Lună: iunie 2025

1. Imitatorii [Μιμηταί] mei fiți, precum și eu al lui Hristos!

2. Și vă laud pe voi, fraților, că de toate ale mele ați fost aducându-vă aminte și precum vi le-am dat vouă, tradițiile [τὰς παραδόσεις] le țineți.

3. Și voiesc voi să știți, că Hristos este capul [ἡ κεφαλὴ] a tot bărbatul; iar capul femeii[1] [este] bărbatul, iar capul lui Hristos [este] Dumnezeu.

4. Tot bărbatul, rugându-se sau profețind, pe cap având [κατὰ κεφαλῆς ἔχων][2], își rușinează capul său [καταισχύνει τὴν κεφαλὴν αὐτοῦ].

5. Iar toată femeia, rugându-se și profețind, [cu] capul neacoperit [ἀκατακαλύπτῳ τῇ κεφαλη], își rușinează capul ei; căci una [ca aceasta] este întocmai [cu] cea care a fost rasă [καὶ τὸ αὐτὸ τῇ ἐξυρημένῃ].

6. Căci dacă femeia nu se acoperă pe sine cu văl [Εἰ γὰρ οὐ κατακαλύπτεται γυνή], [atunci] și să se tundă [καὶ κειράσθω]! Dar dacă [lucru] rușinos îi [este] femeii să se tundă sau a fi rasă [εἰ δὲ αἰσχρὸν γυναικὶ τὸ κείρασθαι ἢ ξυρᾶσθαι], să se acopere pe sine cu văl [κατακαλυπτέσθω]!

7. Căci bărbatul nu este dator a-și acoperi capul, chipul și slava lui Dumnezeu fiind [εἰκὼν καὶ δόξα Θεοῦ ὑπάρχων]; dar femeia este slava bărbatului [γυνὴ δὲ δόξα ἀνδρός ἐστιν].

8. Căci nu este bărbatul din femeie, ci femeia din bărbat;

9. și pentru că nu a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat;

10. pentru aceasta datoare este femeia a avea stăpânirea[3] pe cap[ul său] pentru Îngeri [διὰ τοῦτο ὀφείλει ἡ γυνὴ ἐξουσίαν ἔχειν ἐπὶ τῆς κεφαλῆς διὰ τοὺς Ἀγγέλους].

11. Dar nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat, [ci amândoi trăind] în Domnul.

12. Căci precum femeia [este] din bărbat [ἐκ τοῦ ἀνδρός], așa și bărbatul [este] prin femeie [διὰ τῆς γυναικός], iar toate [sunt] de la Dumnezeu [τὰ δὲ πάντα ἐκ τοῦ Θεοῦ].

13. Judecați în voi înșivă! Este propriu femeii a se ruga neacoperită[4]?

14. Sau nu vă învață pe voi însăși firea, că bărbatul, dacă are să aibă păr lung, necinste lui îi este?

15. Dar femeia, dacă are să aibă păr lung, slava ei îi este. Căci părul lung pentru acoperire i-a fost dat.

16. Dar dacă cuiva i se pare a fi gâlcevitor, noi un astfel de obicei nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.

17. Dar aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, că[ci] nu spre mai bine [ὅτι οὐκ εἰς τὸ κρεῖττον], ci spre mai rău vă adunați [ἀλλ᾽ εἰς τὸ ἧττον συνέρχεσθε][5].

18. Căci, mai întâi, adunându-vă voi în Biserică, aud schisme a fi în[tre] voi [ἀκούω σχίσματα ἐν ὑμῖν ὑπάρχειν] și o parte oarecare o cred[6].

19. Căci trebuie și eresuri a fi în[tre] voi [Δεῖ γὰρ καὶ αἱρέσεις ἐν ὑμῖν εἶναι], pentru ca cei încercați să fie arătați în[tre] voi [ἵνα οἱ δόκιμοι φανεροὶ γένωνται ἐν ὑμῖν].

20. Așadar, adunându-vă voi la un loc, nu este Cina Domnului să mâncați [οὐκ ἔστιν Κυριακὸν Δεῖπνον φαγεῖν].

21. Căci fiecare a sa cină o ia mai înainte când [este] să mănânce, și care [unul] este flămând, iar care [altul] este beat.

