Etichetă: pr. dorin picioruș

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor

III. 1. „Numele unuia [este] Fison – acesta înconjură tot pământul Evilat”[1].

Între toate tărâmurile cunoscute de pe pământ, nu există niciun loc numit Evilat. Așadar, din aceasta putem să dovedim, împotriva necredincioșilor, că Scriptura ne învață pe noi taine duhovnicești.

Fison se traduce: „schimbare a gurii”. Această „schimbare a dreptei Celui Preaînalt”[2] s-a produs atunci când Dumnezeu Cuvântul a schimbat gura și duhul Bisericii de la blasfemie la credință, de la defăimare la vorbirea cu Dumnezeu.

Evilat se traduce ca „fiind în durerile nașterii” și „dând naștere”. Preînchipuie în mod deosebit Biserica din neamuri. Odinioară a fost stearpă. Apoi Dumnezeu a chemat-o prin glasul Profetului: „Veselește-te, stearpa [stearpo], cea care nu naști! Izbucnește și strigă, cea care nu ai chinurile nașterii! Că mulți [sunt] copiii” Bisericii, „mai mulți decât ai celei care are bărbat”, dintre evrei[3]. Pentru că Biserica neamurilor, care odinioară a fost stearpă, „a născut șapte”, [iar] sinagoga care era „multă în copii, a slăbit”[4].

„Și precum cea care are chinurile nașterii se apropie să nască și în chinul nașterii ei a strigat, așa ne-am făcut [cu] Cel iubit” [5], Fiul lui Dumnezeu, care este numit Fison pentru că El este „gura” Tatălui și El „schimbă” firea noastră din stricăcioasă în nestricăcioasă. El înconjoară și îmbrățișează pământul Evilat care este în durerile nașterii și Îl naște pe Hristos Însuși.

2. De aceea, a adăugat această zicere despre Evilatul duhovnicesc: „acolo unde este aurul, iar aurul pământului aceluia [este] bun”[6]. Aceasta este dumnezeirea care strălucește și este slăvită în pământul Bisericii. Aurul celorlalte tărâmuri ale neamurilor – zeii și idolii lor – este desfrânare, întunecat și fără valoare/ netrebnic.

În multe locuri ale Dumnezeieștii Scripturi, dacă vei căuta, vei găsi că aurul este folosit ca preînchipuire a dumnezeirii Cuvântului. Chiar și arca pământească, de lemn, a fost acoperită pe interior și pe afară cu aur pur, ca semn al dumnezeirii Sale[7]. Asemenea, templul lui Salomon a fost umplut cu aur pur[8]. Iar vasul de aur era o prefigurare pentru noi a lui Hristos Cuvântul[9]. Și tot de aceea, probabil, magii I-au adus lui Hristos aur de la toate neamurile păgâne[10]. Ei au prăvălit chipul idolatriei în Babilon și I l-au adus pe acesta Lui[11].

Chipul lui Adam a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu[12]. Dar s-a întunecat, a fost zbârcit de patimi și a fost înjosit ca netrebnic. Prin alterarea veninoasă a șarpelui, a devenit nimic mai mult decât un rebut din opera originală a lui Dumnezeu. Apoi, tiparul dumnezeiesc, Hristos, chipul persoanei Tatălui Său, l-a transformat[13]. Hristos S-a schimbat pe Sine în acesta până la chipul robului[14]. Iar prin pecetea Botezului, l-a curățit prin foc și apă[15]. Și la sfârșit a bătut asupra lui propria Sa deviză a credinței.

Astfel încât, din nou, a devenit aurul cel bun al pământului, în conformitate cu ceea ce s-a scris despre Evilatul cel duhovnicesc, Biserica[16]. În Biserică și numai în ea este aurul care s-a arătat pur în dogme.

---

[1] Fac. 2, 11.

[2] Ps. 76, 11.

[3] Is. 54, 1.

[4] I Sam. 2, 5.

[5] Is. 26, 17.

[6] Fac. 2, 11-12.

[7] Cf. Ieș. 25, 10-11; Deut. 10, 1; Evr. 9, 4.

[8] Cf. I Împ. 6, 21-22 (în conformitate cu textul lui Orighenis); II Cron. 3, 5.

