Etichetă: LXX

1. Și lui Moisis i-a zis: „Suie-te către Domnul, tu și Aaron [Ἀαρών] și Nadab [Ναδάβ] și Abiud [Ἀβιούδ] și 70 [din] bătrânii lui Israil și se vor închina de departe Domnului [καὶ προσκυνήσουσιν μακρόθεν τῷ Κυρίῳ]!

2. Și numai Moisis se va apropia către Dumnezeu [καὶ ἐγγιεῖ Μωυσῆς μόνος πρὸς τὸν Θεόν], iar ei nu se vor apropia. Și poporul nu se va sui împreună cu ei”.

3. Și a mers Moisis și a povestit poporului toate cuvintele lui Dumnezeu [πάντα τὰ ῥήματα τοῦ Θεοῦ] și dreptățile, iar tot poporul a fost răspunzând [cu] un glas, zicând: „Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!”.

4. Și Moisis a scris toate cuvintele Domnului. Și s-a sculat Moisis dis-de-dimineață [și] a zidit jertfelnic sub munte și 12 pietre întru cele 12 seminții ale lui Israil.

5. Și i-a trimis pe tinerii fiilor lui Israil și au adus arderi de tot și I-au jertfit viței jertfă de mântuire lui Dumnezeu.

6. Și Moisis a luat jumătate de sânge [și] a turnat-o într-u[n] vas, iar jumătate de sânge a turnat-o către jertfelnic.

7. Și a luat Cartea Făgăduinței [τὸ Βιβλίον τῆς Διαθήκης] [și] a citit întru urechile poporului și [ei] au zis: „Toate câte a grăit Domnul le vom face și le vom asculta!”.

8. Și Moisis a luat sângele [și] l-a turnat peste popor [κατεσκέδασεν τοῦ λαοῦ] și a zis: „Iată, sângele făgăduinței [τὸ αἷμα τῆς διαθήκης], pe care Domnul a pus-o către voi, pentru toate cuvintele acestea!”.

9. Și s-a suit Moisis și Aaron și Nadab și Abiud și cei 70 [din] bătrânimea lui Israil

10. și au văzut locul [în] care stătuse acolo Dumnezeul lui Israil [καὶ εἶδον τὸν τόπον οὗ εἱστήκει ἐκεῖ ὁ Θεὸς τοῦ Ισραηλ] și pe cele de sub picioarele Sale [καὶ τὰ ὑπὸ τοὺς πόδας Αὐτοῦ], ca lucrul de cărămidă de safir și precum chipul întăriturii cerului [cu] curăția [ὡσεὶ ἔργον πλίνθου σαπφείρου καὶ ὥσπερ εἶδος στερεώματος τοῦ οὐρανοῦ τῇ καθαριότητι].

11. Și [din] cei aleși ai lui Israil nu s-a despărțit niciunul și au fost arătându-se în locul lui Dumnezeu [καὶ ὤφθησαν ἐν τῷ τόπῳ τοῦ Θεοῦ][1] și au mâncat și au băut.

12. Și Domnul a zis către Moisis: „Suie-te către Mine întru munte și stai acolo! Și îți voi da ție tablele cele de piatră [τὰ πυξία τὰ λίθινα], legea și poruncile [τὸν νόμον καὶ τὰς ἐντολάς], pe care le-am scris [ca] să le pui lor lege [ἃς ἔγραψα νομοθετῆσαι αὐτοῖς]”.

13. Și s-a ridicat Moisis, [cât] și Iisus [Ἰησοῦς][2], cel care a stat [de partea] lui, [și] s-au suit întru muntele lui Dumnezeu [ἀνέβησαν εἰς τὸ ὄρος τοῦ Θεοῦ].

14. Și bătrânilor le-au zis: „Liniștiți-vă aici [ἡσυχάζετε αὐτοῦ] până avem să ne întoarcem către voi! Și, iată, Aaron și Or [Ωρ] [sunt] cu voi! Dacă cuiva are să i se întâmple judecata, să se apropie lor!”.

15. Și s-a[u] suit Moisis și Iisus întru munte și norul[3] a acoperit muntele [καὶ ἐκάλυψεν ἡ νεφέλη τὸ ὄρος].

16. Și slava lui Dumnezeu s-a coborât pe muntele Sina [καὶ κατέβη ἡ δόξα τοῦ Θεοῦ ἐπὶ τὸ ὄρος τὸ Σινα] și norul[4] l-a acoperit pe el șase zile [καὶ ἐκάλυψεν αὐτὸ ἡ νεφέλη ἓξ ἡμέρας]. Și Domnul l-a chemat pe Moisis [în] ziua a șaptea din mijlocul norului.

17. Iar chipul slavei Domnului [era] ca focul arzând pe vârful muntelui [τὸ δὲ εἶδος τῆς δόξης Κυρίου ὡσεὶ πῦρ φλέγον ἐπὶ τῆς κορυφῆς τοῦ ὄρους] înaintea fiilor lui Israil.

18. Și Moisis a intrat întru mijlocul norului [καὶ εἰσῆλθεν Μωυσῆς εἰς τὸ μέσον τῆς νεφέλης] și s-a suit întru munte și era [a fost] acolo, în munte, 40 de zile și 40 de nopți.

---

[1] În locul unde li S-a arătat lor Dumnezeu întru slava Lui.

[2] Sfântul Iisus al lui Navi.

[3] Norul slavei lui Dumnezeu.

[4] Același nor al slavei lui Dumnezeu.

1. Nu vei primi auzul cel deșert [ἀκοὴν ματαίαν][1]! Nu vei consimți cu cel nedrept [ca] să fii martor nedrept [μάρτυς ἄδικος]!

2. Nu vei fi cu cei mai mulți spre rău [οὐκ ἔσῃ μετὰ πλειόνων ἐπὶ κακίᾳ]! Nu vei fi adăugându-te cu mulțimea, [ca] să te abați cu cei mai mulți, astfel încât să abați judecata[2]!

3. Și pe nevoiaș nu îl vei milui la judecată!

4. Iar dacă ai să întâlnești boul vrăjmașului tău sau măgarul său rătăcindu-se, l-ai întors [îl vei întoarce și] i-l vei da înapoi lui!

