Mărturii III. 7
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 3)
*
Părintele Mitropolit Νεόφυτος Μασούρας [Neofitos Masuras][1]: „Povestea Fericita mea mamă, Milia cea sfințită, cum a aflat de la Sfântul Nichitas că unul dintre fiii ei are cancer. Sfântul i-a spus: «Ceilalți copii ai tăi nu ți-au descoperit lucrul acesta, ți-o spun eu, ca să te pregătesc. Dar această boală nu este spre moarte, Milia, ci este pedagogia lui Hristos!». Și a venit mama să mă vadă la Evriho, spunându-mi: «Haris este foarte bolnav și nu m-ai înștiințat?». Am întrebat-o: «De unde ai aflat?». Și ea mi-a răspuns: «De la Sfântul Nichitas!»”. Este un Paraclis la Latsia, unde mergea mama și îi aprindea candela. Și ea l-a văzut pe Sfânt acolo, într-o după amiază, iar acesta i-a spus: «Fiul tău, Haris, are o boală grea, dar ea nu îi este spre moarte. Este o pedagogie a lui Hristos!». Și ea îmi spune: «Primul lucru l-am înțeles: nu va muri acum». Și Haris încă trăiește, slavă lui Dumnezeu!…«Dar al doilea, că este o pedagogie a lui Hristos, nu l-am înțeles, fiul meu». Și i-am răspuns: «Dumnezeu a îngăduit ca Haris să aibă această boală, pentru a-l aduce mai aproape de El. Și mai aproape de Hristos e semnificația cuvântului pedagogie». […] Și care a fost răspunsul Miliei de îndată ce a auzit spusele mele? «Hristoase al meu, dă-le orice vrei copiilor mei, orice încercare, numai să vină aproape de Tine!»”[2]. Pentru că era o mamă care dorea mântuirea fiilor ei.
*
Părintele Mitropolit Αθανάσιος Νικολάου [Atanasios Nicolau] [3]: „Am avut clipe foarte grele lângă Părinți duhovnicești. Viața monahală nu era ușoară. Dar la fel se întâmplă și în căsătorie. Sunt momente foarte dificile în căsătorie. Dar acolo se vădește valoarea iubirii. Pentru că trebuie să iubești persoana cealaltă așa cum este ea și să pricepi că problema este la tine, dacă nu o iubești. Căci nu cealaltă persoană este de vină, ci tu ești problematic dacă nu o iubești și nu cealaltă persoană. Și această greutate din căsătorie ne ajută să ne determinăm întregul drum. Acum, desigur, căsătoria oferă și o mângâiere firească. E o persoană alături de mine, e soțul meu, suntem împreună, e o mângâiere, o companie, tot ceea ce oferă căsătoria. Și prin această însoțire chiar și atracția fizică poate fi o cale de ieșire. Iar Sfântul Apostol Pavlos spune undeva în Epistolele sale, că pentru a evita desfrânarea, fiecare să-și aibă femeia sa. Chiar și pentru a nu se duce cineva la femei străine și să cadă în desfrânare și să facă lucruri urâte, fiecare bărbat să-și aibă femeia sa și fiecare femeie bărbatul său și să se limiteze la acestea. Cu alte cuvinte, el considera că acesta e și unul dintre motivele pentru care trebuie să te căsătorești și să ai soția ta.
