceea ce este cu adevărat.
[5] Pentru că toți morții vor fi înviați, iar cei vii vor fi transfigurați într-o clipă de slava Domnului, toți vom fi înaintea Lui, a Dreptului Judecător. „Și vor fi adunate înaintea Sa toate neamurile [καὶ συναχθήσεται ἔμπροσθεν Αὐτοῦ πάντα τὰ ἔθνη]” [Matteos 25, 32, BYZ] pământului. Iar El „îi va despărți pe unii de alții [καὶ ἀφοριεῖ αὐτοὺς ἀπ᾽ ἀλλήλων], precum păstorul desparte oile de capre [ὥσπερ ὁ ποιμὴν ἀφορίζει τὰ πρόβατα ἀπὸ τῶν ἐρίφων]” [Ibidem]. Și El ne va despărți pe unii de alții, pentru că ne cunoaște pe fiecare în parte și pe toți la un loc. El va da fiecăruia după faptele sale și nimeni nu se va socoti atunci nedreptățit de către El, pentru că fiecare va primi pe cele ale sale.
[6] Judecata finală va avea loc pe pământul transfigurat, pe pământul cel nou al Împărăției Sale, iar toți oamenii vor fi cu trupuri transfigurate și veșnice, dar fiecare cu conținutul său interior. Început aici, pe pământ, și continuat în veșnicie. Pentru că noi vom învia pentru a trăi veșnic, ca oameni transfigurați, în Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu sau în Iadul cel veșnic. Pentru că viața de acum are consecințe veșnice. Pentru că noi, acum, ne pregătim pentru veșnicie, pentru veșnica noastră viață. Moartea este intrarea noastră în veșnicie, dar nu desființarea noastră ontologică. De aceea, noi așteptăm viața veșnică cu Dumnezeu, viața în Împărăția Sa cea veșnică și nu neființa după adormirea noastră.
[7] Slava lui Dumnezeu, care este acum în noi și pe care o primim zilnic de la Dumnezeu în Biserica Sa, va fi cea care va transfigura lumea și întreaga umanitate. Pentru că Biserica lui Dumnezeu e focarul de transfigurare al întregii creații. De aici începe înfrumusețarea, transfigurarea lumii! Și Sfinții Lui, după Judecata Sa, vor fi împreună, vor fi în Împărăția Sa cea veșnică, dar toți sunt membrii Bisericii Sale. Pentru că aici, pe pământ, în Biserică, ei s-au pregătit pentru veșnica bucurie cu Dumnezeu și cu toate Puterile cele cerești. Pentru că aici, în Biserică, se învață comuniunea de iubire. Aici se învață sfințenia care nu are sfârșit. Și veșnicia cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui e comuniunea fără sfârșit, pe care am învățat-o aici, în Biserica slavei Sale.
[8] Viața liturgică a Bisericii naște comuniunea noastră duhovnicească. Și o naște, pentru că ne umple pe noi de slava lui Dumnezeu, cea care ne unește pe unii cu alții. Și slava Lui ne umple de dragostea pentru Dumnezeu și pentru toți oamenii. De aceea, când Dumnezeu cere de la noi faptele iubirii, El cere de la noi consecințele slavei Sale. Pentru că slava Lui ne-a învățat toate faptele Lui cele dumnezeiești. Tot ceea ce trebuie să facem ca să fim oameni duhovnicești. Și când El cere de la noi faptele cele bune, El cere de la noi iubirea față de toți oamenii. Pentru că El ne-a umplut de iubirea Lui din destul în Biserica Sa.
[9]La Biserică învățăm să iubim. Învățăm să răbdăm, să ne curățim de patimi, să fim buni cu toți oamenii și cu întreaga creație, să postim și să priveghem, să fim oameni de cuvânt, să fim oameni binevoitori. Biserica e Școala noastră de sfințenie, e Academia noastră teologică, e Mănăstirea ascezei noastre. Pentru că aici învățăm viața cu Dumnezeu și, în același timp, o trăim în mod plenar. Și ne trăim viața liturgică împreună cu toți Sfinții și cu toate Puterile cele cerești și cu toți oamenii, adică cu toți moștenitorii Împărăției lui Dumnezeu.
[10] De ce venim la Biserică? Pentru că Biserica ne pregătește pentru Împărăția lui Dumnezeu! Și ne pregătește pentru comuniunea veșnică cu Sfinții și cu Îngerii, pentru că Sfinții s-au sfințit aici, în Biserică, iar Îngerii lui Dumnezeu slujesc împreună cu noi în Biserica Sa. Și aici, învățând comuniunea veșnică cu Dumnezeu și cei ai Săi, noi trăim comuniunea ca mod de-a fi. Și a fi comunional înseamnă a fi împreună cu toți cei ai lui Dumnezeu și a urî păcatele, pe cele care ne despart de El. Pentru că faptele bune ne unesc la un loc, pe când păcatele ne despart. Și când Dumnezeu desparte oile de capre, El desparte binele Lui de orice păcat. Pentru că cei care slujesc păcatului sunt potrivnicii Lui.
[11] Și de azi lăsăm sec de carne, pentru ca să ne pregătim pentru Postul cel Mare al Bisericii. Ne oprim mâncarea de la gură pentru ca să dăm și altora. Împărțim cu cei care nu au, pentru ca să avem cu toții. Și prin milostenie, prin slujirea cu iubire a altora, noi ne umplem de multă iubire sfântă, ne umplem de voia lui Dumnezeu, de curăția și de pacea Sa, pentru că binele ne împlinește cu adevărat. Îl ajutăm pe cel neputincios, îl hrănim, îl vizităm, îl întărim prin iubirea noastră, pentru ca Dumnezeu să ne umple pe toți de iubirea Lui. Pentru că asumarea tuturor înseamnă iubirea tuturor. Și când ne asumăm întreaga umanitate în iubirea și rugăciunea noastră, atunci facem voia lui Dumnezeu. Îi slujim Lui, Celui care vrea să ne facă pe noi una, o singură Biserică, întru El. Amin!