5. Iar dacă ai să vezi măgarul vrăjmașului tău căzut sub încărcătura lui, nu îl vei trece pe el, ci o vei ridica pe ea dimpreună cu el!

6. Nu vei strica judecata celui nevoiaș la judecata sa!

7. De tot cuvântul cel nedrept te vei depărta [ἀπὸ παντὸς ῥήματος ἀδίκου ἀποστήσῃ], pe cel nevinovat și Drept nu îl vei ucide și nu vei îndrepta pe cel neevlavios pentru daruri [καὶ οὐ δικαιώσεις τὸν ἀσεβῆ ἕνεκεν δώρων][3]!

8. Și daruri nu vei lua, căci darurile orbesc ochii cei care văd și strică cuvintele cele drepte [τὰ γὰρ δῶρα ἐκτυφλοῖ ὀφθαλμοὺς βλεπόντων καὶ λυμαίνεται ῥήματα δίκαια]!

9. Și pe prozelit nu îl veți chinui, căci voi ați cunoscut sufletul prozelitului [ὑμεῖς γὰρ οἴδατε τὴν ψυχὴν τοῦ προσηλύτου], căci voi erați prozeliți în pământul Egiptosului [αὐτοὶ γὰρ προσήλυτοι ἦτε ἐν γῇ Αἰγύπτῳ]!

10. Șase ani vei semăna pământul tău și vei aduna roadele sale.

11. Dar [în] al șaptelea [an] lăsare vei face și îl vei lăsa pe el și-l vor mânca săracii neamului tău, iar rămășițele le va mânca [le vor mânca] fiarele cele sălbatice. Așa vei face [pentru] via ta și [pentru] măslinetul [τὸν ἐλαιῶνά][4] tău!

12. Șase zile vei face lucrurile tale, dar [în] ziua a șaptea [este] odihna [ἀνάπαυσις]! Pentru ca să se odihnească boul tău și măgarul tău și pentru ca să răsufle [ἀναψύξῃ] fiul slujitoarei tale și prozelitul.

13. Toate câte am grăit către voi, păziți-le, și de numele altor dumnezei nu veți fi amintindu-vă și nici nu or să fie auzite din gura voastră!

14. Trei vremuri ale anului prăznuiți-le Mie!

15. Praznicul azimilor [τὴν ἑορτὴν τῶν ἀζύμων] păziți a-l face! Șapte zile veți mânca azime, precum ți-am poruncit ție, după vremea lunii celor noi, căci în aceasta ați ieșit din Egiptos. Și nu vei fi arătându-te înaintea Mea deșert[5]!

16. Și de praznicul secerișului [ἑορτὴν θερισμοῦ], al pârgilor [πρωτογενημάτων][6], vei face lucrurile tale pe care ai să le semeni în pământul tău, și de praznicul săvârșirii [καὶ ἑορτὴν συντελείας], la ieșirea anului [ἐπ᾽ ἐξόδου τοῦ ἐνιαυτοῦ][7], la adunarea lucrurilor tale cele din pământul tău.

17. [În] trei vremuri ale anului se va arăta tot [cel de parte] bărbătească al tău înaintea Domnului, a Dumnezeului tău!

18. Căci, când am să alung neamurile de la fața ta și am să lărgesc hotarele tale, nu vei jertfi în plămădeală sângele jertfei Mele [οὐ θύσεις ἐπὶ ζύμῃ αἷμα θυσιάσματός Μου], nici nu are să doarmă grăsimea praznicului Meu până dimineața [οὐδὲ μὴ κοιμηθῇ στέαρ τῆς ἑορτῆς Μου ἕως πρωί]!

19. Pârgile pârgilor pământului tău le vei aduce întru casa Domnului, a Dumnezeului tău! Nu vei fierbe mielul în laptele maicii sale [οὐχ ἑψήσεις ἄρνα ἐν γάλακτι μητρὸς αὐτοῦ]!

20. Și, iată, Eu trimit pe Îngerul Meu înaintea feței tale, pentru ca să te păzească pe tine pe cale, pentru ca să te ducă pe tine întru pământul pe care ți l-am pregătit ție!

21. Ia aminte la tine însuți și ascultă de el[8] și nu fi neascultător lui! Căci nu are să se retragă [de la] tine [οὐ γὰρ μὴ ὑποστείληταί σε], căci numele Meu este în[tru] el [τὸ γὰρ ὄνομά Μού ἐστιν ἐπ᾽ αὐτῷ].

22. Dacă [cu] auzul aveți să auziți glasul Meu și ai să faci toate câte am să-ți poruncesc ție și aveți să păziți făgăduința Mea, veți fi Mie poporul cel ales din toate neamurile [ἔσεσθέ Μοι λαὸς περιούσιος ἀπὸ πάντων τῶν ἐθνῶν]! Căci al Meu este tot pămâmntul [Ἐμὴ γάρ ἐστιν πᾶσα ἡ γῆ] și voi Îmi veți fi Mie preoție împărătească și neam sfânt [ὑμεῖς δὲ ἔσεσθέ Μοι βασίλειον ἱεράτευμα καὶ ἔθνος ἅγιον]». Aceste cuvinte vei grăi fiilor lui Israil: «Dacă [cu] auzul aveți să auziți glasul Meu și ai să faci toate câte am să-ți grăiesc ție, voi vrăjmăși vrăjmașilor tăi [ἐχθρεύσω τοῖς ἐχθροῖς σου] și Mă voi împotrivi celor care ți se împotrivesc ție [καὶ ἀντικείσομαι τοῖς ἀντικειμένοις σοι].

23. Căci va merge Îngerul Meu, călăuzitorul tău [ἡγούμενός σου], și te va duce pe tine împotriva amorreilor și a hetteilor și a ferezeilor și a hananeilor și a ghergheseilor și a eveilor și a iebuseilor și îi voi nimici pe ei.

24. Nu te vei închina dumnezeilor lor și nici nu ai să le slujești lor, nu vei face după faptele lor, ci [cu] pieire îi vei dărâma și, zdrobind, vei zdrobi stâlpii lor!

