Mărturii despre Sfântul Dumitru Teologul [4]

Ștefania Coșuleanu, Întâlnirea dintre persoană și persoană este lumină. Mărturii despre Părintele Dumitru Stăniloae la 30 de ani de la trecerea [sa] la Domnul, Ed. Basilica, București, 2023, 375 p.

*

Horea Paștina: împreună cu soția mea, Emilia, l-am cunoscut în 1979, p. 288; îl vizita zilnic, p. 288; se ducea la expozițiile sale, venea la atelier, mergeau împreună la Biserica Negustori, p. 289; Sfântul Dumitru lucra până pe la 18, apoi primea oaspeți, p. 289; Sfântul Dumitru avea o boală de ochi, alta la coloana vertebrală, p. 289. Sfântul Dumitru îi transmitea multă liniște și îl făcea să se simtă acasă, p. 290.

Sfântul Dumitru Teologul „era atent și preocupat de ce se întâmplă cu noi, românii. Schimbarea din decembrie 1989 a privit-o cu multă nădejde și aștepta mult să se schimbe lucrurile și oamenii. Aștepta ca oamenii să se întoarcă la Biserică, la credință și lucrurile să aibă un curs pozitiv”, p. 291. Pentru că își dorea ca țara lui să lase în urmă ateismul și înapoierea teologică și socială.

A trăit într-o garsonieră dublă spre sfârșitul vieții și se încălzea cu aparate electrice, p. 292. „Avea o scriere grăbită, care pe pagină, de la stânga la dreapta, urca în sus”, p. 292. Avea două persoane care îi descifra scrisul: cineva din Ardeal și cineva de la București, care băteau la mașină scrierile sale, p. 292-293. Și oamenii cei mai importanți pentru el, care l-au ajutat să ajungă la tipar, sunt lăsați fără nume…De ce nu ținem minte numele celor care ne fac bine la modul special?

A scris mereu cu penițe, p. 293; i le aducea cineva din Germania, p. 293, iar fără nume; „Era un om simplu în toate. Când pleca de la Biserică, oamenii [care] veneau să primească binecuvântare, stăteau în jurul lui și îl primeau ca pe un Ierarh. Era foarte simplu. Zâmbitor. Apropiat. Personalitatea Părintelui [Dumitru] este foarte greu de cuprins în cuvinte”, p. 293.

Horea Paștina s-a spovedit la Sfântul Dumitru, p. 294; Sfântul Dumitru „privea spre partea luminoasă a lucrurilor”, p. 295; el avea „ochi luminoși și blânzi. Avea o seninătate deosebită și o privire transparentă. Aveau o lumină [ochii lui] și o bucurie firească pe care o transmiteau. Erau de o curăție frumoasă”, p. 299. Un principiu de viață al Sfântului Dumitru: „Decât să stai degeaba, mai bine să lucrezi degeaba”, p. 300. Un alt principiu: „munca dreaptă și cinstită Dumnezeu o răsplătește”, p. 300.

Daniel și Florela Suceavă: l-au cunoscut pe 16 noiembrie 1983, la ziua sa de naștere; p. 304; Florela: „Părintele [Dumitru] era atât de viu, atât de interesat de fiecare dintre noi, atât de atent la ce spuneam. Voia să ne cunoască mai altfel decât ne cunoaștem noi între noi, în adâncul nostru”, p. 305; Florela: „Măicuța [Maria] era scundă, foarte vioaie, foarte vie și se bucura de noi, de fiecare în parte”, p. 306; Daniel: primul lor Duhovnic a fost Părintele Constantin Galeriu, p. 308; Florela: Doamna Preoteasă Maria a adormit pe 22 martie, p. 315. Sfântul Dumitru a stat la Spitalul Elias vreo 3 săptămâni, iar mai apoi i-au descoperit cancerul la stomac, p. 315.

Sfântul Dumitru și soția sa făceau milostenii în mod tainic, p. 316.

Pr. Vasile Sorin Tancău: Sfântul Dumitru a locuit la Biserica Sfântul Gheorghe Vechi din București timp de 27 de ani, p. 337; a început muzeul Stăniloae în anul 2019, p. 337; muzeul e unde a locuit el între 1947-1975, p. 338; în 1975 a cumpărat o casă și s-a mutat în Calea Călărași, p. 340. Unde, la ce număr?

Aici, la Sfântul Gheorghe Vechi, i-a primit pe Marin Preda, Ana Blandiana, Gheorghe Pituț, Ioan Alexandru, Paul Anghel, p. 342; era vizitat de Părintele Nicolae Bordașiu, p. 342; Însă, deși „veneau multe personalități [la el], discutau pe îndelete, îl întrebau foarte multe lucruri, însă mai departe, în presă, numele Stăniloae era complet absent. Nu pomeneau nimic despre el, chiar dacă, uneori, îi preluau ideile”, p. 342. Erau toți informatori sau geloși pe marea lui operă? Voiau să îl protejeze sau îl minimalizau cu toții?

Sfântul Dumitru Teologul: „Nu se va găsi în scrisul meu un singur cuvânt de glorificare a lui Hitler, Mussolini, de ură față de evrei sau de persiflare a democrației”, p. 355; „Nu am fost încadrat niciodată în organizația legionară și nu recunosc să fi desfășurat activitate legionară”, p. 362.

ÎPS Bartolomeu Anania: „Dincolo de anii academici, dincolo de muncă, dincolo de asceză și dăruire, uriașa operă a Părintelui Stăniloae este o harismă; nu stare de grație, ci revărsare de har”, p. 367.

A fost pensionat la limită de vârstă în 1973, p. 367; a condus Teza Doctorală a ÎPS Antonie Plămădeală, p. 367-368; În 1969 a conferențiat la Oxford împreună cu Părintele Braniște, cunoscându-l pe anglicanul Donald Allchin, datorită căruia publică articole în rev. Sobornost din Londra, p. 368. După 1970 va conferenția la Köln, Tübingen, Bonn, Freiburg, Paris, Berna, Strasbourg, Geneva, Oxford, Belgrad, Atena, Tesalonic, Bossey, Ierusalim, p. 368.

În noiembrie-decembrie 1982 conferențiază la New York, Boston, Detroit, Washington și Chicago, p. 369.