Sermon on the 6th Sunday after the Resurrection of the Lord [2025]
Hristos is risen!
My beloveds[1],
the indifference towards others is a great blindness. Because you have the impression that only you matter, that only you are important. Just as falsifying reality, presenting reality falsely is again a great blindness of people, because you present them with erroneous data, manipulated data. Rooted in your comfort and your sinful way of living blinds you. But your preconceptions are also your blindness, they are your baggage of false reality. Because you were born into a social context that has both the truth mixed with the self-deception, and you have to make great efforts to break out of the limitations of your world[2].
An ideologized world is a unidirectional world. When you are told in what to believe and what to do, your power to think and choose is denied. That is precisely why, in order to come to believe in God, you must leave your world, your limited way of living, the way you mix the truth with convenient lies, in order to receive the whole truth, which comes down from God to us, i.e. our life with Him. And from this perspective, the man of faith is impossible to ideologize, because he does not tolerate human directives, does not tolerate political limitations, but looks at everything in the fullness of life and relationship with God. Because our life is not one-dimensional, but with endless connections between all of us[3].
The Israil understood that the ghettoization was the way to the future. That living enclaved means living right. But the Lord comes and speaks to it about a universal life, about a land for all, about a Church for all, about the salvation of all, and this scandalizes it. Because the salvation was a national reality for it, it was a narrow reality, just for some. The israelite’s neighbor was his fellow countryman, while the Lord puts him in relationship with his enemy and with the one he doesn’t know, with all man. Because the Lord moved the boundaries of love from the one next to you to the last person on earth[4].
But don’t we lose our national identity, if we have a relationship with all the man on earth? And how could we have relationships with those of another nation, if we live in our own country, in a local context? And how could I love my enemy, if he only does evil to me every day? But all 3 questions are understood naturally in the relationship with God. Because the love of the enemy is a divine charisma, which you live fulfillingly, even though he excludes you all the time. And the relations with those of another race and faith, now, in our world, are a pragmatic reality, if only we use the online in a constructive way, for real relations. And when you communicate in a real way, you don’t dissolve in communication, but you personalize yourself more and more, because your continuous enrichment also means a continuous understanding of being romanian and christian[5].
For there is no antagonism between being romanian and being christian. In no part of the world does a person’s ethnicity collide with their status as a christian, because the Church is for all the nations of the earth. And when a nation enters the Church, when it becomes christian, it accepts the life of the Church as its way of being. That is precisely why the churchly life gives us a profound understanding of our national identity, but, at the same time, it puts us in relationship with every nation in the world. Because every nation has an ecclesial trajectory, as long as God’s will is that the earth be His one Church[6].
Any gap in knowledge of the dogmas of the Church is ghostual blindness. The indifference to the real problems of the world means ghostual blindness. Any minimalization of our sins means remaining in our own blindness. Because our sins keep us captive in a false perspective on reality. And cleansing from passions is for us coming out of the darkness, coming into the light of God, because we come out of self-deception[7].
The Lord healed the man born blind from his blindness [Ioannis 9, 1-38], to show us that in the life of faith we start from zero, that we learn everything from God. And while he was learning from God how to live, those envious of God wanted to convince him that his healing was a delusion. In every moment the demons want to convince us that our life with God is „a bad thing” for us, when the real evil is precisely the life with demons. Likewise in this case, the Lord’s enemies presented Him not as a benefactor of the one who had been blind, but as „a deceiver” of him[8].
The religious propaganda seeks a false conversion of man, while the ghostual preaching seeks to teach man how to live with God in every moment. The religious propaganda is an ideologization of man and it seeks to increase the number of followers by dislocating them from the Church. Whereas the ghostual learning means the real care for faithful people, because they need the life with God more than air. And in the Church, we learn how to live with God, sharing His grace through the Holy Mysteries and Church Services[9].
The religious ideology excludes you from the synagogue [In. 9, 34, BYZ], because you don’t want to call the lie that it is the truth. But the Lord calls you to a relationship with Himself, to one in which He speaks to you in a way that you understand, so that you may believe in Him and truly worship Him [In. 9, 37-38, BYZ]. The ideology keeps you at a distance, while relationship with Him means real intimacy with God. Because the religious ideology is a parasitization of faith, because it never demands a real connection with God, but an institutional enlistment of man. And the man remains, further, alone and unfulfilled, because the ideology does not want him to be Saint, but wants him to be at number[10].
But God knows His Saints! And in history enormous mistakes were made towards His Saints, but He did not leave them in the cone of shadow in which some people wanted them. Because God brings the truth of people to light. He casts aside the veil of falsehood and lets the truth of holiness be seen in all its glory. Because He is full of desire to reveal all truth[11].
From Him we also learned to confess ourselves completely to Him, to tell Him everything about ourselves. The confession before Him is our love completely open to Him. And whoever knows this real intimacy with God knows that He has nothing to do with the legalism, with the penality, with the legalistic indifference towards man. For God resolves things on the spot. He immediately answers the repentant, He heals the erring, He comforts the sorrowful[12].
