Sermon on the 32nd Sunday after Pentecost [2026]
My beloveds[1],
we lie to ourselves continuously with our money. We believe that our money ensures our existence, that it ensures our happiness, the stability of our life, but they are unimportant when it comes to our real fulfillment. Because our fulfillment is given by life with God. We need money, no one can deny this, because our current needs are related to them, to money, but the needs of the soul are related to the glory of God, to His life that descends into us. Because, without His eternal glory, we have no ghostual life in us, but only a sad, unfulfilled, unhappy life[2].
You can have money, but you are unloved. You can have wealth, but no real friends, but only profiteers around you. You can buy many things, but you cannot buy the forgiveness of your sins. Because God forgives our sins only if we repent of them and change our lives. And changing our lives means serving God, being with Him constantly, doing His will. Because His will is the fulfillment of our lives. And when you come to understand that God is the center of our life, then the material things lose their importance in our heart, because we no longer trust in things, but in the One who gives us all things, but, more importantly than all, gives us eternal life[3].
He was small in stature [Lucas 19, 3] and climbed a sycamore tree [συκομωραία] to see Him [Lucas 19, 4, BYZ]. He was a tax collector, i.e. a traitor to his people, because he had made a pact with the roman ruler, and at the same time a corrupt man[4]. And yet, feeling his loneliness, he climbed the tree and saw the Lord. And the Lord, the One who had always known him, called him by name and auto invited Himself into His house [Lucas 19, 5, BYZ], in order to draw him to Himself. Because He knew that his longing for God was deeper than his evil deeds. Because He knew that he could give up his sinful life[5].
The future Holy Bishop of the Church of Chesaria, Saint Zacheos [Ζακχαῖος][Lucas 19, 2, BYZ][6], had to give up his dirty money, his servitude to the romans, his injustices, in order to feel fulfilled. Just as we must give up our injustices, our hypocrisy, our wickedness, our sinful desires, in order to be the Servants of God. Because His Servants are pure with the heart, they are full of righteousness, full of purity, full of holiness, as the name Zacheos means the pure one[7]. And to be pure you must be full of the glory of God, because His glory is what makes us pure, makes us holy people[8].
After last year, in 2025, the Holy Relics of the Holy Romanian Men were removed from their graves, this year, in 2026, the Holy Relics of the Holy Romanian Women are being removed. And on january 15, the Holy Relics of the Holy Pious Martyr Evloghia Țârlea from the Samurcășești-Ciorogârla Monastery were removed from her grave[9]. And the Holy Relics are full of the glory of God. Full of His glory, because the Saints lived on earth in His glory, being full of His divine glory. And the Holy Relics show us that the real fulfillment of man is the glory of God, because all members of the Emperordom of God are full of His glory[10].
„And I looked into the tomb and saw bare bones”, says a hymn from the Funeral Service. Bare bones mean the body of a sinful man. Because the bodies of the Saints are called Holy Relics, i.e. bodies full of divine power, full of His glory, because the Saints lived and live together with God. And the Holy Relics authenticate the real relationship of the Saints with God, the presence of God, through His glory, in their bodies and souls. Because they have the Holy Relics on earth, but their holy souls are in the Emperordom of God, because the Saints chose Him instead of the whole world[11].
In fact, this is also the solution to our problem: for it is not money that drags us down, but our attachment to it. If we did not love earthly things so much, we could serve Him having all kinds of riches. Because the riches are not to blame for our passion, but the false value that we give them in our lives. Because everything we have is for living and not for eternalizing ourselves on earth. Everything we have is from God and we receive them so that we can constantly sanctify ourselves in our relationship with Him. But if we are duplicitous and love ourselves and our things, then we do not serve Him, but we lose ourselves in shameful passions. In passions that do us no honor[12].
The Lord stopped under the tree and asked Zacheos to come down from his false opinion of himself. Because it is not enough to just read about the Lord or see Him in His miracles, but you need to live with Him. Because if you are drum of book, but a pharisee, you do not sanctify yourself through your duplicity, but you lose yourself in Hell. It is not enough to know about God, but you must be His Saint! Because He wants us humble and clean and full of holiness, He wants us to be His for eternity, which is why we must give up our sinful life to be with Him constantly. And Saint Zacheos gave up his sinful life and became a righteous and merciful man. Because of what he promised [Lucas 19, 8], he has done. For the Lord said: „Today the salvation of this house was accomplished [Σήμερον σωτηρία τῷ οἴκῳ τούτῳ ἐγένετο]!” [Lucas 19, 9, BYZ][13].
And the salvation, often, begins with a man. With the change of a man. Because this man becomes an apostle for others, he becomes an evangelist of his own household, because he brings others to God. Therefore, it takes a man to change an entire world. It takes someone to truly sanctify themselves in their relationship with God, in order to change an entire world. Because it takes a man to truly change, in order to ignite the zeal for God in many people. For where people believe rightly in God and people live in holiness, there the glory of God descends in people[14].