25. Și vei sluji Domnului, Dumnezeului tău! Și voi binecuvânta pâinea ta și vinul tău și apa ta [καὶ εὐλογήσω τὸν ἄρτον σου καὶ τὸν οἶνόν σου καὶ τὸ ὕδωρ σου][9] și voi întoarce slăbiciunea de la voi [καὶ ἀποστρέψω μαλακίαν ἀφ᾽ ὑμῶν].

26. Nu va fi neploditor [ἄγονος][10] și nici stearpă [στεῖρα] pe pământul tău. Numărul zilelor tale îl voi împlini [τὸν ἀριθμὸν τῶν ἡμερῶν σου ἀναπληρώσω].

27. Și frica o voi trimite călăuzindu-te pe tine și voi uimi toate neamurile spre care tu intri către ei și îi voi da pe toți potrivnicii tăi [cu] pribegii [φυγάδας].

28. Și voi trimite viespile [τὰς σφηκίας] înaintea ta și îi voi alunga pe amorrei și pe evei și pe hananei și pe hettei de la tine.

29. Nu îi voi alunga pe ei într-un an – pentru ca să nu se facă pământul pustiu și [astfel] multe or să se facă [s-ar face] împotriva ta fiarele pământului –,

30. ci puțin [câte] puțin îi voi alunga pe ei de la tine, până ai să crești și ai să moștenești pământul.

31. Și voi pune hotarele tale de la Marea Roșie până la Marea Filistiimilor și de la pustiu până la râul cel mare al Eufratisului și îi voi da întru mâinile voastre pe cei care locuiesc pe pământ și îi voi alunga pe ei de la tine.

32. Nu vei consimți lor și dumnezeilor lor [cu] făgăduință!

33. Și nu vor locui în pământul tău, pentru ca să nu te facă pe tine să păcătuiești împotriva Mea! Căci, dacă ai să slujești dumnezeilor lor, aceștia îți vor fi ție poticnire»”.

---

[1] Cuvintele cele deșarte, nefolositoare.

[2] Ca nu cumva să strici judecata cea dreaptă prin coalizarea ta cu cei răi.

[3] Nu vei spune că cel neevlavios e „om Drept”, pentru că ți-a adus ție daruri necuvenite, mită.

[4] Livada de măslini.

[5] Vei veni cu rugăciuni și cu jertfe înaintea Mea.

[6] Al roadelor prime.

[7] La sfârșitul anului.

[8] De Îngerul Meu.

[9] Materiile Dumnezeieștii Euharistii.

[10] Infertil.

1. Iar dacă în groapa tăiată are să fie aflat tâlharul și a fost lovindu-l [și, lovindu-l], are să-l omoare, nu îi este lui omor.

2. Iar dacă are să răsară soarele pe[ste] el, vinovat este [și] va fi omorât, iar dacă nu are să aibă lui [el], să fie vândut pentru furt!

3. Iar dacă are să fie prins și are să fie aflat în mâna sa furtul, de la măgar și până la oaie vii, îndoite le va plăti pe acelea.

4. Iar dacă are să pască cineva câmp sau vie și are să-și lase dobitocul său să pască câmpul altuia, va plăti din câmpul său după secerișul său. Iar dacă tot câmpul are să-l pască, pe cele mai bune ale câmpului său și pe cele mai bune ale viei sale le va plăti.

5. Iar dacă a ieșit foc [și] are să afle mărăcini și are să ardă aria sau spicele sau câmpul, va plăti cel care a aprins focul [ἀποτείσει ὁ τὸ πῦρ ἐκκαύσας].

6. Iar dacă cineva are să dea aproapelui [său] argint sau bunuri [ca] să le păzească și are să fie furat[e] din casa omului [aceluia], dacă are să fie aflat cel care a furat, [cel care a furat] va plăti îndoit.

7. Iar dacă nu are să fie aflat cel care a furat, va veni domnul casei înaintea lui Dumnezeu [προσελεύσεται ὁ κύριος τῆς οἰκίας ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ] și va jura cu adevărat, [că] el nu s-a înrăutățit peste toată agoniseala aproapelui.

8. Despre toată nedreptatea clară: și pentru vițel și [pentru] măgar și [pentru] oaie și [pentru] veșmânt și [pentru] toată pierderea cea care este învinuită. Așadar, cel care [pentru] cineva are să fie înaintea lui Dumnezeu, va merge [pentru] judecata amândurora. Și cel care a fost prins prin Dumnezeu[1] va plăti îndoit aproapelui [καὶ ὁ ἁλοὺς διὰ τοῦ Θεοῦ ἀποτείσει διπλοῦν τῷ πλησίον][său].

9. Iar dacă cineva are să dea aproapelui [său] măgar sau vițel sau oaie sau tot dobitocul [ca] să-l păzească și are să fie zdrobit sau are să moară sau robit are să fie și nimeni [nu] are să cunoască,

10. jurământul lui Dumnezeu [ὅρκος τοῦ Θεοῦ] va fi între amândoi, [căci], cu adevărat, el nu s-a înrăutățit peste toată agoniseala aproapelui [său] și așa îl va primi stăpânul său și [el] nu va plăti.

11. Iar dacă are să fie furat de la el, va plăti stăpânului [animalului].

12. Iar dacă are să fie mâncat de fiară, îl va aduce pe el la ușă[2] și nu-l va plăti.

13. Iar dacă are să ceară cineva de la aproapele [său] și are să fie zdrobit sau are să moară sau robit are să fie, iar stăpânul nu are să fie cu el, va plăti.

14. Iar dacă stăpânul are să fie cu el, nu va plăti. Iar dacă năimit are să fie, îi va fi lui pentru plata sa.

15. Iar dacă are să înșele cineva fecioară nelogodită [παρθένον ἀμνήστευτον] și are să se culce cu ea, [cu] zestre o va înzestra pe ea lui de femeie [φερνῇ φερνιεῖ αὐτὴν αὐτῷ γυναῖκα][3].

16. Iar dacă, refuzând, are să refuze și nu are să voiască tatăl ei să i-o dea pe ea lui de femeie [δοῦναι αὐτὴν αὐτῷ γυναῖκα], argint va plătit tatălui [ei], după cum este zestrea fecioarelor [καθ᾽ ὅσον ἐστὶν ἡ φερνὴ τῶν παρθένων].

