Epistola I către Corintiini, cap. 14, cf. BYZ
1. Căutați dragostea! Și râvniți cele duhovnicești și mai degrabă ca să profețiți!
2. Căci cel care grăiește [într-o] limbă[1] nu oamenilor le grăiește, ci lui Dumnezeu; căci nimeni [n-]o aude [οὐδεὶς γὰρ ἀκούει][cu înțelegere], ci [în] Duhul grăiește taine [Πνεύματι δὲ λαλεῖ μυστήρια].
3. Dar cel care profețește oamenilor le grăiește [spre] zidire [οἰκοδομὴν] și încurajare [παράκλησιν] și mângâiere [παραμυθίαν].
4. Cel care grăiește [într-o] limbă pe sine se zidește, dar cel care profețește zidește Biserica.
5. Și voiesc [ca] voi toți a grăi [în] limbi, dar mai degrabă ca să profețiți; căci mai mare [este] cel care profețește decât cel care grăiește [în] limbi, afară de nu [și] tălmăcește, ca Biserica zidire să primească.
6. Dar acum, fraților, dacă [ar fi] să vin către voi, [în] limbi grăind, [cu] ce vă voi folosi pe voi, dacă nu am să vă grăiesc vouă sau în revelație [ἢ ἐν ἀποκαλύψει] sau în cunoaștere [ἢ ἐν γνώσει] sau în profeție [ἢ ἐν προφητείᾳ] sau în învățătură [ἢ ἐν διδαχῇ]?
7. De asemenea, cele neînsuflețite glas dând, fie fluierul, fie lira, dacă nu am să dau deosebirea [cu] sunetele, cum va fi cunoscut cel care este cântând cu fluierul sau cel care este cântând cu lira?
8. Căci dacă și trâmbița are să dea sunet neclar [ἄδηλον φωνὴν], cine se va pregăti la război?
9. Așa și voi, dacă prin limbă nu aveți să dați cuvânt clar [εὔσημον λόγον], cum va fi înțeles [cuvântul] cel care este grăit? Căci veți fi grăind întru văzduh [εἰς ἀέρα].
10. Așa de multe feluri de limbi este [sunt] în lume și niciuna [dintre] ele [nu este] fără de înțeles.
11. Așadar, dacă nu am să înțeleg puterea limbii, voi fi barbar celui care o grăiește și cel care o grăiește [va fi] barbar în [pentru] mine.
12. Așa și voi, căutați ca să prisosiți [ζητεῖτε ἵνα περισσεύητε], deoarece râvnitori sunteți ai duhurilor [ἐπεὶ ζηλωταί ἐστε πνευμάτων][2], către zidirea Bisericii!
13. De aceea, cel care grăiește [într-o] limbă [anume], să se roage ca să [și] tălmăcească!
14. Căci dacă am să mă rog [într-o] limbă [anume], duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare [ὁ δὲ νοῦς μου ἄκαρπός ἐστιν].
15. Așadar, ce este? Mă voi ruga [cu] duhul [Προσεύξομαι τῷ πνεύματι], dar mă voi ruga și [cu] mintea [προσεύξομαι δὲ καὶ τῷ νοΐ]; voi cânta [cu] duhul [ψαλῶ τῷ πνεύματι], dar voi cânta și [cu] mintea [ψαλῶ δὲ καὶ τῷ νοΐ].
16. Căci dacă ai să binecuvânți [cu] duhul, cel care împlinește locul celui nepriceput cum va zice Amin! la mulțumirea ta [ὁ ἀναπληρῶν τὸν τόπον τοῦ ἰδιώτου πῶς ἐρεῖ τὸ Ἀμὴν ἐπὶ τῇ σῇ εὐχαριστίᾳ], când nu a cunoscut ce zici?
17. Căci tu bine mulțumești, dar celălalt nu este zidit[3].
18. Îi mulțumesc Dumnezeului meu, [că] mai mult decât voi toți grăiesc [în] limbi [πάντων ὑμῶν μᾶλλον γλώσσαις λαλῶν];
19. dar în Biserică voiesc cinci cuvinte prin mintea mea să grăiesc [ἀλλ᾽ ἐν Ἐκκλησίᾳ θέλω πέντε λόγους διὰ τοῦ νοός μου λαλῆσαι], ca și pe alții să-i catehizez [ἵνα καὶ ἄλλους κατηχήσω][4], decât zeci de mii de cuvinte în[tr-o altă] limbă [ἢ μυρίους λόγους ἐν γλώσσῃ].
20. Fraților, nu fiți prunci [cu] gândurile [μὴ παιδία γίνεσθε ταῖς φρεσίν], ci fiți prunci [cu] răutatea [ἀλλὰ τῇ κακίᾳ νηπιάζετε], dar [cu] gândurile fiți desăvârșiți [ταῖς δὲ φρεσὶν τέλειοι γίνεσθε]!
21. În lege a fost scris că: „«În alte limbi și cu alte buze voi grăi poporului acestuia [Ἐν ἑτερογλώσσοις καὶ ἐν χείλεσιν ἑτέροις λαλήσω τῷ λαῷ τούτῳ], și nici așa nu vor asculta de Mine», zice Domnul”.
22. Astfel încât, limbile[5] spre semn sunt [αἱ γλῶσσαι εἰς σημεῖόν εἰσιν], [însă] nu celor care cred, ci celor necredincioși; iar profeția [este și ea semn, însă] nu celor necredincioși, ci celor care cred.