22. Dar oare nu aveți case spre a mânca și a bea? Sau Biserica lui Dumnezeu disprețuiți și îi rușinați pe cei neavând? Ce am să vă zic vouă? Am să vă laud pe voi în[tru] aceasta? Nu vă laud.

23. Căci eu am primit de la Domnul, pe care v-am dat și vouă: că Domnul Iisus, în noaptea [în] care era dat, a luat pâine,

24. și a mulțumit [și] a frânt și a zis: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, [care] pentru voi este frânt! Aceasta faceți întru pomenirea Mea!”.

25. Asemenea și potirul, după [ce a fost] să cineze, zicând: „Acesta este potirul făgăduinței celei noi în[tru] Sângele Meu [Τοῦτο τὸ ποτήριον ἡ καινὴ διαθήκη ἐστὶν ἐν τῷ ἐμῷ Αἵματι]. Aceasta faceți, ori de câte ori aveți să beți, întru pomenirea Mea”.

26. Căci ori de câte ori aveți să mâncați Pâinea aceasta și Potirul acesta aveți să-l beți, moartea Domnului vestiți până ce are să vină[7].

27. Astfel încât, care are să mănânce Pâinea aceasta și are să bea Potirul Domnului cu nevrednicie [față] de Domnul, vinovat va fi de Trupul și de Sângele Domnului.

28. Dar să se cerceteze omul pe sine și așa din Pâine să mănânce și din Potir să bea!

29. Căci cel care mănâncă și bea cu nevrednicie, judecată sieși își mănâncă și bea, nerecunoscând Trupul Domnului.

30. Pentru aceasta mulți din[tre] voi [sunt] bolnavi și slabi și destui sunt adormiți [au adormit].

31. Căci dacă ne judecam [ne-am fi judecat] pe noi înșine, nu [mai] eram judecați.

32. Dar fiind judecați, de către Domnul suntem pedepsiți, pentru ca să nu fim osândiți dimpreună cu lumea.

33. Astfel încât, frații mei, adunându-vă spre să mâncați [a mânca][8], așteptați-vă unii pe alții [ἀλλήλους ἐκδέχεσθε]!

34. Iar dacă cineva [este] flămând, în casa [sa] să mănânce! Pentru ca să nu vă adunați spre judecată [ἵνα μὴ εἰς κρίμα συνέρχησθε]. Iar [despre] celelalte, când am să vin, le voi rândui.

---

[1] Cu sensul de soție. Este capul soției lui, este conducătorul ei.

[2] Avându-și capul acoperit.

[3] Se referă la văl. La purtarea vălului pe cap.

[4] Cu capul neacoperit.

[5] La Biserică.

[6] Cred o parte din lucrurile pe care le aud despre voi.

[7] La a doua Lui venire întru slavă.

[8] Spre a vă împărtăși cu Domnul.

1. Și nu voiesc voi, fraților, a nu cunoaște că părinții noștri toți sub nor erau și toți prin mare au trecut

2. și toți întru Mosevs[1] au fost botezați în nor și în mare

3. și toți aceeași mâncare duhovnicească au mâncat

4. și toți aceeași băutură duhovnicească au băut; căci beau din piatra duhovnicească urmându-i [care îi urma], iar piatra era Hristos.

5. Dar nu a binevoit Dumnezeu în cei mai mulți [dintre] ei, căci au fost doborâți în pustie.

6. Și aceștia ne-au fost făcuți nouă tipuri [τύποι][2], spre a nu fi noi poftitori de cele rele [ἐπιθυμητὰς κακῶν], precum aceia au poftit.

7. Nici închinători la idoli să nu fiți, ca unii [dintre] ei! Precum a fost scris: „A șezut poporul să mănânce și să bea și s-au ridicat a juca”.

8. Nici să curviți precum unii [dintre] ei au curvit și au căzut în[tr]-o zi 23.000 [καὶ ἔπεσον ἐν μιᾷ ἡμέρᾳ εἴκοσι τρεῖς χιλιάδες].

9. Nici să [nu]-L ispitim pe Hristos, precum și unii [dintre] ei L-au ispitit, și de șerpi au pierit.

10. Nici să cârtiți, precum și unii [dintre] ei au cârtit, și au pierit de cel nimicitor!

11. Și toate aceste tipuri se petreceau acelora; și a[u] fost scris[e] spre învățătura noastră [ἐγράφη δὲ πρὸς νουθεσίαν ἡμῶν], la care sfârșiturile veacurilor a[u] ajuns [εἰς οὓς τὰ τέλη τῶν αἰώνων κατήντησεν].