[9] Cf. Ieș. 16, 33; Evr. 9, 4.

[10] Cf. Mt. 2, 11.

[11] Cf. Is. 21, 9. [«Și, iată, el vine: călărețul unei perechi de cai”. Și, răspunzând, a zis: „A căzut Babilonul și toate chipurile lui și cele făcute de mână ale lui au fost zdrobite întru [de] pământ».]

[12] Cf. Fac. 1, 26-27.

[13] Cf. Evr. 1, 3.

[14] Cf. Filip. 2, 7.

[15] Cf. Ps. 65, 12 [„Ne-ai trecut prin foc și prin apă și ne-ai scos întru ușurare”].

[16] Cf. Fac. 2, 11-12.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor

2. Mai devreme, am făgăduit că nu vom nega istoria concretă a evenimentelor, în conformitate cu înțelesul literal. Și totuși, să medităm în mod curajos cum aceste râuri și locuri despre care vorbim au fost, totodată, și preînchipuiri ale lui Hristos și ale Bisericii.

Auzim pe cineva amintind acest Râu curgător și Biserica, când zice: „Alergările râului veselesc cetatea lui Dumnezeu”[1]. Râul lui Dumnezeu a izvorât din Izvorul Său părintesc și S-a lărgit cu apele neamurilor[2]. Și Profetul a vestit această bunăvestire despre neamuri atunci când a zis: Și Domnul va curge lor/ întru ei „ca râul păcii”[3]. Și Domnul Însuși zice: „din Dumnezeu am ieșit. Ieșit-am din Tatăl și am venit întru lume”[4]. Ieșit-am întru mântuirea poporului Meu, ca să-i mântui pe cei unși ai Mei[5].

Fără îndoială că Moisis descrie mai înainte dumnezeiasca ieșire din Cer a acestui dumnezeiesc Râu. El zice: „Râul iese din Edem” – adică dintr-o „desfătare” străină – „[pentru] a adăpa Paradisul”[6] prin ieșirea apei, a Duhului care purcede de la Tatăl[7]. Și când cineva primește acest Râu, multe „râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”[8].

Această povestire ne învață pe noi aceasta în mod limpede când zice că râul care iese din Edem se împarte și se înmulțește în patru brațe[9] și aduce desfătare duhovnicească Bisericii. Și David a grăit despre aceasta atunci când a zis: „îmbăta-se-vor de grăsimea casei Tale și, din pârâul desfătării Tale, Tu le vei da lor să bea. Că la Tine este izvorul vieții”[10].

3. „Iar râul care iese din Edem [pentru] a adăpa Paradisul se desparte de acolo întru patru începuturi”[11].

Profetul Moisis a grăit despre râul subpământesc al răului ca despre un „izvor”[12] și aceasta indică faptul că diavolul era cauza născătoare a răului. El nu a primit acest rău de la altcineva: el a fost izvorul și începutul păcatului. Dar Moisis a numit „râu” harul Duhului Sfânt ieșind din Tatăl ca dintr-un izvor, un „râu” diferit de cel necredincios. Iar din cele patru brațe ale lui (și aici vorbesc despre cele patru margini ale lumii locuite), udă Paradisul Bisericii celor care cred în Hristos.

---

[1] Ps. 45, 5.

[2] Cf. Ps. 64, 10.

[3] Is. 66, 12.

[4] In. 16, 27-28. În ebraică, a ieși și a izvorî erau foarte apropiate ca sens.

[5] Cf. Amv. 3, 13.

[6] Fac. 2, 10.

[7] Cf. In. 15, 26.

[8] In. 7, 38.

[9] Cf. Fac. 2, 10.

[10] Ps. 35, 9-10.

[11] Fac. 2, 10.

