Epistola I catolică a Sfântului Apostol Petros, cap. 3, ed. BYZ
1. De asemenea, femeile, fiind supuse bărbaților lor, pentru ca, și dacă vreunii nu ascultă cuvântului, prin purtarea femeilor, fără cuvânt, vor fi câștigați[1],
2. [căci] au văzut purtarea cea curată a voastră, [cea] în frică[2].
3. A cărora să nu fie [podoaba] cea din afară, a împletirii perilor [ἐμπλοκῆς τριχῶν][3] și purtarea aureturilor [καὶ περιθέσεως χρυσίων] sau împodobirea îmbrăcării veșmintelor [ἢ ἐνδύσεως ἱματίων κόσμος].
4. ci omul cel ascuns al inimii [ἀλλ᾽ ὁ κρυπτὸς τῆς καρδίας ἄνθρωπος], în nestricăciunea duhului celui blând și liniștit [ἐν τῷ ἀφθάρτῳ τοῦ πρᾳέος καὶ ἡσυχίου πνεύματος], care este foarte prețios înaintea lui Dumnezeu [ὅ ἐστιν ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ πολυτελές]!
5. Căci astfel, odinioară, și sfintele femei, cele care nădăjduiesc în Dumnezeu, se împodobeau pe ele însele, fiind supuse bărbaților lor;
6. precum Sarra i-a ascultat lui Avraam, domn pe el chemându-l, căreia i-ați fost făcuți copii, făcând binele și netemându-vă de nicio frică.
7. Bărbații de asemenea, locuind împreună după cunoaștere [συνοικοῦντες κατὰ γνῶσιν][4], ca vasului celui mai slab [ὡς ἀσθενεστέρῳ σκεύει], celui femeiesc [τῷ γυναικείῳ], arătându-i cinste [ἀπονέμοντες τιμήν], ca și împreună moștenitori ai harului vieții [ὡς καὶ συγκληρονόμοι χάριτος ζωῆς], spre a nu fi împiedicate rugăciunile voastre [εἰς τὸ μὴ ἐγκόπτεσθαι τὰς προσευχὰς ὑμῶν].
8. Iar sfârșitul [este]: toți de o singură minte [πάντες ὁμόφρονες[5]], compătimitori [συμπαθεῖς[6]], iubitori de frați [φιλάδελφοι[7]], miloși [εὔσπλαγχνοι], primitori [φιλόφρονες[8]];
9. nerăsplătind rău pentru rău [μὴ ἀποδιδόντες κακὸν ἀντὶ κακοῦ] sau ocară pentru ocară [ἢ λοιδορίαν ἀντὶ λοιδορίας]; ci, dimpotrivă, binecuvântând, că[ci] ați cunoscut [că] spre aceasta ați fost chemați [εἰδότες ὅτι εἰς τοῦτο ἐκλήθητε], pentru ca binecuvântarea să moșteniți [ἵνα εὐλογίαν κληρονομήσητε].
10. „Căci cel care voiește a iubi viața și să vadă zile bune, să-și oprească limba sa de la rău și buzele sale să nu grăiască viclenie!
11. Să se abată de la rău și să facă binele! Să caute pacea și să o urmărească pe ea!
12. Că[ci] ochii Domnului [sunt] spre cei Drepți și urechile Sale spre rugăciunea lor; iar fața Domnului [este] împotriva celor care fac rele”.
13. Și cine [este] cel care vă va face rău vouă, dacă imitatorii binelui aveți să fiți [ἐὰν τοῦ ἀγαθοῦ μιμηταὶ γένησθε]?
14. Dar dacă [ajungeți] și să pătimiți pentru dreptate [Ἀλλ᾽ εἰ καὶ πάσχοιτε διὰ δικαιοσύνην], fericiți [μακάριοι][veți fi]. „Iar de frica lor nu vă temeți, nici să vă tulburați!
15. Ci pe Domnul, pe Dumnezeu sfințiți-L în inimile voastre [τὸν Θεὸν ἁγιάσατε ἐν ταῖς καρδίαις ὑμῶν]!”. Și [fiți] pregătiți pururea cu apologie [ἕτοιμοι δὲ ἀεὶ πρὸς ἀπολογίαν][9] [la] tot cel care vă cere vouă cuvânt pentru nădejdea din voi [παντὶ τῷ αἰτοῦντι ὑμᾶς λόγον περὶ τῆς ἐν ὑμῖν ἐλπίδος], cu blândețe și frică!
16. Conștiința având-o bună [συνείδησιν ἔχοντες ἀγαθήν], pentru ca, în[tru] care vă grăiesc de rău pe voi ca pe făcătorii de rele, să fie rușinați cei care vă ocărăsc vouă purtarea cea bună în Hristos [τὴν ἀγαθὴν ἐν Χριστῷ ἀναστροφήν].
17. Căci mai bine [sunt] cei care fac binele, dacă [este] să voiască voia lui Dumnezeu, [și aleg] a pătimi, decât cei care fac răul.
18. Că și Hristos odată pentru păcate a pătimit [Ὅτι καὶ Χριστὸς ἅπαξ περὶ ἁμαρτιῶν ἔπαθεν], Drept pentru cei nedrepți [Δίκαιος ὑπὲρ ἀδίκων], ca pe noi să ne aducă lui Dumnezeu [ἵνα ὑμᾶς προσαγάγῃ τῷ Θεῷ], Cel care a fost omorât [cu] trupul [θανατωθεὶς μὲν σαρκί], dar a fost făcut viu [cu] duhul [ζῳοποιηθεὶς δὲ πνεύματι],
19. cu care și duhurilor din temniță[10], a fost mergând [mergând], le-a propovăduit [ἐν ᾧ καὶ τοῖς ἐν φυλακῇ πνεύμασιν, πορευθεὶς, ἐκήρυξεν],
20. celor care au fost neascultători odinioară, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aștepta în zilele lui Noe, fiind pregătit chivotosul, întru care puține, adică 8 suflete, au fost mântuite prin apă [διεσώθησαν δι᾽ ὕδατος].
21. Care antitip [ἀντίτυπον] acum, Botezul [Βάπτισμα], și pe noi ne mântuie [καὶ ἡμᾶς σῴζει], nu îndepărtarea murdăriei trupului, ci cererea spre Dumnezeu a conștiinței celei bune [ἀλλὰ συνειδήσεως ἀγαθῆς ἐπερώτημα εἰς Θεόν], prin învierea lui Iisus Hristos,
22. Care este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care a fost mergând în cer, Cel care au fost supunându-I-se Lui Îngerii și Stăpânirile și Puterile.
[1] Pentru viața cu Dumnezeu.
[2] În frica de Dumnezeu.
[3] A perilor din cap.
[4] Locuind împreună cu femeile lor după cunoașterea cea duhovnicească.
[5] Formă unică în BYZ.
[6] O altă formă unică în BYZ.
[7] O altă formă unică în BYZ.
[8] O altă formă unică în BYZ.
[9] Cu cuvânt de apărare.
[10] Din Iad.