Evanghelia după Matteos, cap. 2, cf. BYZ

1. Iar Iisus [era] Cel care a fost născut în Bitleemul Iudeii [γεννηθέντος ἐν Βηθλεὲμ τῆς Ἰουδαίας], în zilele împăratului Irodis[1], [și], iată, magii de la răsărituri [μάγοι ἀπὸ ἀνατολῶν] au venit întru Ierosolima [Ἱεροσόλυμα][2],

2. zicând: „Unde este Cel care a fost născut [Ποῦ ἐστὶν ὁ τεχθεὶς], Împăratul iudeilor [Βασιλεὺς τῶν ἰουδαίων]? Căci am văzut steaua Sa în[tru] răsărit [Εἴδομεν γὰρ Αὐτοῦ τὸν ἀστέρα ἐν τῇ ἀνατολῇ] și am venit să I ne închinăm Lui [καὶ ἤλθομεν προσκυνῆσαι Αὐτῷ]”!

3. Dar cel care a auzit [Ἀκούσας δὲ], împăratul Irodis [Ἡρῴδης ὁ βασιλεὺς], a fost tulburat [ἐταράχθη], și toată Ierosolima împreună cu el [καὶ πᾶσα Ἱεροσόλυμα μετ᾽ αὐτοῦ].

4. Și care[3] i-a adunat pe toți arhiereii și cărturarii poporului [și] îi întreba față de ei [ἐπυνθάνετο παρ᾽ αὐτῶν]: „Unde are să fie născut Hristos [ποῦ ὁ Χριστὸς γεννᾶται]?”.

5. Iar ei i-au zis lui: „În Bitleemul Iudeii [Ἐν Βηθλεὲμ τῆς Ἰουδαίας]! Căci așa a fost scris prin Profetul:

6. «Și tu [Καὶ σὺ], Bitleem[ule] [Βηθλεέμ], pământule al lui Iuda [γῆ Ἰούδα], nicidecum [nu] ești cel mai mic în[tre] călăuzitorii lui Iuda [οὐδαμῶς ἐλαχίστη εἶ ἐν τοῖς ἡγεμόσιν Ἰούδα]. Căci din tine va ieși Cel care călăuzește [ἐκ σοῦ γὰρ ἐξελεύσεται ἡγούμενος], Care va păstori pe poporul Meu [Ὅστις ποιμανεῖ τὸν λαόν Μου], pe Israil [τὸν Ἰσραήλ]»”.

7. Atunci, Irodis, în taină i-a chemat pe magi, [pentru] a afla în mod precis de la ei vremea [când] li s-a arătat steaua [ἠκρίβωσεν παρ᾽ αὐτῶν τὸν χρόνον τοῦ φαινομένου ἀστέρος].

8. Și care i-a trimis pe ei întru Bitleem [și le-]a zis: „Cei care ați mers [cei care mergeți acolo] [Πορευθέντες], cercetați cu precizie despre Prunc [ἀκριβῶς ἐξετάσατε περὶ τοῦ Παιδίου]! Iar când aveți să-L aflați, vestiți-mi mie, pentru ca și eu am venit [să vin și] să mă închin Lui!”.

9. Iar ei l-au ascultat pe împărat [și] au plecat. Și, iată, steaua, pe care au văzut-o în răsărit, mergea înaintea lor [προῆγεν αὐτούς], până a venit [și] a stat deasupra [ἕως ἐλθὼν ἔστη ἐπάνω], [acolo] unde era Pruncul [οὗ ἦν τὸ Παιδίον]!