[12] Fac. 2, 6.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor

7. Dacă vrei să cunoști că El este în mijlocul Paradisului, care este Biserica, ascultă-L grăind Ucenicilor: „Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel care slujește”[1]. La fel și Ioannis a zis mulțimilor: „[în] mijlocul vostru stă [Cel] pe Care voi nu-L știți”[2]. Și „a stat întru mijloc[ul]” Ucenicilor, „a suflat asupra [lor] și le zice lor: «Luați Duh Sfânt!»”[3]. Aceasta s-a făcut fiindcă s-a zis: „Dumnezeu a stat în adunarea dumnezeilor și în mijlocul dumnezeilor El judecă”[4]. Cel ce este Mijlocitor între Dumnezeu și oameni[5] și Care a lucrat mântuirea în mijlocul pământului[6]: Acesta este Pomul Vieții[7]. Și, de vreme ce dumnezeirea Sa este necreată, Scriptura nu a zis că El S-a născut odată cu pomii, ci că El era în mijlocul Grădinii.

Și în cazul celui rău e o situație asemănătoare – și acum vorbesc despre pomul cel ucigător, în mijlocul binelui, cel „[ca] să cunoști cunoscut [cunoașterea] binelui și a răului”[8]. El are o fire diferită de natura umană a celor numiți pomi frumoși. De aceea, Scriptura zice (la cazul dativ) că și el este în mijlocul Paradisului. Și când femeia îi dă explicații șarpelui, și ea zice despre același pom că „este în mijlocul Paradisului”[9].

Despre ambii pomi se spune că sunt în mijloc – și aici zic despre Pomul Dumnezeirii și despre pomul puterii potrivnice – pentru că atât virtutea cât și răul sunt în mod egal oferite spre dorire oricui le vede. Avem puterea liberei alegeri.

Cred că Dumnezeu grăia despre acești doi pomi când i-a dat legea lui Israil și a zis: „Iată, am dat înaintea feței tale azi viața și moartea”[10]. Cei doi pomi au simbolizat și au produs viața noastră și moartea.

II. 1. „Iar râul care iese din Edem [pentru] a adăpa Paradisul”[11]… Acest râu este altul, un al doilea, nu ca cel dinainte. Cel dintâi a izvorât din pământ și a inundat întreaga față a pământului[12]. A făcut fața pământului moartă și stearpă. Unul dintre Profeți s-a rugat lui Dumnezeu cu privire la el, zicând: „Domnul va locui potopul” – adică îl va restrânge – „și șade Domnul Împărat întru veac”[13].

Însă acesta este Râul lui Dumnezeu, care curge din Edem[14]. În felul Său anume, El udă Grădina ca pe pământul Său, care aparține lui Dumnezeu. Se cade să arătăm că, îndată ce celălalt râu s-a oprit, Scriptura s-a referit la el la trecut: „izvorul urca din pământ și adăpa”[15]. Însă Scriptura zice că Acesta rămâne și udă Biserica neîncetat, de-a pururi. „Iar râul”, zice, „iese din Edem” – adică din desfătare – „[pentru] a adăpa Paradisul”[16].

---

[1] Lc. 22, 27.

[2] In. 1, 26.

[3] In. 20: 19, 22. Fac. 2, 7.

[4] Ps. 81, 1.

[5] Cf. I Tim. 2, 5.

[6] Cf. Ps. 73, 12.

[7] Cf. Fac. 2, 9.

[8] Fac. 2, 9.

[9] Fac. 3, 3.

[10] Deut. 30,15.

[11] Fac. 2, 10.

[12] Cf. Fac. 2, 6.

[13] Ps. 28, 10.

[14] Cf. Fac. 2, 10.

[15] Fac. 2, 6.

[16] Fac. 2, 10.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VIII. Cartea a opta a Exaimeronului
Aceasta este cartea a opta a aceluiași autor

I. 1. „Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare, iar pomul vieții [era] în mijlocul Paradisului, [cât] și pomul [ca] să cunoști cunoscut [cunoașterea] binelui și a răului”[1].

Care era adevărata esență și natură a acestor doi pomi? Este nevoie de multă inspirație și luminare de sus pentru ca noi să vedem și apoi să explicăm aceasta întru judecată. Și, în mod limpede, nu este drept să se cerceteze cele trecute sub tăcere de către Dumnezeiasca Scriptură, de vreme ce Duhul Sfânt a lăsat toate spre binele nostru.

2. Așadar, chiar de la înțelepții tâlcuitori nu s-a ridicat o singură și unanimă înțelegere sau ipoteză despre acești pomi. Unii, dăruiți cu vedere de sus, după ce au primit descoperire, au cântat laudele acestor doi pomi. Iar alții au zis că nu erau sensibili și comestibili.

