Zi: 2 ianuarie 2026

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Mireasmă
(roman)

*

Da, simt surâsul zeflemitor al celui care resimte orice adevăr al meu ca pe o predicare. Căci el crede că predica e o spălare pe creieri, că e o manipulare, și că, în definitiv, eu nu scriu un roman, ci predic. Când orice manipulare e o predică, dar una subversivă, inversă. Spre exemplu, nevoia de pluralitate, de multipartitism, e considerată inerentă democrației. Dar în marea democrație a momentului, două partide sunt de ajuns și nu multele partide. Căci mai multe partide la conducere înseamnă nicio viziune comună. De aceea, a vota pentru multe partide înseamnă a nu vota pentru un plan sustenabil. Pentru că e nevoie de o singură idee pusă în lucru. Iar consumismul e modul de a fi al capitalismului. Însă paleta de produse nu e în mod real diversificată. Nu găsești zece feluri de brânză într-un supermarket, ci 8 aproape la fel și două diferite. De aceea, a consuma este normalitatea în principiu, dar, în fapt, lucrul anormal e că roșia de pe raft nu e roșia normală, la fel nici pâinea, la fel nici laptele, și așa mai departe, și pleci acasă cu lucruri care par „bune”, luate la un preț mare, nejustificat de mare, ca să te prefaci că mănânci. Căci manipularea e prefacerea noastră că mâncăm, că ne e bine, că totul e bine, când totul e amestecat. Pentru că, dacă ar fi bine, cu toții am fi bucuroși, împliniți, am avea relații reale între noi, am fi oameni foarte recunoscători pentru ceea ce avem și facem, pentru că așa e când toate lucrurile sunt reale. Dar, ca la circ, când scamatorii te fac să crezi că lucrurile aiurea sunt cele bune, a zâmbi acru, a trăi fără chef nu înseamnă „bine”, nu, niciodată nu înseamnă „bine”.

Insecta spion a spus despre vecinul meu lucruri incredibile. Că el, în timp ce își aștepta dusul la Școală, ca să își ia copiii, falimenta bănci din întreaga lume. Cine ar fi putut să creadă una ca asta? Cine ar fi văzut în el un hoț de talie mondială, în omul acesta care pare plictisit în orice zi pe care o trăiește? Reportera de la televiziunea 10 FIX, care m-a abordat când mă întorceam de la cumpărături, m-a întrebat dacă bănuiam cu cine aveam de-a face. Eu, după cum văzusem că se face la televizor, dându-mă că nu știu nimic despre situație, am spus că e un familist convins, că își duce cei 3 copii la Școală, în fiecare zi, și că nu am crezut în ruptul capului că ar fi în stare de lucruri necurate de așa talie mondială. Iar ea, profesionistă, mă ia deoparte, și mă întreabă razant: „Haideți, chiar niciun indiciu?!…”. Și când i-am simțit mirosul fin al parfumului, uitându-mă în ochii ei de un albastru spălăcit, cu irizări de verde, mi-am spus că nu e cazul, că nu trebuie mă dau în vileag și să îi spun ce îmi zisese agenta din Buhuși, și am păstrat secretul profesional. Că femeia îmi spusese numai pentru că eram Preot, iar bunicul ei fusese Protoiereu. Și ea știa că ce spui la Preot, e spus, nu se duce în vânt ca frunza și află toată lumea. Și am păstrat secretul profesional, devenind și eu secretos sau nisipos sau vaporos, că unde a zburat insecta, acolo s-a dus adevărul vecinătății.