10. Iar [dacă] au văzut steaua, au fost bucurați [cu] bucurie foarte mare [ἐχάρησαν χαρὰν μεγάλην σφόδρα].

11. Și au intrat întru casă [Καὶ ἐλθόντες εἰς τὴν οἰκίαν] [și] L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, Maica Sa [εἶδον τὸ Παιδίον μετὰ Μαρίας, τῆς Μητρὸς Αὐτου], și au căzut[4] [și] I s-au închinat Lui [καὶ πεσόντες προσεκύνησαν Αὐτῷ]. Și și-au deschis vistieriile lor [καὶ ἀνοίξαντες τοὺς θησαυροὺς αὐτῶν][și] I-au adus Lui daruri [προσήνεγκαν Αὐτῷ δῶρα]: aur și tămâie și smirnă [χρυσὸν καὶ λίβανον καὶ σμύρναν].

12. Și fiind înștiințați în vis [ca] să nu se întoarcă la Irodis [Καὶ χρηματισθέντες κατ᾽ ὄναρ μὴ ἀνακάμψαι πρὸς Ἡρῴδην], prin altă cale au plecat întru țara lor [δι᾽ ἄλλης ὁδοῦ ἀνεχώρησαν εἰς τὴν χώραν αὐτῶν].

13. Iar [după ce] au plecat ei, iată, Îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif, zicându-i: „Cel care ai fost ridicat [Ἐγερθεὶς], ia Pruncul și pe Maica Sa [παράλαβε τὸ Παιδίον καὶ τὴν Μητέρα Αὐτοῦ] și fugi întru Egiptos și fii acolo până ce am să îți zic ție! Căci Irodis va să caute Pruncul, [ca] să-L piardă pe El”.

14. Iar cel care a fost ridicat a luat Pruncul și pe Maica Sa noaptea și a plecat întru Egiptos

15. și era [a fost] acolo până la moartea lui Irodis. Pentru ca să se împlinească [ce] a fost zis de către Domnul prin Profetul, zicând: „Din Egiptos L-am chemat pe Fiul Meu [Εξ Αἰγύπτου ἐκάλεσα τὸν Υἱόν Μου]”.

16. Atunci, Irodis, cel care a văzut că a fost batjocorit de către magi, a fost mâniat foarte [ἐθυμώθη λίαν], și a trimis de a omorât toți pruncii cei din Bitleem și din toate hotarele sale, de doi ani și mai mici [ἀπὸ διετοῦς καὶ κατωτέρω], după vremea pe care a cercetat-o cu precizie de la magi [κατὰ τὸν χρόνον ὃν ἠκρίβωσεν παρὰ τῶν μάγων].

17. Atunci a fost împlinită cea care a fost zisă de către Ieremias[5] Profetul, zicând:

18. „Glasul în Rama a fost auzit [Φωνὴ ἐν Ῥαμᾶ ἠκούσθη], tânguirea și plânsul și jalea cea multă [θρῆνος καὶ κλαυθμὸς καὶ ὀδυρμὸς πολύς], Rahil plângându-și copiii săi [Ῥαχὴλ κλαίουσα τὰ τέκνα αὐτῆς], și nu voia să se mângâie [καὶ οὐκ ἤθελεν παρακληθῆναι], că[ci ei] nu [mai] sunt [ὅτι οὐκ εἰσίν]”.

19. Iar [dacă] a murit Irodis, iată, Îngerul Domnului în vis i s-a arătat lui Iosif în Egiptos,

20. zicându-i: „Cel care ai fost ridicat, ia Pruncul și pe Maica Sa și mergi întru pământul lui Israil! Căci au murit cei care caută[6] sufletul Pruncului [τεθνήκασιν γὰρ οἱ ζητοῦντες τὴν ψυχὴν τοῦ Παιδίου]”!

21. Iar cel care a fost ridicat a luat Pruncul și pe Maica Sa și a mers întru pământul lui Israil.

22. Iar cel care a auzit că Arhelaos [Ἀρχέλαος] împărățește în Iudea, în locul lui Irodis, tatăl său, a fost temându-se acolo să meargă. Iar, înștiințat în vis, a plecat spre părțile Galileii[7]

23. și a venit [și] s-a sălășluit întru cetatea numită Nazaret [Ναζαρέτ]. Pentru ca să se împlinească [ce] a fost zis prin Profeți [διὰ τῶν Προφητῶν], că Nazoreosul va fi chemat [ὅτι Ναζωραῖος κληθήσεται].