12. Astfel încât celui ce i se pare să stea [ὁ δοκῶν ἑστάναι][că stă[3]], să ia aminte să nu cadă [βλεπέτω μὴ πέσῃ]!

13. Nu v-a cuprins pe voi ispită, fără numai omenească. Dar credincios [este] Dumnezeu, Care nu va îngădui să fiți ispitiți voi mai mult de cât puteți, ci va aduce împreună cu ispita și scăparea, [pentru] a putea voi să o îndurați.

14. De aceea, iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli!

15. Ca celor înțelepți vă zic, judecați voi ce zic!

16. Potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm [Τὸ ποτήριον τῆς εὐλογίας ὃ εὐλογοῦμεν], nu împărtășirea de Sângele lui Hristos este [οὐχὶ κοινωνία τοῦ Αἵματος τοῦ Χριστοῦ ἐστίν]? Pâinea pe care o frângem [Τὸν ἄρτον ὃν κλῶμεν], nu împărtășirea de Trupul lui Hristos este [οὐχὶ κοινωνία τοῦ Σώματος τοῦ Χριστοῦ ἐστίν]?

17. Că[ci] o pâine, un trup, suntem cei mulți; căci toți ne împărtășim dintr-o pâine [οἱ γὰρ πάντες ἐκ τοῦ ἑνὸς ἄρτου μετέχομεν][4].

18. Priviți pe Israilul [cel] după trup! Nu sunt cei care mănâncă jertfele părtașii jertfelnicului?

19. Așadar, ce zic? Că[ci] idolul ce este? Sau cel jertfit idolului ce este?

20. Ci [zic] că cele pe care neamurile le jertfesc, demonilor le jertfesc și nu lui Dumnezeu. Și nu voiesc [ca] voi să fiți părtașii demonilor [οὐ θέλω δὲ ὑμᾶς κοινωνοὺς τῶν δαιμονίων γίνεσθαι].

21. Nu puteți a bea Potirul Domnului și potirul demonilor [Οὐ δύνασθε Ποτήριον Κυρίου πίνειν καὶ ποτήριον δαιμονίων]. Nu puteți a vă împărtăși de Masa Domnului și de masa demonilor [οὐ δύνασθε Τραπέζης Κυρίου μετέχειν καὶ τραπέζης δαιμονίων].

22. Sau vrem să stârnim râvna Domnului [Ἢ παραζηλοῦμεν τὸν Κύριον]? Nu [cumva] suntem mai tari [decât] El [Μὴ ἰσχυρότεροι Αὐτοῦ ἐσμέν]?

23. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc [ἀλλ᾽ οὐ πάντα οἰκοδομει].

24. Nimeni să [nu] caute pe al său [Μηδεὶς τὸ ἑαυτοῦ ζητείτω], ci fiecare pe al altuia [ἀλλὰ τὸ τοῦ ἑτέρου ἕκαστος]!

25. Mâncați tot [ce] este vândut în măcelărie [Πᾶν τὸ ἐν μακέλλῳ πωλούμενον ἐσθίετε], nimic cercetând pentru conștiință [μηδὲν ἀνακρίνοντες διὰ τὴν συνείδησιν]!

26. Căci „al Domnului [este] pământul și plinirea sa”.

27. Iar dacă cineva [dintre] cei necredincioși vă cheamă pe voi și voiți să mergeți, mâncați tot [ce] este pus înaintea voastră, nimic cercetând pentru conștiință!

28. Dar dacă cineva are să vă zică vouă: „Aceasta este jertfită idolilor!”, nu mâncați, [și aceasta] pentru cel care a vestit și [pentru] conștiință! Căci „al Domnului [este] pământul și plinirea sa”.

29. Iar de conștiință zic nu de cea a ta, ci de cea a altuia. Căci pentru ce libertatea mea să fie judecată de către o altă conștiință [ἵνα τί γὰρ ἡ ἐλευθερία μου κρίνεται ὑπὸ ἄλλης συνειδήσεως]?

30. [Iar] dacă eu sunt părtaș harului [Εἰ ἐγὼ χάριτι μετέχω], de ce să fiu blasfemiat pentru ce eu dau mulțumire [τί βλασφημοῦμαι ὑπὲρ οὗ ἐγὼ εὐχαριστῶ]?

