Epistola I către Corintiini, cap. 3, cf. BYZ
1. Și eu, fraților, nu am putut să vă grăiesc vouă ca celor duhovnicești [οὐκ ἠδυνήθην ὑμῖν λαλῆσαι ὡς πνευματικοῖς], ci ca celor trupești [ἀλλ᾽ ὡς σαρκικοῖς], ca celor prunci în Hristos [ὡς νηπίοις ἐν Χριστῷ].
2. [Cu] lapte pe voi v-am adăpat și nu [cu] mâncare; căci încă nu puteați, dar nici acum încă [nu] puteți,
3. căci încă trupești sunteți; căci câtă vreme în[tre] voi [este] invidie și ceartă și neînțelegeri [ζῆλος καὶ ἔρις καὶ διχοστασίαι] nu sunteți trupești și [nu] după om[1] umblați [καὶ κατὰ ἄνθρωπον περιπατεῖτε]?
4. Căci, când cineva are să zică: „Eu sunt al lui Pavlos!”, iar altul: „Eu al lui Apollos!”, nu trupești sunteți?
5. Așadar, cine [este] Pavlos și cine [este] Apollos, afară numai de slujitorii prin care ați crezut și fiecăruia precum Domnul i-a dat?
6. Eu am sădit, Apollos a adăpat, dar Dumnezeu creștea [ἀλλ᾽ ὁ Θεὸς ηὔξανεν][2].
7. Astfel încât nici cel care sădește [nu] este ceva, nici cel care adapă, ci Dumnezeu, Cel care crește.
8. Iar cel care sădește și cel care adapă una sunt; și fiecare își va lua plata sa, după a sa osteneală [κατὰ τὸν ἴδιον κόπον].
9. Căci suntem împreună-lucrătorii lui Dumnezeu [Θεοῦ γάρ ἐσμεν συνεργοί]; ogorul lui Dumnezeu [Θεοῦ γεώργιον], zidirea lui Dumnezeu sunteți [Θεοῦ οἰκοδομή ἐστε].
10. După harul lui Dumnezeu cel care mi-a fost dat mie, ca un înțelept arhitect [ὡς σοφὸς ἀρχιτέκτων], am pus temelia [θεμέλιον], dar altul zidește. Și fiecare să ia seama cum zidește!
11. Căci altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos, nimeni [nu] poate să pună.
12. Căci dacă cineva zidește pe temelia aceasta aur, argint, pietre scumpe, lemne, iarbă, trestie,
13. lucru fiecăruia arătat va fi; căci ziua [Domnului][3] îl va vădi, căci în foc este descoperit [ὅτι ἐν πυρὶ ἀποκαλύπτεται]; și lucrul fiecăruia [καὶ ἑκάστου τὸ ἔργον], [în] ce fel este [ὁποῖόν ἐστιν], focul[4] îl va adeveri [τὸ πῦρ δοκιμάσει].
14. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, rămâne, va lua plată.
15. Dacă lucrul cuiva va fi ars[5], va fi păgubit; iar acesta va fi mântuit [αὐτὸς δὲ σωθήσεται], dar așa ca prin foc [οὕτως δὲ ὡς διὰ πυρός][6].
16. Nu ați cunoscut că templul lui Dumnezeu sunteți [Οὐκ οἴδατε ὅτι ναὸς Θεοῦ ἐστε], iar Duhul lui Dumnezeu locuiește în[tru] voi [καὶ τὸ Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ οἰκεῖ ἐν ὑμῖν]?
17. Dacă cineva strică templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va strica pe acesta; căci sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi.
18. Nimeni să [nu] se amăgească pe sine însuși [Μηδεὶς ἑαυτὸν ἐξαπατάτω][7]! Dacă cuiva, în[tre] voi, i se pare a fi înțelept în veacul acesta, să se facă nebun [μωρὸς γενέσθω], pentru ca să fie înțelept [ἵνα γένηται σοφός]!
19. Căci înțelepciunea lumii acesteia nebunie este înaintea lui Dumnezeu [Ἡ γὰρ σοφία τοῦ κόσμου τούτου μωρία παρὰ τῷ Θεῷ ἐστιν]. Căci a fost scris: „Cel care îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor”.
20. Și iarăși: „Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți, că sunt deșarte”.
21. Astfel încât nimeni să [nu] se laude cu oamenii! Căci toate este [sunt] ale voastre:
22. fie Pavlos, fie Apollos, fie Chifas, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele de față, fie cele viitoare, toate este [sunt] ale voastre,
23. și voi ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.
[1] După mentalitatea omului trupesc.
[2] Dumnezeu creștea ceea ce eu am sădit și el a adăpat.
[3] Ziua Judecății Sale.
[4] Focul slavei Sale celei veșnice.
[5] De slava lui Dumnezeu la Judecata Sa.
[6] Fiind iertat de mila lui Dumnezeu.
[7] Să nu trăiască cu o impresie falsă despre sine însuși!