Sermon on the commemoration of the Holy Emperors Constantinus and Helena [May 21, 2025]
Hristos is risen!
My beloveds[1],
after we had Saint Helena with us, at Pantocrator, we can say that this year we started the feast of the Holy Emperors earlier, on april 30, 2025[2]. For we all felt her coming to Romania as a blessing, as a great closeness to us, as a comfort to our souls and bodies. Because when the Saints come to us through their Holy Relics, they come to help us in our churchly life, to strengthen us, to save us from many illnesses and troubles. And Saint Helena showed us that everything is possible, that everything can change for the better in our life, if for the second time, after so many years of western exile, her Holy Relics were able to return to an orthodox country, to the bosom of the Church[3].
But how did her Holy Relics end up in Venice? By stealing! Because they were stolen in 1211 by the crusader knights and taken to Venice. Stolen from Constantinople[4]. But they did not arrive in Romania by force, but peacefully, being received with imperial honors and honored as an Empress of the world. For when you honor the Saints of God, you highlight them, you relate to them as those in whom God dwells, because He dwells in them through His glory. And our believers, from all parts of the country, came and worshiped her Holy Relics, because they felt in her coming a great strengthening from God. A sign for the better for us, for the Church and our country[5].
Saint Ambrosius of Milan tells us that Saint Helena was a stabularia[6], that she was a stablekeeper at an inn, that she was of humble origin. And this brings her closer to many of us who have the same origin. But, through the grace of God, the future Emperor Flavius Valerius Constantius marries her and they give birth to the future Holy Emperor Constantinus the Great[7], the one who will completely change the face of the world by supporting the Church of God. Because, through him, God extended His Church to us as the source of life of the world, through which every man is saved[8].
And, through the two Emperors commemorated today, son and mother, we see that what one man does, at a given moment, is capital for the entire world. That, sometimes, what one man does is more important for the world than what many people do together, because that man makes capital decisions for humanity. And, in their case, the decisions they made were beneficial, they were and are saving for many, because they supported the Church of God. They gave it the opportunity to be itself and to manifest itself in its fullness for the good of all humanity[9].
For God works through those who want to be co-workers with God. God enlightens all man for good, for doing His will. But it is necessary that you, man, stick completely to Him in order to do His will. Because He does not force man, He does not want to make him good by force, but He constantly helps the one who wants to sanctify himself, the one who wants to be the true Servant of God. Therefore, every Saint of God is unique, because each one labors and sanctifies himself personally in relation to God[10].
Saint Helena raised and educated Saint Constantinus, whom she had given birth to in Ниш [Niș], in present-day Serbia[11]. She was from Δρέπανον [Drepanon], from Βιθυνία [Bitinia], in Asia Minor, in present-day Turkey[12]. And who, when her son converted to the true faith, she, his mother, also converted, and stood by him in the great work of christianizing the world[13]. In 324 he named her Augusta and granted her unlimited access to the imperial treasury[14]. And with this prerogative she went to Palestine in 326-328 and discovered the Cross of the Lord and built the first Churches of the Holy Land. And today, when we go on pilgrimage to Jerusalem, we go because of Saint Helena, the woman who highlighted the Church by honoring the places where the Lord lived[15].
For there is a need, my beloveds, for His Saints, but also for those who treasure those of the Saints. There is a need for many like Pavlos and Constantinus, who were called through vision by the Lord. For a whole world awaits God’s salvation, thirsts for His salvation, and we have no Apostles for them. We need Apostles for Turkey, for China, for India, for America, for Africa and Asia, for the apostate West. We need Apostles where the Church has not arrived, where it is not as historical fact. Or where it once was, but is no longer there. Because people are saved in the present, in the Church, and not in pseudo-ecclesial realities[16].
The religious and political victories of Saint Constantinus the Great are a great gift from God. He gave freedom to the Church, in 321 he legalized sunday, the day of the Lord’s Resurrection, as a day of rest until today, he initiated the first Ecumenical Synod of the Church, from which this year marks 1700 years, he helped the Church throughout his life[17]. And when we need to choose our state leaders, we must look to Saint Constantinus and others like him, who did God’s will in adverse times. Because when you let yourself be led by God, you always find solutions, because He enlightens us on what to do. Amin[18]!
[1] Started at 10. 09, in day of thursday, on 15 may 2025. Sun, 18 degrees, wind of 8 km/h.
[2] The website created on the occasion of the arrival of his Holy Relics in Romania: https://sfanta-elena.ro/.
[3] Hristos a înviat! Iubiții mei, după ce am avut-o pe Sfânta Helena la noi, la Pantocrator, putem să spunem că anul acesta am început praznicul Sfinților Împărați de mai devreme, de pe 30 aprilie 2025. Căci am simțit cu toții venirea ei în România ca pe o binecuvântare, ca pe o mare apropiere de noi, ca pe o alinare a sufletelor și a trupurilor noastre. Pentru că atunci când Sfinții vin la noi prin Sfintele lor Moaște, ei vin pentru ca să ne ajute în viața noastră bisericească, să ne întărească, să ne mântuie de multe boli și necazuri. Iar Sfânta Helena ne-a arătat că totul e posibil, că totul se poate schimba în bine în viața noastră, dacă a doua oară, după atâția ani de exil occidental, Sfintele sale Moaște s-au putut întoarce într-o țară ortodoxă, în sânul Bisericii.
[4] Cf. https://basilica.ro/aducerea-moastelor-intregi-ale-sfintei-imparatese-elena-de-la-venetia-la-manastirea-teleorman-program/.
