Categorie: Traduceri 3

1. Pentru aceea avem slujirea aceasta, precum am fost miluiți[1], nu ne pierdem curajul;

2. ci ne-am lepădat de cele ascunse ale rușinii [ἀλλὰ ἀπειπάμεθα τὰ κρυπτὰ τῆς αἰσχύνης], neumblând în viclenie [μὴ περιπατοῦντες ἐν πανουργίᾳ], nici răstălmăcind cuvântul lui Dumnezeu [μηδὲ δολοῦντες τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ], ci [cu] arătarea adevărului recomandându-ne pe noi înșine către toată conștiința oamenilor înaintea lui Dumnezeu [ἀλλὰ τῇ φανερώσει τῆς ἀληθείας συνιστῶντες ἑαυτοὺς πρὸς πᾶσαν συνείδησιν ἀνθρώπων ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ][2].

3. Dar dacă și este acoperită Evanghelia noastră, în cei pierduți este acoperită [ἐν τοῖς ἀπολλυμένοις ἐστὶν κεκαλυμμένον];

4. în[tru] care dumnezeul veacului acestuia[3] a orbit mințile celor necredincioși [ἐν οἷς ὁ θεὸς τοῦ αἰῶνος τούτου ἐτύφλωσεν τὰ νοήματα τῶν ἀπίστων], pentru [ca] să nu le strălucească lor luminarea Evangheliei slavei lui Hristos [εἰς τὸ μὴ αὐγάσαι αὐτοῖς τὸν φωτισμὸν τοῦ Εὐαγγελίου τῆς δόξης τοῦ Χριστοῦ], Care este chipul lui Dumnezeu [Ὅς ἐστιν εἰκὼν τοῦ Θεοῦ].

5. Căci nu pe noi înșine ne propovăduim [Οὐ γὰρ ἑαυτοὺς κηρύσσομεν], ci pe Hristos Iisus, pe Domnul; iar noi înșine [suntem] robii voștri pentru Iisus.

6. Că[ci] Dumnezeu, Cel care a zis: „Din întuneric lumina să strălucească [ἐκ σκότους φῶς λάμψαι]”, [este Cel] care a strălucit în inimile noastre [ἔλαμψεν ἐν ταῖς καρδίαις ἡμῶν] spre luminarea cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Iisus Hristos [πρὸς φωτισμὸν τῆς γνώσεως τῆς δόξης τοῦ Θεοῦ ἐν προσώπῳ Ἰησοῦ Χριστοῦ].

7. Și avem comoara[4] aceasta în vasele cele de lut [Ἔχομεν δὲ τὸν θησαυρὸν τοῦτον ἐν ὀστρακίνοις σκεύεσιν][5], pentru ca prisosirea puterii să fie a lui Dumnezeu [ἵνα ἡ ὑπερβολὴ τῆς δυνάμεως ᾖ τοῦ Θεοῦ], iar nu de la noi [καὶ μὴ ἐξ ἡμῶν];

8. în tot [lucrul] fiind asupriți, dar nefiind striviți; fiind lipsiți, dar nefiind deznădăjduiți;

9. prigoniți fiind, dar nefiind părăsiți; doborâți fiind, dar nefiind pierduți;

10. pururea moartea Domnului Iisus în trup purtând [πάντοτε τὴν νέκρωσιν τοῦ Κυρίου Ἰησοῦ ἐν τῷ σώματι περιφέροντες][6], pentru ca și viața lui Iisus în trupul nostru să se arate [ἵνα καὶ ἡ ζωὴ τοῦ Ἰησοῦ ἐν τῷ σώματι ἡμῶν φανερωθῇ][7].

11. Căci noi pururea, cei care suntem vii, spre moarte suntem dați pentru Iisus [εἰς θάνατον παραδιδόμεθα διὰ Ἰησοῦν], pentru ca și viața lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor [ἵνα καὶ ἡ ζωὴ τοῦ Ἰησοῦ φανερωθῇ ἐν τῇ θνητῇ σαρκὶ ἡμῶν].

12. Astfel încât moartea lucrează în noi, iar viața în voi.

13. Dar având același Duh al credinței [Ἔχοντες δὲ τὸ αὐτὸ Πνεῦμα τῆς πίστεως], după [cum] a fost scris: „Crezut-am, pentru aceea am grăit”, și noi credem, pentru aceea și grăim;

14. [căci] am cunoscut că Cel care L-a înviat pe Domnul Iisus și pe noi, prin Iisus, ne va învia și ne va pune împreună cu voi.

15. Căci toate [sunt] pentru voi, pentru ca harul care s-a înmulțit [înmulțindu-se], mulțumirea [τὴν εὐχαριστίαν] să prisosească prin mai mulți spre slava lui Dumnezeu.

16. Pentru aceea nu ne pierdem curajul, ci [chiar] dacă și omul nostru cel din afară este stricat [ἀλλ᾽ εἰ καὶ ὁ ἔξω ἡμῶν ἄνθρωπος διαφθείρεται], însă cel dinăuntru este înnoit zi de zi [ἀλλ᾽ ὁ ἔσωθεν ἀνακαινοῦται ἡμέρᾳ καὶ ἡμέρᾳ].

17. Căci necazul nostru cel ușor de acum după prisosință [Τὸ γὰρ παραυτίκα ἐλαφρὸν τῆς θλίψεως ἡμῶν καθ᾽ ὑπερβολὴν], spre prisosință veșnică greutatea slavei o lucrează nouă [εἰς ὑπερβολὴν αἰώνιον βάρος δόξης κατεργάζεται ἡμῖν],

18. neprivind noi [la] cele care sunt văzute, ci [la] cele care nu sunt văzute; căci cele care sunt văzute [sunt] trecătoare, dar cele care nu sunt văzute [sunt] veșnice.

---

[1] Miluiți de către Dumnezeu.

[2] Căci cartea de vizită a Sfinților Apostoli era propovăduirea adevărului dumnezeiesc înaintea conștiinței tuturor.

[3] Satanas.

[4] Slava lui Dumnezeu.

