Mărturii II. 48
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mărturii ortodoxe contemporane
(vol. 2)
*
Schimonahul Nicodimos Rantsios l-a cunoscut pe Fericitul Macarie Duhovnicul, Românul. „În împrejurimile Mănăstirii Sfântul Pavlos, locul în care ne aflăm acum, începând cu secolul al 18-lea, s-a format Schitul Lacu, adică Schitul Sfântul Dimitrios, numit și Schitul Lacu. De la jumătatea secolului al 18-lea și până astăzi, au viețuit Monahi proveniți din România și Moldova. Mănăstirea noastră a avut întotdeauna relații bune cu Părinții de acolo. Unul dintre ei, Părintele Macarie, când a venit în Mănăstirea noastră era un Ieromonah în vârstă. El a fost și Duhovnic și provenea de la Schitul Lacu, de la Coliba Întâmpinarea Domnului. Și, se pare că, la o vârstă înaintată fiind, a considerat că este mai bine să-și petreacă ultimii ani de viață în Mănăstire. Era foarte îmbunătățit și îndrăgit în Mănăstire, împlinea și slujirea de Duhovnic, motiv pentru care mulți Părinți români din Sfântul Munte veneau, la răstimpuri, să se spovedească la Părintele Macarie”[1].
*
Tot Schimonahul Nicodimos Rantsios dă mărturie și despre Fericiții Pafnutie și Atanasie Ieromonahii, care erau români. Fericitul Pafnutie Ieromonahul era de la Coliba Sfântul Nicolaos, care a locuit aici, la Sfântul Pavlos, mai puțin de 4 ani și unde a și adormit[2]. Era „o figură biblică, un bătrân îmbunătățit, smerit, nu spunea multe, dar avea o viață foarte virtuoasă. Înainte de a veni noi la Mănăstire, am auzit că a mai fost un Ieromonah foarte îmbunătățit, Ieromonahul Atanasie, care trăia într-o simplitate desăvârșită. Era un Monah autentic și un Duhovnic foarte bun, spovedea multă lume, însă eu nu l-am prins. Dar am auzit că Părintele Atanasie a fost un mare Duhovnic, însă eu nu l-am cunoscut. [Dar] am cunoscut mulți Monahi care au ținut legătura cu el”[3].
*
Despre Fericitul Pustnic Daniel de la Cherasia, Românul, Părintele Nicodimos Rantsios ne spune că era un Monah foarte îmbunătățit și foarte înfrânat, un ascet adevărat. Venea în Mănăstirea lui la Privegheri și la marile sărbători[4]. „Deși viețuia la Cherasia [Κερασιά][5], regiune care aparține de Marea Lavră, venea mai des aici decât la Marea Lavră și cu puținul pe care îl primea, cu acesta viețuia. Hrana sa era foarte simplă și nu voia să îngreuieze pe nimeni. Orice îi dădeau, pâine, brânză, măsline, primea, în schimbul cărora, când revenea, aducea mături, deoarece Părintele Daniel făcea mături, din acelea mari, din ramuri, pentru măturatul curților. A murit în chip cuvios la o vârstă înaintată. Pe el l-am cunoscut îndeaproape. A fost un Părinte cu viață sfântă, se ruga fierbinte, stând la Privegheri nemișcat toată noaptea. Nu voia să facă nici acea pauză de la Priveghere, pentru a merge într-o chilie să se odihnească. Când se termina Dumnezeiasca Liturghie și masa, lua ce primea și pleca pe jos, cu toate că era înaintat în vârstă. Avea 80 de ani, era octogenar, dar mergea încă pe jos până la Cherasia, regiune aflată la o distanță destul de mare, la care se ajunge pe un drum anevoios. Faptul că l-am cunoscut și pe el a fost pentru noi o mare binecuvântare” [6].
[1] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=kqqgKLqgWkI, min. 3-5.
[2] Idem, min. 5-6.
[3] Idem, min. 6.
[4] Idem, min. 7.
[5] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Kerasia,_Mount_Athos.
[6] Cf. https://www.youtube.com/watch?v=kqqgKLqgWkI, min. 7-8.