17. Pe vrăjitori nu îi veți păstra [φαρμακοὺς οὐ περιποιήσετε][4]!

18. Tot cel care se culcă cu dobitoc [cu] moarte îi veți omorî pe ei [πᾶν κοιμώμενον μετὰ κτήνους θανάτῳ ἀποκτενεῖτε αὐτούς][5]!

19. Cel care jertfește dumnezeilor [cu] moarte va fi nimicit, fără numai Domnului [πλὴν Κυρίῳ μόνῳ][6].

20. Și pe prozelit nu îl veți chinui și nici nu aveți să-l întristați pe el, căci erați prozeliți în pământul Egiptosului.

21. [Pe] toată văduva și [pe tot] orfanul nu îi veți chinui!

22. Iar dacă [cu] rău aveți să le faceți lor rău și au strigat [și, strigând], or să strige către Mine, [cu] auzul [Meu] voi auzi glasul lor [ἀκοῇ εἰσακούσομαι τῆς φωνῆς αὐτῶν]

23. și voi fi urgisindu-Mă [cu] mânie [καὶ ὀργισθήσομαι θυμῷ] și vă voi omorî pe voi [cu] sabia. Și vor fi femeile voastre văduve și copiii voștri orfani.

24. Iar dacă argintul ai să-l împrumuți fratelui celui sărac de lângă tine, nu îl vei grăbi pe el și nu vei pune asupra lui camătă!

25. Iar dacă [cu] zălog ai să zălogești veșmântul aproapelui [tău], [atunci] mai înainte de apusurile soarelui i-l vei da lui!

26. Căci acesta este singura sa acoperitoare, acesta [este] veșmântul rușinii sale. În ce va fi dormind? Așadar, dacă are să strige către Mine, îl voi asculta pe el, căci milostiv sunt [ἐλεήμων γάρ εἰμι].

27. Pe dumnezei[7] nu îi vei vorbi de rău [θεοὺς οὐ κακολογήσεις] și pe stăpânitorii poporului tău nu îi vei vorbi de rău!

28. Pârgile ariei și ale teascului tău nu le vei întârzia[8], [iar] pe cei întâi-născuți ai fiilor tăi Mi-i vei da Mie!

29. Așa vei face [cu] vițelul tău și [cu] oaia ta și [cu] măgarul tău: 7 zile va fi sub mamă [ἑπτὰ ἡμέρας ἔσται ὑπὸ τὴν μητέρα][9], iar [în] a 8-a zi Mi-l vei da Mie pe el [τῇ δὲ ὀγδόῃ ἡμέρᾳ ἀποδώσεις Μοι αὐτό]!

30. Și oameni Sfinți Îmi veți fi Mie [καὶ ἄνδρες Ἅγιοι ἔσεσθέ Μοι] și carne mâncată de fiare nu veți mânca, [ci] câinelui să o aruncați pe ea!

---

[1] Prin descoperirea lui Dumnezeu.

[2] La ușa stăpânului său.

[3] Îi va da zestre și o va lua de soție.

[4] Nu îi veți păstra în viață!

[5] Veți omorî și omul, cât și animalul cu care s-a împreunat sexual!

[6] Numai lui Dumnezeu I se aduce jertfă, nu și dumnezeilor!

[7] Aici cu sensul de conducătorii religioși ai poporului.

[8] Nu vei întârzia să Mi le aduci Mie!

[9] Va suge la mama sa.

1. Și acestea [sunt] dreptățile pe care le vei pune înaintea lor:

2. «Dacă ai să dobândești rob evreu, 6 ani îți va sluji ție, dar [în] al 7-lea an va pleca liber, în dar.

3. Dacă el singur are să vină, singur va și ieși. Iar dacă femeia [sa] are să intre împreună cu el, [atunci] va ieși și femeia [sa] împreună cu el.

4. Iar dacă domnul [său] are să-i dea lui femeie și are să-i nască lui fii și fiice, femeia și copiii va fi [vor fi] ai domnului său, iar el singur va ieși.

5. Iar dacă slujitorul a fost răspunzând [are să răspundă și] are să zică: <L-am iubit [Îi iubesc] pe domnul meu și pe femeie și pe copii, nu mă grăbesc [să fiu] liber>,

6. îl va apropia pe el domnul său către tribunalul lui Dumnezeu [τὸ κριτήριον τοῦ Θεου] și atunci îl va aduce pe el la ușă, pe prag, și domnul îi va găuri lui urechea [cu] sula și îi va sluji lui întru veac.

7. Iar dacă cineva are să-și vândă fiica sa slujitoare [οἰκέτιν], [aceasta] nu se va îndepărta precum ies roabele [αἱ δοῦλαι].

8. Dacă nu are să-i placă domnului ei, care împotriva lui nu a mărturisit, o va elibera pe ea, dar domnul [ei] nu este [trebuie] a o vinde pe ea neamului celui străin, pentru că a lepădat-o pe ea.

9. Iar dacă [cu] fiul [său] are să o logodească pe ea, [atunci] după dreptatea fiicelor îi va face ei [κατὰ τὸ δικαίωμα τῶν θυγατέρων ποιήσει αὐτῇ].

10. Și dacă are să-i ia lui pe o alta, [atunci] de cele necesare și de îmbrăcăminte și de anturajul ei nu o va lipsi.

11. Iar dacă pe acestea trei nu are să i le facă ei, [atunci] va ieși în dar, fără de argint.

12. Și dacă are să lovească cineva pe altcineva și are să moară [acela], [atunci cu] moarte să se omoare[1]!

13. Iar dacă nu [a fost] din propria voință, ci Dumnezeu l-a dat întru mâinile sale [ἀλλὰ ὁ Θεὸς παρέδωκεν εἰς τὰς χεῖρας αὐτοῦ], tu îi vei da loc [în] care va fugi acolo cel care a omorât.

14. Și dacă cineva are să se pună asupra aproapelui [său, pentru ca] să-l omoare pe el [cu] viclenie, și are să fugă [la jertfelnic], de la jertfelnicul Meu să-l iei pe el [și] să-l omori.