[1] De la N. Ἡρῴδης.

[2] Ierusalim.

[3] Împăratul Irodis.

[4] Au căzut la pământ. Au căzut la pământ înaintea Lui și I s-au închinat Lui.

[5] De la forma de N. Ἰερεμίας.

[6] Care caută și în Iad să Îl omoare! Au și acolo aversiune față de El. De aici forma de prezent și nu de trecut. Și pe care o păstrez tocmai pentru a sublinia acest lucru.

[7] De la forma de N. Γαλιλαία.

Facerea, cap. 2, cf. LXX

1. Și au fost desăvârșite cerul și pământul și toată podoaba lor [καὶ συνετελέσθησαν ὁ οὐρανὸς καὶ ἡ γῆ καὶ πᾶς ὁ κόσμος αὐτῶν].

2. Și a împlinit Dumnezeu în ziua a șasea lucrurile Sale pe care le-a făcut și S-a odihnit [în] ziua a șaptea de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut.

3. Și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o pe ea [καὶ ηὐλόγησεν ὁ Θεὸς τὴν ἡμέραν τὴν ἑβδόμην καὶ ἡγίασεν αὐτήν], că[ci] în aceasta S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care a început Dumnezeu să le facă.

4. [Iar] aceasta [este] cartea nașterii cerului și a pământului [αὕτη ἡ βίβλος γενέσεως οὐρανοῦ καὶ γῆς], când [ele] a[u] fost făcut[e] [ὅτε ἐγένετο], [în] care zi a făcut Dumnezeu cerul și pământul

5. și toată verdeața câmpului mai înainte [ca] să fie pe pământ și toată iarba câmpului mai înainte [ca] să răsară. Căci nu a plouat Dumnezeu pe pământ și omul nu era [pentru] a lucra pământul,

6. dar izvorul urca din pământ [πηγὴ δὲ ἀνέβαινεν ἐκ τῆς γῆς] și adăpa toată fața pământului [καὶ ἐπότιζεν πᾶν τὸ πρόσωπον τῆς γῆς].

7. Și l-a zidit Dumnezeu pe om din țărâna pământului [καὶ ἔπλασεν ὁ Θεὸς τὸν ἄνθρωπον χοῦν ἀπὸ τῆς γῆς] și a suflat întru fața sa suflare de viață [καὶ ἐνεφύσησεν εἰς τὸ πρόσωπον αὐτοῦ πνοὴν ζωῆς] și s-a făcut omul întru suflet viu [καὶ ἐγένετο ὁ ἄνθρωπος εἰς ψυχὴν ζῶσαν].

8. Și a sădit Domnul Dumnezeu Paradisul în Edem [καὶ ἐφύτευσεν Κύριος ὁ Θεὸς Παράδεισον ἐν Εδεμ], către răsărituri [κατὰ ἀνατολὰς], și l-a pus acolo pe omul pe care l-a zidit.

9. Și încă a răsărit Dumnezeu din pământ tot pomul frumos la vedere [ὡραῖον εἰς ὅρασιν] și bun la mâncare [καὶ καλὸν εἰς βρῶσιν], iar pomul vieții [era] în mijlocul Paradisului [καὶ τὸ ξύλον τῆς ζωῆς ἐν μέσῳ τῷ Παραδείσῳ], [cât] și pomul [ca] să cunoști cunoscut [cunoașterea] binelui și a răului [καὶ τὸ ξύλον τοῦ εἰδέναι γνωστὸν καλοῦ καὶ πονηροῦ].