31. Așadar, fie mâncați, fie beți, fie ce faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți [πάντα εἰς δόξαν Θεοῦ ποιεῖτε]!

32. Fiți fără poticniri și iudeilor și ellinilor și Bisericii lui Dumnezeu!

33. Precum și eu plac tuturor [în] toate, necăutând folosul meu, ci al celor mulți, pentru ca să se mântuie.

---

[1] Am transliterat forma de N. Μωσεῦς. În text era forma de Ac.

[2] Aici cu sensul că Dumnezeu ni i-a arătat nouă ca exemple negative.

[3] Celui ce i se pare că e bine duhovnicește.

[4] Ne împărtășim toți din aceeași Dumnezeiască Euharistie.

1. Nu sunt Apostol? Nu sunt liber? Nu L-am văzut pe Hristos, pe Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrul meu în[tru] Domnul?

2. Dacă altora nu le sunt Apostol, cu siguranță vouă vă sunt. Căci voi sunteți pecetea apostoliei mele în[tru] Domnul [ἡ γὰρ σφραγὶς τῆς ἐμῆς ἀποστολῆς ὑμεῖς ἐστε ἐν Κυρίῳ].

3. Apărarea mea [împotriva] celor care mă cercetează pe mine aceasta este.

4. [Oare] nu avem dreptul să mâncăm și să bem?

5. [Oare] nu avem dreptul de a lua o femeie soră [ἀδελφὴν γυναῖκα περιάγειν][1], ca și ceilalți Apostoli, [ca] și frații Domnului[2], [ca] și Chifas [Κηφᾶς][3]?

6. Sau numai eu și Varnavas [Βαρνάβας] n-avem dreptul de a nu lucra?

7. Cine ostășește vreodată cu soldele sale [Τίς στρατεύεται ἰδίοις ὀψωνίοις ποτέ]? Cine sădește vie și nu mănâncă din rodul său [ἐκ τοῦ καρποῦ αὐτοῦ]? Sau cine paște turma și nu mănâncă din laptele turmei [ἐκ τοῦ γάλακτος τῆς ποίμνης]?

8. Oare după om zic acestea? Sau nu și legea zice acestea?

9. Căci în legea lui Mosevs[4] a fost scris: „Nu vei pune botniță boului treierând [Οὐ φιμώσεις βοῦν ἀλοῶντα]”. [Oare] de boi Îi este grijă lui Dumnezeu [Μὴ τῶν βοῶν μέλει τῷ Θεῷ][5]?

10. Oare [nu], fără îndoială, despre noi zice? Căci pentru noi a fost scris, că: „cel care ară în[tru] nădejde trebuie a ara [ἐπ᾽ ἐλπίδι ὀφείλει ὁ ἀροτριῶν ἀροτριᾷν] și cel care treieră a se împărtăși în[tru] nădejde de nădejdea sa [καὶ ὁ ἀλοῶν τῆς ἐλπίδος αὐτοῦ μετέχειν ἐπ᾽ ἐλπίδι]”.

11. Dacă noi vi le-am semănat vouă pe cele duhovnicești [Εἰ ἡμεῖς ὑμῖν τὰ πνευματικὰ ἐσπείραμεν], mare [μέγα][lucru este], dacă noi le vom secera de la voi pe cele trupești [εἰ ἡμεῖς ὑμῶν τὰ σαρκικὰ θερίσομεν]?

12. Dacă alții se împărtășesc de dreptul [acesta asupra] voastră [Εἰ ἄλλοι τῆς ἐξουσίας ὑμῶν μετέχουσιν], [oare] nu [cu atât] mai mult noi [οὐ μᾶλλον ἡμεῖς]? Dar nu ne-am folosit [cu][de] dreptul acesta, ci pe toate le îndurăm [ἀλλὰ πάντα στέγομεν], pentru ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos [ἵνα μὴ ἐγκοπήν τινα δῶμεν τῷ Εὐαγγελίῳ τοῦ Χριστοῦ].

13. Nu ați cunoscut că cei care lucrează cele sfinte de la templu mănâncă [și] cei care stau lângă jertfelnic [cu] jertfelnicul împreună se împărtășesc?