Dar Teodoritos al Chirosului a zis că pomul rodului din care a mâncat Adam era un smochin[2]. Și la fel Teodoros al Antiohiei. Și tot la fel săracul Orighenis. Îl numesc „săracul” pentru că opera sa pentru Biserică a fost vastă și folositoare. Și în mod deosebit folositoare au fost tâlcuirile sale, cuvânt cu cuvânt, la Vechiul și Noul Testament. Dar, mai târziu, în viața sa, ca și Evsevios al Palestinei, a căzut din adevăr.

3. Duhul Sfânt a păstrat tăcerea și a tăinuit de noi speciile și firea acestor doi pomi. În mod clar, nu este nici folositor și nici necesar pentru Biserică să cerceteze și să descopere ceea ce Dumnezeu a ascuns. Astfel, chiar între Părinți nu a existat o armonie în înțelegerea lor despre aceste lucruri. De aceea, Biserica nu trebuie să caute acum [să cunoască] natura fizică a acestor doi pomi.

Mai degrabă, trebuie să întrebe: „Acești doi pomi: ce preînchipuie ei? Care este hrana, care este rodul de viață dătător din care poate să mănânce cineva din Biserică și astfel să trăiască și să nu mai moară veșnic[3]? Și care este celălalt rod, din care gustă cineva și apoi își vede propria goliciune și rușine și moare cu moarte veșnică[4]?”.

Aceasta cel puțin avea nevoie să fie arătată: unul dintre acești pomi ne dă nouă viață, celălalt aduce moartea. Poate că aceste două mâncăruri erau simboluri ale virtuții și ale răului, iar rodul cel bun a fost purtat și împărtășit de Hristos, pe Care pomul vieții L-a închipuit mai înainte. În legătură cu aceasta, Hristos, ca Viața și Dătătorul vieții[5], a zis: „Eu sunt viața”[6]. Viața era întru El, iar viața Sa era lumina oamenilor[7]. Viața noastră a fost ascunsă în Hristos[8]. Și când Se va arăta Hristos, Viața noastră, El va învia trupurile noastre moarte[9]. El este Cel ce a zis: ca precum „Eu trăiesc și voi veți trăi”[10].

Cuvântul lui Dumnezeu este viu[11] și [El este] Viața și Învierea[12].

Tot așa, diavolul cel rău este moartea. Și celălalt pom, numit cunoașterea binelui și răului[13], îl simbolizează. Mai devreme, când a fost adus [Lucifer] întru ființă, el era bun. Mai târziu, s-a făcut rău. De aceea, deci, mai întâi a fost numit pomul cunoașterii binelui. Apoi el a devenit pomul purtător de moarte al răului, diavolul. Despre el, Hristos Viața a zis evreilor[14]: „Voi sunteți din tatăl [vostru], diavolul […] Acela era dintru început ucigaș de oameni”[15]. Iar cel ce mănâncă din roada lui va muri cu moarte[16].

---

[1] Fac. 2, 9.

[2] Cf. Fac. 3, 6.

[3] Cf. Fac. 3, 22; In. 11, 25-26.

[4] Cf. Fac. 2, 17; 3: 6-7, 10.

[5] Cf. In. 11: 25, 43-44; 14, 6.

[6] In. 11, 25; 14, 6.

[7] Cf. In. 1, 4.

[8] Cf. Col. 3, 3-4.

[9] Cf. Rom. 8, 11.

[10] In. 14, 19.

[11] Cf. Evr. 4, 12.

[12] Cf. In. 11, 25.

[13] Cf. Fac. 2, 9.

[14] Cf. In. 11, 25; 14,16.

[15] In. 8, 44.

[16] Cf. Fac. 2, 17.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor

4. Alegerea, roditoare, și fruntea acestor pomi frumoși sunt picioarele cele frumoase ale binevestitorilor păcii[1]. Și între acești pomi frumoși sunt pomii celui Drept, care au crescut lângă gurile apelor. Ei își dau rodul la timpul lor[2].