15. Cel care îl lovește pe tatăl său sau pe mama sa, [cu] moarte să se omoare!

16. Cel care îl vorbește de rău pe tatăl său sau pe mama sa, va muri [cu] moarte.

17. Cel care are să-l fure pe vreunul, pe oarecare [din] fiii lui Israil, și l-a asuprit [îl asuprește] pe el să-l vândă și are să fie aflat la el, [cu] moarte să moară!

18. Iar dacă doi oameni or să se ocărască și vreunul are să-l lovească pe aproapele [său cu] piatra sau [cu] pumnul și nu are să moară, dar are să zacă în pat,

19. dacă omul s-a ridicat [și] are să umble afară în toiag, nevinovat va fi cel care l-a lovit [ἀθῷος ἔσται ὁ πατάξας], [însă], afară de odihna sa [πλὴν τῆς ἀργίας αὐτοῦ], va plăti și leacurile [ἀποτείσει καὶ τὰ ἰατρεῖα][2].

20. Iar dacă cineva are să-l lovească pe slujitorul său sau pe slujitoarea sa cu toiagul și are să moară sub mâinile sale [ἀποθάνῃ ὑπὸ τὰς χεῖρας αὐτοῦ], [cu] dreptate să fie răzbunat!

21. Iar dacă are să trăiască o zi sau două, nu va fi răzbunat, căci argintul al său este.

22. Iar dacă are să se lupte doi oameni și or să o lovească pe femeia având în pântece și are să iasă copilul ei nedeplin format [καὶ ἐξέλθῃ τὸ παιδίον αὐτῆς μὴ ἐξεικονισμένον], pedeapsă va fi suferind, precum bărbatul femeii are să pună asupra [sa], [și] va da cu cinste [δώσει μετὰ ἀξιώματος].

23. Iar dacă deplin format era, va da suflet pentru suflet [ἐὰν δὲ ἐξεικονισμένον ἦν δώσει ψυχὴν ἀντὶ ψυχῆς],

24. ochi pentru ochi [ὀφθαλμὸν ἀντὶ ὀφθαλμοῦ], dinte pentru dinte [ὀδόντα ἀντὶ ὀδόντος], mână pentru mână [χεῖρα ἀντὶ χειρός], picior pentru picior [πόδα ἀντὶ ποδός],

25. arsură pentru arsură [κατάκαυμα ἀντὶ κατακαύματος], rană pentru rană [τραῦμα ἀντὶ τραύματος], umflătură pentru umflătură [μώλωπα ἀντὶ μώλωπος].

26. Iar dacă cineva are să lovească ochiul slujitorului său sau ochiul slujitoarei sale și are s-o orbească, liberi îi vei trimite pe ei pentru ochiul lor.

27. Iar dacă dintele slujitorului sau dintele slujitoarei sale are să-l scoată[3], liberi îi va trimite pe ei pentru dintele lor.

28. Iar dacă taurul are să împungă bărbat sau femeie și are să moară, [cu] pietre va fi omorât taurul și nu va fi mâncată [nu vor fi mâncate] cărnurile sale, iar stăpânul taurului nevinovat va fi.

29. Dar dacă taurul are să fie împungător [κερατιστὴς] de ieri [πρὸ τῆς ἐχθὲς] sau de alaltăieri [πρὸ τῆς τρίτης] și [ei] or să mărturisească [aceasta] stăpânului său și [acela] nu are să-l omoare pe el și [taurul] are să omoare bărbat sau femeie, taurul va fi omorât cu pietre, iar stăpânul său va muri asemenea.

30. Iar dacă răscumpărare are să se pună asupra lui, [atunci] va da răscumpărări ale sufletului său [δώσει λύτρα τῆς ψυχῆς αὐτοῦ] câte or să pună asupra lui [ὅσα ἐὰν ἐπιβάλωσιν αὐτῷ].

31. Iar dacă are să fie împuns fiu sau fiică, după dreptatea aceasta îi vor face lui.

32. Iar dacă taurul are să împungă slujitor sau slujitoare, [atunci] 30 didrahme de argint va da stăpânului lor și taurul va fi omorât cu pietre.

33. Iar dacă cineva are să deschidă groapă sau are să taie groapă în piatră și nu are să o acopere pe ea și are să cadă acolo vițel sau măgar,

34. stăpânul gropii va plăti, argint va da stăpânului lor, iar cel care a murit va fi al lui[4].

35. Iar dacă taurul cuiva are să-l împungă pe taurul aproapelui [său] și are să moară, vor vinde taurul cel viu și vor împărți argintul său, iar pe taurul cel mort îl vor împărți.

36. Iar dacă, de ieri și de alaltăieri, are să se facă cunoscut că taurul este împungător și mărturisiți or să fie stăpânului lor, dar [acela] nu are să-l omoare pe el, [stăpânul] va plăti taur pentru taur, iar cel mort va fi al lui.

37. Iar dacă cineva are să fure vițel sau oaie și are să o înjunghie pe ea sau are s-o vândă, [atunci] 5 viței să răsplătească pentru un vițel și 4 oi pentru o oaie.

---

[1] Cel care a ucis.

[2] Îi va plăti și nemunca, repausul său, dar și medicamentele pentru vindecare.

[3] Din cauză că i-a bătut pe ei.

[4] Animalul mort va fi al celui cu groapa.

1. Și Domnul a grăit toate cuvintele acestea, zicând:

2. „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel care te-am scos pe tine din pământul Egiptosului, din casa robiei.

3. Nu îți vor fi ție alți dumnezei afară de Mine [οὐκ ἔσονταί σοι θεοὶ ἕτεροι πλὴν Ἐμοῦ]!

4. Nu îți vei face ție idol [οὐ ποιήσεις σεαυτῷ εἴδωλον], nici [la] toată asemănarea [din] câte [sunt] în cer, sus, și [din] câte [sunt] pe pământ, jos, și [din] câte [sunt] în apele de sub pământ!