[5] În trupurile noastre pământești.

[6] Lupta continuă cu patimile noastre este purtarea morții Domnului în noi înșine. Pentru că El a murit pe Cruce pentru ca să biruie desăvârșit tot păcatul în umanitatea Sa și să ne dea și nouă puterea de a birui tot păcatul în noi înșine cu harul Său.

[7] Și viața lui Iisus în noi este slava Lui și toate harismele și virtuțile dumnezeiești pe care le primim de la Dumnezeu.

1. Iarăși începem pe noi înșine a ne prezenta? Oare nu avem nevoie, precum alții, de epistole de recomandări [συστατικῶν ἐπιστολῶν] către voi sau de recomandări de la voi?

2. Epistola noastră voi sunteți [Ἡ ἐπιστολὴ ἡμῶν ὑμεῖς ἐστέ], scrisă în inimile noastre [ἐγγεγραμμένη ἐν ταῖς καρδίαις ἡμῶν], fiind cunoscută și fiind citită de către toți oamenii [γινωσκομένη καὶ ἀναγινωσκομένη ὑπὸ πάντων ἀνθρώπων];

3. fiind arătați că sunteți epistola lui Hristos cea care a fost slujită de către noi, scrisă [nu] cu cerneală, ci [cu] Duhul Dumnezeului Celui viu, nu pe tablele cele de pietre [οὐκ ἐν πλαξὶν λιθίναις], ci pe tablele trupeștilor inimi [ἀλλ᾽ ἐν πλαξὶν καρδίαις σαρκίναις].

4. Și o astfel de nădejde avem, prin Hristos, către Dumnezeu;

5. nu că suntem vrednici de la noi înșine să socotim ceva ca de la noi înșine, ci vrednicia noastră [este] de la Dumnezeu [ἀλλ᾽ ἡ ἱκανότης ἡμῶν ἐκ τοῦ Θεοῦ];

6. Care ne-a și învrednicit pe noi [a fi] slujitorii făgăduinței celei noi [διακόνους καινῆς διαθήκης], [dar] nu ai literei [οὐ γράμματος], ci ai Duhului [ἀλλὰ Πνεύματος]; căci litera ucide [τὸ γὰρ γράμμα ἀποκτένει], dar Duhul face viu [τὸ δὲ Πνεῦμα ζῳοποιει].

7. Iar dacă slujirea morții în litere, săpată în pietre, a fost făcută în[tru] slavă, astfel încât să nu poată să privească fiii lui Israil spre fața lui Moisis, pentru slava feței sale, cea fiind trecătoare,

8. cum nu va fi mai degrabă slujirea Duhului în[tru] slavă?

9. Căci dacă slujirea osândei [are] slavă, [cu] mult mai mult prisosește în[tru] slavă slujirea dreptății [ἡ διακονία τῆς δικαιοσύνης].

10. Căci și [nici] nu a fost slăvită cea care a fost slăvită în aceasta [în] parte, pentru slava cea care prisosește.

11. Căci dacă este trecând [cea] prin slavă, [cu] mult mai mult rămâne [cea] în[tru] slavă.

12. Așadar, având o astfel de nădejde, lucrăm [cu] multă îndrăzneală [πολλῇ παρρησίᾳ];

13. și nu precum Moisis își punea văl [κάλυμμα] pe fața sa, [ca] să nu privească fiii lui Israil către [el], spre sfârșitul a ceea ce este trecător;

14. dar a fost învârtoșată [au fost învârtoșate] mințile lor [ἀλλ᾽ ἐπωρώθη τὰ νοήματα αὐτῶν]; căci până astăzi rămâne același văl [μένει τὸ αὐτὸ κάλυμμα] la citirea făgăduinței celei vechi, fiind nedezvelit, [acel] ceva care în Hristos este desființat.

15. Dar până astăzi, când este citit Moisis, stă vălul pe inima lor [κάλυμμα ἐπὶ τὴν καρδίαν αὐτῶν κεῖται].

16. Dar când are să se întoarcă către Domnul, [atunci] este ridicat vălul.

17. Iar Domnul Duh este; și unde [este] Duhul Domnului, acolo [este] libertatea [ἐλευθερία].

18. Iar noi toți, cu fața dezvelită slava Domnului văzând-o ca în oglindă [ἀνακεκαλυμμένῳ προσώπῳ τὴν δόξαν Κυρίου κατοπτριζόμενοι], [în] același chip suntem transfigurați din slavă întru slavă [τὴν αὐτὴν εἰκόνα μεταμορφούμεθα ἀπὸ δόξης εἰς δόξαν], ca de la Duhul Domnului.

1. Și am judecat [în] mine însumi aceasta, [ca] să nu vin iarăși cu întristare către voi.

2. Căci dacă eu vă întristez pe voi, și cine este cel care mă veselește pe mine, dacă nu cel întristat de către mine?

3. Și v-am scris vouă însăși aceasta, pentru ca nu, am venit [venind], să am întristare de la care trebuia a mă bucura, [căci] m-am încredințat despre voi toți, că bucuria mea este a voastră, a tuturor.

4. Căci din mult necaz și întristare a inimii v-am scris vouă prin multe lacrimi [Ἐκ γὰρ πολλῆς θλίψεως καὶ συνοχῆς καρδίας ἔγραψα ὑμῖν διὰ πολλῶν δακρύων], nu pentru ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea pe care o am cu prisosință spre voi.

5. Iar dacă cineva m-a întristat, nu pe mine m-a întristat, ci în parte – pentru ca să nu îngreuiez – pe voi toți.

6. Destul îi [este unuia] ca acestuia certarea aceasta, cea de la mai mulți [ἡ ὑπὸ τῶν πλειόνων];

7. astfel încât, dimpotrivă, voi mai degrabă să-l iertați și să-l mângâiați, ca nu cumva [de și] mai multă întristare să fie înghițit [unul] ca acesta [μήπως τῇ περισσοτέρᾳ λύπῃ καταποθῇ ὁ τοιοῦτος].