14. Așa și Domnul a rânduit celor care vestesc Evanghelia a trăi din Evanghelie [Οὕτως καὶ ὁ Κύριος διέταξεν τοῖς τὸ Εὐαγγέλιον κα- ταγγέλλουσιν ἐκ τοῦ Εὐαγγελίου ζῇν].

15. Iar eu de niciuna [din] acestea [nu] m-am folosit; și nu am scris acestea, pentru ca așa să se facă cu mine; căci [mai] bine îmi [este] mie mai degrabă să mor [καλὸν γάρ μοι μᾶλλον ἀποθανεῖν], decât să-mi golească cineva lauda mea [ἢ τὸ καύχημά μου ἵνα τις κενώσῃ].

16. Căci dacă am să binevestesc nu îmi este mie laudă, căci datorie îmi stă mie. Dar vai îmi este mie, dacă nu am să binevestesc [οὐαὶ δέ μοι ἐστίν, ἐὰν μὴ εὐαγγελίζωμαι]!

17. Căci dacă fac aceasta de voie [ἑκὼν], plată am; dar dacă [fac] nevoind [ἄκων], [este] o iconomie încredințată [οἰκονομίαν πεπίστευμαι].

18. Așadar, care îmi este mie plata? Că, binevestind, fără plată am să pun Evanghelia lui Hristos [ἀδάπανον θήσω τὸ Εὐαγγέλιον τοῦ Χριστοῦ], astfel încât să nu mă folosesc [cu][de] dreptul meu în[tru] Evanghelie [εἰς τὸ μὴ καταχρήσασθαι τῇ ἐξουσίᾳ μου ἐν τῷ Εὐαγγελίῳ].

19. Căci liber fiind [față] de toți, tuturor m-am robit pe mine însumi, ca pe cei mai mulți să-i dobândesc [ἵνα τοὺς πλείονας κερδήσω].

20. Și am fost [cu] iudeii ca iudeii, ca pe iudei să-i dobândesc; [cu] cei de sub lege ca [cei] de sub lege, ca pe cei de sub lege să-i dobândesc;

21. [cu] cei fără lege ca cel fără lege, nefiind fără legea lui Dumnezeu, ci legiuitul lui Hristos [ἀλλ᾽ ἔννομος[6] Χριστῷ], ca să-i dobândesc pe cei fără lege[7].

22. Făcutu-m-am celor slabi ca cel slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc. [La] toți toate m-am făcut [Τοῖς πᾶσιν γέγονα τὰ πάντα], ca cel puțin pe unii să-i mântui [ἵνα πάντως τινὰς σώσω].

23. Și aceasta o fac pentru Evanghelie, ca împreună-părtaș al ei să fiu [ἵνα συγκοινωνὸς αὐτοῦ γένωμαι].

24. Nu ați cunoscut că cei care aleargă în stadion [οἱ ἐν σταδίῳ τρέχοντες], toți aleargă, dar unul ia premiul [εἷς δὲ λαμβάνει τὸ βραβεῖον]? Așa alergați: ca să-l prindeți!

25. Iar tot cel care se întrece [cu alții[8]] la toate se înfrânează [Πᾶς δὲ ὁ ἀγωνιζόμενος πάντα ἐγκρατεύεται]; așadar, aceia ca să ia cunună stricăcioasă, iar noi nestricăcioasă.

26. De aceea, eu așa alerg, nu ca la întâmplare [ὡς οὐκ ἀδήλως]; așa lupt [cu pumnii] [οὕτως πυκτεύω], nu ca lovind aerul [ὡς οὐκ ἀέρα δέρων];

27. ci îmi chinui trupul meu și îl înrobesc [ἀλλ᾽ ὑπωπιάζω μου τὸ σῶμα καὶ δουλαγωγῶ], ca nu cumva [μήπως], cel care am propovăduit altora [ἄλλοις κηρύξας], eu însumi să fiu netrebnic [αὐτὸς ἀδόκιμος γένωμαι].

---

[1] A ne căsători.

[2] Fiii Sfântului Iosif Logodnicul, adică frații vitregi ai Domnului.

[3] Sfântul Apostol Petros.

[4] Am transliterat forma de N. Μωσεῦς. În text e forma de G. Μωϋσέως.

[5] Cu sensul: Oare aici e vorba despre boi? Despre boi Se îngrijește Dumnezeu? Nu, ci vorbește despre oameni, despre slujitorii Lui!

[6] Prezență unică a cuvântului în BYZ.