5. Nu te vei închina lor și nici nu ai să le slujești lor! Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Dumnezeu râvnitorul [Θεὸς ζηλωτὴς][1], Cel care răsplătește păcatele părinților în copii, până la a 3-a și a 4-a generație, celor care Mă urăsc pe Mine [ἀποδιδοὺς ἁμαρτίας πατέρων ἐπὶ τέκνα, ἕως τρίτης καὶ τετάρτης γενεᾶς, τοῖς μισοῦσίν Με]

6. și Cel care face milă întru mii celor care Mă iubesc pe Mine [καὶ ποιῶν ἔλεος εἰς χιλιάδας τοῖς ἀγαπῶσίν Με] și celor care păzesc poruncile Mele [καὶ τοῖς φυλάσσουσιν τὰ προστάγματά Μου].

7. Nu vei lua numele Domnului [οὐ λήμψῃ τὸ ὄνομα Κυρίου], al Dumnezeului tău [τοῦ Θεοῦ σου], în deșert [ἐπὶ ματαίῳ]! Căci nu are să curățească Domnul pe cel care ia numele Său în deșert.

8. Adu-ți aminte de ziua sabaturilor [pentru] a o sfinți pe ea [μνήσθητι τὴν ἡμέραν τῶν σαββάτων ἁγιάζειν αὐτήν]!

9. Șase zile vei lucra și vei face toate lucrurile tale,

10. dar [în] ziua a șaptea, [în] sabaturile Domnului [σάββατα Κυρίῳ], Dumnezeului tău, nu vei face în ea tot lucrul, tu și fiul tău și fiica ta, slujitorul tău și slujitoarea ta, boul tău și măgarul tău și tot dobitocul tău și prozelitul cel care pribegește cu tine [ὁ προσήλυτος ὁ παροικῶν ἐν σοί]!

11. Căci în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul și marea și toate cele [care sunt] în ele și S-a odihnit [în] ziua a șaptea. Pentru aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea [διὰ τοῦτο εὐλόγησεν Κύριος τὴν ἡμέραν τὴν ἑβδόμην] și a sfințit-o pe ea [καὶ ἡγίασεν αὐτήν].

12. Cinstește pe tatăl tău și pe maică [τίμα τὸν πατέρα σου καὶ τὴν μητέρα], pentru ca bine să-ți fie ție [ἵνα εὖ σοι γένηται] și pentru ca vreme îndelungată să fii pe pământul cel bun [καὶ ἵνα μακροχρόνιος γένῃ ἐπὶ τῆς γῆς τῆς ἀγαθῆς], pe care Domnul, Dumnezeu tău, ți-l dă ție!

13. Nu vei preacurvi [οὐ μοιχεύσεις]!

14. Nu vei fura [οὐ κλέψεις]!

15. Nu vei ucide [οὐ φονεύσεις]!

16. Nu vei mărturisi mincinos împotriva aproapelui tău mărturie mincinoasă [οὐ ψευδομαρτυρήσεις κατὰ τοῦ πλησίον σου μαρτυρίαν ψευδῆ]!

17. Nu vei pofti femeia aproapelui tău [οὐκ ἐπιθυμήσεις τὴν γυναῖκα τοῦ πλησίον σου]! Nu vei pofti casa aproapelui tău, nici câmpul său, nici slujitorul său, nici slujitoarea sa, nici boul său, nici măgarul său, nici tot dobitocul său, nici câte este [sunt ale] aproapelui tău!”.

18. Și tot poporul vedea glasul și luminătorii și glasul trâmbiței și muntele fumegând. Și au fost înfricoșându-se [Și a fost înfricoșându-se] tot poporul [și] au stat departe.

19. Și au zis către Moisis: „Grăiește-ne tu nouă și să nu grăiască către noi Dumnezeu [λάλησον σὺ ἡμῖν καὶ μὴ λαλείτω πρὸς ἡμᾶς ὁ Θεός], ca nu cumva să murim [μήποτε ἀποθάνωμεν]!”.

20. Și Moisis le zice lor: „Îndrăzniți [θαρσεῖτε]! Căci pentru [ca] să vă ispitească pe voi a fost venind Dumnezeu către voi [ἕνεκεν γὰρ τοῦ πειράσαι ὑμᾶς παρεγενήθη ὁ Θεὸς πρὸς ὑμᾶς], pentru ca să fie frica Lui în voi [ὅπως ἂν γένηται ὁ φόβος Αὐτοῦ ἐν ὑμῖν] ca să nu păcătuiți [ἵνα μὴ ἁμαρτάνητε].

21. Și stătuse poporul departe, iar Moisis a intrat întru întunericul [în] care era Dumnezeu [Μωυσῆς δὲ εἰσῆλθεν εἰς τὸν γνόφον οὗ ἦν ὁ Θεός].

22. Și Domnul a zis către Moisis: „Acestea le vei zice casei lui Iacov și le vei vesti fiilor lui Israil: «Voi ați văzut că din cer am grăit către voi.

23. Nu vă veți face vouă dumnezei de arginți [Θεοὺς ἀργυροῦς] și dumnezei de aur [Θεοὺς χρυσοῦς[2]], nu vă veți face vouă aceștia!

24. Jertfelnic din pământ Îmi veți face Mie și veți jertfi pe el arderile de tot și mântuirile voastre, oile și vițeii voștri, în tot locul [în] care am să chem numele Meu acolo [ἐν παντὶ τόπῳ οὗ ἐὰν ἐπονομάσω τὸ ὄνομά Μου ἐκεῖ] și voi veni către tine [καὶ ἥξω πρὸς σὲ] și te voi binecuvânta pe tine [καὶ εὐλογήσω σε]!

25. Iar dacă jertfelnic din pietre ai să-Mi faci Mie, nu le vei zidi pe ele tăiate! Căci cuțitul tău le-ai pus pe ele și a fost spurcat.

26. Nu te vei sui în trepte pe jertfelnicul Meu, pentru ca să nu descoperi nerușinarea ta[3] pe[ste] el!

---

[1] Aici avem prima apariție textuală în LXX a sintagmei Dumnezeu râvnitorul.

[2] În greacă e la plural, numai că româna nu are plural pentru aur.

[3] Goliciunea ta.

1. Iar [în] luna a 3-a a ieșirii fiilor lui Israil din pământul Egiptosului, [în] ziua aceasta, au venit întru pustia Sina [Σινᾶ].

2.  Și s-au ridicat din Rafidin [Ραφιδιν] și au venit întru pustia Sina și a tăbărât acolo Israil, înaintea muntelui.