8. Prin urmare, vă îndemn pe voi să întăriți întru el dragostea [κυρῶσαι εἰς αὐτὸν ἀγάπην[1]].

9. Căci spre aceasta v-am și scris, pentru ca să cunosc încercarea [τὴν δοκιμὴν][2] voastră, dacă sunteți ascultători întru toate [εἰ εἰς πάντα ὑπήκοοί ἐστε].

10. Iar cui îi iertați ceva și eu [îi iert]; căci și eu, dacă am iertat ceva, cui i-am iertat, pentru voi [i-am iertat] în fața lui Hristos,

11. pentru ca să nu fim înșelați de către Satanas [ἵνα μὴ πλεονεκτηθῶμεν ὑπὸ τοῦ Σατανᾶ]; căci nu suntem necunoscători ai gândurilor sale [οὐ γὰρ αὐτοῦ τὰ νοήματα ἀγνοοῦμεν].

12. Și am venit întru Troas [Τρῳάς[3]], întru Evanghelia lui Hristos, și ușa mi-a fost deschisă mie în[tru] Domnul [καὶ θύρας μοι ἀνεῳγμένης ἐν Κυρίῳ],

13. [și] nu am avut odihna duhului meu [οὐκ ἔσχηκα ἄνεσιν τῷ πνεύματί μου], [căci] nu [a fost] eu să aflu pe Titos [Τίτος[4]], pe fratele meu; ci m-am despărțit de ei [și] am plecat spre Machedonia.

14. Dar [cu] harul lui Dumnezeu [Τῷ δὲ Θεῷ χάρις], al Celui care pururea ne dă nouă să biruim în Hristos [τῷ πάντοτε θριαμβεύοντι ἡμᾶς ἐν τῷ Χριστῷ], iar mireasma cunoașterii Sale arătând-o prin noi în tot locul [καὶ τὴν ὀσμὴν τῆς γνώσεως Αὐτοῦ φανεροῦντι δι᾽ ἡμῶν ἐν παντὶ τόπῳ].

15. Că[ci], lui Dumnezeu, a lui Hristos bună mireasmă suntem [Χριστοῦ εὐωδία ἐσμὲν] în[tre] cei care sunt mântuiți și în[tre] cei care se pierd;

16. unora miros de moarte spre moarte [ὀσμὴ θανάτου εἰς θάνατον], iar altora miros de viață spre viață [ὀσμὴ ζωῆς εἰς ζωήν]. Și către acestea cine [este] priceput [Καὶ πρὸς ταῦτα τίς ἱκανός][5]?

17. Că nu suntem ca cei mulți, precupețind cuvântul lui Dumnezeu [καπηλεύοντες τὸν λόγον τοῦ Θεοῦ]; ci ca din curăție [ἀλλ᾽ ὡς ἐξ εἰλικρινείας], ci ca de la Dumnezeu [ἀλλ᾽ ὡς ἐκ Θεοῦ], înaintea lui Dumnezeu [κατενώπιον τοῦ Θεοῦ], grăim în Hristos [ἐν Χριστῷ λαλοῦμεν].

---

[1] Să-l faceți să înțeleagă că îl iubiți.

[2] Maturitatea voastră duhovnicească. Faptul că ați învățat din încercările vieții voastre, din ispitele pe care le-ați avut.

[3] Forma de N. În text e forma de Ac.

[4] Forma de N. În text e forma de Ac.

[5] Cine e în stare să predice voia lui Dumnezeu?

1. Pavlos, Apostolul lui Iisus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și Timoteos fratele, Bisericii lui Dumnezeu celei fiind în Corintos [Κόρινθος[1]], împreună cu toți Sfinții cei fiind în toată Ahaia:

2. har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și [de la] Domnul Iisus Hristos!

3. Binecuvântat [este] Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea [ὁ Πατὴρ τῶν οἰκτιρμῶν καὶ Θεὸς πάσης παρακλήσεως],

4. Cel care ne mângâie pe noi în tot necazul nostru [ὁ παρακαλῶν ἡμᾶς ἐπὶ πάσῃ τῇ θλίψει ἡμῶν], spre a putea [și] noi a mângâia pe cei [aflați] în tot necazul, prin mângâierea [cu] care noi înșine suntem mângâiați de către Dumnezeu [διὰ τῆς παρακλήσεως ἧς παρακαλούμεθα αὐτοὶ ὑπὸ τοῦ Θεοῦ].

5. Că[ci] precum prisosește [prisosesc] patimile lui Hristos întru noi [Ὅτι καθὼς περισσεύει τὰ παθήματα τοῦ Χριστοῦ εἰς ἡμᾶς][2], așa, prin Hristos, prisosește și mângâierea noastră.

6. Și fie suntem asupriți, [suntem] pentru mângâierea și mântuirea voastră, cea lucrându-se prin răbdarea acelorași patimi[3] pe care și noi le pătimim [τῆς ἐνεργουμένης ἐν ὑπομονῇ τῶν αὐτῶν παθημάτων ὧν καὶ ἡμεῖς πάσχομεν]; și nădejdea noastră [este] tare pentru voi; fie suntem mângâiați, [suntem] pentru mângâierea și mântuirea voastră;

7. că[ci] am cunoscut [că] precum sunteți părtașii patimilor [κοινωνοί τῶν παθημάτων][4], așa [sunteți] și ai mângâierii.

8. Căci nu voim a nu cunoaște voi, fraților, despre necazul nostru, cel care ne-a fost făcut nouă în Asia, că peste măsură am fost îngreuiați [ὅτι καθ᾽ ὑπερβολὴν ἐβαρήθημεν], peste putere [ὑπὲρ δύναμιν], astfel încât să deznădăjduim noi și de a trăi [ὥστε ἐξαπορηθῆναι ἡμᾶς καὶ τοῦ ζῇν].

