Epistola I către Corintiini, cap. 9, cf. BYZ
1. Nu sunt Apostol? Nu sunt liber? Nu L-am văzut pe Hristos, pe Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrul meu în[tru] Domnul?
2. Dacă altora nu le sunt Apostol, cu siguranță vouă vă sunt. Căci voi sunteți pecetea apostoliei mele în[tru] Domnul [ἡ γὰρ σφραγὶς τῆς ἐμῆς ἀποστολῆς ὑμεῖς ἐστε ἐν Κυρίῳ].
3. Apărarea mea [împotriva] celor care mă cercetează pe mine aceasta este.
4. [Oare] nu avem dreptul să mâncăm și să bem?
5. [Oare] nu avem dreptul de a lua o femeie soră [ἀδελφὴν γυναῖκα περιάγειν][1], ca și ceilalți Apostoli, [ca] și frații Domnului[2], [ca] și Chifas [Κηφᾶς][3]?
6. Sau numai eu și Varnavas [Βαρνάβας] n-avem dreptul de a nu lucra?
7. Cine ostășește vreodată cu soldele sale [Τίς στρατεύεται ἰδίοις ὀψωνίοις ποτέ]? Cine sădește vie și nu mănâncă din rodul său [ἐκ τοῦ καρποῦ αὐτοῦ]? Sau cine paște turma și nu mănâncă din laptele turmei [ἐκ τοῦ γάλακτος τῆς ποίμνης]?
8. Oare după om zic acestea? Sau nu și legea zice acestea?
9. Căci în legea lui Mosevs[4] a fost scris: „Nu vei pune botniță boului treierând [Οὐ φιμώσεις βοῦν ἀλοῶντα]”. [Oare] de boi Îi este grijă lui Dumnezeu [Μὴ τῶν βοῶν μέλει τῷ Θεῷ][5]?
10. Oare [nu], fără îndoială, despre noi zice? Căci pentru noi a fost scris, că: „cel care ară în[tru] nădejde trebuie a ara [ἐπ᾽ ἐλπίδι ὀφείλει ὁ ἀροτριῶν ἀροτριᾷν] și cel care treieră a se împărtăși în[tru] nădejde de nădejdea sa [καὶ ὁ ἀλοῶν τῆς ἐλπίδος αὐτοῦ μετέχειν ἐπ᾽ ἐλπίδι]”.
11. Dacă noi vi le-am semănat vouă pe cele duhovnicești [Εἰ ἡμεῖς ὑμῖν τὰ πνευματικὰ ἐσπείραμεν], mare [μέγα][lucru este], dacă noi le vom secera de la voi pe cele trupești [εἰ ἡμεῖς ὑμῶν τὰ σαρκικὰ θερίσομεν]?
12. Dacă alții se împărtășesc de dreptul [acesta asupra] voastră [Εἰ ἄλλοι τῆς ἐξουσίας ὑμῶν μετέχουσιν], [oare] nu [cu atât] mai mult noi [οὐ μᾶλλον ἡμεῖς]? Dar nu ne-am folosit [cu][de] dreptul acesta, ci pe toate le îndurăm [ἀλλὰ πάντα στέγομεν], pentru ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos [ἵνα μὴ ἐγκοπήν τινα δῶμεν τῷ Εὐαγγελίῳ τοῦ Χριστοῦ].
13. Nu ați cunoscut că cei care lucrează cele sfinte de la templu mănâncă [și] cei care stau lângă jertfelnic [cu] jertfelnicul împreună se împărtășesc?
14. Așa și Domnul a rânduit celor care vestesc Evanghelia a trăi din Evanghelie [Οὕτως καὶ ὁ Κύριος διέταξεν τοῖς τὸ Εὐαγγέλιον κα- ταγγέλλουσιν ἐκ τοῦ Εὐαγγελίου ζῇν].
