Epistola a II-a către Corintinii BYZ (ediția liturgică)
Cartea poate fi downloadată de aici
în format PDF:
Epistola a II-a catre Corintiini BYZ (editia liturgica)
Este a 252-a carte pe care am publicat-o online.
Cartea poate fi downloadată de aici
în format PDF:
Epistola a II-a catre Corintiini BYZ (editia liturgica)
Este a 252-a carte pe care am publicat-o online.
1. Și a mă lăuda nu îmi este folositor mie; dar voi veni spre vedeniile și revelațiile Domnului [ἐλεύσομαι γὰρ εἰς ὀπτασίας καὶ ἀποκαλύψεις Κυρίου].
2. Am cunoscut un om în Hristos mai înainte [cu] 14 ani – fie în trup, nu am cunoscut, fie afară de trup, nu am cunoscut, [ci numai] Dumnezeu a cunoscut – [care] a fost răpit [unul] ca acesta până la al 3-lea cer [ἁρπαγέντα τὸν τοιοῦτον ἕως τρίτου οὐρανοῦ].
3. Și l-am cunoscut pe un astfel de om – fie în trup, fie afară de trup, nu am cunoscut, [dar] Dumnezeu a cunoscut –
4. că a fost răpit întru Paradis [ὅτι ἡρπάγη εἰς τὸν Παράδεισον] și a auzit cuvinte negrăite [καὶ ἤκουσεν ἄρρητα ῥήματα], pe care nu este îngăduit omului să le grăiască [ἃ οὐκ ἐξὸν ἀνθρώπῳ λαλῆσαι].
5. Pentru [unul] ca acesta mă voi lăuda; dar pentru mine nu mă voi lăuda, fără numai în slăbiciunile mele;
6. căci dacă am să voiesc să mă laud, nu voi fi nebun; căci adevărul voi zice; dar, cruțându-mă, [ca] nu [cumva] cineva să gândească [de]spre mine mai mult decât ceea ce mă vede pe mine [μή τις εἰς ἐμὲ λογίσηται ὑπὲρ ὃ βλέπει με][făcând] sau [decât] aude ceva de la mine [ἢ ἀκούει τι ἐξ ἐμοῦ].
7. Și pentru ca să nu mă înalț [cu] înălțimea revelațiilor [Καὶ τῇ ὑπερβολῇ τῶν ἀποκαλύψεων ἵνα μὴ ὑπεραίρωμαι], mi-a fost dat mie un ghimpe [în] trup [ἐδόθη μοι σκόλοψ τῇ σαρκί], un înger al lui Satan [ἄγγελος Σατᾶν][1], pentru ca să mă pălmuiască pe mine, ca să nu mă înalț.
8. Pentru aceasta de trei ori l-am rugat pe Domnul pentru ca să-l îndepărteze de la mine.
9. Și mi-a zis mie: „Destul îți [este] ție harul Meu [Ἀρκεῖ σοι ἡ χάρις Μου]! Căci puterea Mea în slăbiciune este desăvârșită [ἡ γὰρ δύναμίς Μου ἐν ἀσθενείᾳ τελειοῦται]”. Așadar, foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă în slăbiciunile mele, pentru ca să se sălășluiască în mine puterea lui Hristos [ἵνα ἐπισκηνώσῃ ἐπ᾽ ἐμὲ ἡ δύναμις τοῦ Χριστοῦ].
10. Prin urmare, mă bucur pentru Hristos în slăbiciuni, în jigniri, în nevoi, în prigoane, în strâmtorări; căci, când am să fiu slab [ὅταν ἀσθενῶ], atunci sunt tare [τότε δυνατός εἰμι].
11. M-am făcut nebun lăudându-mă; căci voi m-ați îndemnat; căci eu trebuia de către voi a fi recomandat; căci [nu] am nicio lipsă [față de] cei mai mari [dintre] Apostoli, deși nimic [nu] sunt.
