Dr. Marin Ciobanu, Opere complete [5]
Dr. Marin Ciobanu
Opere complete
Ediție și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
*
Scăldat e satu-n râu de soare;
Bărbați, cu fețe zâmbitoare,
În liniște de sărbătoare,
În crile[1] ies la drum.
Spre horă tinerii tot trec;
Femei cu ochii îi petrec;
Copii în jocuri se întrec,
Prin șanțuri strânși duium[2].
În sprinten ritm de pedalare
Pe biciclete-imaginare,
În maraton de alergare
Toiege-n mâini conduc.
În toiul dulcii primăveri,
Din zori în feerii de seri,
Zile-ncărcate de plăceri
Cum clipele se duc.
Căciuli, când soarele-a apus,
Zvârlim spre umbre negre-n sus,
Spre zișii șoareci ce s-au dus
La anafura divină[3].
Și-n lilieci s-au transformat
Făcând raiduri peste sat,
Când sus, pe cer, nu s-a-nălțat
A nopților regină.
Vin calde zile. Toți îmbie
La munci. Tăind ici colo în vie,
I-auzi vreo dulce melodie
Din buze tot doinind,
Ce-o poartă vântul călător
Pe aripi, peste văi și flori,
Ca umbra de fugarul nor,
Ce-o vezi pe șes gonind.
Sădesc speranța spre gustoși,
Mari struguri, rumeni și mustoși,
Ce-și dau aroman-n vinul roș[4],
Râvnit din buni-strămoși.
De-acum, cu suflet, îngrijiri,
Se dau prin sapă, arăciri[5],
Spre ăst euforic elixir
Ce în pocale-l pun.
Peste întinsuri înverzite,
Din zori, noian, stau răspândite,
Fluide perle[6] ce-s sorbite
De astru[7] și de boare.
Din sălcii, coviltir, flăcăi,
Își pregătesc la car, pun boi,
Împodobiți cu zurgălăi
Și merg după odoare.
Sângeorz[8] e azi. Fanfara cântă
La Govia[9] ce lumea-ncântă;
Ici-colo vreun puștan se-avântă
În scârcium[10], către drum.
În jocuri, ași și guvernanți,
La capra săritoare-n șanț,
Ca mișcătoare dune-n lanț,
Fugim de scoatem fum.
Fugim ca țapi, din fugă-i jocul,
Ce rupe, chiar de-i nou, cojocul,
Căci vreun căscat, de-și schimbă locul,
Toți: buff!…ca-ntr-o cascadă.
Viu jar pe vechi, uscate paie,
Parc-a sărit; se-aruncă-n ploaie,
Cu-al gurii tun – ca-n mari războaie –
Porecle timp grenadă.
Lada Pandorei ni-i de hac,
Ca replici: Unu-i Dimogeac,
Un alb ca brânza-i Pipiac,
Un mai rânjit e Arici.
Un pricăjit ortac Cristei,
Vreo doi vlăjgani sunt Dumnezei,
Când forței îi aprinzi scântei,
Dantura-n râs ți-o strici.
Haiduc e un ins, căci frunza pică,
Ce cântă toamna „Ochi de sticlă”
E un altul. Mie încep să-mi zică
„Părinte Țugurin”.
Ca-ncinsa din Vezuviu lavă
Ne ard poreclele-n gâlceavă,
Sau parcă-n ochi zvârlim cu pleavă
Ori peste nas cu spini.
Sezon de trebi[11]…Să piară, naiba,
De harță! Unii trag la șaibă,
Alții, săpând, fac răni, prind zgaibă[12],
Pe noi ne doare-n coate[13].
Moment solemn, n-auzi un pâs,
Puștanii harnici gata îs[14],
De-un greu hei-rup, un zdravăn râs,
De-naltă calitate.
Dințate guri, spre cer deschise,
Ce-ar îngloba cam trei caise,
Dau ton în hohot, ca-n culise,
În bâzâit de stup.
Un rodnic râs ca un condor,
Spre înălțime-și taie zbor,
Ca proștii râd, molipsitor,
Drumeții de se rup.
Că-i sacru sensul scurtei vieți;
Spre-a ști ce-i greul e să-nveți;
Grindeni[15] nu cad de moi pesmeți
Sau mălăiețe pere.
E temerar și serios
Un surâs. Ți-aduce mult folos;
De râs e plâns-unui pucios,
Ce-ajuns milog, doar cere.
E-un soi de nechez, cu elan,
Viu colorat, de tip Tarzan,
E-o crimă a trece timpu-n van,
Trudim, trăgând cu dinții.
Chiar sitivind ne tot dăm ghes,
Doar e-ntr-alt nostru interes,
Din gât, de-avea-vom mult succes,
Ne-or lăuda părinții.
De-i cald, ca ași în medicină,
Păr ne rărim din rădăcină[16],
Cu-n pumn tip trăsnet, ca xilină[17],
Punctând în cap reperul.
Ultramodernă e, din cele
Mai dure-anestezii de piele,
Doar cu-un sughiț și-un cer de stele,
Mai verzi ca pătrunjelul.
Spre a ne amuza vreun pic,
Transmitem prin vreun țânc mai mic,
„Să-i fie poșta-a dracu (sic!)!”,
Spre alt ins, doar el să știe.
Brusc vine-apoi răspuns contrar,
Ca schimbul de lei contra dolari,
Prin cel ce păgubaș e iar:
„Păi, cică-a ta să-ți fie!”.
E-un fast de Armindeni[18]. Soare blând…
Pe-aleea de sub pomii-n rând,
Cu-al ierbii dens covor plăpând,
Visări, cu amici, ne fură.