Cineva a zis: „Dar eu sunt ca un măslin prea roditor în casa lui Dumnezeu”[3]. Iar altul a cântat: „Domnul mă păstorește și nimic nu-mi va lipsi. Întru locul ierbii, acolo m-a sălășluit, la apa odihnei m-a hrănit”[4], pentru ca cel Drept să înflorească precum finicul[5]. Și altul și-a întins frunzele ca un ienupăr[6].

Iar altul a fost ca o salcie peste ape curgătoare[7]; și ca un măr între pomii crângului[8]; și ca un chiparos, un pin și un cedru[9] care împodobesc și înmiresmează lunca/ livada Bisericii. Aici, „Dumnezeu încă” și încă și pururea și în veci „a răsărit din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[10].

5. Frumoși sunt acei pomi despre care Dumnezeu a zis: „tinerii voștri vedenii vor vedea și bătrânii voștri vise” dumnezeiești „vor fi visând”[11]. Și acela era un pom frumos de văzut, cel care a zis: „Ochii mei sunt pururea către Domnul”[12].

Și sunt pomi frumoși de văzut aceia care au o vedenie precum  a lui Daniil. [Căci] el L-a văzut pe Dumnezeu arătându-Se[13] și a zis: „în vedenia nopții […] vedeam până când tronurile au fost puse”[14]. Și Isaias a avut o asemenea vedere și a zis: „Vedenia pe care a văzut-o Isaias” Profetul, ce a văzut când a zis: „am văzut pe Domnul șezând pe tron înalt și ridicat”[15].

O asemenea vedere frumoasă a fost, de asemenea, arătată de către cel ce zice: „Eu dorm și inima mea veghează”[16]. Și unul ca acesta a fost Pavlos, care L-a văzut pe Domnul în vedere duhovnicească[17].

Cu adevărat, ca să spunem pe scurt: orice minte care deosebește [gândurile] și este pregătită pentru vederi dumnezeiești este, după cum s-a zis, un pom frumos la vedere[18].

6. Și orice învățător care hrănește cu dogme ortodoxe oile turmei lui Hristos este un pom bun de mâncat în Paradisul Bisericii[19]. Acest învățător nu predă lecții care sunt ucigătoare sau vătămătoare, ci care au roadele Duhului Sfânt în ele însele. Apostolul a făcut și a enumerat aceste roade: „dragostea, bucuria/ harul, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea” [20] și cele asemenea.

Așadar, mie mi se pare drept a considera acești pomi, care sunt frumoși la vedere și buni de mâncat[21], ca trăind în Biserică. Ei rodesc și asigură hrana despre care Pomul Vieții a zis[22]: „Mâncarea mea este ca să fac voia” Tatălui Meu[23]. A Lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin.

---

[1] Cf. Is. 52, 7; Naum 2, 1; Rom. 10, 15.

[2] Cf. Ps. 1, 3.

[3] Ps. 51, 10.

[4] Ps. 22, 1-2.

[5] Cf. Ps. 91, 13.

[6] Cf. Osie 14, 9.

[7] Cf. Is. 44, 4.

[8] Cf. Cânt. Cânt. 2, 3.

[9] Cf. Is. 60, 13.

[10] Fac. 2, 9.

[11] Fapt. Ap. 2, 17.

[12] Ps. 24, 15.

Iată că, pentru Sfântul Anastasios, „ochii mei sunt pururea către Domnul” înseamnă că: Îl văd mereu în vedenie dumnezeiască.

[13] Cf. Dan. (Teodot) 9, 23; 10: 1, 7-8, 10.

[14] Dan. 7: 7, 9.

[15] Is. 1, 1; 6, 1.

[16] Cânt. Cânt. 5, 2.

Verbul „veghează”, de aici, este înțeles ca: vede vederi dumnezeiești, în mod duhovnicesc.

[17] Cf. Fapt. Ap. 9, 3; 22, 6; 26, 13.

[18] Cf. Fac. 2, 9.

[19] Cf. Fac. 2, 9; In. 10, 16; 21, 15-17.

Învățătura lor este bună de mâncat în Biserică.

[20] Gal. 5, 22-23.

[21] Cf. Fac. 2, 9.

[22] Cf. Fac. 2, 9; 3: 22, 24.

