Epistola I către Corintiini, cap. 4, cf. BYZ
1. Astfel să ne socotească pe noi omul: ca slujitori ai lui Hristos [ὡς ὑπηρέτας Χριστοῦ] și [ca] iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu [καὶ οἰκονόμους Μυστηρίων Θεοῦ]!
2. Iar cel rămas este cercetat în[tru] iconomii [Ὃ δὲ λοιπόν ζητεῖται ἐν τοῖς οἰκονόμοις], pentru ca vreunul să fie aflat credincios [ἵνα πιστός τις εὑρεθῇ].
3. Iar mie întru foarte puțin îmi este ca de către voi să fiu judecat sau de către o omenească [judecată] de zi [ἢ ὑπὸ ἀνθρωπίνης ἡμέρας], ci nici pe mine însumi [nu] mă judec.
4. Căci nimic [în] mine însumi [nu] am cunoscut[1], dar nu în aceasta am fost îndreptat; dar Cel care mă judecă pe mine este Domnul.
5. Astfel încât nu judecați ceva mai înainte de vreme, până ce are să vină Domnul, Care va și lumina cele ascunse ale întunericului [Ὃς καὶ φωτίσει τὰ κρυπτὰ τοῦ σκότους] și va arăta sfaturile inimilor [καὶ φανερώσει τὰς βουλὰς τῶν καρδιῶν]! Și atunci lauda fiecăruia va fi de la Dumnezeu.
6. Și pe acestea, fraților, le-am potrivit la mine și la Apollos[2] pentru voi, pentru ca în[tru] noi să învățați a nu gândi mai mult decât ce a fost scris [ἵνα ἐν ἡμῖν μάθητε τὸ μὴ ὑπὲρ ὃ γέγραπται φρονεῖν], pentru ca să nu vă îngâmfați unul pentru altul împotriva celuilalt.
7. Căci cine te alege pe tine? Și ce ai, pe care nu l-ai primit? Iar de l-ai și primit, de ce te lauzi ca și [când] nu l-ai primit?!
8. Acum sunteți îndestulați, acum v-ați îmbogățit, fără noi ați împărățit [χωρὶς ἡμῶν ἐβασιλεύσατε]; și măcar de ați împărățit, ca și noi [cu] voi împreună să împărățim.
9. Căci mi se pare că Dumnezeu pe noi, pe Apostoli, ne-a arătat ca pe cei din urmă osândiți la moarte [ἐσχάτους ἀπέδειξεν ὡς ἐπιθανατίους]; că[ci] teatru am fost făcuți lumii și îngerilor și oamenilor [ὅτι θέατρον ἐγενήθημεν τῷ κόσμῳ καὶ ἀγγέλοις καὶ ἀνθρώποις].
10. Noi: nebuni pentru Hristos, iar voi: înțelepți în[tru] Hristos. Noi: slabi, iar voi: tari. Voi: slăviți, iar noi: necinstiți.
11. Până [în] ceasul de acum și flămânzim, și însetăm, și goi suntem, și bătuți suntem, și pribegim,
12. și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre; ocărâți fiind, binecuvântăm; prigoniți fiind, răbdăm;
13. huliți fiind, mângâiem; ca gunoaiele lumii am fost făcuți [ὡς περικαθάρματα τοῦ κόσμου ἐγενήθημεν][3], murdăria tuturor până acum [πάντων περίψημα ἕως ἄρτι].
14. Nu rușinându-vă pe voi vă scriu acestea, ci ca pe copiii mei cei iubiți vă sfătuiesc.
15. Căci dacă [ar fi] să aveți zeci de mii de pedagogi în Hristos [Ἐὰν γὰρ μυρίους παιδαγωγοὺς ἔχητε ἐν Χριστῷ], totuși nu [aveți] mulți părinți [ἀλλ᾽ οὐ πολλοὺς πατέρας]; căci în Hristos Iisus, prin Evanghelie, eu v-am născut pe voi.
16. Așadar, vă rog pe voi, să-mi fiți următori mie!
17. Pentru aceasta l-am trimis [la] voi pe Timoteos[4], care este copilul meu cel iubit și credincios în Domnul, care vă va aduce vouă aminte căile mele cele în Hristos, precum pretutindeni, în toată Biserica, învăț.
18. Că[ci] și unii, nevenind eu către voi, au fost semețindu-se.
19. Dar voi veni degrabă către voi, dacă are să voiască Domnul [ἐὰν ὁ Κύριος θελήσῃ], și voi cunoaște nu cuvântul celor semețiți, ci puterea[5].
20. Căci nu în cuvânt [este] Împărăția lui Dumnezeu [Οὐ γὰρ ἐν λόγῳ ἡ Βασιλεία τοῦ Θεοῦ], ci în putere [ἀλλ᾽ ἐν δυνάμει][6].
21. Ce voiți [Τί θέλετε]? Cu toiagul să vin către voi [Ἐν ῥάβδῳ ἔλθω πρὸς ὑμᾶς] sau cu duhul iubirii și al blândeții [ἢ ἐν ἀγάπῃ πνεύματί τε πρᾳότητος]?
[1] Nu am conștiința că am păcătuit cu ceva.
[2] Am transliterat forma de N. Ἀπολλῶς. În text e forma de Ac.
[3] Raportarea oamenilor păcătoși față de Sfinții Apostoli a fost ca față de cei din urmă dintre oameni.
[4] Am transliterat forma de N. Τιμόθεος. În text e forma de Ac.
[5] Puterea cuvintelor lor.
[6] În puterea cea dumnezeiască, în slava Lui.