Faptele Apostolilor, cap. al 2-lea, cf. BYZ

1. Și când [era] a se împlini ziua Cincizecimii, erau toți împreună la un loc [ἦσαν ἅπαντες ὁμοθυμαδὸν ἐπὶ τὸ αὐτό].

2. Și s-a făcut fără veste din cer sunetul ca aducând suflare puternică [Καὶ ἐγένετο ἄφνω ἐκ τοῦ οὐρανοῦ ἦχος ὥσπερ φερομένης πνοῆς βιαίας] și a umplut toată casa unde erau șezând [καὶ ἐπλήρωσεν ὅλον τὸν οἶκον οὗ ἦσαν καθήμενοι].

3. Și li s-au arătat lor [Καὶ ὤφθησαν αὐτοῖς], împărțindu-se [διαμεριζόμεναι], limbile ca de foc [γλῶσσαι ὡσεὶ πυρός], și a șezut în fiecare [dintre] ei [ἐκάθισέν τε ἐφ᾽ ἕνα ἕκαστον αὐτῶν].

4. Și au fost umpluți toți de Duhul Sfânt [Καὶ ἐπλήσθησαν ἅπαντες Πνεύματος Ἁγίου] și au început a grăi [în] alte limbi [καὶ ἤρξαντο λαλεῖν ἑτέραις γλώσσαις], precum Duhul le dădea lor să vorbească [καθὼς τὸ Πνεῦμα ἐδίδου αὐτοῖς ἀποφθέγγεσθαι].

5. Și erau în Ierusalim locuind iudeii [ἰουδαῖοι], oamenii cei evlavioși [ἄνδρες εὐλαβεῖς], din tot neamul cele [cel] de sub cer [ἀπὸ παντὸς ἔθνους τῶν ὑπὸ τὸν οὐρανόν].

6. Și [când] s-a făcut glasul acesta, s-a adunat mulțimea și a fost tulburată [συνῆλθεν τὸ πλῆθος καὶ συνεχύθη], că[ci] auzeau pe fiecare [în] a sa limbă grăindu-le ei [ὅτι ἤκουον εἷς ἕκαστος τῇ ἰδίᾳ διαλέκτῳ λαλούντων αὐτῶν].

7. Și se uimeau toți și se minunau [Ἐξίσταντο δὲ πάντες καὶ ἐθαύμαζον], zicându-și unii către alții: „[Oare] nu, iată, toți aceștia, care grăiesc, sunt galilei [γαλιλαῖοι]/ galileeni?!

8. Și cum noi îi auzim fiecare [în] a sa limbă a noastră în care am fost născuți?

9. Partii [Πάρθοι]/ parții și midii [μῆδοι]/ mezii și elamite [ἐλαμῖται]/ elamiții și cei care locuiesc [în] Mesopotamia[1] și [în] Iudea[2] și Cappadocia[3], [în] Pontos[4] și [în] Asia[5],

10. și [în] Frigia[6] și Pamfilia[7], [în] Egiptos și [în] părțile Libiei cea către Chirini[8], și romeii cei care sunt călători, și iudeii și prozeliții,

11. crites [κρῆτες]/ cretanii și arabes [ἄραβες]/ arabii, îi auzim – grăindu-le ei, [cu] ale noastre limbi –, mărețiile lui Dumnezeu [τὰ μεγαλεῖα τοῦ Θεοῦ]”.

12. Și se uimeau toți și se nedumereau [Ἐξίσταντο δὲ πάντες καὶ διηπόρουν], zicându-și unul către altul: „Ce să voiască aceasta a fi [Τί ἂν θέλοι τοῦτο εἶναι]?”.

13. Dar alții [Ἕτεροι δὲ], bătându-și joc [χλευάζοντες], ziceau că [ἔλεγον ὅτι] „Sunt plini de must [Γλεύκους μεμεστωμένοι εἰσίν]”.

14. Dar Petros, cel care a stat împreună cu cei 11, și-a ridicat glasul său și le-a vorbit lor: „Oamenilor iudei și toți cei care locuiesc [locuiți] Ierusalimul, aceasta vouă cunoscută să vă fie și ascultați cuvintele mele!

15. Căci nu, precum voi presupuneți, aceștia sunt beți – căci este ceasul al 3-lea al zilei [ἔστιν γὰρ ὥρα τρίτη τῆς ἡμέρας] –, ci aceasta este cea care a fost zisă prin Profetul Ioil [Ἰωήλ]:

16. «Și va fi în zilele cele mai de pe urmă [Καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡμέραις]», zice Dumnezeu, «[că] voi turna din Duhul Meu în tot trupul [ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ Πνεύματός Μου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα][9]. Și vor profeți [προφητεύσουσιν] fiii voștri și fiicele voastre, și tinerii voștri vedenii vor vedea [καὶ οἱ νεανίσκοι ὑμῶν ὁράσεις ὄψονται] și cei mai bătrâni ai voștri vise vor fi visând [καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑμῶν ἐνύπνια ἐνυπνιασθήσονται][10].

17. Și, într-adevăr, în robii Mei și în roabele Mele în zilele acelea voi turna din Duhul Meu și vor profeți.

18. Și voi da minuni în cer, sus, și semne pe pământ, jos, sânge și foc și abur de fum [ἀτμίδα καπνοῦ].

19. Soarele va fi întors întru întuneric [ὁ ἥλιος μεταστραφήσεται εἰς σκότος] și luna întru sânge [καὶ ἡ σελήνη εἰς αἷμα], mai înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucitoare [πρὶν ἢ ἐλθεῖν τὴν ἡμέραν Κυρίου τὴν μεγάλην καὶ ἐπιφανῆ].

20. Și va fi [καὶ ἔσται], [că] tot cel care are să cheme numele Domnului [πᾶς ὃς ἂν ἐπικαλέσηται τὸ ὄνομα Κυρίου], va fi mântuit [σωθήσεται]».

21. Oamenilor israilite [ἰσραηλῖται]/ israiliți, auziți cuvintele acestea! Pe Iisus Nazoreosul[11]/ Nazarineanul, pe omul de la Dumnezeu arătat întru voi [cu] puteri și [cu] minuni și [cu] semne [ἄνδρα ἀπὸ τοῦ Θεοῦ ἀποδεδειγμένον εἰς ὑμᾶς δυνάμεσιν καὶ τέρασιν καὶ σημείοις], [cu] care [pe care] le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, precum și voi ați știut [știți],

22. pe Acesta, [cu] hotărâtul sfat și [cu] preștiința lui Dumnezeu [τῇ ὡρισμένῃ βουλῇ καὶ προγνώσει τοῦ Θεοῦ], dat [fiind], a fost luat,

23. [și] prin mâinile celor fărădelege L-au bătut în cuie [pe Cruce și] L-au omorât [διὰ χειρῶν ἀνόμων προσπήξαντες ἀνείλετε].

24. Pe Care Dumnezeu L-a înviat [Ὃν ὁ Θεὸς ἀνέστησεν], Cel care a dezlegat chinurile morții [λύσας τὰς ὠδῖνας τοῦ θανάτου], pentru că nu era puternică[12] [, încât] să fie ținut El de către ea [καθότι οὐκ ἦν δυνατὸν, κρατεῖσθαι Αὐτὸν ὑπ᾽ αὐτοῦ].