10. Iar râul care iese din Edem [pentru] a adăpa Paradisul se desparte de acolo întru patru începuturi:

11. numele unuia [este] Fison [Φισων] – acesta înconjură tot pământul Evilat [Ευιλατ], acolo unde este aurul,

12. iar aurul pământului aceluia [este] bun și acolo este cărbunele [ὁ ἄνθραξ] și piatra cea verde deschis [ὁ λίθος ὁ πράσινος] –

13. iar numele râului al doilea [este] Ghion [Γηων] – [și] acesta [este] cel care înconjură tot pământul Etiopiei[1]

14. iar răul al treilea [este] Tigris [Τίγρις] – [și] acesta [este] cel care merge înaintea assiriilor[2]/ asirienilor –, iar râul al patrulea, acesta [este] Eufratis [Εὐφράτης].

15. Și l-a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care l-a zidit și l-a pus pe el în Paradis [pentru] a-l lucra pe el și [pentru] a-l păzi [καὶ ἔθετο αὐτὸν ἐν τῷ Παραδείσῳ ἐργάζεσθαι αὐτὸν καὶ φυλάσσειν].

16. Și i-a poruncit [ἐνετείλατο] Domnul Dumnezeu lui Adam [Ἀδάμ], zicându-i: „Din tot pomul cel din Paradis [cu] mâncare vei mânca [ἀπὸ παντὸς ξύλου τοῦ ἐν τῷ Παραδείσῳ βρώσει φάγῃ],

17. dar din pomul cel [pentru] a cunoaște binele și răul nu veți mânca din el. Iar [în] care zi aveți să mâncați din el [cu] moarte veți muri [θανάτῳ ἀποθανεῖσθε]”.

18. Și a zis Domnul Dumnezeu: „Nu [este] bine a fi omul singur [οὐ καλὸν εἶναι τὸν ἄνθρωπον μόνον]. Să-i facem lui ajutor pentru el [ποιήσωμεν αὐτῷ βοηθὸν κατ᾽ αὐτόν]!”.

19. Și încă a zidit Dumnezeu din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus pe ele la Adam [ca] să vadă cum le va numi pe ele. Și tot sufletul cel viu, care a fost numit el de Adam, acesta [este] numele său.

20. Și a numit Adam numele tuturor dobitoacelor și al tuturor păsărilor cerului și al tuturor fiarelor câmpului, dar lui Adam nu i-a fost aflat ajutorul asemenea lui [τῷ δὲ Αδαμ οὐχ εὑρέθη βοηθὸς ὅμοιος αὐτῷ].

21. Și a pus Dumnezeu extaz în Adam [καὶ ἐπέβαλεν ὁ Θεὸς ἔκστασιν ἐπὶ τὸν Αδαμ] și a adormit [καὶ ὕπνωσεν]. Și a luat una [din] coastele sale și a plinit trupul pentru ea.

22. Și a zidit Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din Adam întru femeie și a adus-o pe ea către Adam.

23. Și a zis Adam: „Acum, aceasta [este] osul din oasele mele și trupul din trupul meu! Aceasta va fi numită femeia, că[ci] din bărbatul ei a fost luată aceasta.

24. Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său și pe maica sa și va fi lipit[3]cu femeia sa [καὶ προσκολληθήσεται πρὸς τὴν γυναῖκα αὐτοῦ] și vor fi cei doi într-un trup [καὶ ἔσονται οἱ δύο εἰς σάρκα μίαν]”.

25. Și erau cei doi goi [καὶ ἦσαν οἱ δύο γυμνοί], și Adam și femeia sa [ὅ τε Αδαμ καὶ ἡ γυνὴ αὐτοῦ], și nu se rușinau [καὶ οὐκ ᾐσχύνοντο].


[1] De la forma de N. Αἰθιοπία.

[2] De la N. pl. ἀσσύριοι.

[3] De către Dumnezeu. Căci El îi lipește duhovnicește, îi unește pe cei doi în Taina Sfintei Nunți.