9. Ci noi, în noi înșine, hotărârea morții am avut, ca să nu fim [ca] cei care au nădăjduit în ei înșiși, ci în Dumnezeu, Cel înviind pe cei morți;

10. Care din[tr-o] așa mare moarte [τηλικούτου θανάτου] ne-a izbăvit pe noi și ne izbăvește, întru Care am nădăjduit că și încă ne va izbăvi,

11. împreună slujind și voi pentru noi [cu] rugăciunea [συνυπουργούντων καὶ ὑμῶν ὑπὲρ ἡμῶν τῇ δεήσει], ca din multe fețe, harisma [cea care este] întru noi, prin cei mulți să dea mulțumire pentru voi.

12. Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre [τὸ μαρτύριον τῆς συνειδήσεως ἡμῶν], că în simplitate și [în] curăția lui Dumnezeu [ὅτι ἐν ἁπλότητι καὶ εἰλικρινείᾳ Θεοῦ], nu în înțelepciunea trupească [οὐκ ἐν σοφίᾳ σαρκικῇ], ci în harul lui Dumnezeu [ἀλλ᾽ ἐν χάριτι Θεοῦ], am fost trăind în lume și mai ales către voi.

13. Căci nu altele vă scriem vouă, ci pe care le citiți și le cunoașteți, și nădăjduiesc că și până la sfârșit veți cunoaște;

14. precum și ne-ați cunoscut pe noi în parte, că[ci] lauda voastră suntem, precum și voi nouă în ziua Domnului Iisus[5].

15. Și [cu] această nădejde voiam să vin către voi mai înainte, ca al doilea dar să aveți;

16. și prin mijlocul vostru să trec spre Machedonia și iarăși, din Machedonia, să vin către voi și de către voi să fiu trimis înainte spre Iudea [Ἰουδαία][6].

17. Așadar, aceasta voind, oare nu m-am folosit de ceva [cu] ușurință? Sau pe care le hotărăsc, după trup le hotărăsc, ca să fie lângă mine Da, da, și Nu, nu?

18. Dar credincios [este] Dumnezeu, că cuvântul nostru cel către voi nu a fost Da și nu.

19. Căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel [care este] în voi, prin noi a fost propovăduit, prin mine și Siluanos [Σιλουανός[7]] și Timoteos, [și] nu a fost Da și Nu, ci Da a fost în[tru] El.

20. Căci, prin noi, câte [sunt] făgăduințele lui Dumnezeu, în[tru] El [sunt] Da și în[tru] El [sunt] Amin, spre slava lui Dumnezeu.

21. Și Cel care ne întărește pe noi împreună cu voi întru Hristos și Cel care ne-a uns pe noi [este] Dumnezeu;

22. și Cel care ne-a pecetluit pe noi [ὁ καὶ σφραγισάμενος ἡμᾶς][8] și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre [καὶ δοὺς τὸν ἀρραβῶνα τοῦ Πνεύματος ἐν ταῖς καρδίαις ἡμῶν].

23. Iar eu martor pe Dumnezeu Îl chem în sufletul meu, că, cruțându-vă pe voi, nu am mai venit întru Corintos.

24. Nu că domnim peste credința voastră, ci împreună-lucrători suntem ai bucuriei voastre [ἀλλὰ συνεργοί ἐσμεν τῆς χαρᾶς ὑμῶν]; căci ați stat în credință.

---

[1] Forma de N. În text era forma de D.

[2] Suferințele pe care le trăim din iubire pentru Dumnezeu.

[3] Suferințe pentru viața evlavioasă.

[4] Ai suferințelor duhovnicești.

[5] În ziua Judecății Sale.

[6] Forma de N. În text era forma de Ac.

[7] Forma de N. În text e forma de G.

[8] La Botezul nostru sacramental.

1. Iar pentru colecta [τῆς λογίας] cea pentru Sfinți, precum am rânduit Bisericilor Galatiei, așa faceți și voi!

2. Întru una a sabaturilor [Κατὰ μίαν σαββάτων][1], fiecare [dintre] voi să-și pună lângă sine, punând ceea ce are să bine sporească, pentru ca nu atunci, când o să vin, să facă colectele.

3. Iar când am să vin, pe care am să-i încuviințez prin epistole, pe aceia îi voi trimite să ducă darul vostru întru Ierusalim;

4. iar dacă are să fie [lucru] vrednic [ca] și eu să merg, împreună cu mine vor merge.

5. Și voi veni către voi, când prin Machedonia[2] am să trec; căci prin Machedonia trec;

6. și, poate, voi rămâne cu voi sau voi și ierna, pentru ca voi să mă trimiteți unde am să merg.

7. Căci nu voiesc pe voi acum în treacăt să vă văd, ci nădăjduiesc ceva vreme să rămân cu voi, dacă are să îngăduie Domnul [ἐὰν ὁ Κύριος ἐπιτρέπῃ].

8. Dar voi rămâne în Efesos până la [praznicul] Cincizecimii;

9. Căci mi s-a deschis mie ușă mare și lucrătoare [θύρα γάρ μοι ἀνέῳγεν μεγάλη καὶ ἐνεργής], dar [sunt] mulți potrivnici.

10. Iar dacă are să vină Timoteos [Τιμόθεος], vedeți ca fără de teamă să fie cu voi! Căci lucrează ca și eu [mine] lucrul Domnului [τὸ γὰρ ἔργον Κυρίου ἐργάζεται ὡς καὶ ἐγώ].

11. Așadar, să nu-l disprețuiască cineva pe el, ci să-l trimiteți pe el în pace, pentru ca să vină către mine! Căci îl aștept pe el împreună cu frații.

12. Iar despre fratele Apollos [Ἀπολλῶς[3]], de multe [ori] l-am rugat pe el ca să vină către voi împreună cu frații; și deloc nu îi era [i-a fost] voia ca să vină acum, dar va veni când are să aibă vreme bună.

13. Privegheați [Γρηγορεῖτε], stați tari în credință [στήκετε ἐν τῇ πίστει], îmbărbătați-vă [ἀνδρίζεσθε], întăriți-vă [κραταιοῦσθε]!