[7] Pe păgâni.

[8] În jocurile sportive.

1. Iar despre cele jertfite idolilor, am cunoscut că toți avem cunoaștere [γνῶσιν]. Cunoașterea semețește [Ἡ γνῶσις φυσιοῖ], dar iubirea zidește [ἡ δὲ ἀγάπη οἰκοδομεῖ].

2. Iar dacă cuiva i se pare să cunoască [că cunoaște] ceva, încă nimic [nu] a cunoscut precum trebuie să cunoască;

3. dar dacă cineva Îl iubește pe Dumnezeu, acela a fost cunoscut de către El [οὗτος ἔγνωσται ὑπ᾽ Αὐτοῦ].

4. Așadar, pentru mâncarea celor jertfite idolilor, am cunoscut că niciun idol [nu este] în lume [οἴδαμεν ὅτι οὐδὲν εἴδωλον ἐν κόσμῳ] și că niciun alt dumnezeu [καὶ ὅτι οὐδεὶς θεὸς ἕτερος][nu este], afară numai de unul [εἰ μὴ εἷς].

5. Căci întrucât sunt și zișii „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ, precum sunt mulți „dumnezei” și mulți „domni”,

6. dar nouă un Dumnezeu [este] Tatăl [ἀλλ᾽ ἡμῖν εἷς Θεὸς ὁ Πατήρ], din Care [sunt] toate [ἐξ Οὗ τὰ πάντα] și noi întru El [καὶ ἡμεῖς εἰς Αὐτόν]; și un Domn [este] Iisus Hristos [καὶ εἷς Kύριος Ἰησοῦς Χριστός], prin Care [sunt] toate [δι᾽ Οὗ τὰ πάντα] și noi prin El [καὶ ἡμεῖς δι᾽ Αὐτοῦ].

7. Dar nu [este] în toți cunoașterea [Ἀλλ᾽ οὐκ ἐν πᾶσιν ἡ γνῶσις]. Iar unii, [cu] conștiința idolului, până acum ca jertfită idolilor mănâncă și conștiința lor, fiind slabă, este pângărită.

8. Dar mâncarea, pe noi, nu ne pune înaintea lui Dumnezeu. Căci nici dacă avem să mâncăm [nu] prisosim, nici dacă nu avem să mâncăm, [nu] suntem lipsiți.

9. Dar vedeți ca nu cumva puterea aceasta a voastră poticnire să fie celor care sunt slabi [Βλέπετε δὲ μήπως ἡ ἐξουσία ὑμῶν αὕτη πρόσκομμα γένηται τοῖς ἀσθενοῦσιν]!

10. Căci dacă cineva are să te vadă pe tine, cel având cunoaștere, în templul idolului șezând la masă, [oare] nu conștiința lui, fiind slab, va fi întărită spre a mânca pe cele jertfite idolilor?

11. Și va pieri fratele cel slab din cauza cunoașterii tale, pentru care a murit Hristos.

12. Și așa păcătuind față de frați și lovind conștiința lor cea care este slabă, față de Hristos păcătuiți.

13. De aceea, dacă mâncarea îl face să se poticnească pe fratele meu [εἰ βρῶμα σκανδαλίζει τὸν ἀδελφόν μου][1], nu am să mănânc cărnuri întru veac [οὐ μὴ φάγω κρέα εἰς τὸν αἰῶνα], pentru ca să nu îl fac să se poticnească pe fratele meu [ἵνα μὴ τὸν ἀδελφόν μου σκανδαλίσω].

---

[1] Dacă îl face pe el să păcătuiască.

1. Iar despre care mi-ați scris mie, bine îi [este] omului de femeie a nu se atinge [καλὸν ἀνθρώπῳ γυναικὸς μὴ ἅπτεσθαι].

2. Dar, pentru [a nu fi] curvii, fiecare să-și aibă femeia sa și fiecare să-și aibă bărbatul său!

3. Bărbatul să-i dea femeii bunăvoința datorată [ὀφειλομένην εὔνοιαν]! Și la fel și femeia bărbatului.

4. Femeia nu-și stăpânește trupul său [Ἡ γυνὴ τοῦ ἰδίου σώματος οὐκ ἐξουσιάζει], ci bărbatul [ἀλλ᾽ ὁ ἀνήρ]; iar la fel și bărbatul nu își stăpânește trupul său [ὁμοίως δὲ καὶ ὁ ἀνὴρ τοῦ ἰδίου σώματος οὐκ ἐξουσιάζει], ci femeia [ἀλλ᾽ ἡ γυνή].

