Sfântul Anastasios Sinaitul, Patriarhul Antiohiei, Exaimeron [128] (partea a doua)
Traduceri patristice
vol. 7
*
Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Prof. Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
*
Sfântul Anastasios Sinaitul, Ieromonah la Sfântul Munte Sina și Patriarhul Antiohiei
(sec. VII-VIII, pomenit pe 20 aprilie în Biserica Ortodoxă)
VII. Cartea a șaptea a Exaimeronului
Aceasta este partea a doua din cartea a șaptea a aceluiași autor
VII. 1. Dar destul despre acestea. Este nevoie să ne întoarcem la cercetarea povestirii lui Moisis despre aceste subiecte. Cred că este cu putință a vedea, pentru cei care au lumina dumnezeieștii înțelegeri, cele spuse despre ambele Paradisuri, cel sensibil [material] și cel spiritual.
Moisis, folosind o rânduială ierarhică, ne-a descris nouă pe cel dintâi [, cel] duhovnicesc, de vreme ce [acesta] este cel dintâi – după cum am arătat mai devreme. El a zis: „Și a sădit Domnul Dumnezeu Paradisul în Edem, către răsărituri”[1].
Noi nu găsim un loc pe pământ numit Edem. Și faptul că nu există nicio urmă a unui astfel de loc la răsărit sau pe pământ sau în cer[ul văzut] ne indică nouă că aceasta este [spusă] despre Răsăritul ceresc. Acolo se află Părintele luminilor și Lumina celor vii[2]. Și acolo se află un astfel de Paradis.
Moisis cu certitudine vorbește despre acest Paradis duhovnicesc și nu ca să amintească niște copaci sau ape sau pietre sau pământ sau aur sau mâncare sau tărâmuri sau hotare sau orice altceva din el.
„Și l-a pus acolo pe omul pe care l-a zidit”[3], adică în Grădina cea cerească. Am zis că aceasta a fost o profeție despre vremurile din urmă[4]: când firea omului, în persoana lui Hristos, a fost înălțată întru Cer[5].
2. Deci Profetul Moisis a vorbit despre viitor ca și cum s-ar fi petrecut deja? Marele Ambrosius arată că ai numeroase exemple în Scriptură, pentru aceasta, ca atunci când zice: „Că[ci] Prunc s-a născut nouă”[6]; și: „Săpat-au mâinile mele și picioarele”[7]; și: „Zis-a Domnul Domnului meu: «Șezi în cele de-a dreapta Mea»”[8]; și aceasta: „Și mi-au dat întru mâncarea mea fiere”[9]; și alte asemenea fragmente.
Și aceasta de asemenea s-a zis bine: „Și l-a pus acolo pe omul pe care l-a zidit”[10] – pe Cel pe care El L-a făcut moștenitor al tuturor lucrurilor, pe Hristos[11].
Copiii evreilor zic că Adam a intrat în Paradis în ziua a 40-a, iar ei citează o carte necanonică a Vechiului Testament, cea numită: Testamentul întâiului-plăsmuit. Acest lucru a părut drept și unui anumit istoric și cronologist, Pirron, la fel precum și unor tâlcuitori. Și [aceasta] este, desigur, într-o legătură strânsă cu Înălțarea lui Hristos în Cer[12]. Și chiar după nașterea Sa în Bitleem, El a intrat în Ierusalimul pământesc în a 40-a zi[13].
[1] Fac. 2, 8.
[2] Cf. Iov 33, 30; Ps. 55, 14; Iac. 1, 17.
[3] Fac. 2, 8.
[4] Cf. I Petr. 1, 20.
[5] Cf. Mc. 16, 19; Lc. 9, 51; 24, 5; Fapt. Ap. 1, 9-11.
[6] Is. 9, 5.
[7] Ps. 21, 17.
[8] Ps. 109, 1.
[9] Ps. 68, 22.
[10] Fac. 2, 8.
[11] Cf. Evr. 1, 2.
[12] Cf. Mc. 16, 19; Lc. 9, 51; 24, 5; Fapt. Ap. 1, 9-11.
[13] Cf. Lc. 2, 22.