Facerea, cap. 1, cf. LXX

1. În[tru] început a făcut Dumnezeu cerul și pământul,

2. iar pământul era nevăzut și nefăcut [ἀόρατος καὶ ἀκατασκεύαστος] și întunericul [era] deasupra abisului și Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apei [καὶ Πνεῦμα Θεοῦ ἐπεφέρετο ἐπάνω τοῦ ὕδατος].

3. Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumina!”. Și a fost lumina.

4. Și a văzut Dumnezeu că [este] bună lumina și a despărțit Dumnezeu între lumină și între întuneric

5. și a numit Dumnezeu lumina zi și întunericul l-a numit noapte. Și a fost seara și a fost dimineața [καὶ ἐγένετο ἑσπέρα καὶ ἐγένετο πρωί], ziua una [ἡμέρα μία].

6. Și a zis Dumnezeu: „Să fie tăria în mijlocul apei și să fie despărțind între apă și apă!”. Și a fost așa.

7. Și a făcut Dumnezeu tăria și a despărțit Dumnezeu între apa care era dedesubtul tăriei și între apa cea de deasupra tăriei

8. și a numit Dumnezeu tăria cer. Și a văzut Dumnezeu că [este] bine. Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a doua [ἡμέρα δευτέρα].

9. Și a zis Dumnezeu: „Să se adune apa de sub cer într-o adunare [εἰς συναγωγὴν μίαν] și să se arate uscatul!”. Și a fost așa. Și a fost adunată apa cea de sub cer întru adunările lor [ei] și a fost arătat uscatul.

10. Și a chemat Dumnezeu uscatul pământ și așezările apelor le-a numit mări [καὶ τὰ συστήματα τῶν ὑδάτων ἐκάλεσεν θαλάσσας]. Și a văzut Dumnezeu că [este] bine.

11. Și a zis Dumnezeu: „Să răsară pământul buruiană de iarbă [βλαστησάτω ἡ γῆ βοτάνην χόρτου], semănând sămânță după felul și după asemănarea [πεῖρον σπέρμα κατὰ γένος καὶ καθ᾽ ὁμοιότητα][sa], și pom roditor [ξύλον κάρπιμον] pe pământ, făcând rod după felul [său], a căruia sămânța sa [este] în el!”. Și a fost așa.

12. Și a scos pământul buruiană de iarbă, semănând sămânță după felul și după asemănarea [sa], și pom roditor pe pământ, făcând rod după felul [său], a căruia sămânța sa [este] în el. Și a văzut Dumnezeu că [este] bine.

13. Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a treia [ἡμέρα τρίτη].

14. Și a zis Dumnezeu: „Să fie luminătorii în tăria cerului spre luminarea pământului [γενηθήτωσαν φωστῆρες ἐν τῷ στερεώματι τοῦ οὐρανοῦ εἰς φαῦσιν τῆς γῆς], [pentru] a separa între zi și între noapte, și să fie întru semne și întru vremuri și întru zile și întru ani [καὶ ἔστωσαν εἰς σημεῖα καὶ εἰς καιροὺς καὶ εἰς ἡμέρας καὶ εἰς ἐνιαυτοὺς]!

15. Și [ei] să fie spre luminare în[tru] tăria cerului, pentru a lumina pe pământ!”. Și a fost așa.

16. Și a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mare[1] spre începuturile zilei și luminătorul mai mic[2] spre începuturile nopții și stelele.

17. Și i-a pus Dumnezeu pe ei în[tru] tăria cerului, pentru a lumina pe pământ

18. și [pentru] a stăpâni ziua și noaptea și [pentru] a despărți între lumină și între întuneric. Și a văzut Dumnezeu că [este] bine.

19. Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a patra [ἡμέρα τετάρτη].

20. Și a zis Dumnezeu: „Să scoată apele târâtoare [cu] sufletele vii și păsări zburând peste pământ spre tăria cerului!”. Și a fost așa.