Compared to those who experience „mystical visions” outside the Church of God and talk all the time about their „pentecostal” experiences, the Church of Pentecost speaks of receiving the glory of God at sacramental Baptism, in infancy, and then about mystical visions experienced as one grows spiritually. Because the holy life of christians can receive divine enlightenments and visions from God, but they are for their benefit and the benefit of the entire Church and are similar to those previously received by the Saints of God. And the visions received from God, as well as His enlightenments, do not remove you from His Church, do not make you invent „churches”, but fill you with great humility and divine knowledge, seeing that what you have received is in agreement with what His Saints have received to this day[15].
The ghostual life of christians is uninterrupted to this day, because the Church also serves the Holy Mysteries and its Holy Services to this day, and we share in the glory of God through them in the Church of God. Living in His glory means having all kinds of deifying experiences. Because God gives them to us as long as He is in us through His glory. And those received from Him are for our edification and that of His Church, and are not for us to distance ourselves from the Church. Because all His revelations to us are for us to understand God even more and to serve Him unceasingly[16].
Saint Zacheos, like all the other Saints of God mentioned in the writings of the New Testament, lived in the Church of Pentecost, in the Church of God, and did not each make his own „church”. And when heretics of all kinds appeared, who made their own „churches”, those had nothing to do with the one Church of God, because they were considered by all as misguided people, as opponents of the Church. And that is why no „saint” of the heretics entered the Church calendar, because the Church knows its Saints, because here, in the Church, they lived[17].
The Church’s ecclesiology has as a fundamental part its sacramentology, but also its sanctology. All the Saints of the Church partake of the Mysteries and Services of the Church and are continually sanctified through the glory of God received in the Church. The ascesis of the Church or its life means the inner content of each Saint individually. Because each Saint is full of the life of the Church, of its ascesis, through which he is continually built up, receiving the glory of God in the Church. And when the Church canonizes its Saints, it indicates to us those who have continually sanctified themselves in the Church and prove, by all their deeds, righteous faith and holy life. I.e. steadfastness in faith and in holiness[18].
Therefore, my beloveds, the Lord came into the world „to seek and to save that which was lost [ζητῆσαι καὶ σῶσαι τὸ ἀπολωλός]” [Lucas 19, 10, BYZ]. Anyone who feels lost, anyone who feels sinful, can repent and return to God, Who does not cast anyone out. If you repent, He receives you and forgives you of all your sins, making you His son. Therefore, no one can say that he was rejected, that he was not accepted by Him, because He saves every sinner who repents. Amin[19]!
[1] Started at 10.06, in day of friday, on 16 january 2026. It’s snowing quietly, -3 degrees, wind of 18 km/h.
[2] Iubiții mei, ne mințim în continuu cu banii noștri. Credem că banii noștri ne asigură existența, că ei ne asigură fericirea, stabilitatea vieții noastre, dar ei sunt neimportanți atunci când vine vorba de împlinirea noastră reală. Pentru că împlinirea noastră e dată de viața cu Dumnezeu. Avem nevoie de bani, nimeni nu poate nega acest lucru, pentru că nevoile noastre curente țin de ei, de bani, dar nevoile sufletului țin de slava lui Dumnezeu, de viața Lui care coboară în noi. Pentru că, fără slava Lui cea veșnică, noi nu avem viață duhovnicească în noi, ci doar o viață tristă, neîmplinită, nefericită.
[3] Poți avea bani, dar ești neiubit. Poți avea averi, dar niciun prieten real, ci numai profitori în jurul tău. Poți cumpăra multe lucruri, dar nu poți cumpăra iertarea păcatelor tale. Pentru că Dumnezeu ne iartă păcatele numai dacă ne pocăim pentru ele și ne schimbăm viața noastră. Și a ne schimba viața înseamnă a-I sluji lui Dumnezeu, a fi cu El neîncetat, a face voia Lui. Pentru că voia Lui este împlinirea vieții noastre. Și când ajungi să înțelegi că Dumnezeu e centrul vieții noastre, atunci lucrurile materiale își pierd importanța lor în inima noastră, pentru că nu ne mai încredem în lucruri, ci în Cel care ne dăruie nouă toate lucrurile, dar, mai important decât toa- te, ne dăruie viață veșnică.
[4] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Zacchaeus.
[5] Era mic de statură [Lucas 19, 3] și a urcat într-un sicomorea [συκομωραία] ca să-L vadă [Lucas 19, 4, BYZ]. Era vameș, adică un trădător de neam, pentru că pactizase cu stăpânitorul roman, și în același timp un om corupt. Și cu toate acestea, simțindu-și singurătatea lui, s-a urcat în copac și L-a văzut pe Domnul. Iar Domnul, Cel care îl cunoștea dintotdeauna, i-a spus pe nume și S-a auto-invitat în casa sa [Lucas 19, 5, BYZ], pentru ca să îl tragă la Sine. Pentru că știa că dorul lui după Dumnezeu e mai profund decât faptele lui cele rele. Pentru că știa că poate renunța la viața lui păcătoasă.