[5] Dar cum au ajuns Sfintele ei Moaște în Veneția? Prin furt! Pentru că au fost furate în anul 1211 de către cavalerii cruciați și au fost duse la Veneția. Furate de la Constantinopol. Dar în România nu au ajuns cu forța, ci pe cale pașnică, fiind primite cu onoruri imperiale și cinstită ca o Împărăteasă a lumii. Căci atunci când îi cinstești pe Sfinții lui Dumnezeu, tu îi pui în evidență, tu te raportezi la ei ca la cei în care locuiește Dumnezeu, pentru că El locuiește în ei prin slava Lui. Și credincioșii noștri, din toate părțile țării, au venit și s-au închinat Sfintelor ei Moaște, pentru că au simțit în venirea ei o întărire mare din partea lui Dumnezeu. Un semn spre mai bine pentru noi, pentru Biserica și țara noastră.
[6] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I.
[7] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I, https://en.wikipedia.org/wiki/Constantius_Chlorus, https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.
[8] Sfântul Ambrosius al Milanului ne spune că Sfânta Helena era stabularia, că era grăjdăriță la un han, că era de origine umilă. Și acest lucru o apropie de mulți dintre noi, care avem aceeași origine. Dar, cu harul lui Dumnezeu, viitorul Împărat Flavius Valerius Constantius se căsătorește cu ea și îl nasc pe viitorul Sfânt Împărat Constantinus cel Mare, pe cel care va schimba cu totul fața lumii, prin aceea că va sprijini Biserica lui Dumnezeu. Pentru că, prin el, Dumnezeu și-a extins Biserica sa până la noi ca izvorul de viață al lumii, prin care se mântuie orice om.
[9] Și, prin cei doi Împărați pomeniți astăzi, fiu și mamă, vedem că ceea ce face un om, la un moment dat, e capital pentru întreaga lume. Că, uneori, ce face un om e mai important pentru lume decât ce fac mulți oameni la un loc, pentru că acel om ia decizii capitale pentru umanitate. Și, în cazul lor, deciziile pe care le-au luat au fost benefice, au fost și sunt mântuitoare pentru mulți, pentru că au sprijinit Biserica lui Dumnezeu. I-au dat posibilitatea să fie ea însăși și să se manifeste în plenitudinea ei spre binele întregii umanități.
[10] Căci Dumnezeu lucrează prin cei care vor să fie împreună-lucrători cu Dumnezeu. Dumnezeu luminează pe tot omul spre bine, spre a face voia Lui. Dar e nevoie ca tu, omul, să te lipești cu totul de El pentru a face voia Lui. Pentru că El nu forțează omul, nu vrea să îl facă bun cu forța, dar îl ajută neîncetat pe cel care vrea să se sfințească, pe cel care vrea să fie adevăratul Slujitor al lui Dumnezeu. De aceea, orice Sfânt al lui Dumnezeu este unic, pentru că fiecare se ostenește și se sfințește în mod personal în relație cu Dumnezeu.
[11] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I, https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great, https://en.wikipedia.org/wiki/Niš#History.
[12] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I, https://en.wikipedia.org/wiki/Helenopolis_(Bithynia), https://en.wikipedia.org/wiki/Bithynia.
[13] Cf. https://sfanta-elena.ro/cine-a-fost-sfanta-elena/.
[14] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Helena,_mother_of_Constantine_I.
[15] Sfânta Helena l-a crescut și educat pe Sfântul Constantinus, pe care îl născuse la Niș [Ниш], în Serbia de azi. Ea era din Drepanon [Δρέπανον], din Bitinia [Βιθυνία], în Asia Mică, în Turcia de azi. Și care, atunci când s-a convertit fiul ei la dreapta-credință, s-a convertit și ea, mama lui, și i-a fost alături în marea lucrare de creștinare a lumii. În anul 324 a numit-o Augusta și i-a acordat acces nelimitat la tezaurul imperial. Și cu această prerogativă a plecat în Palestina în 326-328 și a descoperit Crucea Domnului și a zidit primele Biserici ale Țării Sfinte. Iar azi, când mergem în pelerinaj la Ierusalim, mergem datorită Sfintei Helena, a femeii care a pus Biserica în evidență prin cinstirea locurilor unde a trăit Domnul.
[16] Căci e nevoie, iubiții mei, și de Sfinții Lui, dar și de cei care le tezaurizează pe cele ale Sfinților. E nevoie de mulți ca Pavlos și Constantinus, care au fost chemați prin vedenie de către Domnul. Căci o lume întreagă așteaptă mântuirea lui Dumnezeu, însetează după mântuirea Lui și nu avem Apostoli pentru ei. Avem nevoie de Apostoli pentru Turcia, pentru China, pentru India, pentru America, pentru Africa și Asia, pentru Occidentul apostat. Avem nevoie de Apostoli acolo unde Biserica nu a ajuns, unde nu este ca realitate istorică. Sau unde a fost cândva, dar acum nu mai este. Pentru că oamenii se mântuie în prezent, în Biserică, și nu în realități pseudo-eclesiale.
[17] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.
[18] Victoriile religioase și politice ale Sfântului Constantinus cel Mare sunt un mare dar de la Dumnezeu. El a dat libertate Bisericii, în 321 a legalizat duminica, ziua Învierii Domnului, ca zi de odihnă până azi, a inițiat primul Sinod Ecumenic al Bisericii, de la care s-au împlinit anul acesta 1700 de ani, a ajutat Biserica în toată viața lui. Și când avem nevoie să ne alegem conducători de stat, spre Sfântul Constantinus trebuie să privim și spre alții ca el, care au făcut voia lui Dumnezeu în timpuri potrivnice. Căci atunci când te lași condus de Dumnezeu, găsești întotdeauna soluții, pentru că El ne luminează ce să facem. Amin!