Dar, în ciuda tuturor acestora, el oferă și o altă alegere: fecioria, curăția. Dacă cineva voiește poate să rămână necăsătorit, unindu-se cu Hristos și iubindu-L pe El cu toată inima, dedicându-și Lui viața și să urmeze calea afierosirii lui Dumnezeu. Acum, în căsătorie există această luptă, care dă o semnificație duhovnicească căsătoriei. Căsătoria ascunde multe mâhniri, multe întristări și multe greutăți. E firesc să trăiești cu o persoană toată ziua, să nu poți avea propriul tău timp personal. Să fii obligat să împarți totul cu o altă persoană și cu copiii tăi. Să vrei să dormi și copiii tăi să-ți spună: «Hai să ieșim la plimbare! Hai să mergem într-o excursie!». Și trebuie să o faci! Căci aceasta e tăierea voii, e depășirea egoismului. Este înfrângerea individualismului tău. Aceasta este lupta căsătoriei. Și aceasta e ca în Mănăstire, unde te lupți să faci ascultare. Poate vrei azi să mănânci două ouă prăjite și pe masă sunt dovlecei cu oregano. Există mâncarea aceasta, dacă nu știați! Și ce faci? Eu nu puteam să mănânc năut. Maica Domnului!…Numai ce-l vedeam, că mi se întorcea stomacul pe dos. Dar când am mers la Sfântul Munte, la Sfântul Iosif Vatopedinul, năutul era una din mâncărurile obișnuite. Și Părintele era cu pușca pe noi ca să mâncăm ce avem. Cum să îndrăznești să spui că nu mănânci mâncarea?! Acesta era un motiv să dispari de acolo”[4].
*
Părintele Mitropolit Neofitos Masuras: „«Profeția», spunea Sfântul Porfirios, «este dată pentru ca ea să nu aibă loc». Auziți aceste cuvinte?! Dumnezeu preferă ca să îi expună pe Profeții Săi pentru ca lumea să se pocăiască și aceasta din multa Sa dragoste pentru oameni. Și tocmai de aceea ne preocupăm de acest proces al profețiilor, pentru a da naștere la pocăință, la durere, la frica de Dumnezeu. Și slavă Domnului! Căci se pare că s-a întâmplat ceva până acum. Și am nădejde în al doilea scenariu, cred într-un al doilea scenariu, că există speranță. Pentru că există clerici și mireni care se pocăiesc, care se roagă. Și spun aici că ar trebui să se facă o campanie duhovnicească de pocăință, de rugăciune și de post, care să aibă un impact pozitiv asupra evenimentelor viitoare care se vor abate asupra țării noastre. Dar oare numai țara noastră există?! Și un lucru care mă înfurie este că noi credem că Dumnezeu este grec. Dar Dumnezeu este al tuturor! Pricepem acest lucru?! Toate lucrurile, precum este scris într-un frumos psalm. Toate! Același Dumnezeu le-a creat pe toate. Nu îi miluiește Dumnezeu pe eschimoși, pe chinezi, pe toți?! Totuși, știți care este avantajul nostru? Noi suntem botezați, miruiți și binecuvântați! Așadar, putem să ne sfințim. Avem mai multe posibilități, dar și mai multe responsabilități. Dacă noi, ortodocșii, nu reușim, se va întâmpla următorul lucru: «Iar sluga aceea care a știut voia Stăpânului și nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia Lui, va fi bătută mult» [Lucas 12, 47]. Așadar, noi, ortodocșii, suntem născuți pentru sfințenie. Restul sunt născuți pentru mântuire. Veți spune: În afara Bisericii?! Are Dumnezeu căile Sale, pe care nu le voi discuta acum.
Evenimentele care vor urma: războaie, dezastre naturale, boli, răzmerițe, migrații de popoare, disperare, vor conduce mulți oameni bine intenționați nu doar la pocăință, ci și la cunoașterea adevărului. A adevărului de credință ortodox. Este o operație ce trebuie făcută. Acesta este mesajul nostru! Acum, dacă operația e cu sau fără anestezie, mai dureroasă sau mai puțin dureroasă, acest lucru depinde și de noi.
