Epistola I catolică a Sfântului Apostol Petros, cap. 1, ed. BYZ
1. Petros [Πέτρος], Apostolul lui Iisus Hristos, străinilor diasporei [παρεπιδήμοις διασπορᾶς] Pontosului, ai Galatiei, ai Cappadochiei, ai Asiei și ai Bitiniei, celor aleși [ἐκλεκτοῖς]
2. după mai înaintea cunoaștere a lui Dumnezeu Tatăl, în[tru] sfințirea Duhului, spre ascultarea și stropirea sângelui lui Iisus Hristos: har vouă și pacea să se înmulțească [întru voi]!
3. Binecuvântat [este] Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel [care], după multa Sa milă, ne-a născut din nou pe noi [ἀναγεννήσας ἡμᾶς][1], întru nădejde vie, prin învierea lui Iisus Hristos din morți,
4. spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită [εἰς κληρονομίαν ἄφθαρτον καὶ ἀμίαντον καὶ ἀμάραντον], păstrată în ceruri întru voi [τετηρημένην ἐν οὐρανοῖς εἰς ὑμᾶς],
5. cei [care sunteți] prin puterea lui Dumnezeu păziți, prin credință[2], spre mântuirea cea [care este] gata să fie revelată în vremea de apoi.
6. În[tru] care vă bucurați, [însă] puțin acum, dacă este de trebuință, [fiind] mâhniți cu multe feluri de ispite [λυπηθέντες ἐν ποικίλοις πειρασμοῖς],
7. pentru ca cercarea credinței voastre, [cu] mult mai de preț [decât] aurul cel pierind [pieritor], dar prin foc lămurit, să fie aflată întru laudă și cinste și întru slavă la revelarea lui Iisus Hristos;
8. pe Care, [deși] nu L-ați cunoscut, Îl iubiți, întru Care, acum, nevăzându-L, dar crezând [în El], vă bucurați [cu] bucurie negrăită și slăvită [ἀγαλλιᾶσθε χαρᾷ ἀνεκλαλήτῳ καὶ δεδοξασμένῃ],
9. primind sfârșitul credinței voastre: mântuirea sufletelor.
10. Despre care mântuire au căutat și au încercat să o găsească Profeții, cei [care], despre harul [care este] întru voi, au profețit;
11. cercetând întru care sau [în] ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Cel din ei, mărturisindu-le de mai înainte [despre] patimile întru Hristos [προμαρτυρόμενον τὰ εἰς Χριστὸν παθήματα] și de slăvile [cele] de după acestea [καὶ τὰς μετὰ ταῦτα δόξας].
12. Cărora le-a fost descoperit că nu lor înșiși, ci vouă vă slujeau acestea, care acum a[u] fost vestit[e] vouă, prin cei care v-au binevestit vouă în Duhul Sfânt trimis din cer, spre care doresc [și] Îngerii să privească [εἰς ἃ ἐπιθυμοῦσιν Ἄγγελοι παρακύψαι].
13. Pentru aceea, au încins [încingând] mijloacele minții voastre [ἀναζωσάμενοι τὰς ὀσφύας τῆς διανοίας ὑμῶν], trezindu-vă [νήφοντες], desăvârșit nădăjduiți în harul cel care vă este adus vouă la revelarea lui Iisus Hristos [τελείως ἐλπίσατε ἐπὶ τὴν φερομένην ὑμῖν χάριν ἐν ἀποκαλύψει Ἰησοῦ Χριστοῦ]!
14. Precum copiii ascultării [ὡς τέκνα ὑπακοῆς], nepotrivindu-vă poftelor celor mai dinainte [μὴ συσχηματιζόμενοι ταῖς πρότερον ἐπιθυμίαις], din [vremea] neștiinței voastre,
15. ci, după Sfântul care v-a chemat pe voi, și voi înșivă fiți Sfinți în toată purtarea [ἐν πάσῃ ἀναστροφῇ][voastră]!
16. Fiindcă a fost scris: „Fiți Sfinți, că Eu sunt Sfânt!”.
17. Și dacă Tată Îl chemați pe Cel care judecă cu nepărtinire [τὸν ἀπροσωπολήπτως], după lucrul fiecăruia, petreceți în frică vremea pribegiei voastre [ἐν φόβῳ τὸν τῆς παροικίας ὑμῶν χρόνον ἀναστράφητε]!
18. [Căci] ați cunoscut că nu [cu] cele stricăcioase, [cu] argint sau [cu] aur, ați fost răscumpărați din purtarea voastră cea deșartă, moștenită de la părinți [πατροπαραδότου],
19. ci [cu] scumpul sânge, ca al Mielului fără prihană și nepătat, al lui Hristos,
20. Care a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii [προεγνωσμένου μὲν πρὸ καταβολῆς κόσμου], dar Care a fost arătat în anii cei mai de pe urmă pentru voi,
21. cei [care] prin El ați crezut întru Dumnezeu, Cel care L-a înviat pe El din morți și slavă Lui I-a dat, astfel încât a fi întru Dumnezeu credința voastră și nădejdea.
22. Sufletele voastre le-ați curățit în ascultarea adevărului, prin Duhul, întru iubire frățească nefățarnică [εἰς φιλαδελφίαν ἀνυπόκριτον], [de aceea], din inimă curată, iubiți-vă unii pe alții cu stăruință [ἀλλήλους ἀγαπήσατε ἐκτενῶς]!
23. [Căci] ați fost născuți din nou nu din sămânță stricăcioasă, ci nestricăcioasă, prin cuvântul cel viu al lui Dumnezeu și rămânând întru veac.
24. Fiindcă, „tot trupul [este] ca iarba și toată slava omului [este] ca floarea ierbii; uscatu-s-a iarba și floarea ei a căzut;
25. dar cuvântul Domnului rămâne întru veac”. Și acesta este cuvântul care a fost bine-vestit întru voi.
[1] Prin Botezul nostru sacramental.
[2] Sunteți păziți de Dumnezeu, pentru că credeți în El.