Etichetă: pr. dorin picioruș

My beloveds[1],

I went to your homes with the baptism and baptized each of you, in preparation for the great feast of the Baptism of the Lord. Because this sunday is also preparation for His Baptism, which was done for our salvation. For He had no sin, but He took away our sins through His Baptism. Because the Baptism of the Church is the Baptism of the Lord, it is the Baptism in which the glory of the Mostholy Trinity descends into us and makes us children of God. And we are preparing to relive the Baptism of the Lord on january 6, 2026, but also our Baptism. Because the holy water of His Baptism is the holy water in which we were baptized when we were infants. And, through Baptism, we became children of God, those whom He always nourishes with His glory and with His divine words[2].

After His return from Egypt, the Lord hid His life in the midst of Israil, living in Nazareth with His Mother and Saint Iosif and helping Saint Iosif in his carpentry, after which He Himself humbly worked as a carpenter until the age of 30, when He appeared to the world at His Baptism[3]. He lived humbly among His people, in order to show us that preparation for the service of the Lord is done in humility and in divine purity. Because when you want to become a Monk or Priest, you prepare for this holy calling for a long time. And preparation for service is a continuous service of God and a constant filling with His knowledge and divine godliness[4].

The Lord was silent about Himself. He was silent for 30 years about Himself, in order to respect the order that existed in Israil. Because at 30 years of age the israilite could become a Teacher or Priest in Israil. He was silent, so that His ability to preach would not be denied[5]. Just as the one who is preparing for the Priesthood is always learning, he goes through all the stages of his theological and ghostual formation, in order to come to serve the Lord. And after he is cheirotoned, he begins to preach, as one who is capable of doing this. The sermon begins after Cheirotonia. Because the sermon is the service of the Priest, it is his teaching for the Church of God, it is his advice to all. And the Lord waited 30 years to preach in Israil, but not before being announced to all by the Holy Prophet Ioannis [Ἰωάννης] the Baptist. Because he said of Him: „But He will baptize you in the Holy Ghost [Marcos 1, 8, BYZ][6].

But who is the Holy Ghost? He is One from Trinity! Just as the Son is One from Trinity and the Father is One from Trinity. For the Father, the Son and the Holy Ghost are the persons of the triune God, because the God of our salvation is one God in three persons. And when Saint Ioannis says that the Son will baptize us in the Holy Ghost, He tells us that the Father, the Son and the Holy Ghost, our triune God, will fill us with His eternal glory, because His glory is common to the divine persons. For if we confess the truth that the glory of God descends from the Father, through the Son, into the Ghost and is shared with us in His Church, we are essentially saying what Saint Ioannis the Baptist told us, that the Son will baptize us in the Holy Ghost, because we will receive glory from the Father, through the Son, into the Holy Ghost[7].

And when did we receive His glory? At our sacramental Baptism, in infancy, when we were baptized and chrismated and shared with the Lord. And without His glory we cannot live ghostually in His Church, because everything is lived and understood ghostually. When a pagan or a heretic comes to our Church, he does not feel at home, because he does not feel the glory of God in His Church, which is also in ourselves. Only if God has mercy on the stranger and draws him to Himself, does he begin to feel it in a certain way. But we live in His glory unceasingly, and when we feel demons in places and in people, we know that they are demons and not people of God. Because the people of God are full of His glory and not demons. Not by the servants of lawlessness[8].

And God enlightens us, but also those outside the Church, so that we may understand His will. He enlightens us from within, as those who are always with Him, and them from without, showing them where to go. Because God wants us all to be His. He wants everyone to be in the Church and to be filled with His glory. Because His Emperordom is made up of all those who are full of His glory. Therefore, the Church of God, through all of its things, gives us His glory and God’s theology, which saves us. And the theology is both teaching and holy life. Because, on the one hand, it teaches about God and His will with us, and, on the other hand, His will means our life. Because all of His must become our life, our way of living[9].

We must know the triadology of the Church, its christology, its pneumatology, its ecclesiology, its soteriology, its sacramentology, its hagiology, its cosmology and eschatology. We must know the dogmas and teachings of the Church, but at the same time, how the Church of God prays, how it fasts, how it serves, how it watches, how it is constantly purified from passions. The theology of the Church becomes our life, because our godliness is entirely directed towards our triune God, about whom the theology of the Church speaks to us. And we must know God both in His truth and through His life with us, because our life with Him confirms to us that all of His is the supreme truth. That He, our Truth, is also our Life, because He is also our Path at the same time. And if you walk His path and are filled with His truth, then you live with Him and the life with God is our salvation and sanctification[10].

The ignorance of God’s will is catastrophic and comes from not reading the Divine Books of the Church. All sins and blasphemies are committed and spoken because of theological ignorance. Those who deny the theology of the Church because of the passions they have or the heresies they believe in, deny it not because it is the truth of the world, but because they cannot stand the truth. And you cannot stand God’s truth because you do not live it. His truth is lived in everyday life. And if you live it, then you think according to the truth. But if you like sins and lies, you speak from their perspective. You defend your state of decadence. And that is why those who fight against His Church fight against God and, first of all, fight against their salvation and eternal fulfillment. Because His truth is for our salvation. So that we may rejoice eternally with God[11].

Saint Ioannis the Baptist called the people to repentance. And he would immerse the one he was baptizing in water up to his head, and after confessing his sins before him, he would also immerse his head in the water[12]. That is why his baptism was the baptism of repentance, it was the baptism of self-recognition. The Sacrament of Confession is a re-actualization of our Baptism in infancy. Because we sin out of bad habit, of our own free will, out of ignorance, forced by various circumstances, and we need God’s forgiveness. And therefore, in order to receive His forgiveness, we must confess our sins. And God’s forgiveness means at the same time our being filled with His glory, His glory that will descend into the water that we will sanctify on tuesday after the Divine Liturgy. So, let us meet again on tuesday in peace, so that we may drink from the Lord’s water, from the water that sanctifies us! Amin[13]!

