Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [169] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
IX. Cartea a noua a Exaimeronului
Aceasta este cartea a noua a aceluiași autor
10. „Și a zidit Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din Adam întru femeie” pentru Sine. „Și a adus-o pe ea”, pe care a înălțat-o pentru Sine, „către Adam”[1]. Desigur, aceasta s-a întâmplat după ce Adam s-a trezit din somn, cu toate că nu este scris: Și Domnul Dumnezeu l-a trezit pe Adam și a adus-o pe femeie către el. [Dar] Biserica a venit la Hristos după învierea Lui. Credinciosul are o descoperire limpede a acestui fapt în Evanghelii. Abia după ce El a înviat din morți, Hristos a dat această poruncă Apostolilor: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le pe ele în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”[2].
VII. 1. Mergeți și adunați-i pe copiii Mei care au fost risipiți[3], mădularele Mele, care au fost împrăștiate. Adunați trupul Meu, care a fost împărțit. Strângeți la un loc oasele Mele, care au fost dezarticulate. Aduceți coasta care a fost separată de Mine înapoi la Mine! Chemați-o la Mine pe femeia care a fost luată în robie! Zidiți-o iarăși ca mireasă a Mea, Biserica! Eu sunt Piatra tăiată fără mâini din muntele cel sfânt[4] – strângeți împreună pentru Mine acele pietre despre care a zis Isaias: „pietrele cele sfinte sunt rostogolite pe pământul Său”[5].
Coasta a fost zidită din ele întru Biserica lui Hristos. Iar noi, mădularele Sale, apropiate trupului Său, am fost aduse împreună. Și noi, oasele Sale, am fost legate împreună întru unime cu El și unitate a credinței.
Când Dumnezeu Tatăl a adus-o la El[6], după ce El S-a trezit din morți, al doilea Adam a văzut coasta Sa[7] zidită atât de frumos de către Dumnezeu întru Biserică, de un singur trup al Lui și al miresei[8]. Și a zis: „Acum, aceasta [este] osul din oasele Mele și trupul din trupul Meu!”[9].
2. Dacă cineva vede aceste cuvinte în sine doar în lumina literei, atunci foarte multe pasaje apar incongruente și contrare lucrurilor. Spre exemplu, doar atâta timp cât părți ale trupului sunt unite cu trupul, putem spune despre fiecare dintre ele: „Acum, aceasta [este] osul din oasele Mele și trupul din trupul Meu!”[10]. Dar dacă, pentru un motiv anume, există o despărțire și o îndepărtare a unui mădular de trup, atunci acest cuvânt nu are sens: „Acum, aceasta [este] osul din oasele Mele și trupul din trupul Meu!”. Ci mai degrabă [ar trebui să se zică]: Aceasta a fost odinioară osul din oasele Mele și trupul din trupul Meu! Acum nu mai este osul Meu, nu mai este trupul Meu. A fost despărțit, îndepărtat, separat și înstrăinat de oasele Mele și de trup.
Dar aici se spun cele dimpotrivă despre coasta de necrezut și uimitoare a Celui numit Adam. Mai înainte de luarea și despărțirea coastei, care a fost luată și îndepărtată de trupul Său, nu zicem că aceasta a fost os din oasele Sale și trup din trupul Său. Dar după ce a fost luată – cu adevărat, după ce s-a născut din El și a devenit ca trupul Său[11] – a fost adusă la El și atunci zice: „Acum, aceasta [este] osul din oasele Mele și trupul din trupul Meu!”[12], deoarece a avut un început asemănător.
[1] Fac. 2, 22.
[2] Mt. 28,19; Mc. 16, 15.
[3] Cf. In. 11, 52.
[4] Cf. Dan. 2, 45.
[5] Zah. 9, 16.
[6] Cf. Fac. 2, 22.
[7] Cf I Cor. 15, 45.
[8] Cf. Ef. 3, 6.
[9] Fac. 2, 23.
[10] Ibidem.
[11] Cf. Col. 1, 24.
[12] Fac. 2, 23.