[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Zacchaeus.
[7] Ibidem.
[8] Viitorul Sfânt Episcop al Bisericii din Chesaria, Sfântul Zacheos [Ζακχαῖος][Lucas 19, 2, BYZ], a trebuit să renunțe la banii săi murdari, la slugărnicia lui față de romani, la nedreptățile sale, pentru ca să se simtă împlinit. Așa cum noi trebuie să renunțăm la ne- dreptățile noastre, la fățărnicia noastră, la răutatea noastră, la poftele noastre cele păcătoase, pentru a fi Slujitorii lui Dumnezeu. Pentru că Slujitorii Lui sunt curați cu inima, sunt plini de dreptate, plini de curăție, plini de sfințenie, așa după cum numele Zacheos înseamnă Cel curat. Și ca să fii curat trebuie să fii plin de slava lui Dumnezeu, pentru că slava Lui e cea care ne face curați, ne faci oameni sfinți.
[9] Cf. https://basilica.ro/au-fost-deshumate-moastele-sf-evloghia-samurcasesti/.
[10] După ce anul trecut, în 2025, au fost scoase din morminte Sfintele Moaște ale Sfinților Bărbați Români, anul acesta, în 2026, sunt scoase Sfintele Moaște ale Sfintelor Femei Românce. Și pe 15 ianuarie au fost scoase din mormânt Sfintele Moaște ale Sfintei Cuvioase Mucenice Evloghia Țârlea de la Mănăstirea Samurcășești-Ciorogârla. Și Sfintele Moaște sunt pline de slava lui Dumnezeu. Pline de slava Lui, pentru că Sfinții au trăit pe pământ întru slava Lui, plini fiind de slava Lui cea dumnezeiască. Și Sfintele Moaște ne arată că împlinirea reală a omului este slava lui Dumnezeu, pentru că de slava Lui sunt plini toți membrii Împărăției lui Dumnezeu.
[11] „Și m-am uitat în mormânt și am văzut oase goale”, spune o cântare de la Slujba Înmormântării. Oasele goale înseamnă trupul unui om păcătos. Pentru că trupurile Sfinților sunt numite Sfinte Moaște, adică trupuri pline de putere dumnezeiască, pline de slava Lui, pentru că Sfinții au trăit și trăiesc împreună cu Dumnezeu. Și Sfintele Moaște autentifică relația reală a Sfinților cu Dumnezeu, prezența lui Dumnezeu, prin slava Lui, în trupurile și în sufletele lor. Pentru că ei au Sfintele Moaște pe pământ, dar sufletele lor sfinte sunt în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că Sfinții L-au ales pe El în locul întregii lumi.
[12] De fapt, aceasta este și rezolvarea problemei noastre: căci nu banii ne trag în jos, ci alipirea noastră de ei. Dacă nu am iubi cele pământești atât de mult, am putea să Îi slujim Lui având tot felul de bogății. Pentru că nu bogățiile sunt de vină pentru împătimirea noastră, ci valoarea falsă pe care noi le-o dăm în viața noastră. Căci tot ce avem e pentru a trăi și nu pentru a ne înveșnici pe pământ. Tot ce avem e de la Dumnezeu și le primim pentru ca să ne sfințim neîncetat în relația cu El. Dar dacă suntem duplicitari și ne iubim pe noi înșine și lucrurile noastre, atunci nu Îi slujim Lui, ci ne pierdem în patimi de rușine. În patimi care nu ne fac cinste.
[13] Domnul S-a oprit sub copac și i-a cerut lui Zacheos să coboare din falsa părere de sine. Pentru că nu e de ajuns doar să citești despre Domnul sau să Îl vezi în minunile Sale, ci e nevoie să trăiești împreună cu El. Căci dacă ești tobă de carte, dar un fariseu, nu te sfințești prin duplicitatea ta, ci te pierzi în Iad. Nu e de ajuns să știi despre Dumnezeu, ci trebuie să fii Sfântul Lui! Căci El ne vrea smeriți și curați și plini de sfințenie, ne vrea ai Săi pentru veșnicie, fapt pentru care trebuie să renunțăm la viața noastră păcătoasă pentru a fi cu El neîncetat. Și Sfântul Zacheos a renunțat la viața lui păcătoasă și s-a făcut om drept și milostiv. Pentru că ceea ce el a promis [Lucas 19, 8], a și înfăptuit. Căci Domnul a spus: „Astăzi s-a făcut mântuirea casei acesteia [Σήμερον σωτηρία τῷ οἴκῳ τούτῳ ἐγένετο]!” [Lucas 19, 9, BYZ].