15. Iar eu de niciuna [din] acestea [nu] m-am folosit; și nu am scris acestea, pentru ca așa să se facă cu mine; căci [mai] bine îmi [este] mie mai degrabă să mor [καλὸν γάρ μοι μᾶλλον ἀποθανεῖν], decât să-mi golească cineva lauda mea [ἢ τὸ καύχημά μου ἵνα τις κενώσῃ].
16. Căci dacă am să binevestesc nu îmi este mie laudă, căci datorie îmi stă mie. Dar vai îmi este mie, dacă nu am să binevestesc [οὐαὶ δέ μοι ἐστίν, ἐὰν μὴ εὐαγγελίζωμαι]!
17. Căci dacă fac aceasta de voie [ἑκὼν], plată am; dar dacă [fac] nevoind [ἄκων], [este] o iconomie încredințată [οἰκονομίαν πεπίστευμαι].
18. Așadar, care îmi este mie plata? Că, binevestind, fără plată am să pun Evanghelia lui Hristos [ἀδάπανον θήσω τὸ Εὐαγγέλιον τοῦ Χριστοῦ], astfel încât să nu mă folosesc [cu][de] dreptul meu în[tru] Evanghelie [εἰς τὸ μὴ καταχρήσασθαι τῇ ἐξουσίᾳ μου ἐν τῷ Εὐαγγελίῳ].
19. Căci liber fiind [față] de toți, tuturor m-am robit pe mine însumi, ca pe cei mai mulți să-i dobândesc [ἵνα τοὺς πλείονας κερδήσω].
20. Și am fost [cu] iudeii ca iudeii, ca pe iudei să-i dobândesc; [cu] cei de sub lege ca [cei] de sub lege, ca pe cei de sub lege să-i dobândesc;
21. [cu] cei fără lege ca cel fără lege, nefiind fără legea lui Dumnezeu, ci legiuitul lui Hristos [ἀλλ᾽ ἔννομος[6] Χριστῷ], ca să-i dobândesc pe cei fără lege[7].
22. Făcutu-m-am celor slabi ca cel slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc. [La] toți toate m-am făcut [Τοῖς πᾶσιν γέγονα τὰ πάντα], ca cel puțin pe unii să-i mântui [ἵνα πάντως τινὰς σώσω].
23. Și aceasta o fac pentru Evanghelie, ca împreună-părtaș al ei să fiu [ἵνα συγκοινωνὸς αὐτοῦ γένωμαι].
24. Nu ați cunoscut că cei care aleargă în stadion [οἱ ἐν σταδίῳ τρέχοντες], toți aleargă, dar unul ia premiul [εἷς δὲ λαμβάνει τὸ βραβεῖον]? Așa alergați: ca să-l prindeți!
25. Iar tot cel care se întrece [cu alții[8]] la toate se înfrânează [Πᾶς δὲ ὁ ἀγωνιζόμενος πάντα ἐγκρατεύεται]; așadar, aceia ca să ia cunună stricăcioasă, iar noi nestricăcioasă.
26. De aceea, eu așa alerg, nu ca la întâmplare [ὡς οὐκ ἀδήλως]; așa lupt [cu pumnii] [οὕτως πυκτεύω], nu ca lovind aerul [ὡς οὐκ ἀέρα δέρων];
27. ci îmi chinui trupul meu și îl înrobesc [ἀλλ᾽ ὑπωπιάζω μου τὸ σῶμα καὶ δουλαγωγῶ], ca nu cumva [μήπως], cel care am propovăduit altora [ἄλλοις κηρύξας], eu însumi să fiu netrebnic [αὐτὸς ἀδόκιμος γένωμαι].
[1] A ne căsători.
[2] Fiii Sfântului Iosif Logodnicul, adică frații vitregi ai Domnului.
[3] Sfântul Apostol Petros.
[4] Am transliterat forma de N. Μωσεῦς. În text e forma de G. Μωϋσέως.
[5] Cu sensul: Oare aici e vorba despre boi? Despre boi Se îngrijește Dumnezeu? Nu, ci vorbește despre oameni, despre slujitorii Lui!
[6] Prezență unică a cuvântului în BYZ.
[7] Pe păgâni.
[8] În jocurile sportive.