25. Căci David zice întru [despre] El: «Înainte vedeam pe Domnul, înaintea mea pururea. Că[ci în] cele de-a dreapta Mea este, ca să nu fiu clătinat.

26. Pentru aceasta a fost veselită inima mea și s-a bucurat limba mea. Dar încă și trupul meu se va sălășlui în[tru] nădejde.

27. Că nu vei părăsi sufletul meu întru Iad și nici [nu] vei da pe Cel Cuvios al Tău să vadă stricăciunea.

28. Mi-ai făcut cunoscute mie căile vieții [și] mă vei umple pe mine de veselie cu fața Ta».

29. Oamenilor frați, este potrivit să zic cu îndrăzneală către voi despre Patriarhul David [περὶ τοῦ Πατριάρχου Δαυίδ], că[ci el] și a murit și a fost îngropat, și mormântul său este la noi până în ziua aceasta [καὶ τὸ μνῆμα αὐτοῦ ἐστιν ἐν ἡμῖν ἄχρι τῆς ἡμέρας ταύτης].

30. Așadar, Profet fiind, și [el] a știut că [cu] jurământ i S-a jurat lui Dumnezeu, [că] din rodul șalelor sale, după trup, Îl va ridica pe Hristos, [ca] să șadă pe tronul său.

31. [Și] cel care a văzut mai înainte, [acela] a grăit despre învierea lui Hristos [περὶ τῆς ἀναστάσεως τοῦ Χριστου]. Că[ci] nu a fost părăsit sufletul Său întru Iad și nici trupul Său [nu] a văzut stricăciunea.

32. Pe Acest Iisus L-a înviat Dumnezeu [Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν ἀνέστησεν ὁ Θεός], Căruia noi toți Îi suntem martori [Οὗ πάντες ἡμεῖς ἐσμεν μάρτυρες].

33. Așadar, [cu] dreapta lui Dumnezeu a fost înălțat[13] și făgăduința Sfântului Duh a luat-o de la Tatăl, a turnat aceasta, pe care acum voi o vedeți și o auziți.

34. Căci nu David s-a suit întru ceruri, ci el zice: «A zis Domnul Domnului meu: <Șezi [în] cele de-a dreapta Mea,

35. până ce am să pun pe vrăjmașii Tăi scăunel picioarelor Tale!>».

36. Așadar, să știe fără îndoială toată casa lui Israil, că și Domn și Hristos pe El Dumnezeu L-a făcut [ὅτι καὶ Κύριον καὶ Χριστὸν Αὐτὸν ὁ Θεὸς ἐποίησεν], pe Acest Iisus pe Care voi L-ați răstignit [Τοῦτον τὸν Ἰησοῦν Ὃν ὑμεῖς ἐσταυρώσατε]!”.

37. Iar cei care au auzit, au fost străpunși [la] inimă [Ἀκούσαντες δὲ, κατενύγησαν τῇ καρδίᾳ] și au zis către Petros și celorlalți Apostoli: „Ce vom face, bărbaților frați?”.

38. Iar Petros zicea [zise] către ei: „Pocăiți-vă [Μετανοήσατε] și să fie botezat fiecare [dintre] voi în numele lui Iisus Hristos [καὶ βαπτισθήτω ἕκαστος ὑμῶν ἐπὶ τῷ ὀνόματι Ἰησοῦ Χριστοῦ] spre iertarea păcatelor [εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν] și veți lua darul Sfântului Duh [καὶ λήψεσθε τὴν δωρεὰν τοῦ Ἁγίου Πνεύματος]!

39. Căci vouă vă [a voastră] este făgăduința și copiilor [a copiilor] voștri și tuturor [a tuturor] celor de departe, pe câți are să-i cheme Domnul Dumnezeul nostru [ὅσους ἂν προσκαλέσηται Κύριος ὁ Θεὸς ἡμῶν]”.

40. Și [cu] alte cuvinte mai multe mărturisea și îndemna, zicându-le: „Mântuiți-vă de generația aceasta cea strâmbă [Σώθητε ἀπὸ τῆς γενεᾶς τῆς σκολιᾶς ταύτης]!”.

41. Atunci, într-adevăr, ei cu bucurie au primit cuvântul său [οἱ ἀσμένως ἀποδεξάμενοι τὸν λόγον αὐτοῦ] [și] au fost botezați [ἐβαπτίσθησαν]. Și au fost adăugate [în] ziua aceea [καὶ προσετέθησαν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ] sufletele ca [la] 3.000 [ψυχαὶ ὡσεὶ τρισχίλιαι].

42. Și erau stăruind [în] învățătura Apostolilor [Ἦσαν δὲ προσκαρτεροῦντες τῇ διδαχῇ τῶν Ἀποστόλων] și [în] comuniune [καὶ τῇ κοινωνία] și [în] frângerea pâinii [καὶ τῇ κλάσει τοῦ ἄρτου][14] și [în] rugăciuni [καὶ ταῖς προσευχαῖς].

43. Și frică [φόβος] i s-a făcut [la] tot sufletul, [căci] și multe minuni și semne se făceau prin Apostoli.

44. Iar toți cei care cred [credeau] erau la un loc [Πάντες δὲ οἱ πιστεύοντες ἦσαν ἐπὶ τὸ αὐτό] și aveau toate obștești [καὶ εἶχον ἅπαντα κοινά].

45. Iar stăpânirile și averile le vindeau și le împărțeau pe ele tuturor, după cum cineva avea nevoie.

46. Și în fiecare zi stăruind împreună în templu [Καθ᾽ ἡμέραν τε προσκαρτεροῦντες ὁμοθυμαδὸν ἐν τῷ ἱερῷ] și frângând în casă pâinea [κλῶντές τε κατ᾽ οἶκον ἄρτον], împărțeau hrana cu bucurie [μετελάμβανον τροφῆς ἐν ἀγαλλιάσει] și [întru] smerenia inimii [καὶ ἀφελότητι καρδίας],

47. lăudându-L pe Dumnezeu [αἰνοῦντες τὸν Θεόν] și având har către tot poporul [καὶ ἔχοντες χάριν πρὸς ὅλον τὸν λαόν]. Iar Domnul îi adăuga [în] Biserică pe cei care se mântuiau în fiecare zi [Ὁ δὲ Κύριος προσετίθει τοὺς σῳζομένους καθ᾽ ἡμέραν τῇ Ἐκκλησίᾳ].


[1] De la forma de N. Μεσοποταμία, pentru că în text avem Ac.

[2] De la forma de N. Ἰουδαία. În text avem Ac.

[3] De la forma de N. Καππαδοκία. În text avem forma de Ac.

[4] De la forma de N. Πόντος. În text e Ac.

[5] De la forma de N. Ἀσία. În text avem Ac.

[6] De la forma de N. Φρυγία. În text avem forma de Ac.

[7] De la forma de N. Παμφυλία. În text avem forma de Ac.

[8] De la forma de N. Κυρήνη. În text avem Ac.