The institutionalism of the Church distances people from the Church. Because people need the immediacy of God when they discuss with His Servants and not texts broken from the reality of their life. For the Lord went after the healed man, in order to reveal Himself to him. And when that one believed in Him and worshiped Him [In. 9, 38, BYZ], the Lord says to all of us: „I into judgment into this world I have come, that those who do not see may see and those who see may be blind” [In. 9, 39, BYZ]. Because those who believe they see remain blind, remain in their blindness, because they close themselves off to the grace of God that would have made them truly see[13].
Therefore, my beloveds, our blindness affects not only us, but everyone around us, the whole world, because our bad decisions rub off on others. Our evil thoughts and actions spoil the world we live in because they fight against God’s will. And healing ourselves from passions means healing the world from ugliness. For the ugliness is a choice of evil in place of good. But if we choose God’s will, we choose His beauty, which sanctifies us unceasingly. Amin[14]!
[1] Started at 7.40, in day of monday, 19 may 2025. Sun, 13 degrees, wind of 14 km/h.
[2] Hristos a înviat! Iubiții mei, indiferența față de alții e o mare orbire. Pentru că ai impresia că doar tu contezi, că doar tu ești important. După cum falsificarea realității, prezentarea realității în mod fals e iarăși o mare orbire a oamenilor, pentru că le prezinți date eronate, date manipulate. Înrădăcinarea în confortul tău și în modul tău păcătos de a trăi te orbește. Dar și preconcepțiile tale sunt orbirea ta, sunt bagajul tău de realitate falsă. Pentru că te-ai născut într-un context social care are, deopotrivă, adevărul amestecat cu mințirea de sine, și trebuie să faci eforturi mari ca să ieși din limitările lumii tale.
[3] O lume ideologizată este o lume unidirecțională. Când ți se spune în ce să crezi și ce să faci, ți se neagă puterea ta de a gândi și de a alege. Tocmai de aceea, pentru a ajunge să crezi în Dumnezeu trebuie să ieși din lumea ta, din modul tău limitat de a trăi, din modul în care amesteci adevărul cu minciuni convenabile, pentru a primi adevărul întreg, care coboară de la Dumnezeu spre noi, adică viața noastră cu El. Și din această perspectivă, omul credinței e imposibil de ideologizat, pentru că el nu suportă directive umane, nu suportă limitările politice, ci privește totul în plinătatea vieții și a relației cu Dumnezeu. Pentru că viața noastră nu este unidimensională, ci cu conexiuni nesfârșite între noi toți.
[4] Israilul înțelesese că ghetoizarea este calea spre viitor. Că a trăi enclavizat înseamnă a trăi corect. Însă Domnul vine și îi vorbește despre o viață universală, despre un pământ al tuturor, despre o Biserică pentru toți, despre mântuirea tuturor, și asta îl scandalizează. Pentru că mântuirea era o realitate națională pentru el, era o realitate îngustă, doar pentru unii. Aproapele israelitului era conaționalul său, pe când Domnul îl pune în relație și cu vrăjmașul său și cu cel pe care nu îl cunoaște, cu tot omul. Pentru că Domnul a mutat granițele iubirii de la cel de lângă tine până la ultimul om de pe pământ.
[5] Însă nu ne pierdem identitatea noastră națională, dacă avem relație cu tot omul de pe pământ? Și cum am putea să avem relații cu cei de alt neam, dacă noi trăim în țara noastră, într-un context local? Și cum aș putea să îmi iubesc vrăjmașul, dacă el îmi face numai rele în fiecare zi? Dar toate cele 3 întrebări se înțeleg în mod firesc în relația cu Dumnezeu. Pentru că iubirea vrăjmașului e o harismă dumnezeiască, pe care o trăiești în mod împlinitor, deși el te exclude tot timpul. Iar relațiile cu cei de alt neam și de altă credință, acum, în lumea noastră, sunt o realitate pragmatică, numai să folosim onlineul într-un mod ziditor, pentru relații reale. Și când comunici în mod real, nu te dizolvi în comunicare, ci te personalizezi tot mai mult, pentru că îmbogățirea ta continuă înseamnă și o continuă înțelegere a faptului de a fi român și creștin.
[6] Căci nu există un antagonism între a fi român și a fi creștin. În nicio parte a lumii etnia omului nu intră în coliziune cu statutul său de creștin, pentru că Biserica este pentru toate neamurile pământului. Și când o națiune intră în Biserică, când ea se creștinează, ea acceptă viața Bisericii ca modul ei de a fi. Tocmai de aceea, viața bisericească ne dă să ne înțelegem în mod profund identitatea națională, dar, în același timp, ne pune în relație cu orice națiune a lumii. Pentru că orice națiune are traiectorie eclesială, atâta timp cât voia lui Dumnezeu e ca pământul să fie o singură Biserică a Lui.
[7] Orice lacună în cunoașterea dogmelor Bisericii este orbire duhovnicească. Indiferența față de problemele reale ale lumii înseamnă orbire duhovnicească. Orice minimalizare a păcatelor noastre înseamnă o rămânere în orbirea proprie. Pentru că păcatele noastre ne țin captivi într-o perspectivă falsă asupra realității. Iar curățirea de patimi este pentru noi ieșire din întuneric, venire la lumina lui Dumnezeu, pentru că ieșim din mințirea de sine.