[23] In. 4, 34.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor

VIII. 1. „Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[1].

Se cuvine acum să cercetăm atent ce înseamnă „a răsărit” și ce înseamnă „a răsărit din”. În ceea ce privește pe cele cărora li s-a poruncit să crească din pământ, cuvântul „a răsări” este înțeles ca prima lor apariție.

Cuvintele „a răsări din” sunt folosite pentru cele care mai înainte s-au uscat ori s-au ofilit. Cu ajutorul apei sau prin lucrări agricole, ele „au răsărit din” acesta, a doua oară[2]. Astfel, aceste cuvinte au fost folosite într-un chip profetic, în mod limpede și potrivit, despre Biserică: „Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[3]. La început, când Biserica a luat ființă, ea „a răsărit” cu proprii ei pomi groși, verzi și înmuguriți. Dar s-a uscat sub căldura soarelui rău[4], deghizat în înger al luminii[5], care a șuierat spre Biserică prin gura șarpelui[6] și a uscat-o prin idolatrie.

2. De aceea, Dumnezeu Cuvântul, Râul ceresc al lui Dumnezeu, a venit. Și El a udat-o cu apă și cu Duh[7] și făcut-o să răsară din el și să înflorească din nou și El a readus la viață pomii ei cugetători. Despre acești pomi s-a zis: „Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ”. Adică: pământul rațional al lui Hristos, după ce fusese uscat și murise, iată că a înmugurit a doua oară[8], cu „tot pomul frumos la vedere și bun la mâncare”[9].

Scriptura nu menționează printre aceștia fân, paie, buruiană de iarbă sau vreun pom care să nu producă roadă frumoasă și bună la vedere și pentru mâncare. Căci pomul neroditor[10], fânul[11], paiele[12] și buruiana/ pleava[13] sunt tăiate și aruncate în foc[14]. Dar nu existau astfel de lucruri printre acești pomi. Mai degrabă zice că toți erau frumoși la vedere, toți erau buni pentru mâncare, toți erau înfloritori și toți erau tinere vlăstare dumnezeiești.

Și ei nu au răsărit din pământ la porunca Sa. Căci, prin înseși lucrările Sale, Dumnezeu S-a născut din pământ și S-a făcut ca ei întru naștere, întru trup[15] și întru fire[16]. Și El i-a făcut pe ei să răsară din pământ ca pe propriile Sale mădulare[17] și să devină trupul lui Hristos: cu adevărat, în mod individual ei erau mădulare[18], iar ca întreg ei erau frumoși, de vreme ce El a fost numit „frumos cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor”[19].

3. Dumnezeiască Scriptură povestește că, după ce a trecut a șasea zi, după încetarea sabatului și a cinstirii după lege, pomii au răsărit din el. Și s-au spus următoarele despre acești preafrumoși pomi ai Bisericii: „Lăudați pe Domnul […] pomii roditori și toți cedrii”[20]. Și iarăși zice: „Sătura-se-vor pomii câmpului”[21].

Iar Domnul zice: „Eu sunt vița, voi [sunteți] joardele [viței]”[22], „iar Tatăl Meu este vierul/ viticultorul”[23]. Căci „în[tru] aceasta a fost preaslăvit Tatăl Meu, ca roadă multă să purtați; și Îmi veți fi Mie Ucenici”[24]. De asemenea, Mântuitorul a vestit evreilor despre acești pomi: via „se va lua de la voi […]și [ea] va fi dată neamului aceluia [care] face roadele ei”[25].

De vreme ce acești pomi frumoși au fost folositori, de asemenea, la a construi corabia Bisericii, cineva care i-a primit a zis: „După harul lui Dumnezeu cel dat mie, ca un meșter/ ziditor înțelept am așezat temelia”[26].

---

[1] Fac. 2, 9.

[2] Cf. In. 15, 1-2.

[3] Fac. 2, 9.

[4] Cf. Iac. 1, 11.

[5] Cf. II Cor. 11, 14.

[6] Cf. Fac. 3: 1-5, 14-15.

[7] Cf. In. 3, 5; I In. 5-6.

[8] Cf. Fac. 1, 11-12; In. 19, 28-30.

[9] Fac. 2, 9.