[9] Voi turna din slava Mea cea dumnezeiască în tot omul cel credincios.

[10] Vor visa vise dumnezeiești, extatice.

[11] De la forma de N. Ναζωραῖος. În text e forma de Ac.

[12] Moartea nu era puternică să Îl țină în Iad pe Fiul întrupat.

[13] Cu referire la Hristos Domnul.

[14] În slujirea Dumnezeieștii Liturghii.

Facerea, cap. 6, cf. LXX

1. Și a fost, când au început oamenii a fi mulți pe pământ și fiice le-au fost făcute lor.

2. Și au văzut fiii lui Dumnezeu fiicele oamenilor că sunt frumoase [și] și-au luat lor femei din toate pe care și le-au ales [ἔλαβον ἑαυτοῖς γυναῖκας ἀπὸ πασῶν ὧν ἐξελέξαντο].

3. Și a zis Domnul Dumnezeu: „Să nu rămână Duhul Meu în oamenii aceștia întru veac [οὐ μὴ καταμείνῃ τὸ Πνεῦμά Μου ἐν τοῖς ἀνθρώποις τούτοις εἰς τὸν αἰῶνα], pentru a fi ei [doar] trupuri [διὰ τὸ εἶναι αὐτοὺς σάρκας], ci zilele lor vor fi 120 de ani [ἔσονται δὲ αἱ ἡμέραι αὐτῶν ἑκατὸν εἴκοσι ἔτη]”.

4. Iar uriașii [οἱ γίγαντες] erau pe pământ în zilele acelea. Și, după aceea, cum intrau fiii lui Dumnezeu către fiicele oamenilor și le nășteau lor, aceia erau uriașii cei din veac, oamenii cei vestiți.

5. Dar Domnul Dumnezeu a văzut că au fost înmulțite [s-au înmulțit] răutățile oamenilor pe pământ [ἰδὼν δὲ Κύριος ὁ Θεὸς ὅτι ἐπληθύνθησαν αἱ κακίαι τῶν ἀνθρώπων ἐπὶ τῆς γῆς] și fiecare cugetă în inima sa cu grijă la cele rele [în] toate zilele [καὶ πᾶς τις διανοεῖται ἐν τῇ καρδίᾳ αὐτοῦ ἐπιμελῶς ἐπὶ τὰ πονηρὰ πάσας τὰς ἡμέρας].

6. Și a fost gândind Dumnezeu că l-a făcut pe om pe pământ și a fost gândind

7. și a zis Dumnezeu: „Îl voi șterge pe omul pe care l-am făcut de pe fața pământului, de la om până la dobitoc și de la târâtoare până la păsările cerului, că[ci] am fost mâniat că i-am făcut pe ei [ὅτι ἐθυμώθην ὅτι ἐποίησα αὐτούς]”.

8. Iar Noe a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu [Νωε δὲ εὗρεν χάριν ἐναντίον Κυρίου τοῦ Θεοῦ].

9. Și acestea [sunt] nașterile lui Noe. Noe, omul cel drept, desăvârșit fiind în generația sa, lui Dumnezeu i-a bineplăcut Noe.

10. Iar Noe a născut trei fii: pe Sim, pe Ham și pe Iafet.

11. Dar a fost stricat pământul înaintea lui Dumnezeu [ἐφθάρη δὲ ἡ γῆ ἐναντίον τοῦ Θεοῦ] și a fost umplut pământul de nedreptate [καὶ ἐπλήσθη ἡ γῆ ἀδικίας].

12. Și a văzut Domnul Dumnezeu pământul [καὶ εἶδεν Κύριος ὁ Θεὸς τὴν γῆν] și era stricat [καὶ ἦν κατεφθαρμένη], că[ci] și-a stricat tot trupul calea sa pe pământ [ὅτι κατέφθειρεν πᾶσα σὰρξ τὴν ὁδὸν αὐτοῦ ἐπὶ τῆς γῆς].

13. Și a zis Dumnezeu către Noe: „Vremea a tot omul vine înaintea Mea [καιρὸς παντὸς ἀνθρώπου ἥκει ἐναντίον Μου], că[ci] a fost umplut pământul de nedreptatea de la ei. Și, iată, Eu îi stric pe ei și pământul!

14. Așadar, fă-ți ție chivotos [κιβωτός][1] din lemne [în] 4 colțuri [și] cuiburi vei face chivotosului și îl vei smoli pe el pe dinăuntru și pe din afară [cu] smoală [τῇ ἀσφάλτῳ]!

15. Și așa vei face chivotosul: 300 de coți lungimea chivotosului și 50 de coți lățimea și 30 de coți înălțimea sa.

16. Adunându-l vei face chivotosul și, deasupra, întru un cot îl vei desăvârși pe el. Iar ușa chivotosului o vei face din părți, [iar în] cele de sub pământ cu două etaje și cu trei etaje îl vei face pe el [κατάγαια διώροφα καὶ τριώροφα ποιήσεις αὐτήν].

17. Iar Eu, iată, aduc potop de apă pe pământ [τὸν κατακλυσμὸν ὕδωρ ἐπὶ τὴν γῆν], [ca] să strice tot trupul în care este duhul vieții sub cer [καταφθεῖραι πᾶσαν σάρκα ἐν ᾗ ἐστιν πνεῦμα ζωῆς ὑποκάτω τοῦ οὐρανου] și câte or să fie pe pământ vor muri [καὶ ὅσα ἐὰν ᾖ ἐπὶ τῆς γῆς τελευτήσει]!

18. Și voi pune făgăduința Mea către tine [καὶ στήσω τὴν διαθήκην Μου πρὸς σέ] și vei intra întru chivotos, tu și fiii tăi și femeia ta și femeile fiilor tăi împreună cu tine.

19. Și din toate dobitoacele și din toate târâtoarele și din toate fiarele și din tot trupul două [câte] două din toate vei aduce întru chivotos, pentru ca să le hrănești împreună cu tine. [Iar ele parte] bărbătească și [parte] femeiască vor fi.

20. Din toate păsările zburătoare după felul [lor] și din toate dobitoacele după felul [lor] și din toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după felul lor, două [câte] două vor intra împreună cu tine, [pentru] a fi hrănite împreună cu tine [și ele vor fi de parte] bărbătească și [de parte] femeiască.

21. Iar tu îți vei lua ție din toate mâncărurile, pe care le veți mânca, și le vei aduna împreună cu tine și îți va fi [vă vor fi] ție și lor să mâncați”.

22. Și a făcut Noe toate câte i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu, așa a făcut.


[1] Forma de N., pentru că în text e forma de Ac. κιβωτὸν.

Facerea, cap. 5, cf. LXX

1. Aceasta [este] cartea nașterii oamenilor [αὕτη ἡ βίβλος γενέσεως ἀνθρώπων], [întru] care zi l-a făcut Dumnezeu pe Adam. După chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el,

2. [parte] bărbătească și [parte] femeiască i-a făcut pe ei și i-a binecuvântat pe ei. Și a chemat numele lor [său] Adam, [în] care zi i-a făcut pe ei.