23. Așadar, dacă are să se adune toată Biserica în același loc și toți or să grăiască [în] limbi, și or să intre nepricepuți sau necredincioși[6], nu vor zice că sunteți nebuni [οὐκ ἐροῦσιν ὅτι μαίνεσθε]?
24. Iar dacă toți or să profețească și o să intre vreunul necredincios sau nepriceput, [atunci] este mustrat de către toți, este judecat de către toți,
25. și așa cele ascunse ale inimii sale fiind arătate [καὶ οὕτως τὰ κρυπτὰ τῆς καρδίας αὐτοῦ φανερὰ γίνεται]; și așa a căzut pe față [καὶ οὕτως πεσὼν ἐπὶ πρόσωπον][pe fața sa și] I se va închina lui Dumnezeu [προσκυνήσει τῷ Θεῷ], vestind că Dumnezeu este cu adevărat în[tru] voi [ἀπαγγέλλων ὅτι ὁ Θεὸς ὄντως ἐν ὑμῖν ἐστιν].
26. Așadar, ce este, fraților? Oricând aveți să vă adunați[7], fiecare [dintre] voi psalm are [să aibă], didahie [διδαχὴν][8] are [să aibă], limbă[9] are [să aibă], revelație [ἀποκάλυψιν][10] are [să aibă], tălmăcire [ἑρμηνείαν] are [să aibă]. Toate către zidire să fie [Πάντα πρὸς οἰκοδομὴν γινέσθω][11]!
27. Dacă grăiește cineva [într-o] limbă [anume], [să fie] câte doi sau cel mai mult trei [κατὰ δύο ἢ τὸ πλεῖστον τρεῖς], și în parte [καὶ ἀνὰ μέρος], și unul să tălmăcească [καὶ εἷς διερμηνευέτω]!
28. Iar dacă nu o să fie tălmăcitor, să tacă în Biserică [σιγάτω ἐν Ἐκκλησίᾳ][12]! Și lui să-și grăiască și lui Dumnezeu [ἑαυτῷ δὲ λαλείτω καὶ τῷ Θεῷ]!
29. Iar Profeți doi sau trei să grăiască, iar ceilalți să judece!
30. Iar dacă altuia, celui șezând, are să i se reveleze [ceva], să tacă cel dintâi[13]!
31. Căci puteți, câte unul, toți a profeți, ca toți să învețe și toți să fie mângâiați.
32. Iar duhurile[14] Profeților, Profeților le este supus [le sunt supuse].
33. Căci Dumnezeu nu este al neorânduielii [Οὐ γάρ ἐστιν ἀκαταστασίας ὁ Θεός], ci al păcii [ἀλλὰ εἰρήνης], precum în toate Bisericile Sfinților [ὡς ἐν πάσαις ταῖς Ἐκκλησίαις τῶν Ἁγίων].
34. Femeile voastre în Biserici să tacă [Αἱ γυναῖκες ὑμῶν ἐν ταῖς Ἐκκλησίαις σιγάτωσαν]! Căci nu le-a fost îngăduit lor a grăi [οὐ γὰρ ἐπιτέτραπται αὐταῖς λαλεῖν], ci a se supune [ἀλλ᾽ ὑποτάσσεσθαι], precum și legea[15] zice.
35. Iar dacă voiesc să învețe ceva [Εἰ δέ τι μαθεῖν θέλουσιν], în casa lor să-și întrebe bărbații [ἐν οἴκῳ τοὺς ἰδίους ἄνδρας ἐπερωτάτωσαν]! Căci [lucru] rușinos este femeilor a grăi în Biserică [αἰσχρὸν γάρ ἐστιν γυναιξὶν ἐν Ἐκκλησίᾳ λαλεῖν].
36. Sau de la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu? Sau a ajuns întru voi singuri?
37. Dacă cuiva i se pare a fi Profet sau Duhovnicesc, să le recunoască [ἐπιγινωσκέτω] [pe cele] pe care vi le scriu vouă, că[ci] poruncile Domnului sunt [ὅτι Κυρίου εἰσὶν ἐντολαί]!
38. Iar dacă cineva nu cunoaște[16], să nu cunoască!
39. Astfel încât, fraților, râvniți a profeți și a [se] grăi [în] limbi nu opriți!
40. [Ci] toate să fie făcut[e] cu bună cuviință și după rânduială [πάντα εὐσχημόνως καὶ κατὰ τάξιν γινέσθω]!
[1] O limbă străină.
[2] Râvniți să mântuiți duhurile oamenilor, sufletele lor.
[3] Și nu e zidit duhovnicește, pentru că nu înțelege ce spui tu într-o limbă străină de a lui.
[4] Să-i învăț prin propovăduirea mea în Biserică.
[5] Harisma vorbirii în limbi diferite.
[6] În Biserică în acel moment.
[7] La Biserică.
[8] Învățătură.
[9] Harisma vorbirii în limbi.
[10] O descoperire să aibă, o vedere mistică de la Dumnezeu.
[11] Toate lucrurile pe care le spunem la Biserică să fie spre zidirea duhovnicească a tuturor!
[12] Cel care știe o limbă străină, dar nu are traducător, pentru ca să fie înțeles de către cei credincioși, să tacă în Biserică!
[13] Cel care a vorbit până atunci.
[14] Sufletele lor, ale Sfinților Profeți.
[15] Legea Sfântului Moisis.
[16] Dacă cineva nu dă importanță poruncilor Domnului.