5. Să nu vă lipsiți unul de altul [Μὴ ἀποστερεῖτε ἀλλήλους], afară numai [dacă este] ceva din învoială pentru o vreme [εἰ μή τι ἂν ἐκ συμφώνου πρὸς καιρόν], pentru ca să vă ocupați [cu] postul și [cu] rugăciunea [ἵνα σχολάζητε τῇ νηστείᾳ καὶ τῇ προσευχῇ], și iarăși împreună să fiți, pentru ca să nu vă ispitească pe voi Satanas pentru neînfrânarea voastră [ἵνα μὴ πειράζῃ ὑμᾶς ὁ Σατανᾶς διὰ τὴν ἀκρασίαν ὑμῶν]!

6. Dar aceasta o zic după îngăduință [Τοῦτο δὲ λέγω κατὰ συγγνώμην], nu după poruncă [οὐ κατ᾽ ἐπιταγήν].

7. Căci voiesc [ca] toți oamenii a fi ca și mine însumi[1]; dar fiecare are harisma sa de la Dumnezeu [ἀλλ᾽ ἕκαστος ἴδιον χάρισμα ἔχει ἐκ Θεοῦ], care așa[2], iar care așa[3].

8. Și le zic celor necăsătoriți și văduvelor: bine le este lor, dacă or să rămână ca și mine.

9. Dar dacă nu se înfrânează [nu se pot înfrâna], să se căsătorească! Căci mai bine este să se căsătorească decât a fi arși [κρεῖσσον γάρ ἐστιν γαμῆσαι ἢ πυροῦσθαι][de poftă].

10. Iar celor căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul: femeia de bărbat să nu se despartă!

11. Iar dacă are să se și despartă, să rămână nemăritată sau să se împace [cu] bărbatul [ei], iar bărbatul pe femeie [pe femeia sa] a nu o lăsa!

12. Iar celor rămași le zic eu, nu Domnul: dacă vreun frate are femeie necredincioasă și aceasta binevoiește [ca] împreună a locui cu el, să nu o lase pe ea!

13. Și femeia care are bărbat necredincios și acesta binevoiește [ca] împreună a locui cu ea, să nu îl lase pe el!

14. Căci a fost sfințit bărbatul necredincios prin femeie și a fost sfințită femeia necredincioasă prin bărbat; de aceea, atunci copiii voștri sunt [erau] necurați [ἀκάθαρτά], iar acum este [sunt] sfinți [ἅγιά].

15. Dar dacă cel necredincios se desparte, să fie despărțit! Nu este înrobit fratele sau sora cu cei asemenea, ci la pace ne-a chemat Dumnezeu pe noi.

16. Căci ce ai cunoscut, femeie, dacă îți vei mântui bărbatul? Sau ce ai cunoscut, bărbate, dacă îți vei mântui femeia?

17. Dacă nu, fiecăruia precum i-a împărțit Dumnezeu, pe fiecare precum l-a chemat Domnul, așa să umble! Și așa la toate Bisericile le poruncesc.

18. A fost cineva chemat tăiat împrejur? Să nu tăinuiască tăierea împrejur! A fost cineva chemat întru netăierea împrejur? Să nu se taie împrejur!

19. Tăierea împrejur nimic [nu] este și netăierea împrejur nimic [nu] este, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu [ἀλλὰ τήρησις ἐντολῶν Θεοῦ].

20. Fiecare în chemarea [în] care a fost chemat [Ἕκαστος ἐν τῇ κλήσει ᾗ ἐκλήθη], în aceea să rămână [ἐν ταύτῃ μενέτω]!

21. Rob ai fost chemat[4]? Nu îți fie ție grijă[5]! Iar dacă și liber poți să fii, [și] mai mult folosește-te[6]!

22. Căci robul care a fost chemat în[tru] Domnul, eliberatul Domnului este. Asemenea și cel care a fost chemat liber, robul lui Hristos este.

