Din lumea bunului simț

De la Alexandria a urcat o mamă cu doi copii. De Generală. Mama a stat în stânga mea, copiii în dreapta mea. Am terminat un roman de Márquez, am conversat cu Doamna Preoteasă, am privit pe TikTok, cei doi copii s-au uitat pe geam ca doi oameni maturi. Au vorbit între ei, au călătorit cu atâta calmitate, încât nu i-am auzit, deși stăteam lângă ei.

Mai pe scurt: m-au odihnit! Mi-au făcut bine. N-am mai văzut de mult așa copii educați, atenți, îngrijiți. Și când am lăudat-o pe mamă pentru copiii ei, mi-a spus că în spate, în autobuz, mai are un copil mic, împreună cu altcineva, care e la fel de tăcut, de cuminte.

Deci, se poate! Dacă ai copii trebuie să ai și iubirea de a le fi părinte, educator, mentor. Altfel ai megafoane de poluare și nu copii.