[1] Started at 7.48, in day of monday, on 29 december 2025. Clear sky, minus one degree, wind of 18 km/h.

[2] Iubiții mei, am fost cu botezul în casele dumneavoastră și v-am botezat pe fiecare, ca pregătire pentru marele praznic al Botezului Domnului. Pentru că și această duminică e tot pregătire pentru Botezul Său, cel care s-a făcut pentru mântuirea noastră. Căci El nu avea păcat, dar a ridicat păcatele noastre prin Botezul Său. Pentru că Botezul Bisericii e Botezul Domnului, e Botezul în care slava Preasfintei Treimi coboară în noi și ne face fiii lui Dumnezeu. Și noi ne pregătim pentru a retrăi Botezul Domnului pe 6 ianuarie 2026, dar și Botezul nostru. Pentru că apa sfântă a Botezului Său e apa sfântă în care și noi ne-am botezat când am fost prunci. Și, prin Botez, ne-am făcut fiii lui Dumnezeu, cei pe care El îi hrănește mereu cu slava Lui și cu cuvintele Sale cele dumnezeiești.

[3] Viețile Sfinților pe luna ianuarie [Lives of the Saints on the month of january], ediția a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2001, p. 135.

[4] După întoarcerea Sa din Egipt, Domnul Și-a tăinuit viața Sa în mijlocul lui Israil, trăind în Nazaret împreună cu Maica Sa și cu Sfântul Iosif și l-a ajutat pe Sfântul Iosif în dulgheria lui, după care a făcut El Însuși dulgherie, în mod smerit, până la vârsta de 30 de ani, când S-a arătat lumii la Botezul Său. A trăit smerit în sânul poporului Său, pentru ca să ne arate nouă că pregătirea pentru slujirea Domnului se face în smerenie și în curăție dumnezeiască. Pentru că atunci când dorești să te faci Monah sau Preot, te pregătești îndelung pentru această chemare sfântă. Și pregătirea pentru slujire e o continuă slu- jire a lui Dumnezeu și o umplere neîncetată de cunoașterea Lui și de evlavie dumnezeiască.

[5] Ibidem.

[6] Domnul a tăcut despre Sine. A tăcut 30 de ani despre Sine, pentru ca să respecte rânduiala care exista în Israil. Pentru că la 30 de ani israelitul putea să devină Învățător sau Preot în Israil. A tăcut, pentru ca să nu fie negată capacitatea Lui de a propovădui. După cum cel care se pregătește pentru Preoție învață mereu, trece prin toate etapele formării lui teologice și duhovnicești, pentru ca să vină să slujească Domnului. Și după ce e hirotonit începe să predice, ca unul care e capabil să facă acest lucru. Predica începe după Hirotonie. Pentru că predica este slujirea Preotului, este învățătura lui pentru Biserica lui Dumnezeu, e povățuirea lui față de toți. Și Domnul a așteptat 30 de ani ca să predice în Israil, dar nu înainte de a fi vestit tururor de Sfântul Profet Ioannis [Ἰωάννης] Botezătorul. Pentru că acela a spus despre El: „Dar Acela vă va boteza pe voi în Duhul Sfânt [Αὐτὸς δὲ βαπτίσει ὑμᾶς ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ]” [Marcos 1, 8, BYZ].

[7] Dar cine e Duhul Sfânt? E Unul din Treime! La fel cum Fiul e Unul din Treime și Tatăl e Unul din Treime. Căci Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt persoanele Dumnezeului treimic, pentru că Dumnezeul mântuirii noastre este un Dumnezeu în trei persoane. Și când Sfântul Ioannis spune că Fiul ne va boteza pe noi în Duhul Sfânt, El ne spune că Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeul nostru treimic, ne va umple pe noi de slava Lui cea veșnică, pentru că slava Lui e comună persoanelor dumnezeiești. Căci dacă mărturisim adevărul că slava lui Dumnezeu coboară de la Tatăl, prin Fiul, întru Duhul și ni se împărtășește nouă în Biserica Sa, spunem în esență ce ne-a spus Sfântul Ioannis Botezătorul, că Fiul ne va boteza în Duhul Sfânt, pentru că vom primi slava de la Tatăl, prin Fiul, întru Duhul Sfânt.

[8] Și când am primit noi slava Lui? La Botezul nostru sacramental, în pruncie, când noi am fost botezați și mirunși și împărtășiți cu Domnul. Și fără slava Lui noi nu putem trăi duhovnicește în Biserica Sa, pentru că toate se trăiesc și se înțeleg duhovnicește. Când vine un păgân sau un eretic în Biserica noastră, el nu se simte acasă, pentru că nu simte slava lui Dumnezeu în Biserica Sa, care e și în noi înșine. Numai dacă Dumnezeu Se milostivește de cel străin și Îl atrage la Sine, începe să o simtă într-un anume fel. Dar noi trăim în slava Lui neîncetat și, când îi simțim pe demoni în locuri și în oameni, știm că aceia sunt demoni și nu oameni ai lui Dumnezeu. Pentru că oamenii lui Dumnezeu sunt plini de slava Lui și nu de demoni. Nu de slujitorii fărădelegii.

[9] Și Dumnezeu ne luminează și pe noi, dar și pe cei din afara Bisericii, pentru ca să înțelegem voia Lui. Pe noi ne luminează din interior, ca unii ce suntem cu El mereu, iar pe ei din afară, arătându-le spre ce să se îndrepte. Pentru că Dumnezeu ne vrea pe toți ai Lui. El vrea ca toată lumea să fie în Biserică și să se umple cu toții de slava Lui. Pentru că Împărăția Lui e formată din toți cei care sunt plini de slava Lui. De aceea, Biserica lui Dumnezeu, prin toate ale ei, ne dăruie nouă slava Lui și teologia lui Dumnezeu, cea care ne mântuie pe noi. Și teologia e, deopotrivă, învățătură și viață sfântă. Pentru că, pe de o parte, înveți despre Dumnezeu și voia Lui cu noi, iar, pe de altă parte, voia Lui înseamnă viața noastră. Pentru că toate ale Sale trebuie să devină viața noastră, modul nostru de-a trăi.