[14] Și mântuirea, adesea, începe cu un om. Cu schimbarea unui om. Pentru că acest om devine un apostol pentru ceilalți, devine un evanghelist al casei sale, pentru că îi aduce și pe ceilalți la Dumnezeu. De aceea, e nevoie de schimbarea unui om pentru a schimba o lume întreagă. E nevoie ca cineva să se sfințească cu adevărat în relația sa cu Dumnezeu, pentru ca să schimbe o lume întreagă. Pentru că e nevoie de reala schimbare a unui om, pentru ca să se aprindă râvna pentru Dumnezeu în mulți oameni. Căci acolo unde se crede drept în Dumnezeu și oamenii trăiesc în sfințenie, acolo coboară slava lui Dumnezeu în oameni.
[15] În comparație cu cei care trăiesc „vederi mistice” în afara Bisericii lui Dumnezeu și vorbesc tot timpul despre experiențele lor „penticostale”, Biserica Cincizecimii vorbește despre primirea slavei lui Dumnezeu la Botezul sacramental, în pruncie, și apoi despre vederi mistice avute pe măsura creșterii duhovnicești. Pentru că viața plină de sfințenie a creștinilor poate primi luminări și vederi dumnezeiești de la Dumnezeu, dar ele sunt spre folosul lor și al întregii Biserici și sunt aidoma celor primite anterior de Sfinții lui Dumnezeu. Și vederile primite de la Dumnezeu, cât și luminările Sale, nu te scot din Biserica Lui, nu te fac să inventezi „biserici”, ci te umplu de multă smerenie și de cunoaștere dumnezeiască, văzând că cele primite de către tine sunt în acord cu cele primite de Sfinții Lui până azi.
[16] Viața duhovnicească a creștinilor e neîntreruptă până azi, pentru că și Biserica slujește până azi Sfintele Taine și Sfintele ei Slujbe și noi ne împărtășim de slava lui Dumnezeu prin ele în Biserica lui Dumnezeu. A trăi în slava Lui înseamnă a avea tot felul de experiențe îndumnezeitoare. Pentru că Dumnezeu ni le dăruie atâta timp cât El este în noi prin slava Lui. Și cele primite de la El sunt spre zidirea noastră și a Bisericii Sale și nu sunt pentru ca noi să ne depărtăm de Biserică. Pentru că toate revelările Sale pentru noi sunt pentru ca noi să Îl înțelegem și mai mult pe Dumnezeu și să Îi slujim Lui neîncetat.
[17] Sfântul Zacheos, ca toți ceilalți Sfinți ai lui Dumnezeu amintiți în scrierile Noului Testament, au trăit în Biserica Cincizecimii, în Biserica lui Dumnezeu, și nu și-a făcut fiecare o „biserică” a lui. Și când au apărut ereticii de tot felul, care și-au făcut propriile lor „biserici”, acelea nu aveau nimic de-a face cu Biserica lui Dumnezeu cea una, pentru că ei erau considerați de toți ca oameni rătăciți, ca potrivnici ai Bisericii. Și de aceea niciun „sfânt” al ereticilor nu a intrat în calendarul Bisericii, pentru că Biserica își cunoaște Sfinții, pentru că aici, în Biserică, au trăit.
[18] Eclesiologia Bisericii are ca parte fundamentală sacramentologia ei, dar și sanctologia ei. Toți Sfinții Bisericii se împărtășesc de Tainele și de Slujbele Bisericii și se sfințesc neîncetat prin slava lui Dumnezeu primită în Biserică. Asceza Bisericii sau viața ei înseamnă conținutul interior al fiecărui Sfânt în parte. Pentru că fiecare Sfânt e plin de viața Bisericii, de asceza ei, prin care se zidește neîncetat, primind slava lui Dumnezeu în Biserică. Și când Biserica își canonizează Sfinții, ea îi indică nouă pe cei care s-au sfințit neîncetat în Biserică și dovedesc, prin toate ale lor, credință dreaptă și viață sfântă. Adică statornicie în credință și în sfințenie.
[19] Așadar, iubiții mei, Domnul a venit în lume „să caute și să mântuie pe cel care a fost pierdut [ζητῆσαι καὶ σῶσαι τὸ ἀπολωλός]” [Lucas 19, 10, BYZ]. Oricine se simte pierdut, oricine se simte păcătos, se poate pocăi și se poate întoarce la Dumnezeu, Care nu dă pe nimeni afară. Dacă te pocăiești, El te primește și te iartă de toate păcatele tale, făcându-te fiul Lui. De aceea nimeni nu poate să spună că a fost respins, că nu a fost primit de către El, pentru că El mântuie pe orice păcătos care se pocăiește. Amin!