Epistola I către Corintiini, cap. 10, cf. BYZ
1. Și nu voiesc voi, fraților, a nu cunoaște că părinții noștri toți sub nor erau și toți prin mare au trecut
2. și toți întru Mosevs[1] au fost botezați în nor și în mare
3. și toți aceeași mâncare duhovnicească au mâncat
4. și toți aceeași băutură duhovnicească au băut; căci beau din piatra duhovnicească urmându-i [care îi urma], iar piatra era Hristos.
5. Dar nu a binevoit Dumnezeu în cei mai mulți [dintre] ei, căci au fost doborâți în pustie.
6. Și aceștia ne-au fost făcuți nouă tipuri [τύποι][2], spre a nu fi noi poftitori de cele rele [ἐπιθυμητὰς κακῶν], precum aceia au poftit.
7. Nici închinători la idoli să nu fiți, ca unii [dintre] ei! Precum a fost scris: „A șezut poporul să mănânce și să bea și s-au ridicat a juca”.
8. Nici să curviți precum unii [dintre] ei au curvit și au căzut în[tr]-o zi 23.000 [καὶ ἔπεσον ἐν μιᾷ ἡμέρᾳ εἴκοσι τρεῖς χιλιάδες].
9. Nici să [nu]-L ispitim pe Hristos, precum și unii [dintre] ei L-au ispitit, și de șerpi au pierit.
10. Nici să cârtiți, precum și unii [dintre] ei au cârtit, și au pierit de cel nimicitor!
11. Și toate aceste tipuri se petreceau acelora; și a[u] fost scris[e] spre învățătura noastră [ἐγράφη δὲ πρὸς νουθεσίαν ἡμῶν], la care sfârșiturile veacurilor a[u] ajuns [εἰς οὓς τὰ τέλη τῶν αἰώνων κατήντησεν].
12. Astfel încât celui ce i se pare să stea [ὁ δοκῶν ἑστάναι][că stă[3]], să ia aminte să nu cadă [βλεπέτω μὴ πέσῃ]!
13. Nu v-a cuprins pe voi ispită, fără numai omenească. Dar credincios [este] Dumnezeu, Care nu va îngădui să fiți ispitiți voi mai mult de cât puteți, ci va aduce împreună cu ispita și scăparea, [pentru] a putea voi să o îndurați.
14. De aceea, iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli!
15. Ca celor înțelepți vă zic, judecați voi ce zic!
16. Potirul binecuvântării pe care îl binecuvântăm [Τὸ ποτήριον τῆς εὐλογίας ὃ εὐλογοῦμεν], nu împărtășirea de Sângele lui Hristos este [οὐχὶ κοινωνία τοῦ Αἵματος τοῦ Χριστοῦ ἐστίν]? Pâinea pe care o frângem [Τὸν ἄρτον ὃν κλῶμεν], nu împărtășirea de Trupul lui Hristos este [οὐχὶ κοινωνία τοῦ Σώματος τοῦ Χριστοῦ ἐστίν]?
17. Că[ci] o pâine, un trup, suntem cei mulți; căci toți ne împărtășim dintr-o pâine [οἱ γὰρ πάντες ἐκ τοῦ ἑνὸς ἄρτου μετέχομεν][4].
18. Priviți pe Israilul [cel] după trup! Nu sunt cei care mănâncă jertfele părtașii jertfelnicului?
19. Așadar, ce zic? Că[ci] idolul ce este? Sau cel jertfit idolului ce este?
20. Ci [zic] că cele pe care neamurile le jertfesc, demonilor le jertfesc și nu lui Dumnezeu. Și nu voiesc [ca] voi să fiți părtașii demonilor [οὐ θέλω δὲ ὑμᾶς κοινωνοὺς τῶν δαιμονίων γίνεσθαι].
21. Nu puteți a bea Potirul Domnului și potirul demonilor [Οὐ δύνασθε Ποτήριον Κυρίου πίνειν καὶ ποτήριον δαιμονίων]. Nu puteți a vă împărtăși de Masa Domnului și de masa demonilor [οὐ δύνασθε Τραπέζης Κυρίου μετέχειν καὶ τραπέζης δαιμονίων].
22. Sau vrem să stârnim râvna Domnului [Ἢ παραζηλοῦμεν τὸν Κύριον]? Nu [cumva] suntem mai tari [decât] El [Μὴ ἰσχυρότεροι Αὐτοῦ ἐσμέν]?
23. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc [ἀλλ᾽ οὐ πάντα οἰκοδομει].
24. Nimeni să [nu] caute pe al său [Μηδεὶς τὸ ἑαυτοῦ ζητείτω], ci fiecare pe al altuia [ἀλλὰ τὸ τοῦ ἑτέρου ἕκαστος]!
25. Mâncați tot [ce] este vândut în măcelărie [Πᾶν τὸ ἐν μακέλλῳ πωλούμενον ἐσθίετε], nimic cercetând pentru conștiință [μηδὲν ἀνακρίνοντες διὰ τὴν συνείδησιν]!
26. Căci „al Domnului [este] pământul și plinirea sa”.
27. Iar dacă cineva [dintre] cei necredincioși vă cheamă pe voi și voiți să mergeți, mâncați tot [ce] este pus înaintea voastră, nimic cercetând pentru conștiință!
28. Dar dacă cineva are să vă zică vouă: „Aceasta este jertfită idolilor!”, nu mâncați, [și aceasta] pentru cel care a vestit și [pentru] conștiință! Căci „al Domnului [este] pământul și plinirea sa”.
29. Iar de conștiință zic nu de cea a ta, ci de cea a altuia. Căci pentru ce libertatea mea să fie judecată de către o altă conștiință [ἵνα τί γὰρ ἡ ἐλευθερία μου κρίνεται ὑπὸ ἄλλης συνειδήσεως]?
30. [Iar] dacă eu sunt părtaș harului [Εἰ ἐγὼ χάριτι μετέχω], de ce să fiu blasfemiat pentru ce eu dau mulțumire [τί βλασφημοῦμαι ὑπὲρ οὗ ἐγὼ εὐχαριστῶ]?
31. Așadar, fie mâncați, fie beți, fie ce faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți [πάντα εἰς δόξαν Θεοῦ ποιεῖτε]!
32. Fiți fără poticniri și iudeilor și ellinilor și Bisericii lui Dumnezeu!
33. Precum și eu plac tuturor [în] toate, necăutând folosul meu, ci al celor mulți, pentru ca să se mântuie.
[1] Am transliterat forma de N. Μωσεῦς. În text era forma de Ac.
[2] Aici cu sensul că Dumnezeu ni i-a arătat nouă ca exemple negative.
[3] Celui ce i se pare că e bine duhovnicește.
[4] Ne împărtășim toți din aceeași Dumnezeiască Euharistie.