Zi: 23 octombrie 2022

1. Și a auzit Iacov cuvintele fiilor lui Laban, zicând: „A luat Iacov toate cele ale tatălui nostru și din cele ale tatălui nostru și-a făcut toată slava aceasta”.

2. Și a văzut Iacov fața lui Laban și, iată, nu era către el ca ieri și [ca] ziua de alaltăieri [οὐκ ἦν πρὸς αὐτὸν ὡς ἐχθὲς καὶ τρίτην ἡμέραν]!

3. Și a zis Domnul către Iacov: „Întoarce-te întru pământul tatălui tău și întru neamul tău și voi fi cu tine [καὶ ἔσομαι μετὰ σοῦ]!”.

4. Și a trimis Iacov [și] le-a chemat pe Rahil și pe Lia din câmp, unde [erau] turmele,

5. și le-a zis lor: „Eu văd fața tatălui vostru, că nu este către mine ca ieri și [ca] ziua de alaltăieri, dar Dumnezeul tatălui meu era cu mine [ὁ δὲ Θεὸς τοῦ πατρός μου ἦν μετ᾽ ἐμοῦ].

6. Și ele [voi] ați cunoscut că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea [ἐν πάσῃ τῇ ἰσχύι μου],

7. dar tatăl vostru m-a înșelat pe mine și mi-a schimbat simbria mea pe zece miei, dar Dumnezeu nu m-a dat lui pe mine [ca] să-mi facă rău.

8. [Iar] dacă așa are să zică: «Cele pestrițe va fi [vor fi] simbria ta» și vor făta toate oile pe cele pestrițe, iar dacă are să zică: «Cele albe va fi [vor fi] simbria ta» și vor făta toate oile pe cele albe,

9. și [atunci] a luat Dumnezeu toate dobitoacele tatălui vostru și mi le-a dat mie pe acelea.

10. Și a fost când zămisleau oile și am văzut acestea [cu] ochii în somn și, iată, țapii și berbecii erau suindu-se peste oile și [peste] caprele cele albe și pestrițe și cenușii [și] bălțate!

11. Și mi-a zis mie Îngerul lui Dumnezeu în somn: «Iacove!». Și eu am zis: «Ce este?».

12. Și a zis: «Privește [cu] ochii tăi și vezi-i pe țapi și pe berbeci suindu-se peste oile și [peste] caprele cele albe și pestrițe și cenușii [și] bălțate, căci am văzut câte îți face ție Laban!

13. Eu sunt Dumnezeu [ἐγώ εἰμι ὁ Θεὸς], Cel care am fost arătându-ți-Se ție în locul lui Dumnezeu [Ὁ ὀφθείς σοι ἐν τόπῳ Θεοῦ], unde acolo Mi-ai uns Mie stâlp și acolo te-ai rugat Mie rugăciune. Așadar, acum ridică-te și ieși din pământul acesta și mergi întru pământul nașterii tale și voi fi împreună cu tine!»”.

14. Și a[u] fost răspunzându-i Rahil și Lia și i-au zis lui: „Oare încă ne este nouă partea sau moștenirea în casa tatălui nostru?!

15. Nu ca cele străine am fost socotite lui? Căci ne-a vândut pe noi [πέπρακεν γὰρ ἡμᾶς] și a mâncat [cu] mistuire argintul nostru [καὶ κατέφαγεν καταβρώσει τὸ ἀργύριον ἡμῶν].

16. [Iar] toată bogăția și slava, pe care Dumnezeu [le-]a luat tatălui nostru, nouă ne va fi [vor fi] și copiilor noștri. Așadar, câte acum ți-a zis ție Dumnezeu, fă-le!”.

17. Și s-a ridicat Iacov [și] și-a luat femeile sale și pe copiii săi pe cămile.

18. Și și-a luat toate averile sale și toată gospodăria sa pe care a dobândit-o în Mesopotamia și pe toate cele ale sale, [ca] să meargă către Isaac, tatăl său, întru pământul Hanaan.

19. Și Laban era dus să-și tundă oile sale, iar Rahil a furat idolii tatălui său [ἔκλεψεν δὲ Ραχηλ τὰ εἴδωλα τοῦ πατρὸς αὐτῆς].