3. Și a trăit Adam 200 și 30 de ani [ἔζησεν δὲ Αδαμ διακόσια καὶ τριάκοντα ἔτη] și a născut după chipul său și după asemănarea sa [καὶ ἐγέννησεν κατὰ τὴν ἰδέαν αὐτοῦ καὶ κατὰ τὴν εἰκόνα αὐτοῦ] și a chemat numele său Sit [Σήθ].

4. Și au fost zilele lui Adam, după [ce a fost] să-l nască el pe Sit, 700 de ani și a născut fii și fiice.

5. Și au fost toate zilele lui Adam, pe care [el] le-a trăit, 900 și 30 de ani și a murit [ἐννακόσια καὶ τριάκοντα ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

6. Și a trăit Sit 200 și 5 ani și l-a născut pe Enos [Ἐνώς[1]].

7. Și a trăit Sit, după [ce a fost] să-l nască el pe Enos, 700 și 7 ani și a născut fii și fiice.

8. Și au fost toate zilele lui Sit 900 și 12 ani și a murit [ἐννακόσια καὶ δώδεκα ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

9. Și a trăit Enos 190 de ani și l-a născut pe Cainan [Καϊνάν].

10. Și a trăit Enos, după [ce a fost] să-l nască el pe Cainan, 700 și 15 ani și a născut fii și fiice.

11. Și au fost toate zilele lui Enos 900 și 5 ani și a murit [ἐννακόσια καὶ πέντε ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

12. Și a trăit Cainan 170 de ani și l-a născut pe Maleleil [Μαλελεήλ].

13. Și a trăit Cainan, după [ce a fost] să-l nască el pe Maleleil, 700 și 40 de ani și a născut fii și fiice.

14. Și au fost toți anii lui Cainan 900 și 10 ani și a murit [ἐννακόσια καὶ δέκα ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

15. Și a trăit Maleleil 100 și 65 de ani și l-a născut pe Iared [Ἰαρέδ].

16. Și a trăit Maleleil, după [ce a fost] să-l nască el pe Iared, 700 și 30 de ani și a născut fii și fiice.

17. Și au fost toate zilele lui Maleleil 800 și 95 de ani și a murit [ὀκτακόσια καὶ ἐνενήκοντα πέντε ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

18. Și a trăit Iared 100 și 62 de ani și l-a născut pe Enoh [Ἑνώχ].

19. Și a trăit Iared, după [ce a fost] să-l nască el pe Enoh, 800 de ani și a născut fii și fiice.

20. Și au fost toate zilele lui Iared 900 și 62 de ani și a murit [ἐννακόσια καὶ ἑξήκοντα δύο ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

21. Și a trăi Enoh 100 și 65 de ani și l-a născut pe Matusala [Μαθουσαλά].

22. Și a bineplăcut Enoh lui Dumnezeu [εὐηρέστησεν δὲ Ενωχ τῷ Θεῷ]. [Iar] după [ce a fost] să-l nască el pe Matusala, [Enoh a trăit] 200 de ani și a născut fii și fiice.

23. Și au fost toate zilele lui Enoh 365 de ani [τριακόσια ἑξήκοντα πέντε ἔτη].

24. Și a bineplăcut Enoh lui Dumnezeu [καὶ εὐηρέστησεν Ενωχ τῷ Θεῷ] și nu se afla [καὶ οὐχ ηὑρίσκετο] [și nu a mai fost aflat], că[ci] Dumnezeu l-a mutat pe el [ὅτι μετέθηκεν αὐτὸν ὁ Θεός].

25. Și a trăit Matusala 100 și 67 de ani și l-a născut pe Lameh [Λάμεχ].

26. Și a trăit Matusala, după [ce a fost] să-l nască el pe Lameh, 802 ani și a născut fii și fiice.

27. Și au fost toți anii lui Matusala, pe care [el] i-a trăit, 900 și 69 de ani și a murit [ἐννακόσια καὶ ἑξήκοντα ἐννέα ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

28. Și a trăit Lameh 188 de ani și a născut fiu.

29. Și a chemat numele său Noe [Νῶε], zicând: „Acesta ne va odihni pe noi de lucrurile noastre [οὗτος διαναπαύσει ἡμᾶς ἀπὸ τῶν ἔργων ἡμῶν] și de durerile mâinilor noastre [καὶ ἀπὸ τῶν λυπῶν τῶν χειρῶν ἡμῶν] și de pământul pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu [καὶ ἀπὸ τῆς γῆς ἧς κατηράσατο Κύριος ὁ Θεός]”.

30. Și a trăit Lameh, după [ce a fost] să-l nască el pe Noe, 500 și 65 de ani și a născut fii și fiice.

31. Și au fost toate zilele lui Lameh 700 și 53 de ani și a murit [ἑπτακόσια καὶ πεντήκοντα τρία ἔτη καὶ ἀπέθανεν].

32. Și era Noe de 500 de ani [καὶ ἦν Νωε ἐτῶν πεντακοσίων] și a născut Noe 3 fii: pe Sim [Σήμ], pe Ham [Χαμ] și pe Iafet [Ιαφεθ].


[1] Forma de N., pentru că în text e Ac.

Evanghelia după Matteos, cap. 3, cf. BYZ

1. Iar în zilele acelea a venit Ioannis Botezătorul [Ἰωάννης ὁ Βαπτιστής], propovăduind în pustiul Iudeii

2. și zicând: „Pocăiți-vă [Μετανοεῖτε]! Căci s-a apropiat Împărăția cerurilor [ἤγγικεν γὰρ ἡ Βασιλεία τῶν οὐρανῶν]”.

3. Căci acesta este cel care a fost zis [cel vestit] de către Isaias[1] Profetul, zicând: „Glasul strigând în pustiu [Φωνὴ βοῶντος ἐν τῇ ἐρήμῳ]: «Pregătiți calea Domnului [Ἑτοιμάσατε τὴν ὁδὸν Κυρίου]! Drepte faceți cărările Sale [εὐθείας ποιεῖτε τὰς τρίβους Αὐτοῦ]!»”.

4. Iar acesta, Ioannis, avea îmbrăcămintea sa din perii cămilei [ἀπὸ τριχῶν καμήλου] și cingătoare de piele [καὶ ζώνην δερματίνην] împrejurul șalelor sale. Iar mâncarea sa era[u] lăcustele [ἀκρίδες] și mierea cea sălbatică [μέλι ἄγριον].

5. Atunci a ieșit către el Ierosolima și toată Iudea și toată învecinarea[2] Iordanisului[3] [καὶ πᾶσα ἡ περίχωρος τοῦ Ἰορδάνου]

6. și se botezau în Iordanis de către el, mărturisindu-și păcatele lor [ἐξομολογούμενοι τὰς ἁμαρτίας αὐτῶν].

7. Dar a văzut mulți [dintre] farisei și sadduchei venind la botezul său [și] le-a zis lor: „Puilor de năpârci [Γεννήματα ἐχιδνῶν], cine v-a arătat vouă să fugiți de urgia care va veni [τίς ὑπέδειξεν ὑμῖν φυγεῖν ἀπὸ τῆς μελλούσης ὀργῆς]?