3. Și Moisis s-a suit întru muntele lui Dumnezeu [καὶ Μωυσῆς ἀνέβη εἰς τὸ ὄρος τοῦ Θεοῦ]. Și l-a chemat Dumnezeu pe el din munte, zicându-i: „Acestea vei zice casei lui Iacov și vei vesti fiilor lui Israil:

4. «Ei [Voi] ați văzut câte am făcut egiptenilor și v-am luat pe voi ca pe aripile vulturilor[1] și v-am apropiat pe voi către Mine [καὶ προσηγαγόμην ὑμᾶς πρὸς Ἐμαυτόν].

5. Iar de acum, dacă [cu] auzul [vostru] aveți să ascultați glasul Meu și aveți să păziți făgăduința Mea, Îmi veți fi Mie poporul cel ales dintre toate neamurile, căci al Meu este tot pământul [Ἐμὴ γάρ ἐστιν πᾶσα ἡ γῆ].

6. Și voi Îmi veți fi Mie preoție împărătească și neam sfânt [ὑμεῖς δὲ ἔσεσθέ Μοι βασίλειον ἱεράτευμα καὶ ἔθνος ἅγιον]». Aceste cuvinte le vei grăi fiilor lui Israil”.

7. Și a venit Moisis și i-a chemat pe bătrânii poporului și a pus înaintea lor toate cuvintele acestea, pe care Dumnezeu i le-a poruncit lui.

8. Și a fost răspunzând tot poporul împreună și au zis: „Toate câte a zis Dumnezeu le vom face și le vom asculta”. Și Moisis a adus cuvintele poporului către Dumnezeu [ἀνήνεγκεν δὲ Μωυσῆς τοὺς λόγους τοῦ λαοῦ πρὸς τὸν Θεόν].

9. Și Domnul a zis către Moisis: „Iată, Eu vin către tine în stâlp de nor, pentru ca să audă poporul, grăind Eu către tine, și ție or să-ți creadă întru veac!”. Și a vestit Moisis cuvintele poporului către Domnul.

10. Și Domnul a zis către Moisis: „Cel care te-ai coborât [Coborându-te], mărturisește poporului! Și curățește-i pe ei astăzi și mâine și să-și spele veșmintele!

11. Și să fie pregătiți întru a 3-a zi! Căci [în] a 3-a zi Se va coborî Domnul pe muntele Sina înaintea a tot poporul [τῇ γὰρ ἡμέρᾳ τῇ τρίτῃ καταβήσεται Κύριος ἐπὶ τὸ ὄρος τὸ Σινα ἐναντίον παντὸς τοῦ λαοῦ].

12. Și vei despărți poporul împrejur, zicându-i: «Luați aminte [la] voi înșivă [ca] să [nu] vă suiți întru munte și să [nu] se atingă cineva de el! [Căci] tot cel care s-a atins [se va atinge] de munte [cu] moarte va muri [θανάτῳ τελευτήσει].

13. Nu se va atinge de el mână [de om], căci [cu] pietre va fi omorât sau [cu] cu săgeată va fi săgetat. Și dacă [va fi] dobitoc, și dacă [va fi] om, nu va trăi. [Iar] când glasurile și trâmbițele și norul are [or] treacă de la munte, aceia se vor sui pe munte»”.

14. Și s-a coborât Moisis din munte către popor și i-a sfințit pe ei [καὶ ἡγίασεν αὐτούς] și [aceștia] și-au spălat veșmintele.

15. Și i-a zis poporului: „Fiți pregătiți trei zile [și] să nu vă apropiați femeii [de femeie][2]!”.

16. Și a fost [în] a 3-a zi, a fost făcându-se către dimineață, și erau glasuri și fulgere și nori întunecoși pe muntele Sina. Glasul trâmbiței suna mare și a fost înspăimântându-se tot poporul cel din tabără.

17. Și Moisis a scos poporul cel din tabără întru întâmpinarea lui Dumnezeu [καὶ ἐξήγαγεν Μωυσῆς τὸν λαὸν εἰς συνάντησιν τοῦ Θεοῦ ἐκ τῆς παρεμβολῆς] și au stat sub munte [καὶ παρέστησαν ὑπὸ τὸ ὄρος].

18. Iar muntele Sina fumega tot [ἐκαπνίζετο ὅλον], pentru că a fi coborându-Se [Se coborâse] pe el Dumnezeu în foc [διὰ τὸ καταβεβηκέναι ἐπ᾽ αὐτὸ τὸν Θεὸν ἐν πυρί]. Și se suia fumul, ca fumul cuptorului, și s-a uimit tot poporul foarte [καὶ ἐξέστη πᾶς ὁ λαὸς σφόδρα].

19. Și erau glasurile trâmbiței mergând înainte [și] mai tari, foarte. [Căci] Moisis grăia [Μωυσῆς ἐλάλει], iar Dumnezeu i-a răspuns lui [cu] glas [ὁ δὲ Θεὸς ἀπεκρίνατο αὐτῷ φωνῇ].

20. Și Domnul S-a coborât pe muntele Sina, pe vârful muntelui. Iar Domnul l-a chemat pe Moisis pe vârful muntelui și Moisis s-a suit.

21. Și Dumnezeu a zis către Moisis, zicându-i: „Cel care te-ai coborât [Coborând], mărturisește poporului ca nu cumva să se apropie către Dumnezeu [ca] să vadă! Și [Așa] or să cadă mulțime din ei.

22. Iar preoții, cei care se apropie Domnului Dumnezeu, să fie sfințiți, ca nu cumva Domnul să plece de la ei [μήποτε ἀπαλλάξῃ ἀπ᾽ αὐτῶν Κύριος]!”.

23. Și Moisis a zis către Dumnezeu: „Nu va putea poporul să se suie către muntele Sina, căci Tu Te-ai mărturisit nouă, zicându-ne: «Separă muntele și sfințește-l pe el!»”.

24. Și Domnul i-a zis lui: „Mergi, coboară și suie tu și Aaron împreună cu tine! Iar preoții și poporul să nu se silească să se suie către Dumnezeu, ca nu cumva Domnul să piardă din ei!”.

25. Și Moisis s-a coborât către popor și le-a zis lor.