14. Toate ale voastre cu dragoste să se facă [Πάντα ὑμῶν ἐν ἀγάπῃ γινέσθω]!

15. Și vă rog pe voi, fraților, – [căci] ați cunoscut casa lui Stefanas[4], că este pârga Ahaiei[5], și spre slujirea Sfinților s-au rânduit pe ei înșiși –

16. ca și voi să vă supuneți [unora] ca acestora și [la] tot cel împreună lucrând și ostenindu-se.

17. Și mă bucur în[tru] venirea lui Stefanas și a lui Fortunatos[6] și a lui Ahaicos[7], că[ci] lipsa voastră aceștia au împlinit-o.

18. Căci au odihnit duhul meu și pe al vostru. Așadar, recunoașteți-i [pe unii] ca aceștia[8]!

19. Vă îmbrățișează pe voi Bisericile Asiei. Vă îmbrățișează pe voi, în Domnul, de multe [ori] Achilas [Ἀκύλας] și Prischilla [Πρίσκιλλα], împreună cu Biserica cea din casa lor.

20. Vă îmbrățișează pe voi frații toți. Îmbrățișați-vă unii pe alții cu sărutare sfântă [Ἀσπάσασθε ἀλλήλους ἐν φιλήματι ἁγίῳ]!

21. Salutarea [cu] mâna mea, a lui Pavlos.

22. Dacă cineva nu Îl iubește pe Domnul Iisus Hristos, să fie anatema! Doamne [Μαρὰν], vino [ἀθά][9]!

23. Harul Domnului Iisus Hristos [să fie] cu voi!

24. Dragostea mea [să fie] cu voi toți în Hristos Iisus! Amin!

---

[1] În prima zi după sabat, duminica.

[2] Am transliterat forma de N. Μακεδονία. În text e forma de Ac.

[3] Forma de N. În text e forma de G.

[4] Am transliterat forma de N. Στεφανᾶς. În text e forma de G.

[5] Pentru că forma de N. este Ἀχαΐα.

[6] Transliterarea formei de N. Φορτουνᾶτος. În text e forma de G. Φουρτουνάτου.

[7] Am transliterat forma de N. Ἀχαϊκός. În text e forma de G. Ἀχαϊκοῦ.

[8] Scoateți-i în evidență pe unii ca aceștia! Prețuiți-i în mod aparte!

[9] Transliterare din limba aramaică.

1. Și vă fac cunoscută vouă, fraților, Evanghelia pe care v-am binevestit-o vouă [τὸ Εὐαγγέλιον ὃ εὐηγγελισάμην ὑμῖν], pe care ați și primit-o, în[tru] care ați și stat,

2. prin care și sunteți mântuiți [δι᾽ οὗ καὶ σῴζεσθε]; [cu] ce cuvânt v-am binevestit-o vouă, dacă o țineți, afară [numai] dacă nu ați crezut în zadar.

3. Căci v-am dat vouă în cele mai dintâi [pe cele] pe care și eu le-am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;

4. și că a fost îngropat; și că a fost înviat [în] a 3-a zi după Scripturi;

5. și că a fost arătându-i-Se lui Chifas, apoi celor 12;

6. apoi a fost arătându-Se [la] mai mult de 500 de frați deodată [ἔπειτα ὤφθη ἐπάνω πεντακοσίοις ἀδελφοῖς ἐφάπαξ], dintre care cei mai mulți trăiesc până acum [ἐξ ὧν οἱ πλείους μένουσιν ἕως ἄρτι], iar unii au și fost adormind [au și adormit];

7. apoi a fost arătându-i-Se lui Iacovos, apoi tuturor Apostolilor.

8. iar celui mai din urmă [dintre] toți [ἔσχατον δὲ πάντων], ca celui născut înainte de vreme [ὡσπερεὶ τῷ ἐκτρώματι], a fost arătându-Se și mie [ὤφθη κἀμοί].

9. Căci eu sunt cel mai mic [dintre] Apostoli [Ἐγὼ γάρ εἰμι ὁ ἐλάχιστος τῶν Ἀποστόλων], care nu sunt vrednic a fi numit Apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu [διότι ἐδίωξα τὴν Ἐκκλησίαν τοῦ Θεοῦ].

10. Dar [cu] harul lui Dumnezeu sunt cel care sunt [Χάριτι δὲ Θεοῦ εἰμι ὅ εἰμι] și harul Său, cel [care este] întru mine, nu deșert a fost făcut, ci mai mult [decât] ei toți m-am ostenit, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu cel [care este] împreună cu mine [ἀλλ᾽ ἡ χάρις τοῦ Θεοῦ ἡ σὺν ἐμοί].

11. Așadar, fie eu, fie aceia, așa propovăduim și așa ați crezut.

12. Iar dacă Hristos este propovăduit că a fost înviat din morți, cum zic unii din[tre] voi că nu este învierea morților?

13. Iar dacă nu este învierea morților, nici Hristos [nu] a fost înviat.

14. Iar dacă Hristos nu a fost înviat [εἰ δὲ Χριστὸς οὐκ ἐγήγερται], atunci deșartă [este] propovăduirea noastră [κενὸν ἄρα τὸ κήρυγμα ἡμῶν] și deșartă [este] și credința voastră [κενὴ δὲ καὶ ἡ πίστις ὑμῶν].

15. Dar suntem aflați și martorii cei mincinoși ai lui Dumnezeu, că am mărturisit despre Dumnezeu că L-a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, așadar, dacă, într-adevăr, morții nu sunt înviați.

16. Căci dacă morții nu sunt înviați, nici Hristos [nu] a fost înviat.

17. Iar dacă Hristos nu a fost înviat, deșartă [este] credința voastră; încă sunteți în păcatele voastre [ἔτι ἐστὲ ἐν ταῖς ἁμαρτίαις ὑμῶν].

18. Atunci și cei care au fost adormiți în Hristos au pierit.

19. Dacă suntem cei care am nădăjduit în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns [decât] toți oamenii.

20. Dar acum Hristos a fost înviat din morți [și] pârga celor care au fost adormiți S-a făcut [ἀπαρχὴ τῶν κεκοιμημένων ἐγένετο].