21. Și a făcut Dumnezeu chitii cei mari [τὰ κήτη[3] τὰ μεγάλα]/ chiții[4] cei mari și tot sufletul vietăților târâtoare [πᾶσαν ψυχὴν ζῴων ἑρπετῶν], pe care le-a[u] scos apele, după felurile lor, și toată pasărea zburătoare [πᾶν πετεινὸν πτερωτὸν] după felul [ei]. Și a văzut Dumnezeu că [sunt] bune [καὶ εἶδεν ὁ Θεὸς ὅτι καλά].

22. Și le-a binecuvântat pe ele Dumnezeu [καὶ ηὐλόγησεν αὐτὰ ὁ Θεὸς], zicându-le: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți apele din mări [αὐξάνεσθε καὶ πληθύνεσθε καὶ πληρώσατε τὰ ὕδατα ἐν ταῖς θαλάσσαις] și păsările să se înmulțească deasupra pământului [καὶ τὰ πετεινὰ πληθυνέσθωσαν ἐπὶ τῆς γῆς]!”.

23. Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a cincea [ἡμέρα πέμπτη].

24. Și a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul suflet viu după felul [său], pe cele cu patru picioare și târâtoare și fiarele pământului după felul [lor]!”. Și a fost așa.

25. Și a făcut Dumnezeu fiarele pământului după felul [lor] și dobitoacele după felul [lor] și toate târâtoarele pământului după felul lor. Și a văzut Dumnezeu că [sunt] bune.

26. Și a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și după asemănarea Noastră [ποιήσωμεν ἄνθρωπον κατ᾽ εἰκόνα Ἡμετέραν καὶ καθ᾽ ὁμοίωσιν] și să stăpânească peștii mării și păsările cerului [καὶ ἀρχέτωσαν τῶν ἰχθύων τῆς θαλάσσης καὶ τῶν πετεινῶν τοῦ οὐρανοῦ] și dobitoacele și tot pământul și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ [καὶ τῶν κτηνῶν καὶ πάσης τῆς γῆς καὶ πάντων τῶν ἑρπετῶν τῶν ἑρπόντων ἐπὶ τῆς γῆς]!”.

27. Și l-a făcut Dumnezeu pe om [καὶ ἐποίησεν ὁ Θεὸς τὸν ἄνθρωπον], după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el [κατ᾽ εἰκόνα Θεοῦ ἐποίησεν αὐτόν], [parte] bărbătească și [parte] femeiască [i-]a făcut pe ei [ἄρσεν καὶ θῆλυ ἐποίησεν αὐτούς].

28. Și i-a binecuvântat pe ei Dumnezeu, zicându-le: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul [αὐξάνεσθε καὶ πληθύνεσθε καὶ πληρώσατε τὴν γῆν] și domniți peste el [καὶ κατακυριεύσατε αὐτῆς]! Și stăpâniți peștii mării și păsările cerului și toate dobitoacele și tot pământul și toate târâtoarele care se târăsc pe pământ!”.

29. Și a zis Dumnezeu: „Iată, v-am dat vouă toată iarba semănată, semănând sămânța care este deasupra a tot pământul, și tot pomul care are în sine rod de sămânță semănată! [Acestea] vouă va fi [vă vor fi vouă] spre mâncare [ὑμῖν ἔσται εἰς βρῶσιν].

30. Și tuturor fiarelor pământului și tuturor păsărilor cerului și [la] toată târâtoarea târându-se pe pământ, care are în sine suflet de viață [ὃ ἔχει ἐν ἑαυτῷ ψυχὴν ζωῆς], toată iarba cea verde [le este] spre mâncare [πάντα χόρτον χλωρὸν εἰς βρῶσιν]”. Și a fost așa.

31. Și a văzut Dumnezeu toate câte a făcut [καὶ εἶδεν ὁ Θεὸς τὰ πάντα ὅσα ἐποίησεν] și [καὶ], iată [ἰδοὺ], [erau] bune foarte [καλὰ λίαν]! Și a fost seara și a fost dimineața, ziua a șasea [ἡμέρα ἕκτη].