8. Așadar, faceți rod vrednic de pocăință [Ποιήσατε, οὖν, καρπὸν ἄξιον τῆς μετανοίας]!

9. Și să nu vă pară a zice în[tru] voi înșivă: «Tată avem pe Avraam!», căci vă zic vouă, că[ci] Dumnezeu poate din pietrele acestea [ὅτι δύναται ὁ Θεὸς ἐκ τῶν λίθων τούτων] să-i ridice copii lui Avraam [ἐγεῖραι τέκνα τῷ Ἀβραάμ].

10. Iar acum și securea stă la rădăcina pomilor [Ἤδη δὲ καὶ ἡ ἀξίνη πρὸς τὴν ῥίζαν τῶν δένδρων κεῖται]! Așadar [οὖν], tot pomul nefăcând rod bun se taie și întru foc se aruncă [πᾶν δένδρον μὴ ποιοῦν καρπὸν καλὸν ἐκκόπτεται καὶ εἰς πῦρ βάλλεται].

11. Într-adevăr [μὲν], eu vă botez pe voi în apă spre pocăință [ἐγὼ βαπτίζω ὑμᾶς ἐν ὕδατι εἰς μετάνοιαν], dar Cel care vine după mine este mai tare [decât] mine [Ὁ δὲ ὀπίσω μου ἐρχόμενος ἰσχυρότερός μου ἐστίν], Căruia nu Îi sunt vrednic să-I port sandalele [Οὗ οὐκ εἰμὶ ἱκανὸς τὰ ὑποδήματα βαστάσαι]. Acela vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt [Αὐτὸς ὑμᾶς βαπτίσει ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ].

12. A Căruia lopata de vânturat [este] în[tru] mâna Sa [Οὗ τὸ πτύον ἐν τῇ χειρὶ Αὐτοῦ] și va curăța aria Sa și va aduna grâul Său întru grânar, iar pleava o va arde [cu] foc nestins [πυρὶ ἀσβέστῳ][4]”.

13. Atunci a venit Iisus din Galilea la Iordanis, către Ioannis, [ca] să fie botezat de către el [τοῦ βαπτισθῆναι ὑπ᾽ αὐτοῦ].

14. Iar Ioannis Îl oprea pe El [διεκώλυεν Αὐτόν], zicându-I: „Eu nevoie am să fiu botezat de către Tine [Ἐγὼ χρείαν ἔχω ὑπὸ Σοῦ βαπτισθῆναι] și Tu vii către mine [καὶ Σὺ ἔρχῃ πρός με]?”.

15. Dar Iisus i-a răspuns [și] a zis către el: „Lasă acum [Ἄφες ἄρτι]! Căci așa este cuvenit nouă să împlinim toată dreptatea [οὕτως γὰρ πρέπον ἐστὶν ἡμῖν πληρῶσαι πᾶσαν δικαιοσύνην]”. Atunci Îl lasă [L-a lăsat] pe El.

16. Și Iisus a fost botezat [și] a urcat numaidecât din apă. Și, iată, I-au fost deschise Lui cerurile [ἀνεῴχθησαν Αὐτῷ οἱ οὐρανοι] și L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se ca o porumbiță [καὶ εἶδεν τὸ Πνεῦμα τοῦ Θεοῦ καταβαῖνον ὡσεὶ περιστερὰν] și venind în[tru] El [καὶ ἐρχόμενον ἐπ᾽ Αὐτόν]!

17. Și, iată, glasul din ceruri [φωνὴ ἐκ τῶν οὐρανῶν], zicându-le: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit [Οὗτός ἐστιν ὁ Υἱός Μου ὁ ἀγαπητός], în[tru] Care am binevoit [ἐν ᾯ εὐδόκησα]”!


[1] De la forma de N. Ἠσαΐας. În text e forma de G.

[2] Vecinătatea.

[3] De la forma de N. Ἰορδάνης, pentru că în text e forma de G.

[4] Focul cel veșnic al Iadului.

Facerea, cap. 4, cf. LXX

1. Și Adam a cunoscut-o pe Eva[1], pe femeia sa, și [aceasta] l-a zămislit [și] l-a născut pe Cain [Κάϊν] și a zis: „Am dobândit om de la Dumnezeu [ἐκτησάμην ἄνθρωπον διὰ τοῦ Θεοῦ]”.

2. Și a adăugat să nască pe fratele său, pe Abel [Ἅβελ]. Și a fost Abel păstorul oilor, iar Cain era lucrând pământul.

3. Și a fost, după zile [μεθ᾽ ἡμέρας], [că] a adus Cain din roadele pământului jertfă Domnului

4. și Abel a adus și el din cele întâi-născute ale oilor sale și din grăsimile lor. Și a privit Dumnezeu asupra lui Abel și asupra darurilor sale,

5. iar asupra lui Cain și asupra darurile sale nu a luat aminte [οὐ προσέσχεν]. Și s-a întristat Cain foarte și împreună a căzut [cu] fața [καὶ συνέπεσεν τῷ προσώπῳ][sa].

6. Și i-a zis Domnul Dumnezeu lui Cain: „Pentru ce te-ai făcut foarte trist [ἵνα τί περίλυπος ἐγένου] și pentru ce împreună a căzut fața ta [καὶ ἵνα τί συνέπεσεν τὸ πρόσωπόν σου]?

7. Dacă în mod drept nu ai să aduci [οὐκ ἐὰν ὀρθῶς προσενέγκῃς] și în mod drept nu ai să împarți [ὀρθῶς δὲ μὴ διέλῃς], [atunci] ai păcătuit [ἥμαρτες]. Liniștește-te [ἡσύχασον]! Către tine [va fi] întoarcerea sa și tu îl vei stăpâni pe el”.

8. Și a zis Cain către Abel, fratele său: „Să ieșim întru câmp”. Și a fost, când a fi [erau] ei în câmp, și [că] s-a ridicat Cain asupra lui Abel, fretele său, și l-a omorât pe el.

9. Și a zis Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?”. Iar el I-a zis: „Nu cunosc [οὐ γινώσκω]. Nu sunt eu paznicul fratelui meu [μὴ φύλαξ τοῦ ἀδελφοῦ μού εἰμι ἐγω]”.

10. Și i-a zis Dumnezeu: „Ce ai făcut [τί ἐποίησας]? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ [φωνὴ αἵματος τοῦ ἀδελφοῦ σου βοᾷ πρός Με ἐκ τῆς γῆς].

11. Iar acum, blestemat [ești] tu de pământul care și-a căscat gura sa [ἣ ἔχανεν[2] τὸ στόμα αὐτῆς][ca] să primească sângele fratelui tău din mâna ta.

12. Că[ci] vei lucra pământul și [el] nu-și va mai adăuga tăria sa [ca] să ți-o dea ție. [De aceea,] suspinând și tremurând vei fi pe pământ [στένων καὶ τρέμων ἔσῃ ἐπὶ τῆς γῆς]”.

13. Și a zis Cain către Domnul: „Mai mare [este] vina mea [decât] să fiu iertat eu [μείζων ἡ αἰτία μου τοῦ ἀφεθῆναί με].