21. Căci, întrucât printr-un om [a venit] moartea, de asemenea printr-un om [și] învierea morților.

22. Căci precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor fi înviați [οὕτως καὶ ἐν τῷ Χριστῷ πάντες ζῳοποιηθήσονται].

23. Dar fiecare în tagma sa [ἐν τῷ ἰδίῳ τάγματι]: pârga Hristos, apoi cei ai lui Hristos la venirea Sa [ἔπειτα οἱ τοῦ Χριστοῦ ἐν τῇ παρουσίᾳ Αὐτοῦ].

24. Apoi sfârșitul [Εἶτα τὸ τέλος], când are să dea Împărăția lui Dumnezeu și Tatălui [ὅταν παραδῷ τὴν Βασιλείαν τῷ Θεῷ καὶ Πατρί], când are să desființeze toată începătoria și toată stăpânirea și puterea [ὅταν καταργήσῃ πᾶσαν ἀρχὴν καὶ πᾶσαν ἐξουσίαν καὶ δύναμιν].

25. Căci trebuie [ca] El a împărăți [să împărățească], până ce are să pună pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale [ἄχρι οὗ ἂν θῇ πάντας τοὺς ἐχθροὺς ὑπὸ τοὺς πόδας Αὐτοῦ].

26. Vrăjmașul cel din urmă [Ἔσχατος ἐχθρὸς], [care] este desființat, [este] moartea.

27. „Căci pe toate le-a supus sub picioarele Sale”. Și când are să zică [zice], că „Toate [I-]a[u] fost supus[e]”, învederat că [toate], afară de Cel care I-a supus Lui toate.

28. Și când or să I se supună Lui toate, atunci și Însuși Fiul va fi supunându-I-Se Celui care I-a supus Lui toate, pentru ca Dumnezeu să fie toate în[tru] toate [ἵνα ᾖ ὁ Θεὸς τὰ πάντα ἐν πᾶσιν].

29. Altminteri, ce vor face cei care sunt botezați pentru cei morți? Dacă cei morți nu sunt înviați deloc, de ce [mai] sunt botezați și pentru cei morți?

30. De ce [mai] suntem în primejdie și noi [în] tot ceasul?

31. În fiecare zi mor [Καθ᾽ ἡμέραν ἀποθνῄσκω], spre lauda voastră, pe care o am în Hristos Iisus, [în] Domnul nostru.

32. Dacă, după om, m-am luptat cu fiarele în Efesos, ce folos îmi [este] mie, dacă morții nu sunt înviați? Să mâncăm și să bem, căci mâine murim.

33. Nu vă lăsați înșelați! Tovărășiile cele rele strică obiceiurile cele bune [Φθείρουσιν ἤθη χρηστὰ ὁμιλίαι κακαί].

34. Veniți-vă în fire așa cum ar trebui și nu păcătuiți [Ἐκνήψατε δικαίως καὶ μὴ ἁμαρτάνετε]! Căci unii au necunoașterea [ἀγνωσίαν] lui Dumnezeu. Spre rușinea voastră o zic [πρὸς ἐντροπὴν ὑμῖν λέγω].

35. Dar cineva va zice: „Cum sunt înviați cei morți? Și cu ce trup vin?”.

36. Nebunule, tu, cel care semeni, nu este înviat [ce semeni], dacă nu are să moară;

37. și cel care semeni, dacă s-ar întâmpla, nu semeni trupul care va fi, ci grăunte gol, grâu sau altceva [din] celelalte.

38. Iar Dumnezeu îi dă lui trup precum a voit și fiecăreia [dintre] semințe [îi dă] trupul ei.

39. Nu tot trupul [este] același trup; ci unul al oamenilor și altul [este] trupul dobitoacelor și altul al peștilor și altul al păsărilor.

40. [Sunt] și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta [este] slava celor cerești și alta a celor pământești.

41. Alta [este] slava soarelui și alta slava lunii și alta slava stelelor; căci stea de stea se deosebește în slavă [ἀστὴρ γὰρ ἀστέρος διαφέρει ἐν δόξῃ].

42. Așa [este] și învierea morților: este semănat în stricăciune, este înviat în nestricăciune [ἐν ἀφθαρσίᾳ];

43. este semănat în necinste, este înviat în slavă [ἐν δόξῃ]; este semănat în slăbiciune, este înviat în putere [ἐν δυνάμει];

44. este semănat trup sufletesc [σπείρεται σῶμα ψυχικόν], este înviat trup duhovnicesc [ἐγείρεται σῶμα πνευματικόν]. Este trup sufletesc și este [și] trup duhovnicesc.

45. Astfel a fost și scris: „A fost omul cel mai dintâi, Adam, întru suflet viu, iar cel mai de pe urmă Adam întru Duh făcător de viață [εἰς Πνεῦμα ζῳοποιοῦν]”.

46. Dar nu [este] cel dintâi cel duhovnicesc, ci cel sufletesc, apoi cel duhovnicesc.

47. Omul cel mai dintâi [este] din pământ, pământesc, omul cel de-al doilea [este] Domnul din cer.

48. În ce fel [este] cel pământesc, astfel [sunt] și cei pământești, și în ce fel [este] cel ceresc, astfel [sunt] și cei cerești;

49. și precum am purtat chipul celui pământesc [καὶ καθὼς ἐφορέσαμεν τὴν εἰκόνα τοῦ χοϊκοῦ], să purtăm și chipul celui ceresc [φορέσωμεν καὶ τὴν εἰκόνα τοῦ ἐπουρανίου].

50. Și aceasta vă zic, fraților, că carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu [σὰρξ καὶ αἷμα Βασιλείαν Θεοῦ κληρονομῆσαι οὐ δύνανται], nici stricăciunea [nu] moștenește nestricăciunea [οὐδὲ ἡ φθορὰ τὴν ἀφθαρσίαν κληρονομεῖ].

51. Iată, taină [μυστήριον] vă zic vouă: nu toți vom fi murind, dar toți vom fi schimbați [πάντες δὲ ἀλλαγησόμεθα],

52. în[tr-o] clipă [ἐν ἀτόμῳ], în[tr-o] clipire a ochiului [ἐν ῥιπῇ ὀφθαλμοῦ], la cea mai de pe urmă trâmbiță; căci va trâmbița și cei morți vor fi înviați nestricăcioși, iar noi vom fi schimbați.