---

[1] V-am purtat ca pe aripile vulturilor.

[2] Să nu aveți relații sexuale cu femeile voastre!

1. Și a auzit Iotor [Ιοθορ], preotul lui Madiam [Μαδιάμ], socrul lui Moisis, toate câte a făcut Domnul lui Israil, poporului Său, căci Domnul l-a scos pe Israil din Egiptos.

2. Și a luat Iotor, socrul lui Moisis, pe Sepfora [Σεπφωρα], pe femeia lui Moisis, după lăsarea ei,

3. și pe cei doi fii ai ei. [Iar] numele unuia [dintre] ei [era] Ghirsam [Γηρσαμ], zicând: „Pribeag eram în pământul cel străin [πάροικος ἤμην ἐν γῇ ἀλλοτρίᾳ]”,

4. iar numele celui de-al doilea [era] Eliezer [Ἐλιέζερ], zicând: „căci Dumnezeul tatălui meu [a fost] ajutorul meu și m-a izbăvit pe mine din mâna lui Farao”.

5. Și a venit Iotor, socrul lui Moisis, și fiii și femeia [sa] către Moisis, întru pustie, unde [acela] a tăbărât, la muntele lui Dumnezeu [ἐπ᾽ ὄρους τοῦ Θεοῦ].

6. Și a fost vestindu-i-se lui Moisis [și] zicându-i-se: „Iată, socrul tău, Iotor, vine către tine și femeia și cei doi fii ai tăi împreună cu el!”.

7. Și Moisis a ieșit întru întâmpinarea socrului său și i s-a închinat lui și l-a sărutat pe el și s-au îmbrățișat unul pe altul și l-a dus pe el întru cort.

8. Și Moisis i-a povestit socrului [său] toate câte a făcut Domnul lui Farao și egiptenilor pentru Israil, și toată osteneala care li s-a făcut lor pe cale [καὶ πάντα τὸν μόχθον τὸν γενόμενον αὐτοῖς ἐν τῇ ὁδῷ] și că Domnul i-a izbăvit pe ei din mâna lui Farao și din mâna egiptenilor.

9. Și s-a uimit Iotor de toate cele bune pe care le-a făcut lor Domnul, că i-a izbăvit pe ei din mâna egiptenilor și din mâna lui Farao.

10. Și a zis Iotor: „Binecuvântat [este] Domnul, că l-a izbăvit pe poporul Său din mâna egiptenilor și din mâna lui Farao!

11. Acum am cunoscut că mare [este] Domnul [νῦν ἔγνων ὅτι μέγας Κύριος], mai presus de toți dumnezeii [παρὰ πάντας τοὺς θεούς], pentru aceasta că s-au pus asupra lor”.

12. Și a luat Iotor, socrul lui Moisis, arderi de tot și jertfe lui Dumnezeu. Și a venit Aaron și toți bătrânii lui Israil [ca] să mănânce pâine împreună cu socrul lui Moisis înaintea lui Dumnezeu.

13. Și a fost după [aceea], a doua zi, [și] a stat Moisis a judeca poporul. Și tot poporul stătuse [înaintea] lui Moisis de dimineață până seara.

14. Și a văzut Iotor toate câte făcea poporului [și] zice: „Ce [este] aceasta, pe care tu o faci poporului? Pentru ce tu stai singur, iar tot poporul a stat [înaintea] ta de dimineață până seara?”.

15. Și Moisis zice socrului [său]: „Că[ci] poporul vine către mine [pentru ca] să caute judecata de la Dumnezeu [ἐκζητῆσαι κρίσιν παρὰ τοῦ Θεοῦ].

16. Căci, când are să li se facă lor ceartă și are să vină către mine, îl judec pe fiecare și îi învăț pe ei poruncile lui Dumnezeu și legea Sa”.

17. Și a zis socrul lui Moisis către el: „Tu nu faci drept cuvântul acesta!

18. [Cu] stricăciune vei fi stricat[1] și tu și tot poporul acesta care este împreună cu tine. Greu îți [este] ție cuvântul acesta [și] nu vei putea a-l face singur.

19. Așadar, acum ascultă-mă pe mine și te voi sfătui ție [pe tine] și Dumnezeu va fi cu tine [καὶ ἔσται ὁ Θεὸς μετὰ σοῦ]! Fă tu poporului cele către Dumnezeu [γίνου σὺ τῷ λαῷ τὰ πρὸς τὸν Θεὸν] și vei ridica cuvintele lor către Dumnezeu [καὶ ἀνοίσεις τοὺς λόγους αὐτῶν πρὸς τὸν Θεὸν]!

20. Și le vei mărturisi lor poruncile lui Dumnezeu și legea Sa și le vei arăta lor căile în[tru] care vor merge pe ele și lucrurile pe care le vor face.

21. Iar tu socotește-ți ție, din tot poporul, oameni tari [și] temători de Dumnezeu [θεοσεβεῖς[2]], oameni drepți care urăsc mândria [ἄνδρας δικαίους μισοῦντας ὑπερηφανίαν] și îi vei pune pe ei peste miile lor și sutele [lor] și cincizecimile [lor] și zecimile [lor]!

22. Și vor judeca poporul [în] tot ceasul, iar cuvântul cel lăudăros îl vor aduce la tine, iar judecățile cele mici le vor judeca ei. Și vor ușura de la tine și împreună te vor ajuta ție [pe tine].

23. [Și] dacă cuvântul acesta ai să-l faci, Dumnezeu te va întări pe tine și vei putea să stai, iar tot poporul acesta va veni întru locul său cu pace”.

24. Și Moisis a ascultat de glasul socrului [său] și a făcut câte i-a zis lui.

25. Și Moisis a ales oameni tari din tot Israilul și i-a făcut pe ei peste miile lor și sutele [lor] și cincizecimile [lor] și zecimile [lor].

26. Și judecau poporul [în] tot ceasul și tot cuvântul cel lăudăros îl aduceau la Moisis, iar tot cuvântul cel ușor îl judecau ei.

27. Și Moisis l-a trimis pe socrul său și [acela] a plecat întru pământul său.

---

[1] Te vei îmbolnăvi ostenindu-te atât de mult.

[2] O formă unică în LXX.