[10] Trebuie să cunoaștem triadologia Bisericii, hristologia ei, pnevmatologia ei, eclesiologia ei, soteriologia ei, sacramentologia ei, aghiologia ei, cosmologia și eshatologia ei. Trebuie să cunoaștem dogmele și învățăturile Bisericii, dar, în același timp, cum se roagă, cum postește, cum slujește, cum priveghează, cum se curățește neîncetat de patimi Biserica lui Dumnezeu. Teologia Bisericii devine viața noastră, pentru că evlavia noastră e cu totul îndreptată spre Dumnezeul nostru treimic, despre Care ne vorbește teologia Bisericii. Și noi trebuie să Îl cunoaștem pe Dumnezeu atât în adevărul Lui, cât și prin viața Sa cu noi, pentru că viața noastră cu El ne confirmă că toate ale Sale sunt adevărul suprem. Că El, Adevărul nostru, este și Viața noastră, pentru că este și Calea noastră în același timp. Și dacă mergi pe calea Lui și te umpli de adevărul Lui, atunci trăiești împreună cu El și viața împreună cu Dumnezeu e mântuirea și sfințirea noastră.

[11] Necunoașterea voii lui Dumnezeu e catastrofală și ea vine din necitirea Dumnezeieștilor Cărți ale Bisericii. Toate păcatele și hulele se fac și se spun din cauza neștiinței teologice. Cei care neagă teologia Bisericii din cauza patimilor pe care le au sau a ereziilor în care cred, o neagă nu pentru că e adevărul lumii, ci pentru că nu suportă adevărul. Și nu suporți adevărul lui Dumnezeu pentru că nu-l trăiești. Adevărul Lui se trăiește în viața de zi cu zi. Și dacă îl trăiești, atunci gândești potrivit adevărului. Dar dacă îți plac păcatele și minciunile, vorbești din perspectiva lor. Îți aperi starea de decadență. Și de aceea, cei care luptă împotriva Bisericii Lui luptă împotriva lui Dumnezeu și, în primul rând, luptă împotriva mântuirii și împlinirii lor veșnice. Pentru că adevărul Lui e pentru mântuirea noastră. Pentru ca să ne bucurăm veșnic împreună cu Dumnezeu.

[12] Idem, p. 137.

[13] Sfântul Ioannis Botezătorul chema poporul la pocăință. Și pe cel pe care îl boteza, îl băga în apă până la cap și, după ce își spovedea păcatele înaintea lui, apoi îi afunda și capul în apă. De aceea botezul lui era botezul pocăinței, era botezul recunoașterii de sine. Taina Mărturisirii e o reactualizare a Botezului nostru din pruncie. Pentru că noi păcătuim din obiceiul cel rău, din voie proprie, din neștiință, forțați de diverse împrejurări și avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Și de aceea, pentru a primi iertarea Lui trebuie să ne mărturisim păcatele noastre. Iar iertarea lui Dumnezeu înseamnă în același timp umplerea noastră de slava Lui, slavă a Lui care se va coborî și în apa pe care o vom sfinți marți după Dumnezeiasca Liturghie. Așadar, să ne revedem marți cu pace, pentru ca să bem din apa Domnului, din apa care ne sfințește pe noi! Amin!

My beloveds[1],

on the 8th day after His birth, the Lord circumcises Himself in order to fulfill the old law, but at the same time to begin the ghostual life of christians[2]. Because today, 8 days after His birth, when He began to suffer with His body for us, He taught us in a mysterious way that our ghostual life is born from ascesis, from our pain in order to fulfill His holy will. Because we must cleanse ourselves of passions constantly in order to be filled with His divine glory. And His glory in us, felt and conscioused by us, is the beginning of our eternal life, it is the beginning of His Emperordom within ourselves[3].

But the circumcision of the old law was replaced by the Lord with the Baptism of His Church, by water and by the Ghost[4]. For the sacramental Baptism of the Church is that which gives us the glory of our triune God, for we are baptized in the name of the Father and of the Son and of the Holy Ghost. And if we receive His glory at our Baptism, because we have become His ghostual sons, we can become aware of His glory in ourselves unceasingly through our ascesis. For the ascesis, as the fulfillment of God’s will with us, keeps us in the zeal of God, in His desire, and this allows us to feel His glory unceasingly in ourselves[5].

And when the Lord was circumcised and His blood flowed for our salvation, then He also received His name, that of Iisus [Ἰησοῦς], which means Savior, as He had received it from God through the Archangel Gavriil[6]. And we, following the example of the Lord, also receive our names 8 days after birth, when, liturgically, we are commemorated in the prayer that is said 8 days after the child’s birth. On the birth certificate we have a name, the name chosen by our parents, but in the Church our name is said on the 8th day or, if this prayer is not said, because many do not know about it, the child’s name is said liturgically at Baptism. When he is baptized. Because then, at Baptism, he becomes the son of God through grace and the living member of His Church. And so, our ghostual life, the life with God, begins with our sacramental Baptism, which is the Divine Mystery through which we are born of God[7].

And His glory, which we receive at Baptism, surpasses any understanding of our mind, feeling and will, because it overwhelms, cleanses, enlightens and sanctifies our entire person. In other words, from Baptism, we have the life with God. And we have nothing else to do but live in His holiness. But we fall into many sins after our Baptism! We fall into many sins and end up no longer feeling His glory within ourselves. Therefore, we repent of our sins and are resurrected from the dead by the Lord through the Sacrament of Confession, where we confess our sins and He forgives us of them through our Duhovnik, then unites us with Himself in the Sacrament of the Divine Eucharist, so that He may be in us and with us forever. Because the life of faith is the life lived with God, where He is not felt outside of us, but in us, through communion with Him[8].