14. Dacă mă izgonești pe mine astăzi de pe fața pământului și de la fața Ta voi fi ascuns [mă voi ascunde] și voi fi suspinând și tremurând pe pământ, și [atunci] va fi [că] tot cel care mă află pe mine, mă va omorî pe mine”.

15. Și i-a zis lui Domnul Dumnezeu: „Nu [va fi] așa! [Căci] tot cel care l-a omorât [îl va omorî] pe Cain de șapte [ori] răzbunându-se va slăbi [ἑπτὰ ἐκδικούμενα παραλύσει]”. Și i-a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain [ca] să nu-l omoare pe el tot cel care îl află pe el.

16. Și a ieșit Cain de la fața lui Dumnezeu și a locuit în pământul lui Naid [Ναιδ], înaintea Edemului [κατέναντι Εδεμ].

17. Și a cunoscut-o Cain pe femeia sa și [aceasta] l-a zămislit [și] l-a născut pe Enoh [Ἑνώχ]. Și era zidind cetate și a numit cetatea cu numele fiului său, al lui Enoh.

18. Și i-a fost născut lui Enoh Gaidad [Γαιδαδ] și lui Gaidad i s-a născut Maiil [Μαιηλ] și lui Maiil i s-a născut Matusala [Μαθουσαλά] și lui Matusala i s-a născut Lameh [Λάμεχ].

19. Și și-a luat sieși Lameh două femei: numele uneia [era] Ada [Αδα], iar numele celei de-a doua [era] Sella [Σελλα].

20. Și l-a născut Ada pe Iobel [Ιωβελ]. Acesta era tatăl celor care locuiesc în corturile celor hrănitori de vite.

21. Iar numele fratelui său [era] Iubal [Ιουβαλ]. Acesta era cel care a descoperit psaltirionul și lira [ψαλτήριον καὶ κιθάραν].

22. Și Sella l-a născut și ea pe Tobel [Θοβελ] și era cel care mânuiește ciocanul, fierarul de cupru și de fier, iar sora lui Tobel [era] Noema [Νοεμα].

23. Și a zis Lameh femeilor sale Ada și Sella: „Auziți glasul meu, femeilor ale lui Lameh! Ascultați cuvintele mele! Că[ci] bărbat am omorât întru rană mie [ὅτι ἄνδρα ἀπέκτεινα εἰς τραῦμα ἐμοὶ] [rana mea] și tânăr întru vânătaie mie [καὶ νεανίσκον εἰς μώλωπα ἐμοί] [vânătaia mea].

24. Că[ci] de 7 ori a fost răzbunat din Cain, iar din Lameh de 77 de ori”.

25. Și a cunoscut-o Adam pe Eva, pe femeia sa, și [aceasta] a zămislit [și] a născut fiu și a chemat numele său Sit [Σηθ], zicând: „Căci mi-a ridicat mie Dumnezeu altă sămânță în locul lui Abel, pe care l-a omorât Cain”.

26. Iar lui Sit i s-a născut fiu [și] a chemat numele său Enos [Ἐνώς]. Acesta a nădăjduit [pentru] a chema numele Domnului Dumnezeu [οὗτος ἤλπισεν ἐπικαλεῖσθαι τὸ ὄνομα Κυρίου τοῦ Θεοῦ].


[1] De la forma de N. Εὕα. În text e forma de Ac. Ευαν.

[2] Singura apariție textuală a cuvântului în LXX.

Faptele Apostolilor, cap. 1, cf. BYZ

1. Într-adevăr, cuvântul cel dintâi l-am făcut pentru toate, o, Teofile [Θεόφιλε][1], pe care a început Iisus a face și a învăța,

2. până în ziua în care a poruncit Apostolilor, prin Duhul Sfânt, [celor] pe care i-a ales, [și] a fost înălțat [S-a înălțat la cer].

3. Cărora și S-a arătat pe Sine viu [παρέστησεν Ἑαυτὸν ζῶντα], după [ce a fost] să pătimească El, în[tru] multe mărturii, până la 40 de zile arătându-li-Se lor [δι᾽ ἡμερῶν τεσσαράκοντα ὀπτανόμενος αὐτοῖς] și zicându-le cele despre Împărăția lui Dumnezeu [καὶ λέγων τὰ περὶ τῆς Βασιλείας τοῦ Θεοῦ].

4. Și adunându-se împreună, le-a poruncit lor de Ierosolima[2] a nu se depărta, ci a aștepta făgăduința Tatălui [ἀλλὰ περιμένειν τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρός], „pe care ați auzit-o de la Mine.

5. Că[ci], într-adevăr, Ioannis a botezat [cu] apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt [ὑμεῖς δὲ βαπτισθήσεσθε ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ] nu după multe [din] aceste zile [οὐ μετὰ πολλὰς ταύτας ἡμέρας]”.

6. Așadar, [când] într-adevăr s-au adunat împreună, Îl întrebau pe El, zicându-I: „Doamne [Κύριε], oare în vremea aceasta refaci împărăția lui Israil [εἰ ἐν τῷ χρόνῳ τούτῳ ἀποκαθιστάνεις τὴν βασιλείαν τῷ Ἰσραήλ]?”.

7. Și a zis către ei: „Nu vă este vouă să cunoașteți anii sau vremurile, pe care Tatăl le-a pus în[tru] a Sa stăpânire [οὓς ὁ Πατὴρ ἔθετο ἐν τῇ Ἰδίᾳ ἐξουσίᾳ],

8. dar veți lua putere [Ἀλλὰ λήψεσθε δύναμιν], a venit [venind] Sfântul Duh în[tru] voi [ἐπελθόντος τοῦ Ἁγίου Πνεύματος ἐφ᾽ ὑμᾶς]! Și Îmi veți fi Mie martori [μάρτυρες] și în Ierusalim și în toată Iudea și Samaria și până la marginea pământului”.

9. Și a zis acestea, văzându-L ei, [și] a fost ridicat [ἐπήρθη][S-a ridicat], iar norul L-a luat pe El de la ochii lor [καὶ νεφέλη[3] ὑπέλαβεν Αὐτὸν ἀπὸ τῶν ὀφθαλμῶν αὐτῶν].

10. Și cum erau căutând spre cer, mergând El, și [că], iată, doi bărbați le stătuseră lor în îmbrăcăminte albă!

11. Care au și zis: „Bărbaților galilei[eni] [Ἄνδρες γαλιλαῖοι], de ce ați stat privind spre cer? Acesta [Οὗτος], Iisus [ὁ Ἰησοῦς], Cel care a fost ridicat de la voi întru cer [ὁ ἀναληφθεὶς ἀφ᾽ ὑμῶν εἰς τὸν οὐρανόν], așa va [și] veni [οὕτως ἐλεύσεται], [în] ce fel l-ați văzut pe El mergând întru cer [ὃν τρόπον ἐθεάσασθε Αὐτὸν πορευόμενον εἰς τὸν οὐρανόν]”.

12. Atunci s-au întors întru Ierusalim de la muntele numit Eleonos [Ἐλαιῶνος][4], care este aproape de Ierusalim, având calea sabatului [σαββάτου ἔχον ὁδόν].