23. De [Cu] preț ați fost cumpărați[7]. Nu fiți robii oamenilor!

24. Fraților, fiecare în care [stare socială] a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu!

25. Iar despre fecioare nu am porunca Domnului. Dar dau sfat, ca cel care am fost miluit de Domnul a fi credincios.

26. Așadar, gândesc aceasta bună a fi, pentru nevoia cea de față, că bine îi [este] omului așa a fi:

27. Ai fost legat [cu] femeie[8]? Nu căuta dezlegare! Ai fost dezlegat de femeie? Nu căuta femeie!

28. Iar dacă ai să te și căsătorești, nu ai păcătuit. Iar dacă fecioara are să se căsătorească, nu a păcătuit. Dar necaz [în] trup [θλίψιν τῇ σαρκι] vor lua aceștia, iar eu vă cruț pe voi.

29. Dar aceasta vă zic, fraților, vremea a fost scurtată [ὁ καιρὸς συνεσταλμένος]. [Și] rămas este ca și cei având femei ca neavând să fie [τὸ λοιπόν ἐστιν ἵνα καὶ οἱ ἔχοντες γυναῖκας ὡς μὴ ἔχοντες ὦσιν][9];

30. și cei care plâng ca neplângând; și cei care se bucură ca nebucurându-se; și cei care cumpără ca nestăpânind;

31. și cei care se folosesc [cu][de] lumea aceasta ca nefolosindu-se; căci trece chipul lumii acesteia [παράγει γὰρ τὸ σχῆμα τοῦ κόσμου τούτου].

32. Și voiesc [ca] voi a fi fără de grijă [Θέλω δὲ ὑμᾶς ἀμερίμνους εἶναι]. Cel necăsătorit se îngrijește de cele ale Domnului, cum va plăcea Domnului;

33. dar cel care a fost căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum va plăcea femeii.

34. A fost împărțită și femeia și fecioara. Cea nemăritată se îngrijește de cele ale Domnului, pentru ca să fie sfântă și [cu] trupul și [cu] duhul [ἵνα ᾖ ἁγία καὶ σώματι καὶ πνεύματι]; iar cea care a fost măritată se îngrijește de cele ale lumii, cum va plăcea bărbatului.

35. Și aceasta pentru voi o zic, [pentru] folosul vostru. Nu pentru ca laț să vă pun vouă, ci spre buna rânduială și spre bună apropiere Domnului în mod netulburat [ἀλλὰ πρὸς τὸ εὔσχημον καὶ εὐπρόσεδρον τῷ Κυρίῳ ἀπερισπάστως].

36. Iar dacă cineva gândește a fi rușinat pentru fecioara sa, dacă are să fie peste vârstă și așa se cuvine a se face, să facă ce voiește! Nu păcătuiește. Să se căsătorească!

37. Dar cel care a stat neclintit în inimă [Ὃς δὲ ἕστηκεν ἑδραῖος ἐν τῇ καρδίᾳ], neavând nevoie, și putere are asupra voinței sale [ἐξουσίαν δὲ ἔχει περὶ τοῦ ἰδίου θελήματος], și aceasta a hotărât în inima sa [καὶ τοῦτο κέκρικεν ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτοῦ], [pentru] a-și păzi fecioara sa, bine face.

38. Astfel încât și cel care este căsătorit bine face, iar cel care este necăsătorit [și] mai bine face.

39. Femeia a fost legată [cu] lege pentru câtă vreme trăiește bărbatul ei; iar dacă are să și adoarmă[10] bărbatul, liberă este [cu] care voiește să se mărite, [dar] numai în[tru] Domnul[11].

40. Dar, după sfatul meu, mai fericită este dacă are să rămână așa [μακαριωτέρα ἐστιν ἐὰν οὕτως μείνῃ]. Și socotesc și eu a avea Duhul lui Dumnezeu [δοκῶ δὲ κἀγὼ Πνεῦμα Θεοῦ ἔχειν].

---

[1] Să fie necăsătorit ca mine.

[2] Necăsătorit.

[3] Căsătorit.

[4] Ai fost chemat la slujirea Bisericii pe când te aflai rob?

[5] Nu-ți fă griji cu privire la acest lucru!

[6] Iar dacă ești liber, fi și de mai mult folos Bisericii!

[7] Prin moartea Domnului ați fost cumpărați din mâinile demonilor.

[8] Prin Sfânta Taină a Nunții.

[9] Cei care au femeie să trăiască ca și când n-ar avea.

[10] Dacă are să adoarmă creștinește, dacă are să moară întru Domnul.

[11] Să se mărite creștinește, cu un creștin.