The unceasing prayer, the prayer of the heart, is an unceasing call for the mercy of our Lord Iisus Hristos in ourselves. We unceasingly ask for His mercy, His forgiveness, His salvation, thereby asking for His presence in ourselves through His glory, which is the common glory of the Father and the Holy Ghost. We ask that the Lord fill us with His mercy, that He come into us through His glory, and when He comes into us, He comes together with the Father and the Holy Ghost, because our triune God fills us with His glory unceasingly, just as He first filled us at our sacramental Baptism. And just as the reception of His glory at first overwhelmed us completely, so the feeling of His glory overwhelms us unceasingly, because His glory is what cleanses, enlightens, and sanctifies us unceasingly, here on earth, and sanctifies us unceasingly in His eternal Emperordom. Therefore, our sacramental Baptism has eternal consequences, because both here and in eternity we grow in the glory of God in whom we were baptized in His Church[9].

And we grow in unceasing prayer, but we also grow in inner silence. And we are filled with divine enlightenments and visions by praying to Him, because all are gifts of the presence of His glory within ourselves. And without His glory within ourselves we cannot serve Him, we cannot feel Him within us, we cannot understand His words and His will with ourselves. Because His eternal glory is His eternal communication with ourselves. He communicates in us through His glory, cleanses us, enlightens us and sanctifies us through His glory, everything we do in His service is through His eternal glory. Because He sanctifies all through us, He sanctifies all that is ours through His glory, so that all that is ours may be holy and we may be His Saints[10].

We started a new year and we started it with God. Because God is the beginning, the content and the end of every good thing in our life. We start our work with God, in Him we overcome and in Him we fulfill ourselves, because we put our hope in His help. And His help is so wonderful in everything we do, because our plan is completely surpassed by His mercy towards us. Because we imagine one thing and, in the end, we come to see that God gives us more than we imagined. Because He leads us to our true benefit, to our true good and not to a false good. Because false good is that which is a sin considered as „good”. But the good of God is the one that fulfills us, it is the one that truly does us good, it is the one that humbles us and fills us with much gratitude towards God[11].

On january 2 and 3, 2026, we come with the baptism to your homes. Because we must begin every year with God’s blessing. And so, with sanctified homes, you will come and take the holy water of God, His Aghiasma, on january 6, so that we may all be sanctified by His eternal glory. Because we are preparing to relive the Baptism of the Lord and to taste the water of His mercy[12].

A new year with peace and with much blessing! May God rejoice you in everything you do! Amin[13]!

[1] Started at 15.37, in day of friday, on 26 december 2025. Sun, -2 degrees, wind of 16 km/h.

[2] Viețile Sfinților pe luna ianuarie [Lives of the Saints on the month of january], ediția a II-a, Ed. Episcopiei Romanului, 2001, p. 9.

[3] Iubiții mei, în a 8-a zi de la nașterea Sa, Domnul Se taie împrejur pentru ca să împlinească legea cea veche, dar totodată să înceapă viața duhovnicească a creștinilor. Pentru că astăzi, la 8 zile după nașterea Sa, când a început să pătimească cu trupul Său pentru noi, ne-a învățat în mod tainic faptul că viața noastră duhovnicească se naște din asceză, din durerea noastră pentru a împlini voia Lui cea sfântă. Pentru că trebuie să ne curățim de patimi neîncetat ca să ne umplem de slava Lui cea dumnezeiască. Și slava Lui în noi, simțită și conștientizată de către noi, este începutul vieții noastre celei veșnice, e începutul Împărăției Sale în noi înșine.

[4] Idem, p. 10.

[5] Însă tăierea împrejur a legii vechi a fost înlocuită de Domnul cu Botezul Bisericii Sale, cel prin apă și prin Duh. Pentru că Botezul sacramental al Bisericii e cel care ne dă nouă slava Dumnezeului nostru treimic, căci noi suntem botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și dacă primim la Botezul nostru slava Lui, pentru că ne-am făcut fiii Săi duhovnicești, putem conștientiza slava Lui în noi înșine în mod neîncetat prin asceza noastră. Căci asceza, ca împlinire a voii lui Dumnezeu cu noi, ne ține în râvna lui Dumnezeu, în dorirea Lui, și asta ne dă să simțim slava Lui în mod neîncetat în noi înșine.

[6] Idem, p. 10-11.

[7] Și când Domnul a fost tăiat împrejur și sângele Său a curs pentru mântuirea noastră, atunci Și-a primit și numele Său, pe acela de Iisus [Ἰησοῦς], care înseamnă Mântuitor, după cum fusese primit de la Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil. Și noi, urmând exemplul Domnului, ne primim și noi numele la 8 zile după naștere, când, în mod liturgic, suntem pomeniți în rugăciunea care se rostește la 8 zile de la nașterea pruncului. Pe certificatul de naștere noi avem un nume, numele ales de părinții noștri, dar în Biserică numele nostru e rostit la 8 zile sau, dacă nu se face această rugăciune, pentru că mulți nu știu de ea, numele pruncului e rostit liturgic la Botez. Când e botezat. Pentru că atunci, la Botez, el devine fiul lui Dumnezeu prin har și mădularul cel viu al Bisericii Sale. Și astfel, viața noastră duhovnicească, viața cu Dumnezeu, începe odată cu Botezul nostru sacramental, care e Taina Dumnezeiască prin care noi ne naștem din Dumnezeu.