12. Într-adevăr, semnele Apostolului a[u] fost lucrat[e] în[tru] voi în toată răbdarea, prin semne și minuni și puteri [ἐν σημείοις καὶ τέρασιν καὶ δυνάμεσιν].
13. Căci care este [aceea cu] care ați fost mai mici decât celelalte Biserici, fără numai că eu însumi nu v-am îngreuiat pe voi? Iertați-mi mie nedreptatea[2] aceasta!
14. Iată, [pentru] a treia [oară] sunt gata să vin către voi și nu vă voi îngreuia pe voi! Căci nu le caut pe cele ale voastre [οὐ γὰρ ζητῶ τὰ ὑμῶν], ci pe voi [ἀλλὰ ὑμᾶς]. Căci nu trebuie copiii a strânge părinților [οὐ γὰρ ὀφείλει τὰ τέκνα τοῖς γονεῦσιν θησαυρίζειν], ci părinții copiilor [ἀλλ᾽ οἱ γονεῖς τοῖς τέκνοις][3].
15. Iar eu foarte bucuros voi cheltui și voi fi secătuit pentru sufletele voastre [καὶ ἐκδαπανηθήσομαι ὑπὲρ τῶν ψυχῶν ὑμῶν], și [chiar] dacă peste măsură vă iubesc pe voi, mai puțin sunt iubit.
16. Dar fie! Eu nu v-am îngreuiat pe voi. Ci, fiind viclean [ὑπάρχων πανοῦργος], [cu] viclenie v-am luat pe voi [δόλῳ ὑμᾶς ἔλαβον][4].
17. Nu [cumva, prin] cineva pe care l-am trimis către voi, prin el v-am înșelat pe voi?
18. L-am rugat pe Titos și l-am trimis împreună pe fratele. Nu [cumva] v-a înșelat pe voi Titos [cu] ceva? Nu [în] același Duh am umblat [Οὐ τῷ αὐτῷ Πνεύματι περιεπατήσαμεν]? Nu [în] aceleași urme [Οὐ τοῖς αὐτοῖς ἴχνεσιν][am pășit]?
19. Iarăși vi se pare că vouă ne apărăm pe noi înșine? [Însă], înaintea lui Dumnezeu, în Hristos, grăim. Iar toate [sunt] [τὰ δὲ πάντα], iubiților [ἀγαπητοί], pentru zidirea voastră [ὑπὲρ τῆς ὑμῶν οἰκοδομῆς].
20. Căci mă tem ca nu cumva, am venit [venind], nu precum voiesc să vă aflu pe voi, iar eu să vă fiu aflat vouă precum nu voiți; ca nu cumva [să văd] certuri [ἔρεις], gelozii [ζῆλοι], mânii [θυμοί], ambiții [ἐριθεῖαι], clevetiri [καταλαλιαί], șușoteli [ψιθυρισμοί], îngâmfări [φυσιώσεις], neorânduieli [ἀκαταστασίαι];
21. [Ca] nu [cumva], iarăși am venit [venind] eu, mă va smeri Dumnezeu pe mine la voi și am să-i plâng pe mulți [din] cei care au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția și de curvia și de destrăbălarea [pe] care le-au făcut [καὶ μὴ μετανοησάντων ἐπὶ τῇ ἀκαθαρσίᾳ καὶ πορνείᾳ καὶ ἀσελγείᾳ ᾗ ἔπραξαν].
[1] Aici găsim singura apariție textuală a formei Σατᾶν în BYZ. Și îngerul lui Satan de aici este o patimă anume. Pentru că la baza fiecărei patimi e un demon.
[2] Spusă la modul peiorativ, pentru că nu era o nedreptate față de ei, ci o mare dovadă de iubire.
[3] Căci copiii trebuie să primească moștenirea părintească. Ceea ce le lasă părinții lor.
[4] Iarăși spuse la modul peiorativ.