[8] Domnul l-a vindecat pe orbul din naștere de orbirea lui [Ioannis 9, 1-38], pentru ca să ne arate că în viața de credință o luăm de la zero, că învățăm totul de la Dumnezeu. Și pe când el învăța de la Dumnezeu cum să trăiască, invidioșii pe Dumnezeu voiau să îl convingă de faptul că vindecarea lui este o amăgire. În fiecare clipă demonii vor să ne convingă că viața noastră cu Dumnezeu este „un lucru rău” pentru noi, când adevăratul rău e tocmai viața cu demonii. La fel și în acest caz, dușmanii Domnului Îl prezentau pe El nu ca un binefăcător al celui care fusese orb, ci ca „un amăgitor” al său.
[9] Propaganda religioasă dorește o falsă convertire a omului, pe când propovăduirea duhovnicească dorește să îl învețe pe om cum să trăiască cu Dumnezeu în fiecare clipă. Propaganda religioasă este o ideologizare a omului și ea urmărește creșterea numărului de adepți prin dislocarea lor din Biserică. Pe când învățarea duhovnicească înseamnă grija reală față de oamenii credincioși, pentru că ei au nevoie de viața cu Dumnezeu mai mult decât de aer. Și în Biserică învățăm cum să trăim cu Dumnezeu, împărtășindu-ne de harul Său prin Sfintele Taine și Slujbe ale Bisericii.
[10] Ideologia religioasă te exclude din sinagogă [In. 9, 34, BYZ], pentru că nu vrei să spui minciunii că e adevăr. Însă Domnul te cheamă la o relație cu Sine, la cea în care îți vorbește pe înțelesul tău, pentru ca să crezi în El și să I te închini Lui cu adevărat [In. 9, 37-38, BYZ]. Ideologia te ține la distanță, pe când relația cu El înseamnă intimitate reală cu Dumnezeu. Pentru că ideologia religioasă este o parazitare a credinței, pentru că ea nu cere niciodată o reală conexiune cu Dumnezeu, ci o înrolare instituțională a omului. Și omul rămâne, pe mai departe, singur și neîmplinit, pentru că ideologia nu îl vrea Sfânt, ci îl vrea să fie la număr.
[11] Însă Dumnezeu Își cunoaște Sfinții Lui! Și în istorie s-au făcut greșeli enorme față de Sfinții Lui, însă El nu i-a lăsat în conul de umbră în care îi doreau unii oameni. Pentru că Dumnezeu scoate adevărul oamenilor la lumină. El dă acoperământul minciunii la o parte și lasă să se vadă adevărul sfințeniei în toată splendoarea sa. Pentru că El e plin de dorința de a revela tot adevărul.
[12] De la El și noi am învățat să ne mărturisim Lui cu totul, să ne spunem toate ale noastre. Mărturisirea în fața Lui este iubirea noastră cu totul deschisă spre El. Și cine cunoaște această intimitate reală cu Dumnezeu, știe că El nu are nimic de-a face cu legalismul, cu penalitatea, cu indiferența legalistă față de om. Căci Dumnezeu rezolvă lucrurile pe loc. El răspunde imediat celui care se pocăiește, El îl vindecă pe cel care greșește, El îl mângâie pe cel plin de întristare.
[13] Instituționalismul Bisericii îi îndepărtează pe oameni de Biserică. Pentru că oamenii au nevoie de imediatețea lui Dumnezeu când discută cu Slujitorii Lui și nu de texte rupte de realitatea vieții lor. Căci Domnul S-a dus după cel vindecat, pentru ca să i Se reveleze Lui. Și când acela a crezut în El și I s-a închinat Lui [In. 9, 38, BYZ], Domnul ne spune tuturor: „Eu întru judecată întru această lume am venit [Εἰς κρίμα Ἐγὼ εἰς τὸν κόσμον τοῦτον ἦλθον], ca cei care nu văd să vadă [ἵνα οἱ μὴ βλέποντες βλέπωσιν] și cei care văd să fie orbi [καὶ οἱ βλέποντες τυφλοὶ γένωνται]” [In. 9, 39, BYZ]. Pentru că cei care cred că văd rămân orbi, rămân în orbirea lor, pentru că se închid harului lui Dumnezeu care i-ar fi făcut să vadă cu adevărat.
[14] Așadar, iubiții mei, orbirea noastră nu ne afectează numai pe noi, ci pe toți din jurul nostru, întreaga lume, pentru că deciziile noastre proaste se răsfrâng și asupra celorlalți. Gândurile și faptele noastre rele strică lumea în care trăim, pentru că luptă împotriva voii lui Dumnezeu. Iar a ne vindeca de patimi înseamnă a vindeca lumea de urâțenie. Căci urâțenia este o alegere a răului în locul binelui. Dar dacă alegem voia lui Dumnezeu, noi alegem frumusețea Lui, cea care ne sfințește neîncetat. Amin!