[8] Și slava Lui, pe care noi o primim la Botez, întrece orice înțelegere a minții, a simțirii și a voinței noastre, pentru că ea copleșește, curățește, luminează și sfințește întreaga noastră persoană. Cu alte cuvinte, de la Botez, noi avem viața cu Dumnezeu. Și nu trebuie să facem altceva decât să trăim întru sfințenia Lui. Dar noi cădem în multe păcate după Botezul nostru! Cădem în multe păcate și ajungem să nu mai simțim slava Lui în noi înșine. De aceea, ne pocăim de păcatele noastre și suntem înviați din morți de către Domnul prin Taina Mărturisirii, unde ne mărturisim păcatele și El ne iartă de ele prin Duhovnicul nostru, apoi ne unește cu Sine în Taina Dumnezeieștii Euharistii, pentru ca El să fie în noi și cu noi pururea. Pentru că viața de credință e viața trăită cu Dumnezeu, unde El nu e simțit în afara noastră, ci în noi, prin împărtășirea cu El.

[9] Rugăciunea neîncetată, rugăciunea inimii, e o chemare neîncetată a milei Domnului nostru Iisus Hristos în noi înșine. Cerem neîncetat mila Lui, iertarea Lui, mântuirea Lui, cerând prin aceasta prezența Lui în noi înșine prin slava Lui, care e slava comună Tatălui și Duhului Sfânt. Cerem ca Domnul să ne umple de mila Lui, să vină în noi prin slava Lui, și când El vine în noi, vine dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, pentru că Dumnezeul nostru treimic ne umple pe noi cu slava Lui neîncetat, așa după cum ne-a umplut prima oară la Botezul nostru sacramental. Și după cum primirea slavei Lui la început ne-a copleșit cu totul, așa ne copleșește simțirea slavei Lui neîncetat, pentru că slava Lui e cea care ne curățește, ne luminează și ne sfințește neîncetat, aici pe pământ, și ne sfințește neîncetat în Împărăția Lui cea veșnică. De aceea, Botezul nostru sacramental are consecințe veșnice, pentru că și aici și în veșnicie creștem în slava lui Dumnezeu în care ne-am botezat în Biserica Lui.

[10] Și creștem în rugăciunea neîncetată, dar creștem și în tăcerea interioară. Și ne umplem de luminări și de vederi dumnezeiești rugându-ne Lui, pentru că toate sunt daruri ale prezenței slavei Lui în noi înșine. Și fără slava Lui în noi înșine nu putem să Îi slujim Lui, nu putem să Îl simțim pe El în noi, nu putem să înțelegem cuvintele Sale și voia Lui cu noi înșine. Pentru că slava Lui cea veșnică e veșnica Lui comunicare cu noi înșine. Comunică în noi prin slava Lui, ne curățește, ne luminează și ne sfințește prin slava Lui, tot ceea ce facem în slujirea Lui e prin slava Lui cea veșnică. Pentru că El sfințește prin noi toate, El sfințește prin slava Lui toate ale noastre, pentru ca toate ale noastră să fie sfinte și noi să fim Sfinții Lui.

[11] Am început un nou an și l-am început cu Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este începutul, cuprinsul și sfârșitul oricărui lucru bun din viața noastră. Ne începem lucrul nostru cu Dumnezeu, întru El biruim și întru El ne împlinim, pentru că ne punem nădejdea în ajutorul Său. Și ajutorul Său e atât de minunat în fiecare lucru al nostru, pentru că planul nostru e întrecut cu totul de mila Lui cu noi. Căci noi ne imaginăm una și, în cele din urmă, ajungem să vedem că Dumnezeu ne dă mai mult decât ne-am închipuit noi. Pentru că El ne duce spre adevăratul nostru folos, spre adevăratul nostru bine și nu spre un bine fals. Căci binele fals e acela care e un păcat considerat drept „bine”. Dar binele lui Dumnezeu e cel care ne împlinește, e cel care ne face bine cu adevărat, e cel care ne smerește și ne umple de multă recunoștință față de Dumnezeu.

[12] Pe 2 și 3 ianuarie 2026 venim cu botezul în casele dumneavoastră. Pentru că orice an trebuie să îl începem cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Și astfel, cu casele sfințite, veți veni și veți lua apa cea sfântă a lui Dumnezeu, Aghiasma Lui, pe 6 ianuarie, pentru ca să ne sfințim cu toții prin slava Lui cea veșnică. Pentru că noi ne pregătim pentru a retrăi Botezul Domnului și pentru a gusta din apa milei Sale.

[13] Un an nou cu pace și cu multă binecuvântare! Dumnezeu să vă bucure în tot ceea ce faceți! Amin!

Hristos is born!

My beloveds[1],

the evil thought always leads to death. When you want to harm someone or yourself through passions, you are on the path to death. Irodis sought to seize the Lord in order to kill Him [Mat. 2, 13, BYZ]. He was carried away by the evil thought, by the thought of killing. But also when you deny yourself, when you deny your vocation, you commit spiritual suicide, because you give up your fulfillment. And do you realize how many have given up their fulfillment, when their soul tells them one thing, and they choose another? And this out of convenience, out of cowardice, out of indifference, out of stupidity[2].

You have the vocation to study, to create and you choose to waste time, to do nothing. You have the vocation to help people and you do nothing, because you choose to sit idle. You have the vocation to serve God with humility and peace, but you choose to do business, to be indifferent to His call. And so you kill yourself, you deny yourself existentially and valuably, because you choose something other than what fulfills you[3].

My mother-in-law wanted to become a Teacher, because that was her calling, and her parents forced her to become a Doctor. She became a Doctor, lived her whole life as a Doctor, but she never felt fulfilled as a Doctor, because her vocation was teaching. My father-in-law wanted the Lady Priestess Gianina to become a Doctor, but her vocation was teaching. And my mother-in-law, knowing what a serious act it is to destroy someone’s vocation, let her daughter follow what she wanted. And that’s how she was able to live her vocation. But if the parents had imposed their wish, today I wouldn’t have a Priestess who is a writer, according to her vocation, but one with a job of compromise. And she wouldn’t have been fulfilled, just as I wouldn’t have been fulfilled, because she would have done things that were not appropriate for her[4].