53. Căci trebuie [ca] acesta stricăcios să se îmbrace [în] nestricăciune și acesta muritor să se îmbrace [în] nemurire.

54. Iar când acesta stricăcios are să se îmbrace [în] nestricăciune și acesta muritor are să se îmbrace [în] nemurire, atunci va fi cuvântul cel care a fost scris: „A fost înghițită moartea întru biruință.

55. Unde [este] acul tău, moarte? Unde [este] biruința ta, Iadule?”.

56. Acul morții [este] păcatul [Τὸ δὲ κέντρον τοῦ θανάτου ἡ ἁμαρτία]; iar puterea păcatului [este] legea;

57. iar al lui Dumnezeu [este] harul, al Celui care ne dă nouă biruință prin Domnul nostru Iisus Hristos.

58. Astfel încât, frații mei cei iubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind în[tru] lucrul Domnului totdeauna, că[ci] ați cunoscut [că] osteneala voastră nu este deșartă în[tru] Domnul [ὁ κόπος ὑμῶν οὐκ ἔστιν κενὸς ἐν Κυρίῳ]!

1. Căutați dragostea! Și râvniți cele duhovnicești și mai degrabă ca să profețiți!

2. Căci cel care grăiește [într-o] limbă[1] nu oamenilor le grăiește, ci lui Dumnezeu; căci nimeni [n-]o aude [οὐδεὶς γὰρ ἀκούει][cu înțelegere], ci [în] Duhul grăiește taine [Πνεύματι δὲ λαλεῖ μυστήρια].

3. Dar cel care profețește oamenilor le grăiește [spre] zidire [οἰκοδομὴν] și încurajare [παράκλησιν] și mângâiere [παραμυθίαν].

4. Cel care grăiește [într-o] limbă pe sine se zidește, dar cel care profețește zidește Biserica.

5. Și voiesc [ca] voi toți a grăi [în] limbi, dar mai degrabă ca să profețiți; căci mai mare [este] cel care profețește decât cel care grăiește [în] limbi, afară de nu [și] tălmăcește, ca Biserica zidire să primească.

6. Dar acum, fraților, dacă [ar fi] să vin către voi, [în] limbi grăind, [cu] ce vă voi folosi pe voi, dacă nu am să vă grăiesc vouă sau în revelație [ἢ ἐν ἀποκαλύψει] sau în cunoaștere [ἢ ἐν γνώσει] sau în profeție [ἢ ἐν προφητείᾳ] sau în învățătură [ἢ ἐν διδαχῇ]?

7. De asemenea, cele neînsuflețite glas dând, fie fluierul, fie lira, dacă nu am să dau deosebirea [cu] sunetele, cum va fi cunoscut cel care este cântând cu fluierul sau cel care este cântând cu lira?

8. Căci dacă și trâmbița are să dea sunet neclar [ἄδηλον φωνὴν], cine se va pregăti la război?

9. Așa și voi, dacă prin limbă nu aveți să dați cuvânt clar [εὔσημον λόγον], cum va fi înțeles [cuvântul] cel care este grăit? Căci veți fi grăind întru văzduh [εἰς ἀέρα].

10. Așa de multe feluri de limbi este [sunt] în lume și niciuna [dintre] ele [nu este] fără de înțeles.

11. Așadar, dacă nu am să înțeleg puterea limbii, voi fi barbar celui care o grăiește și cel care o grăiește [va fi] barbar în [pentru] mine.

12. Așa și voi, căutați ca să prisosiți [ζητεῖτε ἵνα περισσεύητε], deoarece râvnitori sunteți ai duhurilor [ἐπεὶ ζηλωταί ἐστε πνευμάτων][2], către zidirea Bisericii!

13. De aceea, cel care grăiește [într-o] limbă [anume], să se roage ca să [și] tălmăcească!

14. Căci dacă am să mă rog [într-o] limbă [anume], duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare [ὁ δὲ νοῦς μου ἄκαρπός ἐστιν].

15. Așadar, ce este? Mă voi ruga [cu] duhul [Προσεύξομαι τῷ πνεύματι], dar mă voi ruga și [cu] mintea [προσεύξομαι δὲ καὶ τῷ νοΐ]; voi cânta [cu] duhul [ψαλῶ τῷ πνεύματι], dar voi cânta și [cu] mintea [ψαλῶ δὲ καὶ τῷ νοΐ].

16. Căci dacă ai să binecuvânți [cu] duhul, cel care împlinește locul celui nepriceput cum va zice Amin! la mulțumirea ta [ὁ ἀναπληρῶν τὸν τόπον τοῦ ἰδιώτου πῶς ἐρεῖ τὸ Ἀμὴν ἐπὶ τῇ σῇ εὐχαριστίᾳ], când nu a cunoscut ce zici?

17. Căci tu bine mulțumești, dar celălalt nu este zidit[3].

18. Îi mulțumesc Dumnezeului meu, [că] mai mult decât voi toți grăiesc [în] limbi [πάντων ὑμῶν μᾶλλον γλώσσαις λαλῶν];

19. dar în Biserică voiesc cinci cuvinte prin mintea mea să grăiesc [ἀλλ᾽ ἐν Ἐκκλησίᾳ θέλω πέντε λόγους διὰ τοῦ νοός μου λαλῆσαι], ca și pe alții să-i catehizez [ἵνα καὶ ἄλλους κατηχήσω][4], decât zeci de mii de cuvinte în[tr-o altă] limbă [ἢ μυρίους λόγους ἐν γλώσσῃ].

20. Fraților, nu fiți prunci [cu] gândurile [μὴ παιδία γίνεσθε ταῖς φρεσίν], ci fiți prunci [cu] răutatea [ἀλλὰ τῇ κακίᾳ νηπιάζετε], dar [cu] gândurile fiți desăvârșiți [ταῖς δὲ φρεσὶν τέλειοι γίνεσθε]!

