Epistola I către Corintiini, cap. 8, cf. BYZ
1. Iar despre cele jertfite idolilor, am cunoscut că toți avem cunoaștere [γνῶσιν]. Cunoașterea semețește [Ἡ γνῶσις φυσιοῖ], dar iubirea zidește [ἡ δὲ ἀγάπη οἰκοδομεῖ].
2. Iar dacă cuiva i se pare să cunoască [că cunoaște] ceva, încă nimic [nu] a cunoscut precum trebuie să cunoască;
3. dar dacă cineva Îl iubește pe Dumnezeu, acela a fost cunoscut de către El [οὗτος ἔγνωσται ὑπ᾽ Αὐτοῦ].
4. Așadar, pentru mâncarea celor jertfite idolilor, am cunoscut că niciun idol [nu este] în lume [οἴδαμεν ὅτι οὐδὲν εἴδωλον ἐν κόσμῳ] și că niciun alt dumnezeu [καὶ ὅτι οὐδεὶς θεὸς ἕτερος][nu este], afară numai de unul [εἰ μὴ εἷς].
5. Căci întrucât sunt și zișii „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ, precum sunt mulți „dumnezei” și mulți „domni”,
6. dar nouă un Dumnezeu [este] Tatăl [ἀλλ᾽ ἡμῖν εἷς Θεὸς ὁ Πατήρ], din Care [sunt] toate [ἐξ Οὗ τὰ πάντα] și noi întru El [καὶ ἡμεῖς εἰς Αὐτόν]; și un Domn [este] Iisus Hristos [καὶ εἷς Kύριος Ἰησοῦς Χριστός], prin Care [sunt] toate [δι᾽ Οὗ τὰ πάντα] și noi prin El [καὶ ἡμεῖς δι᾽ Αὐτοῦ].
7. Dar nu [este] în toți cunoașterea [Ἀλλ᾽ οὐκ ἐν πᾶσιν ἡ γνῶσις]. Iar unii, [cu] conștiința idolului, până acum ca jertfită idolilor mănâncă și conștiința lor, fiind slabă, este pângărită.
8. Dar mâncarea, pe noi, nu ne pune înaintea lui Dumnezeu. Căci nici dacă avem să mâncăm [nu] prisosim, nici dacă nu avem să mâncăm, [nu] suntem lipsiți.
9. Dar vedeți ca nu cumva puterea aceasta a voastră poticnire să fie celor care sunt slabi [Βλέπετε δὲ μήπως ἡ ἐξουσία ὑμῶν αὕτη πρόσκομμα γένηται τοῖς ἀσθενοῦσιν]!
10. Căci dacă cineva are să te vadă pe tine, cel având cunoaștere, în templul idolului șezând la masă, [oare] nu conștiința lui, fiind slab, va fi întărită spre a mânca pe cele jertfite idolilor?
11. Și va pieri fratele cel slab din cauza cunoașterii tale, pentru care a murit Hristos.
12. Și așa păcătuind față de frați și lovind conștiința lor cea care este slabă, față de Hristos păcătuiți.
13. De aceea, dacă mâncarea îl face să se poticnească pe fratele meu [εἰ βρῶμα σκανδαλίζει τὸν ἀδελφόν μου][1], nu am să mănânc cărnuri întru veac [οὐ μὴ φάγω κρέα εἰς τὸν αἰῶνα], pentru ca să nu îl fac să se poticnească pe fratele meu [ἵνα μὴ τὸν ἀδελφόν μου σκανδαλίσω].
[1] Dacă îl face pe el să păcătuiască.