Therefore, you have to let your children follow their vocation, their dream, their fulfillment. If you take them where you think they need to be and not where they are fulfilled, you destroy them spiritually. Because they will have money, but they will not be themselves. They will be insured, as you wanted, but they will be unfulfilled. Because they will feel that they are not living their own life. And if they are not fulfilled, they will experience their failure in a painful way[5].

Irodis seeks to kill Him and the Lord is forced to go into exile. Egypt becomes His place of refuge [Mat. 2, 14, BYZ]. From where He returns and lives in His country [Mat. 2, 21, 23, BYZ]. We can leave, for various reasons, our country, but it remains in our hearts. When we return home, we will still be romanians and christians, because we cannot deny our national and religious identity. And whoever tries to deny their human, national, religious, family identity only denies themselves, considers themselves something other than what they are and lives and dies unfulfilled. Because you cannot deny who you are. You can only constantly transfigure the person you are, because in relationship with God and with people you can endlessly become the one you need to be[6].

And who are we in God’s perspective? His Saints! He calls us all to holiness, to the fact of endlessly personalizing ourselves in our relationship with Him and with people. But we endlessly personalize ourselves only in our vocation, only in the calling with which He called us[7].

If you are called to be a Teacher, Doctor, Priest, Monk, Lawyer, Carpenter, Mechanic, Electrician, Driver, Baker, etc., then this is what you should do mainly. You can do many jobs, but you have only one vocation. And your vocation is your fulfillment. And for this you must choose the will of God with you because that fulfills you. And it is obvious to everyone who is the one who does what he must do. Because he does things that fulfill him, but also makes those who know him happy. For he does the will of God in the end[8].

The Lord Iisus Hristos humbles Himself and becomes man to teach us how to live truly humanly on earth. Because the life anyway is not the life of man, but the life with God is the life of man. He becomes man so that we can see Him up close, feel Him as ours, love Him completely and understand that His will must be our will too. Because, if His will reaches our will, then our life is a holy one, it is one in which we serve God unceasingly and, at the same time, it is the one that truly fulfills us. And here we have the answer, in the life with God, to the purpose and fulfillment of our life. Because the purpose of our life is to sanctify ourselves unceasingly in our relationship with God and with people, because the holiness is our fulfillment, of people[9].

From the perspective of capitalist ideology, the man is an employee, a worker, and he must be efficient. But his efficiency is not seen as his inner fulfillment. He receives a salary, but he does not receive inner fulfillment through the salary he receives. Because man’s fulfillment is theological, it is the life with God and people, and not financial. Money is to support our daily existence, but fulfillment has nothing to do with money, but with our relationship with God and with real relationships with people. Because our fulfillment is ghostual, it is progress on the path of holiness and it is not a climb up the social ladder. In society you can be considered a modest man or a man with a certain professional fulfillment. But in the relationship with God and people you grow constantly and your inner growth is a growth in holiness, which is your fulfillment on earth, but also in eternity. Because in eternity we grow in holiness, in relationship with God and His Saints and Angels, and this growth is our real fulfillment[10].

We grow in age, but we also grow in the knowledge of God and in holiness. Our growth is organic, it is daily, both at the level of our body and our soul. And God is the One who fills us with years and bodily strength and with many divine enlightenments and divine visions, so that we may grow unceasingly with both our soul and our body. Because He grows us as His holy creations, as ghostual people, as people full of His divine glory, so that we may be fit for both everyday life and eternal life in His Emperordom. For we are preparing ourselves not for the eternal death, but for the eternal life with God and His Angels and Saints, and for this we are sanctifying ourselves unceasingly in His Church. For here, in His Church, is the time of preparation for eternity. It is the time when we are filled with the glory of God, so that we may live eternally with Him[11].

But what unfulfillment we see in people every day! We see beautiful bodies, well-dressed, but lacking divine wisdom and holy life. We see minds full of intellectual and physical knowledge, but not ghostual. There are people with studies, educated, but not sanctified in their lives. And if we are not filled with the holiness of God, we live and die unfulfilled, empty, without His eternal joy. Because our fulfillment is the God of our salvation, it is His will with us and to be with Him means to have everything[12].

We are entering a new year, the year of our life changes, but our life also changes. Because the life with God is a continuous ghostual change, holy, full of godliness. Because God always teaches us His will with us. And, learning from our God the life with Him, we are fulfilled, we always live with holy joy, with peace and with great fulfillment, because He is with us and no one is against us. Many are against us, yes, many are, but if He is with us, no one is truly against us. Because He decides our eternity. He decides everything for us. And if we are with Him, no one is against us, because He is for us and with us[13].

And if you live with God, you live in peace, in holy joy, in godliness. The fears for the future are symptoms of a lack of ghostual life. When you live with God, you live in the present. The future means living in the present with Him. And that is why ghostual people do not deal with the fears of demons, but deal with serving God, with holy joy in Him, with glorifying Him unceasingly. Because they accept everything from God. For them, God’s will is everything. And if His will rebukes us, then who can resist Him? But if we are with Him, we are not interested in difficulties, not temptations, not all kinds of unpleasantness, but His presence in us through His glory and the way He guides us daily. Because His presence in us is everything. It is overcoming every obstacle in our personal history[14].

It was good for us, it was hard for us, we lived it all with God. With Him we fell asleep, with Him we woke up in our hearts, with Him we went to work, with Him we ate, with Him we rejoiced, with Him we did everything in our lives. We blessed and served, we gave and fulfilled ourselves, we taught and enlightened people, we learned His will with us every day. And if the year is renewed, if God gives us a new year, it is so that we can grow further in Him. The new year is for a new or even newer, even holier person. Because it, the year, is renewed, so that we can be renewed constantly. And our renewal is our daily sanctification[15].