[1] Soarele.

[2] Luna.

[3] De la forma de N. pl. τὰ κήτη, care e identică cu cea de Ac. pl. din text. A se vedea: https://en.wiktionary.org/wiki/κῆτος.

[4] Cf. https://dexonline.ro/definitie/chiții.

Evanghelia după Matteos, cap. 1, cf. BYZ

1. Cartea nașterii lui Iisus Hristos, a fiului lui David, a fiului lui Avraam.

2. [Și] Avraam l-a născut pe Isaac, iar Isaac l-a născut pe Iacov, iar Iacov l-a născut pe Iudas și pe frații săi.

3. Iar Iudas l-a născut pe Fares și pe Zara din Tamar [καὶ τὸν Ζαρὰ ἐκ τῆς Θάμαρ], iar Fares l-a născut pe Esrom, iar Esrom l-a născut pe Aram.

4. Iar Aram l-a născut pe Aminadav, iar Aminadav l-a născut pe Naasson [Ναασσών], iar Naasson l-a născut pe Salmon.

5. Iar Salmon l-a născut pe Booz din Rahav [Σαλμὼν δὲ ἐγέννησεν τὸν Βοὸζ ἐκ τῆς Ῥαχάβ], iar Booz l-a născut pe Obid din Rut [Βοὸζ δὲ ἐγέννησεν τὸν Ὠβὴδ ἐκ τῆς Ῥούθ], iar Obid l-a născut pe Iesse [Ὠβὴδ δὲ ἐγέννησεν τὸν Ἰεσσαι].

6. Iar Iesse l-a născut pe împăratul David [Ἰεσσαὶ δὲ ἐγέννησεν τὸν Δαυὶδ τὸν βασιλέα], iar împăratul David l-a născut pe Solomon[1] din cea a lui Urias[2] [Δαυὶδ δὲ ὁ βασιλεὺς ἐγέννησεν τὸν Σολομῶνα ἐκ τῆς τοῦ Οὐρίου].

7. Iar Solomon l-a născut pe Roboam, iar Roboam l-a născut pe Abia [Ἀβιά], iar Abia l-a născut pe Asa [Ἀσά].

8. Iar Asa l-a născut pe Iosafat, iar Iosafat l-a născut pe Ioram, iar Ioram l-a născut pe Ozias[3].

9. Iar Ozias l-a născut pe Ioatam, iar Ioatam l-a născut pe Ahaz, iar Ahaz l-a născut pe Ezechias.

10. Iar Ezechias l-a născut pe Manassi [Μανασσῆ], iar Manassi l-a născut pe Amon, iar Amon l-a născut pe Iosias.

11. Iar Iosias l-a născut pe Iehonias și pe frații săi în robia Babilonului [ἐπὶ τῆς μετοικεσίας Βαβυλῶνος].

12. Iar, după robia Babilonului, Iehonias l-a născut pe Salatiil [Σαλαθιήλ], iar Salatiil l-a născut pe Zorobabel.

13. Iar Zorobabel l-a născut pe Abiud, iar Abiud l-a născut pe Eliachim [Ἐλιακεὶμ], iar Eliachim l-a născut pe Azor [Ἀζώρ].

14. Iar Azor l-a născut pe Sadoc, iar Sadoc l-a născut pe Ahim, iar Ahim l-a născut pe Eliud [Ἐλιούδ].

15. Iar Eliud l-a născut pe Eleazar, iar Eleazar l-a născut pe Mattan [Ματθάν], iar Mattan l-a născut pe Iacov.

16. Iar Iacov l-a născut pe Iosif [Ἰωσὴφ], pe bărbatul Mariei [τὸν ἄνδρα Μαρίας[4]], din care a fost născut Iisus [ἐξ ἧς[5] ἐγεννήθη Ἰησοῦς], Cel care se cheamă Hristos [ὁ λεγόμενος Χριστός].