E pace, liniște deplină,
În giulgi de raze stă grădina
Ca mic eden, redând sublima
De flori mireasmă pură.
Deasupra zvelte păsărele
Se tot sfădesc parcă-ntre ele,
În cip-cirip prin rămurele,
În umbra răcoroasă.
Frunzișu-n linu-i freamăt ține
Ison la zumzetul de-albine,
Mici gâze merg pe fire fine
De iarbă mătăsoasă.
Spre Sâi[19] cu capu-n piept, alene,
Ochim, de trâmbițe, mari pene,
Pe moalea plajă, în izmene
De tort[20] în plin năduf.
Vântu-a sculptat aici mici dune
Ca șir imens de semilune;
Plăcere simți picioru-a pune
Ca pe-un covor de puf.
În apă, vizavi de baltă[21],
Se oglindește panta-naltă
De deal, parcă sculptată-n daltă,
În scărișoare mii.
Ca un bătrân în gânduri dus
Scrutează zarea spre apus;
Istorii ar avea de spus
Spre sat, de-ar glăsui.
În râu se sparge luciul soare,
Fărâme-n salbe dansatoare,
Tot curg spre dincolo de zare
În calea spre aval.
Deasupra zvelții pescăruși
Spre pești se pleacă, jucăuși,
Stârci, berze-și tot adună-n guși
Mici mormoloci la mal.
[1] Cârduri.
[2] Mulțime.
[3] Credința fantastă că șoarecii, care au mâncat din anafura de Paști, s-au transformat în lilieci.
[4] Roșu.
[5] Arăcirea viei. Punerea de araci în vie.
[6] Boabele de rouă.
[7] De soare.
[8] Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghios, la 23 aprilie. A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sângeorz.
[9] În această fastuoasă zi, fetele dădeau odoare, mărgele, flăcăilor care colindau cu Govia, urmând ca, la horă, în sat, să le răscumpere. Și Sângeorzul, în mod normal, este înainte de Învierea Domnului. Scârciumul imită jilțul mobil, balansoarul, unde Sfântul Ioan sta la Biserica sa, iar Maica Domnului își căuta Fiul înainte de Răstignirea Sa. De aceea, „Maica Sfântă se-ntrista, La Biserică pleca, La jilțul de sus privea, pe Sfântul Ioan îl întreba: Măi, Ioane, Sfinte Ioane, N-ai văzut pe Fiul meu, Pe Bunul nostru Dumnezeu, Care ține cerul și pământul?”. Maica Domnului, la drum, avea un ulcior cu vin, o pâine și-o friptură de cocoș. În perioada Răstignirii, însă, a fost trimisă de autorități o femeie oarecare cu mâncare, necunoscută de călăi. Dar Maica Domnului a ajuns mai înainte decât acea femeie la călăi și a stat cu ei la masă. Și, stând cu ei, Maica Domnului găsește soluția de a-și face semnul Crucii prin gesturi: „Doamne, ce ai lăsat omului? Păr ici, păr ici, păr ici, păr ici!”. Dar fiind bănuită că este Maica Domnului, călăii îi spun: „Când se va face această pâine grâu verde pe lângă masă, acest vin viță verde cu struguri copți, iar aceste bucăți să se așeze canea la carne, os la os, pană la pană, întrupându-se în cocoș, atunci să învie Fiul Mariei Margaliei de unde L-am băgat noi!”. Dar minunea se înfăptuiește! Cocoșul bate de trei ori din aripi, orbindu-i. Și Maica Domnului Își ia Fiul de pe Cruce, transformându-L într-un măr, pentru a nu fi văzută la calea-ntoarsă decât cu un măr ținut la piept, Fiul ei ca odor scump. Și astfel, spune legenda, ea Îl salvează. Fiind vorba de un odor, se deduce că odoarele răscumpărate de fecioare de la colindătorii cu Govia ar simboliza și aceste fapte relatate de legendă. De asemenea, de Denii și de Paști, pâinea, vinul și cocoșul aduse de femei la Biserică ar simboliza mâncarea dusă de Maica Domnului la călăi, prin care și-a prilejuit salvarea Fiului ei. În unele Icoane Maica Domnului are un fel de măr la sân. Iar salcia e sfântă pentru că și-a desfăcut pletoasele ei ramuri când Maica Domnului a trecut un râu în căutarea Fiului ei. De aceea, creștinii în ziua de Sfântul Gheorghe aduc la Biserică crenguțe de sălcii, iar coviltirul carului cu Govia era împodobit cu crenguțe de sălcii. [nota autorului].
[10] Leagăn.
[11] De treburi gospodărești.
[12] Fac răni în palme de la săpatul la vie.
[13] Pe noi, pe copii, nu ne interesează munca celor în vârstă.
[14] Sunt.
[15] Grindină.
[16] Un obicei amuzant, devenit joacă, cu berechet de ha-ha-ha, răspândit la toți copiii din sat, împrumutat de pe la flăcăi, ca glumă cu seism cranio-cerebral de gradul 8 sau 9 pe scara Richter, era șocul algic creat de pumn, concomitent cu smulgerea șuviței de păr, anihilând sau trecând în umbră funcția corpusculilor din derm, responsabili cu simțul tactil, termic și dureros, încadrați în organele senzitivo-senzoriale ale organismului. [nota autorului].
[17] Anestezic local, cf. https://dexonline.ro/definitie/xilină.
[18] De 1 mai: https://ro.wikipedia.org/wiki/Armindeni.
[19] Râul Sâi: https://ro.wikipedia.org/wiki/Râul_Sâi.
[20] În izmene de cânepă sau in, cf. https://dexonline.ro/definitie/tort.
[21] Râul Sâi e numit adesea de cei din Lunca Baltă.