This is my last sunday sermon for 2025. Much health and peace! May God make you happy in all that you do! May God strengthen you in every good work! May God always guide you to do His will! Amin[16]!

[1] Started at 9.30, in day of tuesday, on 23 december 2025. Cloudy sky, one degree, wind of 8 km/h.

[2] Hristos S-a născut! Iubiții mei, gândul cel rău duce întotdeauna la moarte. Când vrei sa faci rău cuiva sau ție însuți prin patimi ești pe calea morții. Irodis căuta să Îl prindă pe Domnul pentru ca să-L omoare [Mat. 2, 13, BYZ]. Era purtat de gândul cel rău, de gândul de a omorî. Dar și atunci când te negi pe tine însuți, când îți negi vocația, te sinucizi sufletește, pentru că renunți la împlinirea ta. Și vă dați seama cât de mulți au renunțat la împlinirea lor, când sufletul le spune una, iar ei aleg alta? Și asta din comoditate, din lașitate, din indiferență, din prostie.

[3] Ai vocația de a studia, de a crea și tu alegi să pierzi timpul, să nu faci nimic. Ai vocația de a ajuta oamenii și tu nu faci nimic, pentru că alegi să stai degeaba. Ai vocația să Îi slujești lui Dumnezeu cu smerenie și cu pace, dar alegi să faci afaceri, să fii indiferent la chemarea Lui. Și astfel te omori pe tine însuți, te negi la modul existențial și valoric, pentru că alegi altceva decât ceea ce te împlinește.

[4] Soacra mea dorea să se facă Profesoară, pentru că asta era chemarea ei, și părinții au forțat-o să devină Medic. A ajuns Medic, a trăit toată viața ca Medic, dar nu s-a simțit niciodată împlinită ca Medic, pentru că vocația ei era profesoratul. Socrul meu dorea ca Doamna Preoteasă Gianina să devină Medic, dar vocația ei era profesoratul. Și soacra mea, știind ce faptă gravă e distrugerea vocației cuiva, a lăsat-o pe fiica ei să urmeze ce dorește. Și așa a putut să-și trăiască vocația ei. Dar dacă părinții și-ar fi impus dorința, astăzi n-aș fi avut o Preoteasă scriitoare, conform vocației ei, ci una cu o meserie de compromis. Și nu ar fi fost împlinită, după cum n-aș fi fost împlinit nici eu, pentru că ar fi făcut lucruri improprii ei.

[5] De aceea, trebuie să vă lăsați copiii să își urmeze vocația lor, visul lor, împlinirea lor. Dacă îi duceți unde credeți că e nevoie și nu unde ei se împlinesc, îi distrugeți sufletește. Pentru că vor avea bani, dar nu vor fi ei înșiși. Vor fi asigurați, după cum v-ați dorit, dar ei vor fi neîmpliniți. Pentru că vor simți că nu își trăiesc propria lor viață. Și dacă nu se împlinesc, își vor trăi ratarea la modul dureros.

[6] Irodis caută să-L omoare și Domnul e nevoit să plece în exil. Egiptul devine locul Său de refugiu [Mat. 2, 14, BYZ]. De unde Se întoarce și trăiește în țara Lui [Mat. 2, 21, 23, BYZ]. Putem pleca, din diverse motive din țara noastră, dar ea rămâne în inima noastră. Când ne vom întoarce acasă, noi vom fi tot români și creștini, pentru că nu ne putem nega identitatea națională și religioasă. Și cine încearcă să își nege identitatea umană, națională, religioasă, familială nu face decât să se nege pe sine, să se considere altceva decât este și să trăiască și să moară neîmplinit. Pentru că nu poți nega cine ești. Poți numai să transfigurezi neîncetat persoana care ești, pentru că în relație cu Dumnezeu și cu oamenii poți deveni la nesfârșit cel care trebuie să fii.

[7] Și cine suntem noi în perspectiva lui Dumnezeu? Sfinții Lui! El ne cheamă pe toți la sfințenie, la faptul de a ne personaliza la nesfârșit în relația cu El și cu oamenii. Dar ne personalizam la nesfârșit numai în vocația noastră, numai în chemarea cu care El ne-a chemat.

[8] Dacă ești chemat să fii Profesor, Medic, Preot, Monah, Avocat, Dulgher, Mecanic, Electrician, Șofer, Brutar etc., atunci asta trebuie să faci în mod principal. Poți să faci mai multe meserii, dar tu ai o singură vocație. Și vocația ta e împlinirea ta. Și pentru aceasta trebuie să alegi voia lui Dumnezeu cu tine pentru că aceea te împlinește. Și este evident pentru toți cine este cel care face ceea ce trebuie să facă. Pentru că el face lucruri care îl împlinesc, dar îi bucură și pe cei care îl cunosc. Căci el face voia lui Dumnezeu în cele din urmă.

[9] Domnul Iisus Hristos Se smerește pe Sine și Se face om ca să ne învețe cum să trăim cu adevărat omenește pe pământ. Pentru că viața oricum nu e viața omului, ci viața cu Dumnezeu e viața omului. El Se face om pentru ca noi să Îl vedem de aproape, să Îl simțim ca al nostru, să Îl iubim întru totul și să înțelegem că voia Lui trebuie să fie și voia noastră. Pentru că, dacă voia Lui ajunge și voia noastră, atunci viața noastră e una sfântă, e una în care Îi slujim lui Dumnezeu neîncetat și, în același timp, este cea care ne împlinește cu adevărat. Și aici avem răspunsul, în viața cu Dumnezeu, la scopul și împlinirea vieții noastre. Pentru că scopul vieții noastre e acela de a ne sfinți neîncetat în relația cu Dumnezeu și cu oamenii, pentru că sfințenia e împlinirea noastră, a oamenilor.