[10] Cf. Mt. 21, 18-19; Mc. 11, 12-14; Lc. 13, 6-9; Iud. 12.

[11] Cf. Mt. 6, 30; Lc. 12, 28; I Cor. 3, 12.

[12] Cf. I Cor. 3, 12.

[13] Cf. Mt. 3, 12; Lc. 3, 17.

[14] Cf. Mt. 3, 10; Lc. 3, 9.

[15] Cf. Ef. 3, 6.

[16] Cf. Rom. 6, 5.

[17] Cf. Rom. 12, 5; I Cor. 6, 15; 12: 12-13, 20, 27; Ef. 5, 30.

[18] Cf. I Cor. 12, 27.

[19] Ps. 44, 3.

[20] Ps. 148: 1, 9.

[21] Ps. 103, 16.

[22] In. 15, 5.

[23] In. 15, 1.

[24] In. 15, 8.

[25] Mt. 21, 43.

[26] I Cor. 3, 10.

Traduceri patristice
vol. 7

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)

VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor

5. Luând în considerare aceste locuri pământești și popoare și nume și tărâmuri, dar și aurul și piatra verde/ smaraldul și Etiopia și pe asirieni, majoritatea Părinților au fost încredințați că cele mai multe dintre aceste lucruri aparțin unui Paradis pământesc – și luând în considerare și frunzele smochinului pe care le-au cusut oamenii cei dintâi-plăsmuiți pentru a se acoperi pe ei înșiși[1].

Așadar, înțelegând literal, ei au zis că apele erau ape materiale[2], iar pomii erau pomi adevărați pentru mâncare[3], iar roadele erau din mulțimea Grădinii și pieritoare[4], iar aurul era aur solid[5]. Asemenea, ei au spus că atât cărbunele, cât și smaraldul erau o piatră verde[6], iar smochinul era un smochin real[7]. Mai cu seamă Epifanios, cel dumnezeiește insuflat: din ce a auzit că spune Scriptura, el a zis că, precum Paradisul și precum pământul Egiptului, pământul Iordanisului era foarte bine udat cu mult timp în urmă[8].

Primim, încuviințăm și îmbrățișăm această părere și tradiția Părinților despre Grădina materială. Am întărit iarăși și iarăși în lucrarea de față cuvântul că noi nu destrămăm istoria înțeleasă literal a Dumnezeieștii Scripturi și nu respingem părerile și dovedirile Sfinților noștri Părinți.

Dar, în același timp, îl auzim pe profeticul Pavlos comparând mistic toate întru Legea lui Hristos[9]: cortul, arca, chivotul, mielul, mâncarea, băutura, pomii, animalele, păsările, aurul, smaraldele, cărbunii, apele și toate celelalte lucruri care în mod tainic au venit întru ființă atunci, după literă, iar acum întru adevăr sunt văzute duhovnicește în Biserică[10].

Deci oricine trebuie să aibă grijă: poate chiar și cele descrise fizic de către Moisis despre Paradisul material au fost scrise și drept prefigurări/ tipuri primare despre Hristos și Biserică[11].

Toate au venit întru ființă întru Hristos și pentru Hristos[12] și au adus prevestiri despre Întruparea Sa. [Deci] nu trebuie noi să îl urmăm pe Grigorios, Predicatorul și Teologul, când zice că Adam a fost grădinarul plantelor nemuritoare și al contemplațiilor dumnezeiești în Paradis?

Să ne înălțăm de la literă, care ucide, la Duhul care dă viață[13]. Pururea litera sfântă se înalță dimpreună cu cei ce se înalță.

---

[1] Cf. Fac. 3, 7.

[2] Cf. Fac. 2, 10-14.

[3] Cf. Fac. 2, 9.

[4] Cf. Fac. 3, 2-3.

[5] Cf. Fac. 2, 11-12.

[6] Cf. Fac. 2, 12.

[7] Cf. Fac. 3, 7.

[8] Cf. Fac. 13, 10.

[9] Cf. Evr. 9, 2-5

[10] Cf. Ef. 5, 31-32.

[11] Cf. Ef. 5, 32.

[12] Cf. In. 1, 3;  Col. 1, 16.

[13] Cf. In. 6, 63; II Cor. 3, 6.