17. Așadar, toate generațiile [αἱ γενεαὶ] de la Avraam până la David [sunt] 14 generații, și de la David până la robia Babilonului [sunt] 14 generații, și de la robia Babilonului până la Hristos [sunt iarăși] 14 generații.

18. Iar nașterea lui Iisus Hristos așa era [a fost]! Căci, [fiind] logodită Maica Sa, Maria, [cu] Iosif [μνηστευθείσης, γὰρ, τῆς Μητρὸς Αὐτοῦ, Μαρίας, τῷ Ἰωσήφ], mai înainte [ca] ei să vină împreună [πρὶν ἢ συνελθεῖν αὐτούς], a fost aflat în pântece având de la Duhul Sfânt [εὑρέθη ἐν γαστρὶ ἔχουσα ἐκ Πνεύματος Ἁγίου].

19. Iar Iosif, bărbatul ei, Drept fiind, și nevoind să facă un exemplu din ea [καὶ μὴ θέλων αὐτὴν παραδειγματίσαι][6], a fost voind să o elibereze pe ea în ascuns [ἐβουλήθη λάθρᾳ ἀπολῦσαι αὐτήν][7].

20. Iar [când] acestea el a fost cugetând [ταῦτα δὲ αὐτοῦ ἐνθυμηθέντος], iată, Îngerul Domnului în vis a fost arătându-i-se lui [Ἄγγελος Κυρίου κατ᾽ ὄναρ ἐφάνη αὐτῷ] [și] zicându-i: „Iosif [Ἰωσήφ], fiul lui David [υἱὸς Δαυίδ], să nu te temi să o iei pe Maria [μὴ φοβηθῇς παραλαβεῖν Μαριὰμ], pe femeia ta [τὴν γυναῖκά σου], căci Cel care a fost născut în[tru] ea de la Duhul Sfânt este [τὸ γὰρ ἐν αὐτῇ γεννηθὲν ἐκ Πνεύματός ἐστιν Ἁγίου]!

21. Iar [ea] va naște Fiu și vei chema numele Său Iisus. Căci Acesta îl va mântui pe poporul Său de păcatele lor [Αὐτὸς γὰρ σώσει τὸν λαὸν Αὐτοῦ ἀπὸ τῶν ἁμαρτιῶν αὐτῶν].

22. Iar toată aceasta a fost, [pentru] ca să se împlinească [ce] a fost zis de către Domnul prin Profetul, zicând:

23. «Iată, Fecioara în pântece va lua și va naște Fiu și vor chema numele Său Emmanuil [Ἐμμανουήλ], [cuvânt] care este tălmăcindu-se: <Cu noi [este] Dumnezeu [Μεθ᾽ ἡμῶν ὁ Θεός]>!»”.

24. Iar Iosif a fost sculându-se din somn [și] a făcut precum i-a poruncit lui Îngerul Domnului. Și a luat-o pe femeia sa

25. și nu o cunoștea pe ea [καὶ οὐκ ἐγίνωσκεν αὐτὴν], până ce L-a născut pe Fiul ei cel întâi-născut [ἕως οὗ ἔτεκεν τὸν Υἱὸν αὐτῆς τὸν πρωτότοκον], și a chemat numele Său Iisus [καὶ ἐκάλεσεν τὸ ὄνομα Αὐτοῦ Ἰησοῦν[8]].


[1] De la forma de N. Σολομών.

[2] De la forma de N. Οὐρίας.

[3] De la forma de N. Ὀζίας.

[4] E forma de G. Pentru că forma de N. este Μαρία.

[5] Cu referire la Născătoarea de Dumnezeu.

[6] Un exemplu „negativ”, pentru că el a crezut că ea „a păcătuit” cu cineva.

[7] Fără să știe oamenii din jurul lor.

[8] Aceasta e forma de Ac. a numelui Domnului.

1 32 33 34