[10] Din perspectiva ideologiei capitaliste, omul e un angajat, e un om al muncii și el trebuie să fie eficient. Dar eficiența lui nu e văzută și ca împlinirea sa interioară. El primește un salariu, dar nu primește și împlinire interioară prin salariul primit. Pentru că împlinirea omului e teologică, e viața cu Dumnezeu și cu oamenii, și nu financiară. Banii sunt pentru a ne susține existența de zi cu zi, dar împlinirea nu are de-a face cu banii, ci cu relația noastră cu Dumnezeu și cu relațiile reale cu oamenii. Pentru că împlinirea noastră e duhovnicească, e înaintarea pe calea sfințeniei și nu e o urcare pe scara socială. În societate poți fi considerat un om modest sau un om cu o anume împlinire profesională. Dar în relația cu Dumnezeu și cu oamenii tu crești neîncetat și creșterea ta interioară este o creștere în sfințenie, care e împlinirea ta pe pământ, dar și în veșnicie. Pentru că în veșnicie creștem în sfințenie, în relație cu Dumnezeu și cu Sfinții și Îngerii Lui, iar această creștere e reala noastră împlinire.

[11] Creștem în vârstă, dar creștem și în cunoașterea lui Dumnezeu și în sfințenie. Creșterea noastră este organică, e zilnică, atât la nivelul trupului, cât și al sufletului nostru. Și Dumnezeu e Cel care ne umple pe noi de ani și de tărie trupească și de multe luminări dumnezeiești și vederi dumnezeiești, pentru ca să creștem neîncetat și cu sufletul și cu trupul nostru. Pentru că El ne crește pe noi ca zidiri sfinte ale Sale, ca oameni duhovnicești, ca oameni plini de slava Lui cea dumnezeiască, pentru ca să fim proprii atât vieții de zi cu zi, cât și vieții veșnice în Împărăția Sa. Căci noi ne pregătim nu pentru moartea veșnică, ci pentru viața veșnică cu Dumnezeu și cu Îngerii și Sfinții Lui, iar pentru aceasta ne sfințim neîncetat în Biserica Sa. Căci aici, în Biserica Lui, e timpul de pregătire pentru veșnicie. E timpul în care noi ne umplem de slava lui Dumnezeu, pentru ca să trăim veșnic cu El.

[12] Însă ce neîmplinire vedem în oameni zi de zi! Vedem trupuri frumoase, bine îmbrăcate, dar lipsite de înțelepciune dumnezeiască și de viață sfântă. Vedem minți pline de cunoaștere intelectuală și trupească, dar nu și duhovnicească. Sunt oameni cu studii, educați, dar nu și sfințiți în viața lor. Și dacă nu suntem plini de sfințenia lui Dumnezeu, trăim și murim neîmpliniți, goi, fără bucuria Lui cea veșnică. Pentru că împlinirea noastră e Dumnezeul mântuirii noastre, e voia Lui cu noi și a fi cu El înseamnă a avea totul.

[13] Trecem într-un nou an, se schimbă anul vieții noastre, dar se schimbă și viața noastră. Pentru că viața cu Dumnezeu e o continuă schimbare duhovnicească, sfântă, plină de evlavie. Pentru că Dumnezeu ne învață mereu voia Lui cu noi. Și, învățând de la Dumnezeul nostru viața cu El, noi suntem împliniți, trăim mereu cu bucurie sfântă, cu pace și cu multă împlinire, pentru că El e cu noi și nimeni împotriva noastră. Mulți sunt împotriva noastră, da, mulți sunt, dar dacă El e cu noi, nimeni nu e cu adevărat împotriva noastră. Pentru că El decide veșnicia noastră. El decide totul pentru noi. Și dacă suntem cu El, nimeni nu e împotriva noastră, pentru că El e pentru noi și cu noi.

[14] Și dacă trăiești cu Dumnezeu, trăiești în pace, în bucurie sfântă, în evlavie. Fricile pentru viitor sunt simptomele lipsei de viață duhovnicească. Când trăiești cu Dumnezeu, trăiești la timpul prezent. Viitorul înseamnă a trăi la timpul prezent cu El. Și de aceea oamenii duhovnicești nu se ocupă cu fricile demonilor, ci se ocupă cu slujirea lui Dumnezeu, cu bucuria sfântă întru El, cu slăvirea Lui în mod neîncetat. Pentru că ei acceptă toate de la Dumnezeu. Pentru ei voia lui Dumnezeu e totul. Și dacă voia Lui ne mustră, atunci cine se poate împotrivi Lui? Dar dacă suntem cu El, nu greutățile ne interesează, nu ispitele, nu neplăcerile de tot felul, ci prezența Lui în noi prin slava Lui și modul în care El ne călăuzește zilnic. Pentru că prezența Lui în noi e totul. E trecerea peste orice obstacol al istoriei noastre personale.

[15] Ne-a fost bine, ne-a fost greu, le-am trăit pe toate cu Dumnezeu. Cu El am adormit, cu El ne-am trezit în inimă, cu El am mers la muncă, cu El am mâncat, cu El ne-am bucurat, cu El am făcut toate ale vieții noastre. Am binecuvântat și am slujit, am dăruit și ne-am împlinit, am învățat și am luminat pe oameni, am învățat voia Lui cu noi în fiecare zi. Și dacă anul se înnoiește, dacă Dumnezeu ne dăruie un nou an, e pentru ca noi să creștem mai departe în El. Anul nou e pentru un om nou sau și mai nou, și mai sfânt. Pentru că el, anul se înnoiește, pentru ca noi să ne înnoim neîncetat. Și înnoirea noastră e sfințirea noastră zilnică.

[16] Aceasta e ultima mea predică duminicală pe 2025. Multă sănătate și pace! Dumnezeu să vă bucure în tot ceea ce faceți! Dumnezeu să vă întărească în tot lucrul cel bun! Dumnezeu să vă călăuzească mereu spre a face voia Lui! Amin!