Acum, în legătură cu o profeție de actualitate. Nu cred că Erdogan va face ceva semnificativ. El este un om inteligent, care gândește. E arogant, însă, și acest lucru îi va cauza propria-i pieire. Dar este inteligent, e un bun negociator. Așadar, sunt puține lucruri pe care le va face în legătură cu noi. Va declanșa doar un episod scurt, similar cu criza Imia din 1996. Erdogan va cădea și după Erdogan alții vor prelua Turcia, politicieni de dreapta, admiratori ai Occidentului, iar aceștia vor înfăptui marele lucru. Ei îl vor face! Așadar, ce se va întâmpla? Vor strica prietenia cu Rusia, vor înfuria Rusia. Și cine e rusul care nu se temea de ei? Vorbesc din perspectiva noastră! Nu râdeți! Știa cineva săptămâna trecută că China va trece printr-o dificultate precum aceasta a începutului pandemiei? Iar acum se va propaga în toată lumea…Vom fi cu toții afectați. Dar Sfinții ne spun: Cei care au pocăință, Maica Domnului și Sfântul Arhanghel Mihail se vor îngriji de ei, întrucât acești oameni bine intenționați vor fi necesari să împlinească voia lui Dumnezeu, atunci când se va încheia războiul și evenimentele geofizice, deoarece acestea se vor încheia la un moment dat. Și Biserica îi va folosi pentru a face lucrare misionară. Învățați să vă rugați! Învățați să vă pocăiți! Învățați să iertați, să iubiți, să vă împărtășiți în mod constant! Și veți avea un scut de protecție.
Să zicem că mâine mă vor ucide pentru că țin aceste omilii. Voi fi un Mărturisitor! Cât de frumos! Cât de frumos!…Iată, s-a oprit și alarma care suna afară!…Deci, nu vă luptați excesiv pentru viața pământească, pentru că viața este altundeva! Și acestea nu sunt cuvintele mele. Oamenii lui Dumnezeu, bătrâni și tineri, mi le-au împărtășit. Viața este altundeva! Am fost de curând la Gheronda Simeon, care era bolnav și suferea. Am stat împreună multă vreme, când vorbind, când în tăcere. Căci Gheronda nu este atât de vorbăreț ca mine, ci este exact opusul: este tăcut. Pe mine mă caracterizează un entuziasm debordant, în timp ce pe Sfinția sa îl caracterizează o sfială deplină. Și la un moment dat am oftat: «O, Gheronda, dacă omul nu-și găsește inima fie prin boli, fie prin ispite, fie prin încercări, niciodată nu o va găsi! Viața aceluia trece fără niciun sens». Când i-am spus asta, zăcea în pat. Dar s-a ridicat brusc și a zis: «Da, fiule, totul este să ne găsim inima, inima noastră, fiule! Pentru ca Hristos să vorbească în inima noastră». Ca și când aș fi găsit punctul de contact prin acest cuvânt. Și m-am gândit: «Ia, uită-te la asta!».
Un om precum Gheronda Simeon, care caută esența vieții duhovnicești, nu dorește să se piardă în astfel de detalii ale profețiilor. Desigur, vedeți, eu nu ezit să abordez și aceste subiecte. Iar dacă există cineva în Cipru în pericolul de a face profeții și de a fi criticat, eu sunt acela. Și sunt conștient de asta. Dar eu discut acestea pentru a stârni pocăința în sufletele altor frați. Dar noi, oamenii credinței, ai credinței mai multe sau mai puține, după măsura noastră, ar trebui să avem o altă preocupare. Căci «inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește în cele dinăuntru ale mele!»[Ps. 50, 12, LXX]. Deci, nu cădeți în această capcană a fricii și a grijilor! Singura voastră preocupare să vă fie inima și împreuna lucrare cu Duhul Sfânt! Pe care L-am primit cu toții, repet, la Sfântul Botez. Și să pomenim multe nume, atât de vii, dar mai ales de adormiți! Vă rog! Acest lucru ajută foarte, foarte mult, extraordinar de mult. Atât în cer, cât și dedesubtul nostru”[5].
[1] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Neophytos_Masouras.
[2] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=_OIc_OQjGkg, min. 6-8. Cu traducere în limba română.
[3] Cf. https://el.wikipedia.org/wiki/Μητροπολίτης_Λεμεσού_Αθανάσιος.
[4] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=HXLzUmYnyqc, min 1-4. Fila video e tradusă în limba română.
[5] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=8HZHroWtFtA, min. 1-8. Fila video e tradusă în limba română.