13. Și când au intrat[5], s-au suit întru camera de sus [ἀνέβησαν εἰς τὸ ὑπερῷον], unde erau șezând și Petros și Iacovos și Ioannis și Andreas, Filippos și Tomas, Bartolomeos și Matteos, Iacovos al lui Alfeos și Simon Zilotis și Iudas al lui Iacovos.

14. Aceștia toți erau așteptând împreună, [cu] rugăciune și [cu] cerere, împreună cu femeile [σὺν γυναιξὶν][6] și [cu] Maria [καὶ Μαρίᾳ], [cu] Maica lui Iisus [τῇ Μητρὶ τοῦ Ἰησοῦ], și cu frații Săi [καὶ σὺν τοῖς ἀδελφοῖς Αὐτοῦ][7].

15. Și în zilele acestea, s-a ridicat Petros în mijlocul ucenicilor – și era mulțimea de nume în același loc ca [la] 120 [ἦν τε ὄχλος ὀνομάτων ἐπὶ τὸ αὐτὸ ὡς ἑκατὸν εἴκοσι] – și a zis:

16. „Bărbaților frați, trebuia să fie împlinită Scriptura aceasta, pe care a zis-o mai înainte Duhul Sfânt prin gura lui David despre Iudas, cel care a fost călăuza celor care L-au prins pe Iisus [τοῦ γενομένου ὁδηγοῦ τοῖς συλλαβοῦσιν τὸν Ἰησοῦν].

17. Că[ci] numărat era împreună cu noi [Ὅτι κατηριθμημένος ἦν σὺν ἡμῖν] și a primit sorțul slujirii acesteia [καὶ ἔλαχεν τὸν κλῆρον τῆς διακονίας ταύτης].

18. Așadar, într-adevăr, acesta a dobândit loc din plata nedreptății [οὗτος ἐκτήσατο χωρίον ἐκ μισθοῦ τῆς ἀδικίας] și, căzând cu capul înainte [πρηνὴς γενόμενος], i-a plesnit mijlocul [ἐλάκησεν μέσος] și a[u] fost vărsat[e][s-au vărsat] toate măruntaiele sale [καὶ ἐξεχύθη πάντα τὰ σπλάγχνα αὐτοῦ].

19. Și [lucru] cunoscut a fost tuturor celor care locuiesc Ierusalimul, astfel încât să fie chemat însuși locul acela, [în] limba lor, Acheldama [Ἀκελδαμά], adică Locul sângelui [χωρίον αἵματος].

20. Căci a fost scris în cartea Psalmilor: «Să se facă casa sa pustie și să nu fie cel care locuiește în[tru] ea!». Iar «cercetarea sa să o ia altul [Τὴν ἐπισκοπὴν αὐτοῦ λάβοι ἕτερος]».

21. Așadar, trebuie – [din] cei care au venit împreună [cu] noi, [din] bărbații din toată vremea, din care [zi] a intrat și [până] a ieșit din[tre] noi Domnul Iisus [ἐν ᾧ εἰσῆλθεν καὶ ἐξῆλθεν ἐφ᾽ ἡμᾶς ὁ Κύριος Ἰησοῦς],

22. care a început de la Botezul lui Ioannis până în ziua [în] care a fost ridicat de la noi –, [un] martor al învierii Sale, [ca] să fie împreună cu noi unul [din] aceștia”.

23. Și au stat doi: Iosif cel numit Varsavvas[8], care a fost numit Iustos [Ἰοῦστος], și Mattias[9].

24. Și s-au rugat [și] au zis: „Tu, Doamne, cunoscătorule ale inimilor [καρδιογνῶστα] tuturor, arată-l pe care l-ai ales [ἀνάδειξον ὃν ἐξελέξω], pe unul din aceștia doi [ἐκ τούτων τῶν δύο ἕνα],

25. [ca] să ia sorțul slujirii acesteia și al apostoliei [λαβεῖν τὸν κλῆρον τῆς διακονίας ταύτης καὶ ἀποστολῆς], de la care Iudas s-a întors, [pentru ca] să meargă întru locul său!”.

26. Și și-au dat sorții lor și a căzut sorțul pe Mattias și împreună a fost numărat cu cei 11 Apostoli.


[1] Forma de vocativ a lui Θεόφιλος.

[2] De la forma de N. pl. Ιεροσόλυμα, cf. https://en.wiktionary.org/wiki/Ιεροσόλυμα. În text avem G. pl. Ἱεροσολύμων.

[3] Norul slavei Sale.

[4] Muntele Măslinilor: https://en.wikipedia.org/wiki/Mount_of_Olives.

[5] În Ierusalim.

[6] Sfintele Femei Mironosițe.

[7] Cu fiii Sfântului Iosif, Logodnicul Născătoarei de Dumnezeu.

[8] De la forma de N. Βαρσαββᾶς. În text e forma de Ac. Βαρσαβᾶν.

[9] De la forma de N. Ματθίας. În text e forma de Ac. Ματθίαν.

Facerea, cap. 3, cf. LXX

1. Iar șarpele era cel mai înțelept [dintre] toate fiarele cele de pe pământ [ὁ δὲ ὄφις ἦν φρονιμώτατος[1] πάντων τῶν θηρίων τῶν ἐπὶ τῆς γῆς], pe care le-a făcut Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele femeii: „Pentru ce a zis Dumnezeu «Să nu mâncați din tot pomul cel din Paradis»?

2. Și i-a zis femeia șarpelui: „Din rodul pomului Paradisului vom mânca,

3. dar din rodul pomului, care este în mijlocul Paradisului, a zis Dumnezeu: «Nu veți mânca din el și nici nu aveți să vă atingeți de el [οὐ φάγεσθε ἀπ᾽ αὐτοῦ οὐδὲ μὴ ἅψησθε αὐτοῦ], pentru ca să nu muriți [ἵνα μὴ ἀποθάνητε]».

4. Și a zis șarpele femeii: „Nu veți muri [cu] moarte [οὐ θανάτῳ ἀποθανεῖσθε].

5. Căci Dumnezeu știuse [ᾔδει[2] γὰρ ὁ Θεὸς], că, în care zi aveți să mâncați din el, vor fi deschiși ochii voștri [διανοιχθήσονται ὑμῶν οἱ ὀφθαλμοί] și veți fi ca dumnezeii [καὶ ἔσεσθε ὡς θεοὶ][3], cunoscând binele și răul [γινώσκοντες καλὸν καὶ πονηρόν]”.

6. Și a văzut femeia că bun [este] pomul spre mâncare și că plăcut îi [este] ochilor să-l vadă și frumos este să-l înțeleagă și a luat [din] rodul său [și] a mâncat și a dat și bărbatului ei împreună cu ea și au mâncat.

7. Și le-au fost deschiși ochii celor doi [καὶ διηνοίχθησαν οἱ ὀφθαλμοὶ τῶν δύο] și au cunoscut că erau goi [καὶ ἔγνωσαν ὅτι γυμνοὶ ἦσαν]. Și și-au cusut[4] frunze de smochin [καὶ ἔρραψαν φύλλα συκῆς] și și-au făcut lor cingători în jurul coapselor [καὶ ἐποίησαν ἑαυτοῖς περιζώματα][5].

8. Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în Paradis către seară [καὶ ἤκουσαν τὴν φωνὴν Κυρίου τοῦ Θεοῦ περιπατοῦντος ἐν τῷ Παραδείσῳ τὸ δειλινόν]. Și au fost ascunși [καὶ ἐκρύβησαν][s-au ascuns] – și Adam [ὅ τε Αδαμ], [cât] și femeia sa [καὶ ἡ γυνὴ αὐτοῦ], de la fața Domnului Dumnezeu [ἀπὸ προσώπου Κυρίου τοῦ Θεοῦ] – în mijlocul pomului Paradisului [ἐν μέσῳ τοῦ ξύλου τοῦ Παραδείσου].

9. Și a chemat Domnul Dumnezeu pe Adam și i-a zis lui: „Adam [Αδαμ], unde ești [ποῦ εἶ]?”.

10. Și I-a zis Lui: „Glasul Tău l-am auzit plimbându-se prin Paradis și am fost înfricoșat, că[ci] gol sunt și am fost ascuns [ὅτι γυμνός εἰμι καὶ ἐκρύβην][m-am ascuns]”.

11. Și i-a zis lui: „Cine ți-a vestit ție că ești gol [τίς ἀνήγγειλέν σοι ὅτι γυμνὸς εἶ]? [Oare] nu din pomul, [din] care ți-am poruncit ție, [ca din] acela singur să nu mănânci, din el ai mâncat?”.

12. Și I-a zis Adam: „Femeia [ἡ γυνή], pe care mi-ai dat-o împreună cu mine [ἣν ἔδωκας μετ᾽ ἐμοῦ], aceea mi-a dat din pom și am mâncat [αὕτη μοι ἔδωκεν ἀπὸ τοῦ ξύλου καὶ ἔφαγον]”.

13. Și i-a zis Domnul Dumnezeu femeii: „De ce ai făcut aceasta [τί τοῦτο ἐποίησας]?”. Și I-a zis femeia: „Șarpele m-a înșelat pe mine și am mâncat [ὁ ὄφις ἠπάτησέν με καὶ ἔφαγον]”.

14. Și i-a zis Domnul Dumnezeu șarpelui: „Că[ci] ai făcut aceasta, blestemat [ἐπικατάρατος][ești] tu între toate dobitoacele și între toate fiarele pământului! Pe pieptul tău și [pe] pântecele tău vei merge [ἐπὶ τῷ στήθει σου καὶ τῇ κοιλίᾳ πορεύσῃ] și pământ vei mânca [în] toate zilele vieții tale [καὶ γῆν φάγῃ πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς σου].

15. Și vrăjmășie [ἔχθραν] voi pune între tine și între femeie și între sămânța ta și sămânța ei. El[6] îți va păzi ție capul [Αὐτός σου τηρήσει κεφαλήν], iar tu Îi vei păzi Lui călcâiul [καὶ σὺ τηρήσεις Αὐτοῦ πτέρναν]”.

16. Și femeii i-a zis: „Înmulțind voi înmulți durerile tale și suspinul tău [πληθύνων πληθυνῶ τὰς λύπας σου καὶ τὸν στεναγμόν σου]. În dureri vei naște copii [ἐν λύπαις τέξῃ τέκνα] și către bărbatul tău [va fi] întoarcerea ta [καὶ πρὸς τὸν ἄνδρα σου ἡ ἀποστροφή σου] și el te va stăpâni [καὶ αὐτός σου κυριεύσει]”.

17. Iar lui Adam i-a zis: „Că[ci] ai auzit glasul femeii tale [ὅτι ἤκουσας τῆς φωνῆς τῆς γυναικός σου] și ai mâncat din pomul [din] care ți-am poruncit ție [ca din] acela singur să nu mănânci din el, blestemat [este] pământul în[tru] lucrurile tale [ἐπικατάρατος ἡ γῆ ἐν τοῖς ἔργοις σου]! În[tru] dureri vei mânca [din] el [în] toate zilele vieții tale [ἐν λύπαις φάγῃ αὐτὴν πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς σου].

18. Ghimpi și ciulini îți va răsări ție [ἀκάνθας καὶ τριβόλους ἀνατελεῖ σοι][7] și vei mânca iarba câmpului [καὶ φάγῃ τὸν χόρτον τοῦ ἀγροῦ][8].

19. În[tru] sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta [ἐν ἱδρῶτι τοῦ προσώπου σου φάγῃ τὸν ἄρτον σου], până ai să te întorci întru pământul din care ai fost luat [ἕως τοῦ ἀποστρέψαι σε εἰς τὴν γῆν ἐξ ἧς ἐλήμφθης], că[ci] pământul ești și întru pământ vei merge [ὅτι γῆ εἶ καὶ εἰς γῆν ἀπελεύσῃ]”.

20. Și a chemat Adam numele femeii sale Viața [Ζωή], că[ci] aceasta [este] maica tuturor celor vii.

21. Și a făcut Domnul Dumnezeu, lui Adam și femeii sale, hitoane din piele [χιτῶνας δερματίνους] și i-a îmbrăcat pe ei.

22. Și a zis Dumnezeu: „Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi [Αδαμ γέγονεν ὡς εἷς ἐξ Ἡμῶν], [pentru] a cunoaște binele și răul! Și acum [καὶ νῦν], ca nu cumva să întindă mâna [μήποτε ἐκτείνῃ τὴν χεῖρα] și să ia [din] pomul vieții și să mănânce și [așa] va trăi întru veac [καὶ λάβῃ τοῦ ξύλου τῆς ζωῆς καὶ φάγῃ καὶ ζήσεται εἰς τὸν αἰῶνα]”…

23. Și l-a trimis pe el Domnul Dumnezeu din Paradisul desfătării [καὶ ἐξαπέστειλεν αὐτὸν Κύριος ὁ Θεὸς ἐκ τοῦ Παραδείσου τῆς τρυφῆς][pentru] a lucra pământul din care a fost luat [ἐργάζεσθαι τὴν γῆν ἐξ ἧς ἐλήμφθη].

24. Și l-a izgonit [ἐξέβαλεν] pe Adam și l-a sălășluit pe el înaintea Paradisului desfătării. Și a rânduit Heruvi [καὶ ἔταξεν τὰ Χερουβιμ][9] și sabia de ardere cea care se întoarce [καὶ τὴν φλογίνην ῥομφαίαν τὴν στρεφομένην] [pentru] a păzi calea pomului vieții [φυλάσσειν τὴν ὁδὸν τοῦ ξύλου τῆς ζωῆς].


[1] Primul superlativ al Dumnezeieștii Scripturi.

[2] Primul mai mult ca perfect al Dumnezeieștii Scripturii.

[3] Primul care aduce ideea de politeism în Dumnezeiasca Scriptură e Satanas.

[4] Prima ocupație a omului de după cădere: și-a cusut îmbrăcăminte.

[5] Adică și-au acoperit organele sexuale.

[6] Hristos Dumnezeu.

[7] Cu referire la pământ.

[8] Căci omul la început mânca numai vegetale.

[9] De la N. sg. Χερούβ. În text avem forma de Ac. pl.

1 31 32 33 34