21. În lege a fost scris că: „«În alte limbi și cu alte buze voi grăi poporului acestuia [Ἐν ἑτερογλώσσοις καὶ ἐν χείλεσιν ἑτέροις λαλήσω τῷ λαῷ τούτῳ], și nici așa nu vor asculta de Mine», zice Domnul”.

22. Astfel încât, limbile[5] spre semn sunt [αἱ γλῶσσαι εἰς σημεῖόν εἰσιν], [însă] nu celor care cred, ci celor necredincioși; iar profeția [este și ea semn, însă] nu celor necredincioși, ci celor care cred.

23. Așadar, dacă are să se adune toată Biserica în același loc și toți or să grăiască [în] limbi, și or să intre nepricepuți sau necredincioși[6], nu vor zice că sunteți nebuni [οὐκ ἐροῦσιν ὅτι μαίνεσθε]?

24. Iar dacă toți or să profețească și o să intre vreunul necredincios sau nepriceput, [atunci] este mustrat de către toți, este judecat de către toți,

25. și așa cele ascunse ale inimii sale fiind arătate [καὶ οὕτως τὰ κρυπτὰ τῆς καρδίας αὐτοῦ φανερὰ γίνεται]; și așa a căzut pe față [καὶ οὕτως πεσὼν ἐπὶ πρόσωπον][pe fața sa și] I se va închina lui Dumnezeu [προσκυνήσει τῷ Θεῷ], vestind că Dumnezeu este cu adevărat în[tru] voi [ἀπαγγέλλων ὅτι ὁ Θεὸς ὄντως ἐν ὑμῖν ἐστιν].

26. Așadar, ce este, fraților? Oricând aveți să vă adunați[7], fiecare [dintre] voi psalm are [să aibă], didahie [διδαχὴν][8] are [să aibă], limbă[9] are [să aibă], revelație [ἀποκάλυψιν][10] are [să aibă], tălmăcire [ἑρμηνείαν] are [să aibă]. Toate către zidire să fie [Πάντα πρὸς οἰκοδομὴν γινέσθω][11]!

27. Dacă grăiește cineva [într-o] limbă [anume], [să fie] câte doi sau cel mai mult trei [κατὰ δύο ἢ τὸ πλεῖστον τρεῖς], și în parte [καὶ ἀνὰ μέρος], și unul să tălmăcească [καὶ εἷς διερμηνευέτω]!

28. Iar dacă nu o să fie tălmăcitor, să tacă în Biserică [σιγάτω ἐν Ἐκκλησίᾳ][12]! Și lui să-și grăiască și lui Dumnezeu [ἑαυτῷ δὲ λαλείτω καὶ τῷ Θεῷ]!

29. Iar Profeți doi sau trei să grăiască, iar ceilalți să judece!

30. Iar dacă altuia, celui șezând, are să i se reveleze [ceva], să tacă cel dintâi[13]!

31. Căci puteți, câte unul, toți a profeți, ca toți să învețe și toți să fie mângâiați.

32. Iar duhurile[14] Profeților, Profeților le este supus [le sunt supuse].

33. Căci Dumnezeu nu este al neorânduielii [Οὐ γάρ ἐστιν ἀκαταστασίας ὁ Θεός], ci al păcii [ἀλλὰ εἰρήνης], precum în toate Bisericile Sfinților [ὡς ἐν πάσαις ταῖς Ἐκκλησίαις τῶν Ἁγίων].

34. Femeile voastre în Biserici să tacă [Αἱ γυναῖκες ὑμῶν ἐν ταῖς Ἐκκλησίαις σιγάτωσαν]! Căci nu le-a fost îngăduit lor a grăi [οὐ γὰρ ἐπιτέτραπται αὐταῖς λαλεῖν], ci a se supune [ἀλλ᾽ ὑποτάσσεσθαι], precum și legea[15] zice.

35. Iar dacă voiesc să învețe ceva [Εἰ δέ τι μαθεῖν θέλουσιν], în casa lor să-și întrebe bărbații [ἐν οἴκῳ τοὺς ἰδίους ἄνδρας ἐπερωτάτωσαν]! Căci [lucru] rușinos este femeilor a grăi în Biserică [αἰσχρὸν γάρ ἐστιν γυναιξὶν ἐν Ἐκκλησίᾳ λαλεῖν].

36. Sau de la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu? Sau a ajuns întru voi singuri?

37. Dacă cuiva i se pare a fi Profet sau Duhovnicesc, să le recunoască [ἐπιγινωσκέτω] [pe cele] pe care vi le scriu vouă, că[ci] poruncile Domnului sunt [ὅτι Κυρίου εἰσὶν ἐντολαί]!

38. Iar dacă cineva nu cunoaște[16], să nu cunoască!

39. Astfel încât, fraților, râvniți a profeți și a [se] grăi [în] limbi nu opriți!

40. [Ci] toate să fie făcut[e] cu bună cuviință și după rânduială [πάντα εὐσχημόνως καὶ κατὰ τάξιν γινέσθω]!

---

[1] O limbă străină.

[2] Râvniți să mântuiți duhurile oamenilor, sufletele lor.

[3] Și nu e zidit duhovnicește, pentru că nu înțelege ce spui tu într-o limbă străină de a lui.

[4] Să-i învăț prin propovăduirea mea în Biserică.

[5] Harisma vorbirii în limbi diferite.

[6] În Biserică în acel moment.

[7] La Biserică.

[8] Învățătură.

[9] Harisma vorbirii în limbi.

[10] O descoperire să aibă, o vedere mistică de la Dumnezeu.

[11] Toate lucrurile pe care le spunem la Biserică să fie spre zidirea duhovnicească a tuturor!

[12] Cel care știe o limbă străină, dar nu are traducător, pentru ca să fie înțeles de către cei credincioși, să tacă în Biserică!

[13] Cel care a vorbit până atunci.

[14] Sufletele lor, ale Sfinților Profeți.

[15] Legea Sfântului Moisis.

[16] Dacă cineva nu dă importanță poruncilor Domnului.