Mireasmă [56]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Mireasmă
(roman)
*
Buna vecinătate e atunci când ai ușă în gard și poți trece dintr-o curte în alta. Noi treceam la fina Rița, ea la noi, dădea fuga până la noi ca să ne spună ceva sau ca să mâncăm împreună…Dar când ea a murit, gardul de rapiță s-a transformat în beton și n-a mai avut poartă. Blocul nostru, o închisoare cu ușile deschise, n-are relații reale. Trebuie să treacă multă vreme ca să avem bateri în ușă reciproce. Și tocmai de aceea, nemaiștiind firescul vorbei între vecini, suspectările și tăcerile merg mână în mână, că nu știi adevărul celuilalt. Dar când îl știi, nu îl mai sudui și tu, atâta timp cât viața îi e grea…
Marinela era prietenă cu Lia, cu asta care a plecat în Spania și s-a măritat p-acolo sau ce-a făcut, că nu s-a mai întors. Unii zic că a murit pe la 45 de ani, fată tânără, că spaniolul ei sau portorican, ce era, a băgat-o pă droguri și d-aci i s-a tras. Dar mă-sa Liei, că ce se mai laudă cu ea!, zice la toți că primește scrisori. Scrisori timbrate și bani online și se duce Camel și îi scoate. Acuʼ, Marinela, făcuse și ea cursuri de coafeză, ca și Lia, și cică face bani. Trăiește cu unu cu nasul mare, suspect, care cică și ăla face bani. Dă unde-o face lumea asta bani, bani și iarăși bani, când văd că niciunul nu muncește pe brânci?! Că eu, zise Polina, am muncit toată viața la comuniști, m-am pricopsit cu o pensie de 2600 de lei și din asta trag ca s-o lungesc și nu se lungește. Dar Marinela, împreună cu lunganul ei, are acum afacere de import-export, plus exchange[1]. Și e îmbrăcată acuʼ femeia de zici că e vreo ministră, ceva, dar când vorbește înțelegi că e de joasă speță. Dar banii, vorba fotbaliștilor, dacă nu te fac golgheter, măcar te fac să pari special. Dar asta cât timp nu vorbești…Căci atunci când ieși din starea de „filosof”, oricine îți simte damful din tine.
„Mi se pare”, îmi zise criticul literar, „că romanul de față nu poate să aibă un fir narativ stabil, atâta timp cât orice povestire pe care o începeți o abandonați. Care e, de fapt, miza romanului dumneavoastră?”. Am un simț profund al realității și mă bucur de tot ceea ce e adevărat. Iar ceea ce contează acum nu e să duc până la capăt o poveste de viață, ci să vorbesc despre mine ca despre un martor al realității, care iau la cunoștință despre realitatea vieții oamenilor. Uneori, ca în pictură, e nevoie de o tușă, de o linie revelatoare ca să spui ceva despre un om, despre o situație de viață. Iar eu, dacă vorbesc despre cineva, vorbesc dinăuntrul lui, înțelegându-l, și deodată înțelegi multul din puține amănunte. Vezi întregul prin parte, vezi esențialul.
Oameni buni, după cum bănuiați și dumneavoastră, vecinul meu, bine mersi, e acasă, își vede de treaba lui, nu e la pușcărie! Mă bucur că v-am liniștit. Căci viața e mai simplă sau simplă-simplă de tot, atunci când nu e complicată de autorul romanului. Vecinul meu își duce copiii la Școală, el e tatăl-mamă, pentru că soția lui e bărbatul în casă, și n-are nicio problemă. Absolut niciuna. Uneori mai are un prieten, cu care iese la italieni ca să bea o bere și să mănânce paste, și atunci copiii stau cu o tânără, plătită ca bonă. Bona intră, țac-țac închide ușa, și stă cu copiii. Până se întoarce vecinul, uneori mai afumat, că așa e după o masă cu prietenul, bona e mama copiilor, căci mama lor lucrează. Și când se întoarce de la lucru, pe la 18 și ceva, îi aud tocurile pe lângă ușă, pe când eu scriu sau mă rog, și vecinătatea e bună. De ce să spui că ai probleme, când n-ai?! Și de ce să vezi probleme în lume, la tot felul de oameni și să îi încondeiezi pentru posteritate, când nu există probleme?!! Care sunt problemele, Domnʼ Părinte?!!! Hai, zi-mi și mie, că te ascult, care sunt problemele lumii!!!! Că oamenii mor, că mor, după cum se nasc, pentru că se nasc. Și cine are, are, cine n-are înseamnă că are mai puțin, iar dacă muncești, ai. Sau dacă n-ai și furi, furi și tu până nu mai furi, devii „onorabil”, că așa au făcut și alții, și ai. Dar dacă nu ai curaj în viață, în sensul să îți iei viața în propriile tale mâini și să reușești, d-aia te lamentezi toată ziua, găsești tot felul de neghină în grâu și boli la oamenii sănătoși.
[1] Schimb valutar.